Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 113-190)

1968-08-02 / nr. 140

Adunări generale ale salariaților Cînd automulțumirea ia locul exigenței 9 Acarul Păun — salvatorul 9 Serviciul de transport pe... butuci H Notele de comandă — niște simple hîrtii ■ Desfacerea produselor după criteriul „nu avem timp de pierdut î ntreprinderea de industrializare a laptelui din încheiat primul al anului in serioase rămîin îndeplinireaI Bîrlad a semestru curs cu fieri în urmă sarcinilor economice. Cifrele înscrise in bilanțul activității desfășurate în perioada amintită ne arată că nici unul din principalii indicatori de plan nu au fost în întregime realizați, înregistrîndu-se, numai la producția globală, o restanță în valoare de peste două milioane de Ieri Cum explică conducerea întreprinderii o asemenea situație ? In informarea prezentată de tovarășul Gheorghe Condurache, directorul și președintele comitetului de direcție din unitate, în adunarea reprezentanților salariaților, ce a avut loc recent, se sublinia ca principală cauză lipsa materiei prime. In perioada la care ne referim, unitățile furnizoare, mai ales cooperativele agricole, nu au livrat întreprinderii o cantitate de 12.290 hl. de lapte — se arăta în informare — și, ca urmare, procesul de producție nu s-a putut desfășura la nivelul cerințelor. Cifrele sunt cifre și ele nu pot fi contestate. Este adevărat că o seamă de cooperative agricole, printre care cele din Blăgești, Pogana, Grivița, Deleni - Vaslui, Oltenești nu și-au îndeplinit integral obligațiile contractuale, rămînînd datoare întreprinderii cu însemnate cantități de lapte, datorită mai ales secetei din vara aceasta. Și tot atît de adevărat este și faptul că această situație a afectat, în bună măsură, activitatea economică a întreprinderii, procesul de producție, îndeplinirea integrală a planului. Așa stînd lucrurile s-ar părea, la prima vedere, că în asemenea condiții un colectiv al întreprinderii - are argument serios cu care poate justifica nerealizarea sarcinilor ce i-au revenit de la începutul anului și pînă la sfîrșitul lunii iunie. Dar, pentru a dovedi că au un spirit autocritic dezvoltat, tovarășii, din conducerea întreprinderii au subliniat în informare că inactivitatea colectivului s-au făcut simțite și unele lipsuri de natură organizatorică care au avut rolul lor în desfășurarea necorespunzătoare a procesului de producție, motivînd, însă, cât dacă „am fi avut la timp materia primă, planul ar fi putut fi îndeplinit în întregime”. De aici se desprinde, așadar, concluzia că principalii vinovați de rămînerile în urmă sînt furnizorii, cooperativele agricole. Găsind, după cum se vede un ... acar Păun, tovarășii din conducerea întreprinderii se spală pe mîini, încercînd să iasă, cum se spune,... basma curată. Să analizăm, însă, faptele și să vedem care este realitatea ? întreprinderea de Industrializare a laptelui este obligată să organizeze cu maximum de grija activitatea de preluare și de transport a materiei prime de la unitățile furnizoare spre centrele ei de prelucrare, in condițiile secetei din acest an, se impunea luarea unor măsuri speciale pentru ca munca de preluare să se desfășoare ireproșabil, în așa fel nicit nici un litru de lapte să nu se piardă. Cum a acționat conducerea întreprinderii în acest scop ? în informarea prezentată, încercîndu-se un răspuns la această întrebare, se arată că „s-a ținut o strinsă legătură cu Direcția agricolă județeană și cu Uniunea Județeană a cooperativelor agricole, in vederea preluării integrale a fondului de materie primar". Practica a demonstrat că numai atît nu a fost, suficient. Era necesară, în primul rînd, o permanentă legătură cu furnizorii pentru a se cunoaște posibilitățile reale ale acestora de onorare a contractelor, o organizare temeinică a preluării laptelui prin asigurarea unei bune funcționări a tuturor mijloacelor de transport ale întreprinderii. Aceste probleme au fost, însă,,scăpate” din vedere de conducerea întreprinderii, în a cărei activitate, automulțumirea a luat locul exigenței. Numai așa se explică, de pildă, faptul că în această perioadă au fost înregistrate numeroase cazuri cînd lucrătorii întreprinderii nu au respectat timpul de recepționare a laptelui, cînd plecările în curse ale autovehiculelor s-au făcut cu mari întîrzieri sau cînd mașinile nu au putut fi utilizate zile în șir pentru că nu au fost puse la timp în stare de funcțiune. Referindu-se la aceste probleme, tovarășul Eugen Dragan, șeful bazei zonale Vaslui, a arătat că „noi nu am făcut totul ca unitățile furnizoare să se poată achita de sarcinile contractuale. In loc să ne petrecem timpul in cooperativele agricole, umblăm pe la întreprindere în căutarea pieselor necesare pentru a asigura o exploatare judicioasă a mijloacelor de transport." In prezent avem trei mașini stricate care stau pe butuci, dar nu reușim să-i convingem pe cei de la serviciul de transport al întreprinderii să ne elibereze piesele din magazie". Și în timp ce mijloacele de transport se „odihnesc”, planul de preluări de la țăranii cooperatori a fost realizat în proporție de 80,3 la sută. Este limba cooperativele agricole în proporție de 80,3 la sută. Este limpede că s-ar fi putut diminua cu mult restanțele la preluări, dacă s-ar fi acționat cu mai multă răspundere, cu mai mult spirit gospodăresc. Dar și atunci cînd a existat materia primă din abundență, procesul de producție s-a desfășurat anevoios. De ce ? In adunare s-a arătat că nu toate instalațiile sunt folosite la întreaga capacitate, că unele utilaje nu au funcționat în permanență din cauza defectărilor accidentale, că timpul de lucru nu a fost integral folosit, iată spre mărturie cîteva cifre. In perioada la care ne referim au fost înregistrate un mare număr de pre stagnări la utilaje, timp in care s-ar fi putut produce aproape 60.000 de kg. de unt, precum și un însemnat număr G. LAURENȚIU continuare in pag. a 3-a) Proletari din toate țările, uniți-vă! Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean provizoriu Mecanizatori din brigada a IV-a I.M.A. Tutova, ce deservesc C.A.P. lana, ară in mirifica eliberată. Corespondenți voluntari transmit IENNIME VASILE BRANICI, șef al unei echipe legumicole de la cooperativa agricolă Huși : „Suntem mulțumiți că plouă, deși poate umezeala din ultimele zile este mai mare decit ar trebui. Dar nu-i nimic. Dacă ne gîndim la culturile noastre succesive, nu avem decit a ne bucura. In locul de unde am recoltat cartofii timpurii am plantat 6 hectare cu varză de toamnă și unul l-am cultivat cu fasole, ardei gras, roșii de toamnă. Dincolo, în solarii, după roșii timpurii am plantat roșii de vară. Aceste culturi sunt acum bine dezvoltate. Legumicultorii din brigada noastră, printre care:Gheorghe Jolea, Marin Pruteanu, Victoria Bîrcă, Gheorghe Brezneac, Tinea Filip, Mihai Petru, Maria Cimpeanu și Gheorghe Moldoveanu și-au adus un aport deosebit la dobîndirea acestor rezultate. ION CODREANU, pontatoralimentator al secției I.M.A. Zorleni care deservește cooperativa agricolă Banca: „Plouă. Plouă prea mult. Băieții noștri sînt nevoiți să se strecoare cu abilitate printre „ferestrele" dintre ploi. O fac însă cu pasiune și munca lor e rodnică. Astfel, s-au arat pînă acum 450 de hectare de miriște din sămînțat, 600 existente, sau înîn tarlalele „Lebăda”, „Chioara" și „Odaia" 35 de hectare cu culturi duble*. ȘULETEA Inginer GRIGORE CIONCA, de la cooperativa agricolă Șuletea: „Ca niciodată, în acest an, campania de recoltare și treieriș a durat, la noi, datorită deselor defecțiuni ivite la combine, o lună! Nici în prezent nu am terminat de treierat. Ne-am fi aflat și la arături cu mult sub grafic, dacă mecanizatorii nu ar fi lucrat noaptea. A! Să nu uit! Am însămînțat 150 de hectare cu cuburi duble și mai avem pregătite încă 100 de hectare. Sperăm ca în următoarele 3—4 zile să fie luăm de-o grijă și cu această lucrare". Inginer GAVRIL POP de la cooperativa agricolă Mălușteni: „Am încheiat de cîteva zile treierișul. In prezent, șase tractoare ază în „Ciorîța". Mecanizatorii Gheorghe Dănăilă, Nicolae Călin, Dumitru Postolache și Gheorghe Pavel ara pînă tîrziu după miezul nopții. Și fac lucru bun. Sunt băieți cu experiență și cu tragere de inimă. Mai adăugați că la noi a fost însămînțată aproape toată suprafața destinată culturilor duble". Are cineva dreptul de a vedea în cel care critică, neapărat un dușman, în adversarul pe planul ideii un inamic pe care trebuie să-l doboare ? Ar fi o ipocrizie să susținem că natura omenească în toată străduința ei de a atinge perfecțiunea este străină de instinctul autoconservării, de supraaprecierea subiectivă a propriilor calități. Dar există o rațiune pe care trebuie s-o folosim în analiza acțuunilor noastre ale altora, și care, în definitiv este mareși le nostru bun. Cu ajutorul ei îndepărtarea de explozia stării sufletești devine posibilă. Cu ajutorul ei ne îndreptăm spre imperiul și imperativul principiilor. Să ne imaginăm următoarea întîmplare: Intr-o întreprindere, a consfătuire convocată de director trebuia să dezbată probleme de mare importanță pentru viitorul producției. Analiza se făcea, obicei de mult împămîntenit acolo, doar într-un singur sens: cei chemați trebuiau să-și spună părerea - mai mult sau mai puțin aprobativă - despre un plan elaborat de direcție. Spre surprinderea generală, aproape de încheierea ședinței, un tînăr inginer, nu de mult venit în uzină, dar foarte bine pregătit, își exprimă dezacordul cu chestiuni de fond (și ci) orientarea generală a propunerilor de la ochii directorului a sclipit și se înteie uimire. Cum însă argumentele inginerului erau substanțiale și se vedea bine că este dispus să-și susțină cu tărie ideea. Intr-un directorul a început să se irite, mod nu prea politicos i-a luat cuvîntul. S-a trecut, mai departe, la adoptarea planului ca și cum nimeni n-ar fi obiectat. Acesta a fost începutul. Directorul a început să-l urmărească îndeaproape pe inginerul nostru. Atenția sa, însă, n-avea nimic comun cu dorința de a-i stimula spiritul de inițiativă, de a-l sprijini. Cum un subaltern avusese curajul să nu fie de acord cu vederile — neapărat foarte bune — ale șefulu acesta n-a putut să-i uite „îndrăzneala. Nu interesează sfîrșitul acestui conflict Trebuie să presupunem că el a fost fericit pentru interesele colectivului. Contează însă — cu toată izolarea ei - abaterea de la comportarea normală elementară de conducător a unui om investit cu răspunderea supravegherii și îndrumării evoluției firești, pe linii de forța majoră a capacităților de creație și acțiune al unui colectiv. In loc să recepționeze prompt, să filtreze inteligent și să valorifice creator unul din bunurile din inventarul întreprinderii sale — zestrea de idei și sugestii a colaboratorilor - acest om se supără pentru că a fost contraziși tracasează până la descurajare OPIMII pe un om ce avusese dorința sinceră de a-l ajuta. Apar cazuri cînd concursuri de împrejurări ridică pe unii în posturi ce nu le pot onora. Alții au meritat ascensiunea, dar aici — undeva mai sus pe verticala răspunderii — ii amețește abuzul tare al îngîmfării, autocontrolul dispare, apare suficiența, superficialitatea, inerția. Justificînd teoretic metodele folosite, un astfel de om va crea o filozofie a comportării sui generis, va materializa un sistem de a conduce fals autoritar, în care el, șeful, se crede infailibil, mai deștept decit orice subaltern și deasupra greșelii. Fiind investit cu o răspundere mai mare sau mai mică, ar vrea să fie considerat întotdeauna cel mai înțelept, cel mai serios, cel mai cel. . . Azi în acest fel, mîine servindu-i-se licoarea dulce a lingușelii, în contact cu care amorul său propriu ia proporții, în altă zi va fi definitiv convins că cel cu care discută în contradictoriu sunt sau impertinenți sau dușmani declarați care atentează la autoritatea și scaunul lui. Dintr-un om normal, cu calități și defecte, devine inatacabil și animat de dorința răzbunării. La sosirea mea intr-o întreprindere, am fost avertizat de colegi să am grijă să nu contrazic, pe unul din șefi, cu renume de om care nu poate suferi o opinie contrară vederilor lui — realmente înguste, după cum reușiseră să constate cu toții. Cum se reușea în acest sistem să se lucreze cu el și să se rezolve treburile, pentru că totuși trebuiau rezolvate și repede și bine, in ciuda „indicațiilor" șefului în cauză ? Era un veșnic joc de-a „acoperirea adevărului cu vorbe", de-a împăca ceea ce era de mult știut cu ce nu reușise să afle șeful, cerințele serviciului cu dispozițiile primite. nei Timide încercări de schimbare a oreiiîiicetățenite a lucrurilor se loviseră de platoșa de orgoliu și suficiență a dictatorului administrativ în miniatură. Ing. RADU GH. NICULESCU (continuare In pag a 3-a) Lovitura pe la spate în pag" Ce se întîmplă cu 2 rugbiul bîrlădean? In parcul cu trandafiri Foto : V. Badea ÎN PAG, a 3 - a ■ Poșta cititorilor ■ De-a baba oarba (foileton) ■ Cum să prevenim incendiile După 7 luni Constructorii de rulmenți din Bîrlad, desfășurînd larg întrecerea socialistă, punînd în valoare inițiativele creatoare ale muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, gospodărind cu chibzuință și simț de răspundere materia primă și materialele auxiliare, au raportat îndeplinirea sarcinilor de plan pe primele luni ale acestui an la toți indicatorii. In același timp, s-au înregistrat și importante depășiri de plan. Astfel, la producția globală s-a realizat un spor de 1.100.000 de lei, iar la producția marfă de 3.360.000 de lei. Au fost executați peste plan 10.240 de rulmenți de diferite tipuri. Cele mai bune rezultate în întrecerea socialistă au fost obținute de către colectivele de la secția forță, bilerole și rectificare, unde graficele întrecerii socialiste înregistrează noi succese în producție. E. SOLOMON Măsurile adoptate de partid stat In deplină concordanta cu Interesele oamenilor muncii Am vizitat cîteva întreprinderi vasluiene, cu care prilej am discutat cu mai mulți oameni ai muncii despre recentele măsuri stabilite de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. și de Consiliul de Miniștri. Peste tot, la IPROFIL Mobila, la Fabrica de confecții, la Autobaza de transporturi auto, pe șantierele de construcții, colectivele respective și-au manifestat deplina satisfacție fată de noile hotăriri adoptate cu privire ia sporirea numărului de locuințe, reducerea prețului de vînzare la liber a lemnelor de foc, repartizarea fondurilor destinate premierii personalului tehnic-administrativ și de specialitate și s-au angajat să-și sporească eforturile în vederea obținerii de noi succese în îndeplinirea planului. Primul popas l-am făcut la Autobaza de transporturi auto. — Am luat cunoștință cu un viu interes de noile măsuri stabilite de partid — ne spune tovarășul Constantin Brahar, muncitor electrician. Eu aș vrea să-mi spun părerea, însă, pe scurt, asupra unei singure probleme. Este vorba de măsurile care se referă la asigurarea intr-un timp mai scurt a unui număr sporit de locuințe, care să satisfacă cerințele diferitelor categorii de oameni ai muncii. Dublarea numărului de locuințe prevăzute inițial pentru perioada 1969—1970 va contribui la îmbunătățirea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Și eu doresc să-mi construiesc o locuință proprietate personală. Pînă acum nu am avut însă posibilitatea, deoarece veniturile nu-mi permiteau acest lucru. Acum, în urma aplicării măsurilor adoptate de partid, voi putea să-mi văd dorința împlinită. îmi voi construi o locuință cu două camere. La fel cred că vor proceda mulți alți muncitori din unitatea noastră care sunt hotărîți să-și construiască locuințe proprietate personală. Iată, așadar, de ce noi, muncitorii, ne sporim mereu eforturile pentru a ne îndeplini cu succes sarcinile ce ne revin, astfel ca să răspundem cu cinste grijii ce o poartă partidul nostru îmbunătățirii nivelului de trai al întregului popor. La Fabrica de confecții, facem cunoștință cu Gheorghe Pădure, muncitor ,mașinist din sectorul I producție, Mărioara Romanov, muncitoare la sectorul finisaj, Aurica Pintilie, muncitoare la secția de croit. Noile măsuri stabilite de conducerea partidului și statului nostru au fost primite și de colectivul Fabricii de confecții cu un deosebit interes, ne-a declarat tovarășa Aurica Pintilie. Și pe bună dreptate. Eu, de pildă, consum într-un an de zile circa 4—5 tone de lemne de foc. Reducerea prețului de vînzare la liber a lemnelor de foc va aduce anual și familiei mele un venit in plus de cîteva sute de lei , deoarece nu voi mai cheltui atît de mult pentru procurarea la liber a lemnelor necesare în plus față de ceea ce îmi pot cumpăra pe bază de tichet. Astfel de cazuri sînt numeroase in fabrica noastră și, de aceea, toți muncitorii au primit cu bucurie aceste măsuri și își manifestă hotărîrea de a lucra și mai bine pentru sporirea producției de confecții. Ne oprim pentru cîteva clipe pe Șantierul nr. 23, unde se lucrează de zor la ridicarea a noi blocuri de locuințe. Aici discutăm cu muncitorii din brigada de niști, condusă de fierari-beto- Gheorghe Picioroagă. Cu toții își manifestă aprobarea deplină față de măsurile adoptate de partid și de guvern Neculai Varlanufu. Muncitorul unul din fruntașii brigăzii ne spune i. — Hotărîrile stabilite ne însufletesc în muncă și pe noi constructorii. Aplicarea lor în viață va contribui și la ridicarea nivelului nostru de trai, al celor ce muncesc pe șantiere. Aceasta constituie încă o dovadă că partidul nostru se preocupă mereu de cele mai importante probleme de viață ale poporului, că măsurile partidului sunt în deplină concordanță cu interesele tuturor oamenilor muncii. Iată de ce cred că e și de datoria noastră de a pune și mai mult umărul la îndeplinirea cu succes a hotăriilor partidului. Se vor construi mai multe locuințe. Asta înseamnă că și nouă ne revin de acum înainte sarcini sporite. Le vom înfăptui cu cinste, vom lucra mai bine, cu mai multă răspundere pentru a da oamenilor muncii apartamente de calitate superioară și la un preț de cost cut mai scăzut. L. GRIGORIU Numeroși sunt vizitatorii monumentelor culturale, istorice, de artă și caselor memoriale. Grupuri de turiști parcurg orașele patriei, imbătindu-se de frumusețea locurilor. Multi vizitatori vasluieni au purces și către lașul neîntrecut in bogăția unor asemenea monumente. Ne-am ales și noi un punct, pe care încercăm a ni-l prezenta in rîndurile ce urmează. Este vorba de o casă în care a locuit autorul mult gustatelor „Amintiri din copilărie“. Din Tîrgu Cucului, tramvaiul se strecoară pe urnea lime pe umerii căreia rofile urcă cu zgomote ce străpung liniștea, dominantă a Văii Țicăului. Privirile adulmecă frumoasa priveliște oferită de casele de piatră pitulate intre grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghiveciuri cu flori aurnind ca niște candelambre în cerdacurile îmbrățișate de tufe de liliac. Peste ele, linia culmilor Șorogarilor taie albastrul cerului. La jumătatea străzii Sărărie, coborîm din tramvai și o luăm pe o străduță la vale, oprindu-ne în fața inscripției de pe o poartă: ,,Bojdeuca lui Ion Creangă“. Porțile, se deschide, scîrțîind resemnată, lăsînd pașii vizitatorilor din toate colturile țării și de peste buritarii să pătrundă in sanctuarul celor mai îndrăgite amintiri, basme și povestiri. George Călinescu, arătând aversiunea lui Creangă pentru oraș și orășeni, notează că marele povestitor se cufunda cu o voința și voluptate în mahala acul unde nu mai rămine urmă de chilingar, și unde crinii care lătrau și tălăngile care răsunau aminteau Humuleștii... Data exactă de cinci Creangă a devenit proprietarul bojdeucii este controversată, și asta chiar din cauza unor cereri făcute de scriitor, cereri datate diferit: 1869— 70, 1876 ori 1872. La 31 decembrie 1889, Creangă moare, bojdeuca rămînînd Ecaterinei Vartic și mamei sale Ruxandra. Prima restaurare a bojdeucii a fost făcută în anii 1914—1916, iar din 1935 se stabilește ca ea să fie deschisă oricăror vizitatori. Cuprinzînd cu privirea modesta căsuță îngenunchiată parcă la poalele Țicăului, cu acoperișul la înălțimea capului, cu cerdac înalt și pereții sclipitori de soare, gîndurile vor zbura neîndoielnic la slovele așternute de Creangă pe epistola adresată lui Titu CORNELIU HUȚANU (continuare tn pag a 3-a)