Vocea Covurluiului, septembrie 1886 (Anul 14, nr. 3137-3161)

1886-09-11 / nr. 3145

ANUL XIV. NE­T 8.145. BONAMENT pentru România e un an ... 20 lei , 6 luni . . . io­n­er JT pag. IV premiul ierii abonatilor pentru străinătate e un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel­­e­c în Galaţi la Ad­­inistraţiunea Siaru­­, în d­istricte la lotu­­rile p­ostate. Redacţiunea : 22 str. Mare. 10 BANI EXEMPLARUL. JOI, 11 SEPTEMBRIE 1886. ANUNCIE linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , INSERTIUNI ji RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronica : 2 lei Repejirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Mare. X©l©gia.rri.e Serviciul part­­al ,Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. BERLIN, 20 Septembrie.— Reiehs­­igul a închis sesiunea. METZ, 20 Septembrie. — Prinţul mperial a sosit aci şi a fost primit o mare entusiasm. BERLIN, 20 Septembrie. — Gazeta term­­iei de Nord spune că Rusi­­a cerut nici­ o­­concesiune Nu se aate cere deci garanţii pentru Ger­­mania relativ la atitudinea Rusie! Acelaşi ziar desminte că comtele Kal­­pky ar fi cerut prinţului de Bismark dacă aprobă politica Rusiei şi că D.­le B­smark ar fi răspuns că abdica­ea prinţului ar fi un mijloc de a mpedeca o ocupaţiune ruseasca. Eh nai desminte că înţelegerea anglo­­*lia nă a oprit ocupaţiune». Până la tvoluţiunea din Filipopole toate pu­erile erau satisfăcute de situaţiunea lin Bulgaria, cu t0tă marea influenţă ie exercita Rusia acolo, şi se consi­­deră acestă influență ca compatibilă cu liniștea Europei și onoarea Ger­maniei. PARIS, 20 Septembrie. — Un in­­tu­iui parțial a isbucnit astăzi în telierele de la Creuzot. Se număra­­ morți. Pagubele se rădică la 1 mi-1 ion de franci. SOFIA, 20 Septembrie. — încă 2 o­ci­dente întâre­­eazâ momentul în care e va putea producă împăcarea în re Bulgaria și Rusia. Primul e pri- Tor la banchetul de Sâmbătă, unde au rădicat numeroase toasturi. D. lUmbuloff și alte persoane ar fi pro­­m­țit oare-cari cuvinte cari ar fi fost raportate consulatului Rusiei, care s’ar fi plâns de acesta. Se zice că ar fi fost vorba de ţar, dar Bulgarii afirmă că numele ţaru-­­ lui n’a fost nici măcar pronunţat,­­ nici nu s’a făcut la el vre-o alusiune. Al douele incident este privitor la nota Rusie! în privinţa pedepsirii per­­soanelor compromise în lovitura de Stat. Guvernul bulgar a remis ast&4' răspunsul său la consulatul Rusiei. SOFIA, 20 Septembrie. —Ukisul privitor la alegerile pentru marea Adunare nu s’a publicat încă. Data de 11 Octombrie fixată mai dinainte va fi probabil schimbată. SOFIA, 20 Septembrie. — Drape­lul regimentului Strumsky nu avea ordinul sântului George. Sgomotul cum că acest ordin ar fi fost­ ars îm­preună cu drapelul e o născocire rea-voitare. SOFIA, 21 Septembrie.“D-nii Ka­­raveloff şi Radoslavoff vor merge as­­ta4e la consulul Rusiei pentru a se înţelege cu representantul guvernului imperial în privinţa refusului, de că­tre cabinetul de St.­Petersburg, a răs­punsului dat ieri de guvernul bul­gar la nota Rusiei care cere amâna­rea procesului autorilor loviturei de Stat. Nota bulgară conţine părerea de rea a guvernului că Rusia şi-a for­mulat cererea basându se pe nişce informania! fără temeiu. Nota Rusiei ar fi de natură a ne­­linişti spiritele. Nota bulgară 4^C8a apoi că procesul în cestiune nu va veni înaintea consiliului de resbel de­cât după sosirea generalului K­ul­bars. Se speră în cercurile diplomatice că generalul Ksulbars va îmbunătăţ situaţiunea. Decretul ce convoca pe alegător,­ pentru marea Adunare a fost semnat. Guvernul a hotărît ridicarea stă­rii de asediu. PESTA, 21 Septembrie.—D. Sturza a asistat la şedinţa Camerei în gale­ria reserv­ată unde a fost visitat de miniştri, cu cari convorbi cât­va timp. A i­! ved.­sa uîtivae sern telegrafice png. III. GAZAŢI, 10 Septembrie 1886. S’a susţinut adese că la noi biuro­­cratismul este prea întins, că s’au creat funcţiuni nu pentru necesitatea ce se simţia de ele, ci pentru a pu­tea aşeza în ele pe diferiţi favoriţi ai ziler, spre a se îmulţi armata cu care cei de la putere exercită influenţilor şi fac ca balanţa electorală să se ple­ce mai tot­d’a­una în favoarea lor. S’au făcut statistici spre a se dovedi că, relativ cu cifra populaţiunii noastre, avem un număr de funcţionari cu mult superior comparativ cu alte State. Faptele vin şi dau dreptate celor ce susţin toate aceste, atât în privinţa mobilului cu care se creeză funcţiu­nile, cât şi asupra inutilităţii sau cel puţin a superfluităţii celor mai multe din ele. Când lumea vede că o mul­ţime de funcţiuni sunt concentrate, şi încă din cele mai grase, numai a­supra unei singure persoane, care, de ar avea 4*la 72 de ore, tot n’ar f în stare a le îndeplini, şi când acele funcţiuni sunt de multe ori în locuri diferite, aşa că titularul lor nu poate îndeplini pe una fără a lipsi de la ceeal’altă, cum să nu cre4T 4'pe noi lumea că acele funcţiuni nu sunt de cât nişte sinecure spre a îmbuiba cu ele pe favor­­ii zilei ? Am putea citi, cum s’au citat, multe caşuri, dar in­­tenţiunea nostră nu e de a face per­sonalităţi, ci de a constata existenţa unei stări de lucruri îngreuiatore pen­tru contribuabili. Apoi iarăşi, când bieţii contribuabili văd, când e vr’o strîmtorare budgetară, cum se desfiinţâză de lesne funcţiunile, fără ca serviciile de pe unde se des­­fiinţâzâ să meargâ mai rău, cum să nu fie convinşi că funcţiunile sunt prea multe. Şi dovada că guvernanţii le creezi pentru sporirea armatei lor electorale o dau singuri. Ast­fel, la suprimări de posturi, nu se lasă în disponibilitate cel mai puţin capabili, ei cei mai puţin pravoslavnici, lăsân­­du-se în jilţurile lor cei drept-credin­­cioşi, ori­cât de puţin destoinici ar fi. Da, este adeverat. Avem o mulţime de funcţiuni de prisos, şi încă din cele mai grase Suprimarea lor ar aduce economii simţitore budgetulu Statului, şi cari s’ar putea cu folos întrebuinţa aiure unde este în adever necesitate. Din nenorocire acésta nu se va face nici de guvernanţii actuali şi nici de alţii, câci toţi vor avea ne­­voe de acestâ armată. Sau dacă vr­un partid s’ar gândi a o face la venirea sea la putere, ar reveni în curând asupra măsurei şi ar înfiinţa funcţiu­­nile la loc, câci fie­care partid are flămâc­d sel. E o stare de lucruri nenorocită, dar pe care suntem con­­damnaţi a o suferi până când înşişi alegătorii nu se vor însărcina prin solicia VOCII ,COVURLUIULUT 60 COMTESA NEGRA PARTEA I. Contadort și Vilguerin XXVIII. (Urmare) — Fie, D-le, răspunse Veterinarul , un fel de solemnitate. Am în cre­ste în D-tea, și dacă vei voi să împromiți pe un om brav și a ’­­imi la acte rele, toata rușinea va fi entru D-tea. » — Astfel ne am înțeles? — Da. ! — Mâne la amezà vino de me ia ci. A doua 4L 1* stt&lă precis. Vek­rinarul suna la portița casei din stra­da St.-Vincent. Montadert judecase inutil de a da adevărata sea adresă comisionarului lui Mégot. Și apoi voise să revea4* locul unde stătuse hoțul, cu speranța de a găsi vr’o urmă nouă, vr’un indiciu a cărui descoperire să grâbescâ soluțiunea. Diminața reporterul se dusese în strada Brochant. Găsise pe Fi­lip a­proape vindecat, în picioare, voinic deja, întors de cu sora de la Villebon. Valentina, după prevederile docto­rului Charvet, își revenise în sine în timpul nopții. Dar de astă dată crisa fusese înfricoșată, și la deșteptare se declaraseră niște friguri teribile. Charvet nu disimulase că era puțin asigurat, și Montadert plecase forte neliniștit. — Unde ne ducem ? întrebă 4**'­ristul după ce deschise noului seu impiegat. — Mai întăi acasă la mine. D­­e, dacă vrei , trebue să iau oare­cari ac­cesorie indispensabile pentru lucrul ce se așteptă de la mine. — Fie. Unde locuesci ? — La doui pași de aci, pe coasta dealului despre Saint-Denis. — Aide ! zise Montadert. Cei doui oameni se îndepărtară cu pași mari. Inconjurară zidul micei case și a­­pucară pe o cărare ce se scobori spre Saint-Ouen. După 4®c® minute Veterinarul se opri. La dreapta și la stânga drumului se întindeau nişte terenuri deşerte eriduse prin unele locuri,­­pe aiure acoperite cu o ierba rară cenuşiă. — Iată locuința, mea, 14T8e omul cu o nuanță de mândriă. Și arătă lui Montadert un bordeiu­ ciudat, ce ieşia din pămînt ca o ciu­percă răpăndsă, la vre 20 metri de cărare. Era un fel de baratcă construită din lemn şi acoperită cu pânză că­trănită. Acoperişul, în loc de ele, avea pe el cutilu de serdele ingenios adap­tate şi legate între ele. Nişte petre mari erau puse din distanţă în distanţă pe acea armatură, spre a împedeca ca vîntul, în vr’o zi de furtună, sa­­u la căpacul acelui bordeiu, împrejur ierba creşcea mai des­. O mulţime de cai mici de lemn se aflau prin acea pajişte de bariera, iraobilisaţi în un etern galop. Unii erau murgi, alţi roibi, alţii gid­bii.

Next