Vocea Covurluiului, octombrie 1885 (Anul 13, nr. 2860-2885)

1885-10-10 / nr. 2868

Lecţiunea ce le a dat naţiunea la 4 octombrie republicanilor le a pro­fitat. La scrutinul de Dumineca tre­cuta ei au luptat perfect uniţi în toate departamentele, şi atât de mare le era groaza, în­cât unirea a putut fi stabi­­litâ şi la Paris, oraş reputat nu numai ca republican, ci ca radical, de frică să nu scapte vr’un monarchist. Lec­ţiunea a fost salutară, şi e de creetut că va profita republicanilor şi în viitor. In adevăr majoritatea Camerei vii­­toare francese va fi republicană, dar nu va aparţinea nici­ unuia din gru­purile republicane , moderaţi sau ra­dicali. Minoritatea monarchista este atât de imposantă, în­cât nu va per­mite nici uneia din grupele republi­cane să devie absolut stăpână pe si­­tuaţiune şi să se resfeţe cu neîngrijire în delictele puterii. Republicanii vor trebui sa şi facă concesiuni unii altora şi vor trebui să adopte în comun acord o politică moderată, progresistă şi înţeleptă. Radicalii vor trebui să renunţe la utopiele lor, şi moderaţii nu vor mai fi debordaţi de pretenţiunile exage­rate a celor d’intăi. Numai aşa repu­blica va putea merge în linişte pe calea unui progres pacinic, dar con­stant. Era aventurilor şi a salturilor mortale alegătorii au spus republica­nilor că trebue să înceteze, şi de a­ceea ie au dat acea minoritate impo­santă care să­­ ţină un frâu. De altă parte ,conarchiştii prin numărul lor, ori­cât de imposant­e, nu vor putea face de­cât aceea ce pare că le a destinat ţara, adecă menţinerea repu­blicanilor pe calea înţelepciunii. E nu şi-ar putea ajunge alte scopuri de cât în caşul când republicanii n’ar înţelege lecţiunea ce le a dat naţ­u­­nea în alegeri. E de observat că mai toţi bărbaţii marcanţi din toate partidele şi nuan­ţele au fost realeşi. N’au cădut de­cât membrii guvernului de la IG Main ceea ce probeaza o data mai mult ca acţiunea francesă repudieza violen­ţile şi aventurele ori din ce parte ar veni. VOCEA COVURLUIULUI Cronica, locala — Atragem din timp atenţiunea administraţiunii comunale şi a D-lui ministru al instrucţiunii asupra loca­lului scólei secundare de fete. Clasele acestei scóle sunt atât de m­ici şi nu­­m­orul copilelor atât de mare, în cât nu e loc nici de trecut elevele, cari stau ia o înghesuela ne mai pomenită. In timpul verei, când s’au putut lasa deschise spre aerisire uşile şi feres­trele, a mai mers ; acum însă acesta nu se mai poate, timpul devenind re­ce. Prin şederea de 6 ore în nişte cămăruţe mici a unui mare număr de copii, aerul se strica aşa de tere, în­cât lesne ar putea isbucni vr’o boala, mai ales acum când în oraşul nostru bantul scarlatina şi alte boale. Sa facă în timpul claselor administraţiunea comunală o visita la acea scoala, şi se va convinge de cele ce spunem. Evenimentele din Balcani. Varm­i^ 19 Octombrie. — Sultanul a întrunit ieri un consiliu de miniştri care a ţinut aproape cinci ore ; s’a şi discutat în modul cel mai amănunţit tote eventualităţile putincioase şi mă­surile cari ar trebui luate în ori­ce cas. Sultanul speră într’o împăciuire; cu Bulgaria se crede că se va ajungi la o înţelegere. Iată ce se propune în privinţa Serbiei şi a Greciei : Pentru a împăca pe Serbia, Bul­garia să­­ cie­ze două districte şi re­giunea care se întinde pană în apro­piare dă Vidin ; aceste teritorii cu­prind o populaţiune de vr’o 25,00 locuitori. Intru cât priveşte pe Gre­cia, puterile să facă o demonstraţiun navală, pentru a o sili saşi retrage trupele. Cu Grecia lucrurile ar putea merge mai lsne ; greutăţile vin din pa­rtea Serbiei, care nu se mulţu m­esce cu acea sporire de teritorii , ar vrea o regiune care să se întindă până dincolo de Vidin, cu priinten şi acest însemnat oraş. E mare tema acum ca şi Monte­negrul să nu eera o sporire de teri­toriu­; atunci lucrurile s’ar încurca cu desăvârșire. In consiliul de miniștri s’a discutat cu deamănuntul raportat făcut de generalul Von der Golz, Filipopole, 19 Octombrie.—Atitu­dinea Serbiei inspiră cea mai mare îngrijire guvernului bulgar ; se stie acum că toate greutățile cu Turcia sunt aplanate și că pericolul nu poate veni de­cât din­spre Niș. Aci a produs o viuă impresiune scriea că regele Milan nu a voit nici măcar să primeasca pe D. Grecoff delegatul Bulgariei, trimis în misiune de cătră principele Alexandru. Filipopole, 20 Octombrie. — Din moment în moment se așteptă intra­rea armatei serbescî în Bu­garia ; gu­vernul bulgar e hotărît înse să res­pingă o asemene invasiune nejustifi­cată prin nimic, cu atât mai mult cu cât el a luat cele mai energice măsuri pentru oprirea ori­cărei agi­taţ­uni în contra Serbiei. Serbia înse voeşce cu ori­ce preţ să se desclau­neze de încurcăturile interioare pe seama vecinilor şi de­o­cam­dată pe aceea a Bulgariei. Bulgaria cu nici un preţ nu va ceda o părticică din teritoriul ei şi mai puţin încă un punct aşa de în­semnat ca Vidinul. S’au dat ordine mai multor regi­mente din Ku­stendil să se îndrepteze spre Sofia; altele în curând vor mer­ge la Vidin. Bulgaria se va opune cu armele. Varna, 20 Octombrie. — E proba­bil că Porta va protesta în contra unei invasiuni a Bulgariei de cătră Serbi; în fond înse se crede că Porta e foarte mulţuimită de întorsătura pe are o iau evenimentele. Turcia va pune ca condiţune a sprijinului ce va da Bulgarilor în contra Serbi­lor refetibilirea statului quo ante atât în Bulgaria cât şi în Rumelia. Totul atârnă acum de atitudinea Greciei şi a Montenegrului. Sa crede că Porta va acorda chiar o mică rectificare de fruntarii Greciei,­­ în cazul când ar rămânea liniştită. Grecia cere să i se acorde cel pu­ţin Mezzowo. (Voinţa naţională) Sofia, 18 Octombrie. — La fron­tiera de la Kiustendil se află patru mii de oameni armată turcă. Pănă a­­cum domneşce acolo cea mai mare linişte. Nu se face nici­ Un obstacol trecătorilor. Iiusciuc) 18 Octombrie. — Căpi­tanul rus Cuzpainski care șl expri­­mase simpatia sea pentru unirea ce­­lor două Bulgarii, și care a fost pen-­­ tru aceasta causa arestat pe vaporul »Vzriv«, a fost liberat ae­l. (Românul). Londra, 19 Octombrie. — Limes estee că situațiunea în Balcani este în teju­nul de a trece în stare acută. Marele­­iiat al cetăţii adaoge că se pres­.­­pune că Rusia ar fi consimţit a re­­cunoişce pe principele Alexandru ca guvernator general al Rumeliei, dar numai pe timp de 5 ani, şi că numi­rea să se facă de cătră Paris. Serbia la rândul ei îşi va vedea frontiera rectificată primind districtul Vidi­­nului. Londnu­ 19 Octombrie. — Alenting-1 Post dice că nota colectivă trimisă de puteri guvernului otoman și celui bulgar nu probéaza de cât un lucru : că puterile aîi perdut ori­ce speranţă de a găsi o soluţiune pacificâ a ces- I tiuuil balcanice. Acelaşi i^iur­iu»i a­­daogă că simpla condamnare a rtV* celei rumeliote nu va asigura întru nimic pacea lumii. Filipopole, 19 Octombrie.— Popu­­laţiunea bulgara se arată din ce în ce mai favorabilă unei înţelegeri cu Serbia. Atena, 19 Octombrie.­­ 25,000 re­­servişti au fost înrolaţi de 8­­1de Ineaci. In armată domnesce mare entusiasm­. 1i­liusciuc, 20 Octombrie. — Baica Bulgariei a primit ordin de a nu mai acorda credite comercianților. ... U­rile şi ordinele sale, sosia acolo în acelaşi timp cu avangarda eroilor de la Baren-Hill. La aspectul generalului şef, ce ve­nia din lagărul seu înaintea lor, a­­ceşti oameni de elită uitară ostenelele lor pentru a’l aclama. In un moment rândurile fură formate, şi toţi acei cari nu erau opriţi la serviciul cor dlelor defilară ca la paradă înaintea lui Washington. Apoi fu rândul ră­niţilor cari câştigară entusiasmul ge­neral. El se sculau pe cete pentru a saluta pe generalisim, care se in­clina pe calul său înaintea lor. Tristul cortegiu a Bretonilor defila cel din urmă, şi Washington, zărind pe Gaston prea slab încă pentru a şi da semi exactă de ceea ce se petrecea în jurul seu, întorse capul cu tristeți. Aubryot avusese tot timpul necesar pentru al pregăti și a grămădi în spiritul se. , probele trădării lui Gaston Nicu pentru moment n’avea de­cât o grijă : să pă­tea stăpânului seu. Restul îl îngrjia puțin. Nu admi­tea un singur moment ca acusăria lui Aubryot să potă ţinea în contra accentului real şi a declaraţiunilor vicomtelul de Requttel. Ofiţerii, cari toţi cunoşteau pe Gaston şi’l iubiau, manifestau în zădar tristeţa lor; sol­daţii, dintre cari Aubiyot se silise de a face să circule sgomotul trădat rivalului săa, manifestau în zădar une­ori ura lor stupidă. Nicu, turbai îi conţii­nţa sta, se mulțumia cu ‘cugetarea : — Toţi aceşti oameni vor avea de pene scuse de făcut, şi nu se ştii dacă ne vom mulțumi cu atât. Cu toate aceste convoiurile plecate din Valley-Borge, Unde abondența se întorsese, aduseseră provisiuni de tot felul în cantonamentele lui La Fa­yette Diusul procedă îndată la instalarea corpului scu­i de armată. C­ea cea mai puţin dărîmată fiind reservata pentru răniţi el îşi slab­­i cuartierul general in centrul satului şi nti lisă cele mai mici adăposturi, lăsând industrie­ fie­căruia grijă de a le face mai comode şi mai confortabile. In mai puţin de două ore acel ruine fura transformate în un fel de colonie militară, unde circula deja viaţa şi unde născea pu­ţin c­âte puţin veselia. Mai înainte de a se întoarce la Val­ley Forge, Washington ascultă de Le Fayette povestirea tuturor detailurilor luptei de la Baren-Hill, a cărei ra­port adus de Aubryot nu putea sa’i dea o idee destul de complectă. La Fayette aminti frumoasa conduită a lui Nicu, iscusita manevră de care se servise bravul Breton și acțiunea strălucită ce îndeplinise distrugeml cu 20 de oameni o bateriă care ar fi fost de ajuns de a împedeca pe A­mericani să ajungă vadul, adecă scă­parea. — Dar acest om e un erou ! (J'8e Wasington înmărmurit, ași vrea să ’i ved. — Nimic mai ușor, e^ide La Fa­y tte­­culându se pentru a chiema un adjutant. A vedea pe Nicu în acel moment era mai uşor de­cât credeau cei două generali, câci el stăruia tocmai la uşa lor pentru a pătrunde la el. — Vreau să vorbesc cu generalul,­eficea el cu stăruinţă unui ofiţer care se opunea. — Dar e cu comandantul şef. — Ce face asta ? reîncepea încă pui ţinutul Breton; comandantul șef poate să audă aceea ce am de spus. (Urmare pe wemne).

Next