Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)

1886-09-12 / nr. 3146

ANUL XXV. Nr. 1­3.146. Abonament pentru România Pe un an . . . 2k, lei ( 6 luni . . . io * Steţi pag. IV premiul oferit abonapiei pentru străinătate Pe un an ... 34 Ioi , 6 luni ... 17 * Abonamente! se fac in Galaţi la Ad­ministra punea ziaru­­l,ind­istricte la bir­­urile p­ostale. Redacţiunea : 1 io hani exemplarul, VINERI, 12 SEPTEMBRIE 1886. anuncie linia petit Pagina IV : 40 bani , IIII_ 80 , I I s­eTrTî uni­­i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancare se reiusă. — Artico­­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22, str. Mare. Xe» le grrsLxrx e Serviciul part, al »Vocii Covurluiului* AGENTIA HAVAS. SOFIA., 21 Septembrie.— Ix tim­pul (11*«1 miniştrii s’*a întreţinut cu consulul Rusiei în privinţa nouei re­­d*ctari ce trebue d*te notei guver­­nului bulgar. Acest din urmă n’* răs­puns înca daca acceptă modificările de termeni propuse. Nu se credi că acesta afacere sa ^15.a aduce îadită o crisă acută, dar agr*veză mal mult încordarea rapor­turilor între guvernul nostru 91 »1 Rusiei, Rusia crede mereu Că constată în faptele și gesturile guvernului bulgar 0 rea voința față cu dinsul. Ceea ce e adevărat si ceea ce o o­­pimune destul de răspândită susțină este că guvernul nu trebue sa si ma- Uitesttze vr*j nășia contra Rusiei, dar să conserve in actele sele ce* m«*l mare independență posibilă. După •­­esta părere ar trebui deci să nu a­­ie prea multă condescendenţă faţa cu Rusia. Opiniunea contrară care n a pre­­valat încă susţ­ie că ar trebui să se­acă primii paşi în vederea unui a­­cord cu R­usia. Ceea ce măreşte de­­jacordul existent este că, pe drept sau pe nedrept, Rusia pretinde că guvernul actual tot se inspiră de sfa­turile Angliei, cari negreşit sunt con­­tare vederilor Rusiei. Dar se crede mai bine că Anglia nu se mai bucu­­r aci de o mare credinţă, şi în dre­sări tuetrn bulgare se arată chiar scep­iot, având în vedere eficacitatea spri­­tuului britanic. După dînşii acest sprij,a nu valorezi pericolele ce pdte ntîmpina viitorul țorel dacă ar as­­culta de sfaturile sele. Se urm­eaza cu atențiune aci politica Austriei, care pare ca esită. Se observa ca în afa­cerea notei, de care s a vorbit mai sus, Austria nu a’o* unit cu Grerma­­nia și cu Rusia. Impresiunea care dom­nesce prin cercurile diplomatice este ca acesta senă de incidente poate să aducă complicațiuni grave. LONDRA, 22 Septembrie. — Ca­mera comunelor a respins birul Par­nell prin 27­4 voturi contra 202. Di­ 1­păratul Irland­es Dillon a declarat că I de va duce în Irlanda sa indemne pe arendaşi­i resisîenţâ. D. H­as Beach, secretar pentru Ir­land», » dat sa se înţeleg* ca Parla­mentul ar putea fi convocat în curând pentru a vota o lege de coerciţ­une I)t&rele consideră situațiunea în Irlanda ca forte gravă. A *i vedea ultima tch­i­­siograve« p»g. IU. GA­LA / /, 11 Septembrie IOS6. Un diar strain publică curioase de­­talie asupra orei cu care ţarul actu­al a urmărit pe principele de Bat­­temberg. După acel zădar s ar cău­ta sentimentele de ostilitate a ţarului ca resultând din necesităţile politice. Ora daieza din copilăria inspiratoru­lui Alexandru III, Care nici­o­data na putut ierta principelui de Bat­temberg că e fiul unei D-şdre H­­uc­ke. Când principele AUxmdru de H..­­m, tatal principelui Alexandru, a luat de soţie pe comtesa Hiucke, a pără­sit natural Peters­burgul, şi prima în­tâlnire între cei doui principi a avut loc la Darmstadt, în 1666. Ţarul po­­vesteşte că avusese încă de atunci pofta de a alunga „pe acel străin.“ Intr’o seara când ţarul Alexandru II ţinea pe bra»ţe pe principele Alexan­dru de Battemberg, copilul începu a l trage de decoraţiuni. „Când vei fi mare, 4*de ţarul, vei deveni general, vei bate pe Turci şi ţi voi da o fru­­m­oasă decoraţiune in diamante.“ „A­­vem dtrja destui ofiţeri germani in Rus.*, (|idd marele duce Alexandru care era într’un colţ “ Aceste sentimente de unâ crescură cu timpul. Imperatrice* Rusiei iubi» mult a se încunjura de rudele seie germane, şi principii de Rattemberg, c»ri erau crescuţi . Heldesheim, ve. uiau tot d’a­una sa petrecà vacanţele lor la St.-Petersburg. Gând la 1875 prinţul de Rattemberg făcu prima sea visita lui ţarevici, îl *u4i 4u^nd ducelui de Lsuchtenberg : „Iată iarăşi fiul D­ndrei H*ucke.‘ Principele nu 4ise nimic, dar întrând sera in salo­nul imperatricii, se apropia de ţare­vici extend: „Pot saluta pe Alteţa Vetrica imperiala ? Sunt fiul prințului Alexandru de Hesa.” Dar sentimentele lui ţarevici isbuc­­niră cu mai multă violență cu oca­siunea candidaturei la tronul Bulga­riei. Imperatricea avu nevoe de toate lacrimele sale spre a combate influența fiului său. Ţarevici jură că va părăsi St.­Petersburgul dacă ţarul va con­simţi la numirea prințului de Bat­­temberg ; dar imperatorul avea deja atunci multe de iertat. Imperatrice* consimţi» a nu vedea multe lucruri, şi ţarul fu fericit a împlini o dorin­ţă a bolnavei­mperiale, şi numirea fu ratificată. Când atentatul din Martie făcu sâ trecǎ sceptrul în mânele lui Alexandru III, se aştepta a vedea ura­rea isbuc­nind îndată. Totuşi se stăpâni. Dar D. de Bismark nu uitase. El aştepta expresiunea, și de aceea se opuse din toate forțele la căsătoria project*1»­intre principele Alexandru al Bulga­riei și princes* Victoria, fiica princi­pelui imperial. Regina Angliei, impe­ratrice* Augusta în zădar rugată pe imperator, princes* V­itoria în ză­­dar versa lacrim*, totul fu zadarnic. Cancelarul fu nestrămutat C ncelarul renuse just : țarul a așteptat momentul favorabil, princi­pele de Bettelnb­rg a fost deposedat, și D. de Bismark, ajutând cu atâta complesanțâ satisfacerea urei impera­­torului Rusiei, știa bine că nimic n’ar fi servit de a reasista, ţarul ar fi făcut resbel Europei întregi spre a ajunge la scopurile sale, spre a pedepsi pe principele Alexandru de Hesa, verul seu, că „e fiul ” şi are­ Hm ki.‘ Cronica locsiloi — Compania căilor ferate Lîo­­­berg-Cernăuţ -Iaşi aduce următorele la cunşcinţa publică : Cu începere de la 1 Octombrie stil nou 1686 se vor aplica pe liniile noastre la transporturi de vite cornute expediate de la staţiunile noastre 1» G Ltt şi Brăila urmatoarele taxe re­duse și favoruri : I. Ta x* redusă de 27,5 bani de vagon şi k­lometru pentru transpor­­urile expediate isolate. II. Taxa redusă de 25 bani de va­gon și kilometru pentru transportu­rile cari se expedieaza in trenuri spe­ciale de cel puțin 20 vagoane. III Dispensarea de taxi pentru staționarea în gară pentru timpul ne­cesar spre încărcare. nicola VOCII ,COVURLUIULUI* 61 COMTESA NEGRA PARTEA I. Honnadort şi Vilguériu XXVIII. {Urmare) Cât despre cai! de curând reparați, asa în libertate afară. Mirat, întrebă : I — Nu te temi de hoţi ? — Hoții ! aide-de ! Ar îndrăsni ei a se lege de un nenorocit ca mine ?.. iară de aceste sunt cunoscut în lu­­nea ce of­eră asii, şi de multe ori trimise la mine, în nopțile de vână­­ere, trei sad patru vagabod­ji urmă­­ de to­aîă, și, d !.„ mi se țin? «ema de aceasta, respectându’mi cușca. Se urcară spre Montmartre. In piaț* St.­Petru Montadert chie­­mă o birj*, și cei doul oamen! se du­seră la gara de Sceaux. Luară două bilete de casa a trei» pentru Sceaux. Dupa o ora erau depuși în valea de Aulury, pe drum­ul unde se des­chidea grila vilei D­nei de Mueris. Veterinarul sună. Grila fu deschisâ de un gligan mare. El primi cu insolență pe cei doui lucrători și o întrebă ce voiau. Când dregătorul de cal de lemn expuse motivele venirii sale, lacheul consimți ah conduce pe amîndoui spre locul unde aveau treaba. Fură duși prin o larga aicăjie tel, în capătul căreia se rădica castelul, o z d re mare în stil Ludovic XIII cu eâiâmu­­țo^y «iriluftUfr# 1* sere. Se întorserà pe după cas», a cărei obioae, hermetic închise, ar fi putut face să se creda câ nu era nimene în ea. Pe când treceau pe lângă o seră lipită de casă, un hohot de rîsuri ajunse pănă la el. Mont­dert tresări Printre vocile amestecate era acee­a teribilei creaturi contra căreia în­treprinsese acea luptă gigantică. Un parc imens se întindea departe în d­reptul castelului. Era o reproducțiune destul de ixactă a unui baic.n public ca acele cari, sub pretext de caritate, se insta­­leazâ de câți­va ani în grădina Tuile mior. Din toate părț­le se râdicau baratce, după cari se aflau manegre de cai de lemn. Sub arbiril focuri, pe cari se aflau tingirile în cari se prepara prânzul de sera. Lacheul condus pe cei două lucră­tori la extremitatea parcului. Acolo era instalat în permanenţă un manegru da cal da ierna aparţi­­nând comtesei. Era una din distracţiunile favorite a acelei bande de coconaşi şi de fete uşoire, care era invitată pe serii la sar­­bările și­­ prânzurile D-nei de Moëris. — Iată colțul D-voastre, 418e brusc lacheul ; puneți-vă la treaba și lucrați iute. D-na aștepta multă lume deseara. Ii lăsă singur . Veterinarul aruncă lunga sea re­dingotă tocită, scoaie din sac un șorț și puse­se erau instrumentele sale, cleiul și părul. Montadert, preocupat, stătea nemiș­cat dina­ntea lui, lUi____.— » * ’

Next