Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 113-190)

1968-09-12 / nr. 175

k X y A J Á Organ al Comitetului județean Vaslui al P. C. R. și al Consiliului popular județean provizoriu vyxxvxwHwmmmwmsmmBoaiooiiOffwyim^^ / O sarcină socială de mare răspundere: antilinii Milire celeo P­rintre alte sarcini deosebit de importante care revin comite­telor executive ale consiliilor populare municipal, orășenești și comunale se numără și a­­referitoare la îndeplinirea atri­buțiilor de autoritate tutelară. In aceas­tă calitate, comitetelor executive revine sarcina să se ocupe de ocroti­re­rea căsătoriei și a familiei, de apăra­rea intereselor mamei și ale copilului, de luarea măsurilor de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu și a celor cu capacitatea de exercițiu restrânsă. Indeplinindu-și aceste îndatoriri, co­mitetele executive din județul Vaslui au reușit ca, în semestrul I a.c., să oficieze aproximativ 8.000 de căsătorii, și să exercite, în 9.000 cazuri, controa­le și vizite la domiciliul minorilor, în conformitate cu prevederile Codului familiei. In această perioadă, s-au în­cuviințat 33 de înfieri cu efectele filia­­ției firești, un număr de 21 de minori au­­­ fost încredințați spre creș­tere și ocrotire unor instituții sau persoane, iar unui număr de 50 per­soane li s-au instituit tutele. De ase­menea, s-au întocmit, verificat și cal­culat, trimestrial sau lunar, drepturile bănești unui număr de peste 5.000 beneficiare de ajutor familial de stat (valoarea totală, aproximativ 700.000 de lei trimestrial) și 344 beneficiare de ajutor pentru soții de militari în termen (aproximativ 40.000 de lei). Aceste activități, ca și altele neevi­­dențiate aici n-ar fi­­ fost posibile dacă comitetele executive din județul nos­tru n-ar fi folosit în afară de salariați și activiști obștești constituiți în co­lective de sprijin ale autorității tute­lare. La orașele Vaslui și Huși, la co­munele Vetrișoaia, Stănilești, Berezeni și Murgeni, de exemplu, colectivele de sprijin au fost mult lărgite, cuprinzând Probleme ale consiliilor populare 15-21 tovarăși, personal medical și cadre didactice, un mare număr de deputați și cetățeni cu autoritate in mase, reprezentanți ai organizațiilor U.T.C., sindicale și de femei, tovarăși din conducerea unor unități econo­mice , cooperativa agricolă de pro­ducție și de consum, I.A.S. etc. Urmă­rind eficacitatea activității acestor co­lective, comitetele executive au luat măsuri ca satele și cartierele să fie împărțite pe sectoare, care cuprind 3-4 circumscripții electorale, fiind re­partizați în fiecare sector un grup de 3-5 membri ai colectivului de sprijin, care, săptămânal și ori de câte ori e nevoie, fac vizite la domiciliul mino­rilor, sesizează autorității tutelare ca­zurile care trebuie luate în evidență și cărora urmează să li se acorde sprijin. Vizitînd periodic minorii la domiciliu, stînd de vorbă cu părinții, cu rudele și vecinii acestora, întocmind anchete sociale temeinice pentru fiecare caz în parte, analizînd periodic activitatea desfășurată,­comitetul executiv al con­siliului popular din comuna Stănilești - și colectivul său de sprijin - au reușit să aibă o evidență precisă a minorilor care au o situație deosebită in familie (cu deficiențe de comporta­ment, bolnavi, lipsiți de unul sau am­bii părinți și care primesc pensie de întreținere etc). In felul acesta comite­tul executiv poate să intervină ori de cîte ori este necesar. Astfel, minorul Gh. M. datorită măsurilor luate, a absolvit o școală profesională, iar as­tăzi lucrează pe un șantier de con­strucții în București­­ ,R. N. înfiat în 1966­­ frecventează o școală, mine­rul Gh. C., care pînă mai ieri vaga­bonda, a fost repartizat și lucrează într-o brigadă la C.A.P., fiind urmărit îndeaproape, dar atent, fără a-i a­­fecta sensibilitatea. Măsuri concrete s-au luat în unele situații și în orașul Huși. Așa de exem­plu, minora I. A. servește masa la cantina de ajutor popular; cu părinții lui M. P. — care vagabondează — s-a stat de vorbă și li s-a atras atenția să se ocupe mai mult de copilul Ic, minorii C. M. și B. P. sunt internați la școli de reeducare. ION OPREA secretar al Comitetului executiv al Consiliului popular județean provizoriu Vaslui (continuare în pag. a 2-a) Concurs interjudețean pe teme agricole iar Zilele trecute, s-a desfășu­ra Casa agronomului din Bacău, în prezența unui nu­meros public, faza interjude­țeană a concursului „Cine cunoaște agricultură câștigă". Au participat 32 de concu­renți — membri cooperatori, muncitori din I.A.S. și meca­nizatori din I.M.A. — din județele: Vrancea, Vaslui, Galați și Bacău. Participanții din județul nostru au dat răspunsuri me­ritorii. Astfel, la profilul „Le­­gumicultură", pe locul 1 s-a clasat­­ Dumitru Chirițoiu, de la C.A.P. Stănilești, iar la pro­filele „Cultura plantelor, de cîmp" și „Pomicultură", locu­rile III au fost ocupate de Constantin Șerban, de la C.A.P. Dragalina, comuna Tu­­tova, și Constantin Muntea­­nu, de la C.A.P. Ivești. Concursul a fost dotat cu ? premii în valoare totală de 6.000 de lei. / BLOC-NOTES Aripile mierii românești OMCOOP Sibiu. O poartă masivă care nu are timp să stea­­ închisă. O mașină vine, alta pleacă. In­tră neîntrerupt materie primă și iese, în același ritm, producție finită. Ne aflăm la întreprinderea de omogenizare a mierii din orașul Sibiu. Ne intîmpină gazde primitoare și vechi cunoștințe și ne invită în biroul unde ne modificăm ținuta vestimentară și ser­vim miere de nuc și de st­ruguri­ muscat, însoțită de binefăcătoarea apă rece, înainte de a fi poliifi prin „uzină" — un prim contact cu cifrele. Așa, am primit explicația — vom înțelege mai ușor procesul de omogenizare. Era toc­mai ceea ce doream. Mai intîi ce-i IOMCOOP- ul ? O unitate — singura de acest fel din țară — la care se primesc, se prelu­crează zeci, sute, mii­ de tone de miere, ai cărei be­neficiari sunt î­mpinziți în ț ară ca și în multe alte țări de pe glob. In 1967 s-a realizat aici o producție de peste 70.000.000 de lei. Ex­portul deține cea mai ma­re pondere. In numai șase luni din acest an s-au expediat pentru export, mai mult de 1.520 de tone. Mierea realizată aici are adevăra­te aripi A plecat spre B­r. a Germaniei, Anglia, Japonia, Elveția, Olanda, Franța, Italia, R. D. Ger­mană etc. Pe drumul O­­landei a plecat miere cu aromă de smeură. Benefi­ciarii austrieci și elveți­eni au primit sortiment din Horă de cîmp și de tei etc. re­înarmați cu cu­re, cu­pia­comparative am intrat în cel mai mare stup al țării, în „uzina" unde mie­rea ia forme noi, se separă pe arome și culori, lntr-un cuvânt, se omogenizează. Am trecut prin tunelul ambalajelor unde am aflat că furnizorii se preocupă insistent și realizează „va­se" care să corespundă exigentelor pielii externe : borcane triunghiulare de o livră, borcane cilindrice de o jumătate de kilogram, bidoane și butoaie etc. Di­rectorul întreprinderii, Mir­­cea Veștemeanu, care, de cuzind, a făcut o vizită beneficiarilor din R. F. a Germaniei, ne-a spus că se fac noi modificări ambala­jelor pentru a satisface tot mai mult gusturile firmelor importatoare. Pe banda transportoare din sala încălzită, alunecau­­ fără întrerupere borcane cu un conținut albicios, a­­semenea spumei de mare. Este, după cîte am aflat, mîndria întreprinderii. A­­cest produs nou — pasta­­ de miere — realizat pen­tru prima oară aici, s-a solicitat în cantități neli­mitate în R. F. a Germa­niei unde s-au și livrat circa 1000 de tone. „Bene­ficiarul ne-a cerut să-i trimitem cît mai multă miere de acest fel..." ne­a AURAȘ MARGARINT Al­BU (continuare în pag. a 2-a! J Proletari din toate țările, uniți-va! Extinderea rețelei cooperației meșteșugărești în județul Vaslui, în mediul urban există în prezent 165 de unități ale cooperației meșteșugărești, în care își desfășoară activitatea 1.214 membri cooperatori. Pentru deservirea populației din me­diul rural — deservire asigu­rată în mare parte de unită­țile de prestări de servicii a­­le cooperativelor de consum — s-au înființat 6 puncte fi­xe (Codăești, Pungești,­ Făl­­ciu, Averești, Hurdugi, Ivă­­nești) pentru reparația radio­urilor, televizoarelor, frigide­relor, precum și a altor obi­ective electronice de uz casnic. In primele opt luni ale acestui an, in mediul ru­ral, au luat ființă un număr de 12 unități de prestări ser­vicii, urmînd ca pînă la sfîr­­șitul anului, această rețea să­­ se extindă prin deschiderea a încă șase noi unități. S-a a­­vut, totodată, în vedere ca rețeaua acestor unități de prestări de­ servicii să aibă un profil diversificat și să poată astfel satisface cerin­țele populației de la sate. In anul care vine — 1969 — rețeaua cooperației mește­șugărești se va extinde atit în mediul rural, cit și în cel urban. Astfel, în orașul Vas­lui și, respectiv, în munici­piul Bîrlad, vor fi construite noi complexe de deservire a­­le cooperației meșteșugărești, obiective pentru care s-a a­­locat importanta sumă de cinci milioane de lei, iar nu­mărul unităților amplasate în comunele județului va crește. ■aléMEMta La cules., A ÎN PAG. a 4- » Lucrările Conferinței statelor neposesoare de arme nucleare Comentar extern Deruta marionetelor sud-coreene îndatoririle școlii­în dezbaterea cadrelor didactice Ieri, la Vaslui, s-au încheiat lucrările consfătuirii cadrelor didactice din oraș și din comu­nele învecinate. Avînd caracte­rul unei ședințe de lucru, ce s-a bucurat de o largă parti­cipare a învățătorilor și pro­fesorilor, dezbaterile au prile­juit cadrelor didactice un rod­nic schimb de opinii asupra activității lor, asupra căilor ce­lor mai indicate pentru îmbu­nătățirea ei continuă. De ase­menea, analiza muncii instruc­­­tiv-educative desfășurată în a­­nul școlar trecut, la baza că­reia au stat rezultatele înre­gistrate de colectivele didac­tice, a reliefat buna experien­ță dobîndită de numeroși slu­jitori ai școlii din județul nos­tru, dar și o serie de neajun­suri ce se manifestă încă în munca cu elevii, pentru dispa­riția cărora trebuie luate, cît mai grabnic, măsuri eficiente. Materialul de analiză, pre­zentat de tovarășul Emil Ar­hip, din însărcinarea Inspecto­ratului școlar județean, după ce a trecut în revistă succesele dobîndite în anul școlar tre­cut, a precizat sarcinile ce re­vin cadrelor didactice din ju­deț în noul an școlar. Cu privire la rezultatele ob­ținute în procesul instructiv­­educativ la sfîrșitul anului de învățămînt 1967-1968, materia­lul consemnează că, in urma dezvoltării continue a bazei materiale a școlii, datorită perseverenței în muncă a ca­drelor didactice și a organe­lor de îndrumare și control, procentul elevilor promovați a crescut, fondul educativ al lecțiilor a stat mai mult in a­tenția învățătorilor și profeso­rilor, exigența față de cerin­țele programelor de învățămînt și a principiilor pedagogice a sporit. Multe cadre didactice au dovedit o minuțioasă pre­gătire a lecțiilor, o atenție crescîndă față de rigurozitatea științifică. Dintre învățătorii care au pus în centrul atenției lor re­zolvarea uneia dintre sarcinile cele mai importante, educarea moral-cetățenească, au fost a­­mintiți Aneta Sírbu, Margareta­ Mihalache, Valeria Merișescu, Maria Centin, Dumitru Ichim, Virgil Rotaru, Noemia Măcă­­rescu și mulți alții. Pentru lecții temeinic pregă­tite, autoexigență în muncă și preocuparea de a-și perfecționa continuu activitatea didactică, au fost evidențiați o serie de profesori, printre care: Traian Ciobanu, Elena Simiuc, Cleo­patra Zugravu, Petru Antohi, Margareta Bîrlădeanu, Bea­trice Stamate. Pe larg, a fost analizat a­­portul organizațiilor de pio­nieri și U.T.C. încadrat tot mai mult în efortul colectiv al muncii educative. Școlile în care activitățile pionierești și, în general, activitatea educati­vă se desfășoară formal cu da­toria de a interveni cu hotă­­rire pentru îndreptarea acestor stări de fapt neingăduite. Munca diriginților, rolul lec­țiilor de dirigenție au făcut o­­biectul unor precizări necesa­re. Din controalele efectuate, din asistențele la ore, s-a con­statat că, în anul școlar trecut, diriginții și-au îmbunătățit me­todele de muncă, dar, în con­tinuare, trebuie să manifeste o mai mare grijă față de plani­ficarea judicioasă a tematicii acestor ore, pentru ca ele să devină mai atractive, mai efi­ciente. Activitatea elevilor în cercuri, influența ei formativă asupra copiilor dobîndesc bune rezul­tate acolo unde au fost îm­binate armonios metode și pro­cedee variate, discuțiile și ex­punerile cu concursurile­ expe­­riență și lucrările practice­­ se spune în referat. Participarea elevilor la concursurile școlare, rezultatele bune obținute în aceste competiții reliefează creșterea nivelului de pregătire al elevilor. In legătură cu includerea în școală a copiilor de 6 ani, s-a precizat că învățătorilor ce vor preda la clasa intîi le re­vin mari obligații. Instruirea lor in cadrul consfătuirii, in șe­dința pe secții, caută să pre­­întimpine greutățile începutului.­ Un loc important a fost a­­cordat discutării necesităților de continuă perfecționare a cadrelor didactice. Ridicarea nivelului lor de cunoștințe, al muncii metodice va sta perma­­­nent în atenția Inspectoratului școlar, dar, în același timp,­ fiecare cadru didactic trebuie să fie conștient de îndatorirea sa de a se autoinstrui. Modul în care familia poate fi antrenată în rezolvarea sar­cinilor școlii de instruire și e­­ducare a format, în continue­­­­re, obiectul dezbaterilor. Numeroși participanți la dis­­­cuție, printre care Elena SI_­ ARBORE LUCA (continuare In pag. a 2-a) u trecut doar 10 luni de cînd Maria Biliuță a trecut pen­tru prima oară pe poarta Fabricii de confecții din Vaslui. Au impresionat-o a­­tunci și impunătoa­rea construcție, și mașinile moderne, și ordinea din secții, dar mai ales oame­nii. Oamenii aceș­tia, în majoritate ti­neri, care munceau și învățau să mun­cească tot mai bine, care țineau mult, încă de la început, să devină cunoscuți în­­ azd și peste ho­tare. Nimic nu li se părea greu pentru ca marca fabricii să fie tot mai aprecia­tă, pentru ca presti­giul colectivului să sporească mereu. In aceste condiții, noua venită­­ s-a încadrat repede, fără dificul­­tăți­, în ritmul de lu­cru al oamenilor din secția in care a fost repartizată. L­a început nu a cunoscut pe nimeni, nici măcar pe tovară­șele care la mașinile munceau din a­­propiere, își vedea, tăcută, de treabă. Numai chid observa că o muncitoare sau alta se descurcă mai greu, îndrăznea să intervină și s-o aju­­ te sassi san te. Fără prea multe vorbe, ci practic. Și așa treceau zilele, fă­ră ca Maria Biliuță să știe că se bucură de stima și aprecie­rea celor din jur. Verf­a însă că slei­turile și îndrumările ei sunt luate în sea­mă, că munca la mașinile din jurul ei merge din ce în ce mai bine. Cînd a fost numită șefă de agregat la sectorul III, unde se lucrează bluze — uniforme școlare, cele 40 de munci­­toare au primit-o cu... brațele deschi­se. Știau că Maria Biliuță e o femeie destoinică, stăpînă pe tainele meseriei, bună modestă, organizatoare, exigentă, dar și o minunată prietenă. Cu altă pricepere și atenție studiază ea, de pil­dă, procesul tehno­logic și amplasarea utilajelor, atunci cînd se introduce în fabricație un nou produs . Cît suiltet pune la modelului executarea respectiv, pentru a cunoaște la milimetru fiecare fază de operație! Altfel nu concepe că ar putea fi de folos așa cum tre­buie colectivului, că ar putea constitui un exemplu pentru fiecare din cele 40 de muncitoare de la agregat. Le cunoaște pe toate după nume, dar și după cum își îndeplinesc obliga­țiile ceea ce profesionale, o ajută să intervină la timp a­­colo unde e mai multă nevoie. Și de cîte ori se reparti­zează în funcție de necesități, de cite ori se face o nouă reamplasare a utilajelor, fetele — ca să folosim ex­presia Măriei Biliu­ță —­ nu obiectează, ci, dimpotrivă, sunt foarte mulțumite. Pentru că totul e făcut, atît in intere­sul muncitorilor, cît și in interesul fabri­cii. Și așa, condu­­cînd colectivul, ca un comandant care știe ce vrea — cum ne-a spus un tova­răș din conducerea întreprinderii — șe­fa de agregat obține lună de lună însemna­te succese , toate muncitoarele iși G. LAURENTIU f continuare In pag. a 3-a) Comuniștii în acțiune « =» «« s» as sw s» s» se RĂSPUNDERE agft s rysíftíftíRí: Cînd președintele UITĂ că pentru a fi r­o­m respectat, trebuie să RESPECTE S­crisoarea se încheia alar­­mant:„Noi nu semnăm, că dacă ne află trebuie să părăsim satul. Vă rugăm să veniți, să cercetați și veți vedea că tot ce am scris este adevărat. Dureros, dar a­­devărat”. Am întors foile pe o parte, pe cealaltă, le-am recitit și­ am pornit spre locul de unde fuseseră expediate : cooperativa agricolă de producție Rafaila. Ne-au întâmpinat niște dea­luri nu tocmai bogate, atinse de un pronunțat proces de ero­ziune. Am văzut pomi fructiferi insuficient dezvoltați și cu rod­i puțin. Am privit vii care, ca în multe alte părții, plătesc scumpă vamă atacului de mucegai. In schimb, pămînturile eliberate de culturi erau arate și, în bună măsură, fertilizate. Pretutindeni, în fiecare sector de muncă — la cultura mare, în vie, la­ fura­je, circular și transporturi, la contabilitate — membrii coo­peratori, tineri și vîrstnici, băr­bați și femei, lucrau de zor, cu pasiune. Totuși, această atmos­feră antrenantă de lucru era, pe undeva, întunecată de o um­bră. Și, pe măsură ce pătrun­deam în istoria cooperativei agricole de aici, pe măsură ce sporeau discuțiile purtate cu membri cooperatori, cu lucră­tori din serviciul contabilității unității și cu factori de răspun­dere de la nivelul comunei To­­direști, (printre care tovarășul Constantin Rotundu, secre­tarul comitetului comunal de partid), simțeam în gură un gust tot mai amar și, in același timp, un sentiment de justifica­tă revoltă ne cuprindea ființa. Cooperativa agricolă de pro­ducție din Rafaila a luat ființă in anul 1960. Oamenii și-au unit forțele și priceperea în scopul obținerii unor producții sporite, în scopul îmbunătățirii propriilor condiții de muncă și de viață. Nu au fost, insă, dintru început, valorificate cu pricepere, suficient spirit gospod­ăresc ca și organizatoric, toate posibilită­țile oferite de condițiile locale concrete, iar activitatea de in­vestiții s-a făcut haotic. Aces­tea s-au răsfrînt asupra valorii zilei-muncă. Au trebuit să treacă mai mulți ani, pînă cînd, dezmeticiți din iureșul greșelilor in care căzu­seră la început, membrii coo­peratori din Rafaila, cu ajutorul organelor de partid și de stat, să pună stavilă acțiunilor gene­rate de nepricepere, indolență și suficiență. Aceasta se petrecea în anul 1967. Ca un prim pas pe această cale, ei au hotărit să-l aleagă președinte pe Du­mitru V. Movileanu. Consătean harnic și cu mai multă price­pere decit alții, „ahtiat după muncă" - după cum și astăzi recunosc unii — cu dragoste pentru cooperativa agricolă, cu respect pentru cei dimprejur, o­­mul acesta s-a bucurat, la ale­gerea sa în funcția de preșe­dinte, de stima și încrederea tuturor membrilor cooperativei agricole. Se cuvenea ca, la rîndu-i, să-și sporească respec­tul față de obște, să se com­porte oricind și oriunde în așa fel, incit, urmîndu-l, fiecare co­operator să participe în cia mai mare măsură la îndeplinirea tuturor planurilor existente în u­­nitate. Căci el, ca ales al ob­­ștei, trebuie să fie acela care.’ S. CONSTANTINIU (continuare in pag. a 3-a) A

Next