Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 191-270)
1968-10-19 / nr. 207
PAGINA 2 Să vorbim și să scriem corect Substantive cu sufixele(i)ie, -(i)sune tru Sunete sau imferpiuri de sunete atașate rădăcinii pena crea cuvinte, sensuri ori valori gramaticale noi, — sufixele sunt adesea, greșit folosite de către anumiți vorbitori, contravenind,în felul acesta, normelor ortografice și ortoepice în vigoarie. Astfel, ni se offeri îmbinări de tipul : „secțiunea financiară", „direcțiunea școlii", „indicațiunea primită", „funcțiune importantă", în care cuvintele secțiune, direcțiune, indicațiune, funcțiune sunt formate cu: sufixul -(ț)iune și nu cuțin ie, cum ar fi fost corect (secție, direcție, indicație, funcție etc.). Alteori, cu aceeași accepție, ambele forme sunt întrebuințate alternativ : secțiune-secție, direcțiune-direcție, indicațiune-indicație șr a.m.d. Este aceasta o situație întreținută, în mod constant, ani de-a rîndul, de vechea ortografie românească, ortografie care admitea existența unor asemenea dublete. Deschizînd „Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi" al lui I. A. Candrea, găsim : administrațiune-aministrație, direcțiune-direcție, indicațiune-indicație, instituțiune-instituție etc. In scrierile din trecut, de asemenea, se constată abundența formelor cu iune. In treacăt fie spus, I. L. Caragiale punea, de cele mai multe ori, asemenea forme pe seama personajelor sale, firește cu scopul de a ironiza procedeul. Actuala ortografie a limbii române, în tendința ei de a fi cît mai precisă, de a înlătura fluctuațiile și confuziile vechilor sisteme ortografice a pus ordine și în privința alegerii și folosirii sufixelor(ț)ie, -ț)iune, îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație, apărut sub egida Academiei R. S. R. precizează în acest sens : „In alegerea sufixelor -ijie, -țiune ne-am condus după următoarele considerații : sufixul -ție, a pătruns în limbă o dată cu neologismele de tipul : administrație, muniție, revoluție, secție, comisie, pensie, provizie, revizie, care au intrat în limba română prin intermediul limbii ruse, începînd din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Sufixul -ție s-a fixat temeinic în limba română. Sufixul -(ț)iune s-a răspîndit prin școala latinistă. El și-a făcut loc în cuvintele mai vechi, care se fixaseră cu sufixul -(i)ie : administrațiune, expedițiune, formațiune, comisiune, și în cuvintele care abia intrau în limbă, ca : acțiune, ficțiune, moțiune, uniune". Pentru scrierea cu(ț)ie sau cu(ț)iune, îndreptarul recomandă a se avea în vedere criteriul istoric și tradiția literară. Urmează că vom scrie : achiziție, casație, discuție, expediție, iluzie, inflație, însă , ficțiune, moțiune, națiune, pasiune. „Numai cînd cele două tipuri de cuvinte au sensuri diferite —, se spune în continuare în același îndreptar se folosește atît scrierea cu(ț)ie, cît și cu țsiune : divizie (unitate militară) și diviziune (împărțire), reacție (chimică) și reacțiune (politică), porție (de mîncare) și porțiune (de teren), rație (alimentară) și rațiune (judecată)“. Aceeași situație, și pentru cuvintele secție-secțiune. Cu sensul de „unitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate în instituții", „compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu etc.“, vom întrebuința cuvîntul secție (secția turnătorie, secția motoare, secția arheologie ș.a.). Cu înțelesul de „tăietură", „porțiune tăiată" vom folosi termenul ,secțiune (secțiunea unui organ , ficat, inima, zi, nichi etc.). ■ . CONSTANTIN I. ANDREI m JOCuri Vehicule ORIZONTAL: 1. Birje; 2. Sub vehicule — Schimbă direcția trenurilor:; 3. In șaretă! — Se atîrnă de un balon pentru a transporta persoane sau instrumente de bord; 4. Cînd se văd carul mare și scarul mic (pl.) — Adenozin trifosforic (abr.); 5. A lucra pămîntul— Asia! ; 6. Trăsuri ușoare neacoperite ; 7. E... stradă ! ; 8. Adrian I. Manolescu — Literă grecească; 9. Conduce barca. VERTICAL : drum de fier 1. Te duce pe un abis ! ; 2. Se rotesc în jurul axei; 3. Și în căruță și în teleguță! — Presator; 4. Privitor la sintaxă; 5. Posezi — Lăsată de roțile vehiculelor; 6. S-a răsturnat cazul I — Perioadă de timp; 7. Aici (pop.) -Opinii; 8. Nu-i asta — Avantaj; 9. Trage pentru cursele de trap. B. IONESCU „In zilele de mult trecute/ Intrig Vaslui curte era/ Și-n falnica acea cetate/ Stefan cel Mare stăpinea !“ - cum spune Alex. Papadopol-Calimachi In a sa „Legenda Vasluiului-. Intr-adevăr, după ce, pe la 1434, țara Moldovei se împărțise în două. Intre Ilieș Vodă si frate-său Ștefan, și proprietatea Vasluiului a picat în lotul acestuia din urmă, precum stă scris în uricul de împărțeală și de împăcare a celor doi frați domnești încheiat la anul 1434, septembrie 1, în Suceava, moșia Vasluiului ajunge, cînd vine în scaunul Moldovei Ștefan Vodă cel Mare, proprietatea lui personală. Căci, deși prin unificarea Moldovei sub a sa singură stăpînire toate tîrgurile cu ocoalele lor erau domnești, deci și Vasluiul, Ștefan cel Mare spune, în uricul ce dă vasluienilor care îi ceruseră lărgirea moșiei tîrgului, că a cumpărat, cu bani gata (1.409 zloți tătărăști) 16 sate și siliști pe care le alipește tîrgului Vaslui. Datat din Suceava la 15 octombrie 1490, după ce arată toate acele cumpărături cu identificarea locurilor și hotarelor lor, uricul lui Ștefan cel Mare, în care sînt determinate noile hotare ale moșiei tîrgului Vaslui și „milele“ date tîrgoveților, spune: „Deci, domnia mea, sculîndu-ne am plătit toți deplin acești de mai sus bani, în somă de una mie patru sute neao zloți tătărăști cu bani gata, după cum și mai sus arătăm, denaintea tuturor a lor noștri boiari , și plătind domnia mea toți de _____ plin, ne-am sculat întors și am spus și am și am lipit toate aceste de mai sus numitele sate și siliște către tîrgul nostru al Vasluiului și să fie domniei meale urse cu tot venitul și fiilor domniei meale și nepoților, strănepoților, răstrănepoților și la tot neamul domniei meale nerușeit nici odinioară în veci". (Uricul Vasluiului, din 15 opt. 1490, prin care Ștefan cel Mare își face act de proprietate personală asupra moșiei tîrgului Vaslui și noilor sale cumpărături, publicat în întregime de Gh. Ghibănescu in lucrarea sa documentară asupra Vasluiului). După ce își determină hotarele moșiei Vasluiului, pe care a mărit-o mult prin acele cumpărături de sate și siliști, Ștefan cel Mare și-a întemeiat așezarea de curte, alăturea cu tîrgul, în marginea despre miazăzi, pe muchia dealului pe care e așezat tîrgul, ce dă pe șesul Vasluiețului și valea Bîrladului și pe unde drumul cel mare, venind tocmai de la Iași, tăia Vasluiul și se tot ducea în jos, de mînă cu apa Bîrladului, cătră Bîrlad, Tecuci, pînă la Galați.Poate că Ștefan Vodă cel Mare din motive politice — și mai degrabă strategice, a ținut să-și dureze la Vaslui o temeinică așezare. Prin situația sa geografică în inima Moldovei, la periferia nordică a „țării de Jos" Vasluiul putea simboliza pentru Ștefan și o afirmare a stăpînirii sale asupra acelei jumătăți de țară pe care Iliaș Vodă o cedase, la 1434, fratelui său, sfîșiind Moldova in două, dar, totodată, însemna un punct de veghe în vederea oricărei agresiuni „din jos’ — din partea turcilor sau a ungurilor pe valea deschisă a Bîrladului. Dar, mai era Vasluiul și un important punct economic. In secolul al XVI-lea raporturile comerciale ale vasluienilor cu Brașovul, îndeosebi, erau foarte intense. încă din secolul al XV-lea au intervenit dese corespondente — scrie Ghibănescu — și o serie de afaceri penale între creditorii brașoveni și debitorii vasluieni. Aceștia exportau în special vile Ghibănescu citează după ..Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt" date interesante, pe un răstimp de 40 de ani, din aceste raporturi. Dar, fie că din motive politice și strategice — cum suntem mai curînd înclinația crede — ori numai din motive personale, Ștefan cel Mare, după ce mai întîi a zidit o „mînăstire" din piatră (1490) pe locul unde a fost, pe semne, o biserică din lemn și niște vechi morminte, și pe care a închinat-o Sfîntului Ion, a ridicat, alături de acea biserică și curtea, după cum obicinuiau boierii de țară cînd își durau așezările. Această ctitorie a lui Ștefan cel Mare — azi „catedrala Sf. Ion" din Vaslui — este unul din cele mai frumoase monumente istorice din țară. Că Ștefan Vodă cel Mare a zidit mai întîi biserica și mai pe urmă curtea ne-o spune și Papadopol-Calimachi in a sa „Legenda Vasluiului" : „Această curte o clădise Ștefan și cu vitejii lui,/ Cu ziduri și turnuri î ntărise .../ Era cetate de Vaslui./ / Aice Ștefan mai înainte/ O mînăstire a zidit... tele Așadar, după cum reiese din documenvremii si mărturiile urmelor ce se mai văd, pe teren, curtea domnească ridicată de Ștefan cel Mare, la Vaslui, era — cum scrie Ghibănescu — „in apropiere de biserica Sf. Ioan". Servind, lui Ștefan Vodă ca un fel de a doua curte de scaun, în alternanță cu cea din „țara de sus", de la Suceava, Vasluiul a urmat și sub alți voievozi, după Ștefan, să fie reședință domnească. Cînd, sub domnia lui Vasile Lupu, logofătul Cehan Racoviță propusese domnitorului să se scoată piatra din curtea lui Ștefan de la Vaslui, pentru construirea mînăstioarei la locul numit „Corbu". Vasile Lupu îl oprește, scriindu-i la 6 august 1635 : „spui dumneata cum să luăm piatră de la Curte din Vaslui că acesta lucru nu se cade să facem că nu iaste cu cinste”. O ruină îi apare vechea curte domnească de la Vaslui și lui Bandinus, misionarul catolic care, la 7 noiembrie 1646, vizitează Vasluiul. Cam tot pe locul unde a fost, cu veacuri în urmă, curtea veche domnească a lui Ștefan cel Mare, care devenise o ruină pe vremea lui Vasile Lupu, și s-a dărîmat cu desăvîrșire în vremile de apoi, și-a făcut curte logofătul Ghica, atunci cînd, la 1805. decembrie 21, Vodă Moruz l-a făcut deplin și singur proprietar pe toată moșia Vasluiului și vatra tîrgului intărindu-i definitiv titlurile de proprietate, tăia întoarsă cu fațada la drumul mare care tîrgul Vasluiului, legîndu-l cu lașul, pe de o parte, cu Galațiul, pe de alta, curtea avea un etaj și era înconjurată de un careu mare, cu cerdacuri unde se aflau numeroase încăperi pentru musafiri și slugărime. Toate acele odăi erau locuite, pe vremea „Subinoaei" de numeroșii ei nepoți și de familiile lor. In spatele casei era un parc mare, care cobora pînă de vale, in șesul Vasluiețului. Era și un iaz, odată, pe șesul de la poalele parcului : el se întindea, pe o lungime de cîțiva kilometri, pînă la „Moara Grecilor". Constantin Ghica, la 18 februarie 1818, lăsă moșia Vasluiului și tîrgul, împreună cu alte moșii ce mai avea aiurea, celor patru copii ai săi. Prin actul de împărțeală pe care ceștia l-au făcut între ei amoșia și tîrgul Vasluiului au căzut în lotul clironomic al lui Alexandru Ghica, unul din fiii săi. Acesta a trecut moșia și tîrgul Vaslui în foaia de zestre a fiicei sale Elena cînd s-a măritat, la 1825, cu Alexandru Șubin. Moșia Vaslui a stat în stăpînirea Elenei Șubin de la 1825 pînă în 1883, cînd prin testament, a lăsat toată averea copiilor ei. Tîrgul însă s-a răscumpărat de la proprietară la 1860 Dar cînd a cumpărat George A. Mavrocordat moșia Vaslui, a dărîmat vechea curte Ghiculească a „Șubinoaiei", ridicînd pe locul ei un mic „palat" orășenesc, într-un stil la modă între anii 1890—92. Cu același prilej a tăiat și o parte din parcul cel mare de altădată. „Palatul Mavrocordat" din Vaslui nu mai are nimic din ruralismul vechii așezări ghiculești, care era o curte de țară, la marginea unui târg. Prin cuprinderea ei largă și așezarea ei patriarhală, curtea „Șubinoaiei" era o curte de țară dominind de pe locul ei și tîrgul și moșia. Curtea veche ghiculească de la Vaslui nu era in tirg, ci alăturea de el. Tirgul era „satul" ei. Curtea era a moșiei, nu a tîrgului, iar tîrgul era al curții. încet, încet, de la 1890 încoace, lucrurile s-au schimbat Noul proprietar pe locul curții Vasluiului ridică o elegantă vilă urbană (căreia vasluienii îi ziceau palat). Mavrocordat, în stilul vremii, a „debarasat" palatul de tot decorul lui rustic și patriarhal, înfățișîndu-l „orașului" — urbanizat și el — ca cea mai mare și mai simandicoasă casă din tîrgul Vasluiului. Pe locurile dimprejur, au răsărit case tîrgovete care au strîmtorat-o, au inghemuit-o între ele, despărțind-o și de biserică. Tîrgul a deruralizat-o, pe de o parte, și a anexat-o prin dezvoltarea lui în cursul vremilor. Acum, acest palat al lui Mavrocordat este lăcaș de cultură pentru copiii vasluienilor, aici ființînd „Casa pionierilor” din Vaslui. THEODOR AUG.RAȘCANU Curtea Domnească de la fastul TURBFR începînd din 1970, în Franța, 10 turbotrenuri propulsate cu turbine cu gaz asemănătoare acelor care sunt montate pe elicopterul „Super Frelon“ sau „Breguet 941“ vor fi puse în funcțiune pe linia Paris — Caen — Cherbourg. Grație lor se va obține un cîștig de timp de 47 min. în raport cu orarul actual (3 ore 0,2 min., în loc de 3 ore 49 min.). Ele vor comporta 4 vagoane, toate climatizate. Aici vor exista 190 de locuri pe banchete și un restaurant cu 14 locuri. La 13 septembrie, acest nou mod de tracțiune a fost experimentat pe ruta Paris — Caen. Se precizează că este vorba de un automotor obișnuit ușor transformat: el a fost dotat cu un nas din material plastic care îi conferă un profil mai aerodinamic și i s-a adaptat o turbină aeronautică Turbomeca, căreia nu i-a fost adusă nici o modificare. In cursul încercărilor, turbotrenul a atins o viteză de vîrf de 236 km./h., cea mai mare viteză realizată în tracțiune autonomă. Tur OTREN ANCEZ bina cîntărește 289 kg. la care se adaugă 2 t. pentru îmbrăcăminte (in sonorizare etc ), ceea ce reprezintă în total mai puțin de 2.399 kg., în timp ce motorul Diesel al unui automotor clasic cîntărește în total 7 t. Viteza mult mai mare și greutatea mult mai redusă, aceste două avantaje explică de ce anume Societatea națională a căilor ferate (S.N.C.F.) a optat pentru acest mod de tracțiune, destinat unui serviciu rapid la distanțe medii pe liniile neelectrificate. Punerea în serviciu regulat a acestei mașini necesită anumite amenajări, deoarece căile ferate, cu o vechime de cca. 199 ani, nu sunt, evident, adaptate pentru astfel de viteze mari. Lucrările enumerate mai sus au și început și costul lor variază între 1 milion și 1,5 milioane franci. Franța va fi a doua țară din lume care va utiliza în transportul feroviar tracțiunea cu turbina cu gaz, dat fiind că primele turbotrenuri urmează să fie date in funcțiune in toamna acestui an pentru a face legătura între SALA și Canada. Arta de a ședea Așezîndu-ne pe un scaun, vom căuta să dăm pe cît posbil corpului nostru o poziție cit mai comodă și în același timp cît mai decentă și corectă. Acum, mai ales, cînd rochiile foarte scurte sînt la modă, fără exagerare se poate spune că a ști să șezi cum trebuie, este o artă... arta de a ședea ! De asemenea, mîinilor și picioarelor vom căuta să le dăm o atitudine degajată însă nu lipsită de eleganță atunci cînd ședem. A ști ce să faci cu mîinile și picioarele atunci cînd șezi ca să nu pară că sunt niște „accesorii" care te încurcă, nu este chiar atît de ușor. Poziția recomandată ca fiind cea mai decentă și elegantă în același timp este aceea de a te așeza pe scaun, cu corpul orientat dreapta, picioarele lipite spre la genunchi și întinse oblic spre stînga. Se mai poate sta și cu corpul drept, cu genunchii lipiți. Nu vom sta așezate picior peste picior pe un scaun, cînd ne aflăm într-o instituție, în biroul unui superior etc. Acest lucru ni-1 putem permite numai intr-un anturaj mai restrîns, la o petrecere etc. Legume uscate pentru iarnă Legumele prin uscare își păstrează destul de bine culoarea și sînt un aliment valoros pentru iarnă. Dacă nu avem posibilitatea de a păstra legumele pentru iarnă în stare proaspătă, neavînd spațiul disponibil pentru depozitare (cămări cu aerisire directă, pivnițe), acestea se pot păstra prin uscare. Se aleg legumele fragede și cărnoase. Se curăță, se spală și se taie ca pentru gătit. Se taie în bucăți la fel de groase, pentru a se usca toate în același timp. Pentru ca legumele uscate să nu aibă un gust păros, aspru, și să-și păstreze culoarea, după mărunțirea lor, se scufundă legumele în apă clocotită, apoi se răcesc cu apă rece și se pun imediat la uscare. La gătit, acestea nu mai trebuie înmuiate înainte, ci este suficient să fie ținute scurt timp în apă călduță, apoi se adaugă împreună cu apa în care au stat în mîncare. Se fierb la foc încet. Se păstrează în săculețe de pînză, atîrnate, sau în pungi de celofan sau pergament. Se mai pot păstra și în borcane de sticlă, bine închise. Se pot usca astfel: morcovi, țelină, pătrunjel etc. Verdeață uscată pentru iarnă Plantele aromate întrebuințate la gătit se pot usca și păstra pentru iarnă nu numai pentru gustul lor plăcut pe care îl dau mîncărurilor, dar și prin faptul că ele conțin vitamine, săruri, de care organismul nostru în timpul iernii are atîta nevoie. Ramurile plantelor se usucă în aer liber, nu însă direct la soare, ca să nu-și piardă aroma. Se spală și se întind pe o pînză la uscat. Se întorc mereu, ca să nu mucegăiască. După uscare se păstrează în pungi de pînză, sau de hîrtie, atîrnate la întuneric. Se pot usca de : mărar, pătrunjel, frunze leuștean, tarhon, cimbru, țelină etc. Păstrarea lămîilor Aceste fructe se strică foarte repede, mai ales atunci cînd stau prea mult în umezeală, mucegăiesc. Ținute la căldură se usucă prea tare. Un mijloc de păstrare foarte simplu este următorul: se pune la uscat în cuptor, nisip fin cernut. După ce s-a răcit, se toarnă într-o lădiță sau cutie. Se învelește fiecare lămîie în hîrtie și se așează pe rînd cu codița în jos, pe stratul de nisip, în așa fel încît să nu se atingă una de alta. Peste acestea se toarnă un strat de nisip, apoi și se așează alt rînd de lămîi, așa pină se termină cu un strat de nisip. Se mai pot păstra lămîile și în apă rece, care se schimbă zilnic. Astfel ținute, nu se usucă, dar nu se pot păstra prea mult timp deoarece putrezesc. O. V. JL. i1ai i Lexic autumnat Toamna : Onomastica flăcăilor... tomnatici Magiun : Prune bătute... măr Termometru : Ascensorul... temperaturii Castravete : Salam de... cîmp Cizme: Ghete cu nivelul ridicat Tusea : Difuzorul... răcelii Ceață : Nori... plagiați Bulion : Gem de... roșii Murături: Anticariatul... legumelor Vînt: Aer care își dă... aere Strănut: Răceală cu chef de... scandal. Reumatism : Pronosticul... toamnei Butoi: Apartamentul lui Diogene Subsemnatul: TITI GHEORGHIU Noul soi de grîu — „19-16“ Recent, la Institutul de cercetări științifice în domeniul agriculturii de lingă Gheneral — Toșevo (Bulgaria), s-a creat un nou soi de grîu — „19-16“ — care dă o recoltă de 10 tone la hectar. In Ultimii trei ani pe loturile experimentale ale institutului s-au obținut din acest soi în medie cîte 7,4 tone de boabe și la hectar. Aici se cultivă varietăți de floareasoarelui cu un bogat conținut de ulei (pînă la 54 la sută). MEXIC. Cu prilejul lucrărilor de excavare începute la Ciudad de Mexico, in vederea construirii metroului, au fost scoase la iveală numeroase piese arheologice. Printre cele mai importante descoperiri se numără și un calendar aztec sau, cum mai este el denumit, „Piatra soarelui". Este vorba despre o piatră de mari dimensiuni pe care sunt tăiate Iatelier diferite figuri, asemănătoare cu Stinca sacrificiilor de la Tizoc. ...PE MALURILE lacului Gospo, din s-a creat o nouă Polonia, rezervație . Ea ocupă o suprafață de 12.700 ha., cuprinzînd lacul, precum și pădurile, mlaștinile și pășunile din jurul lui ? ... DESCRIEREA construcției unui aparat de zbor gonflabil a fost publicată pentru prima oară in 1707 de către călugărul brazilian Bartolomeo Laurens de Guismoa ? ...IN TIMPUL furtunilor deasupra oceanului se formează fulgere între doi nori încărcați cu electricitate, dar foarte rar între un nor și suprafața apei ? „. RECENT, doi ingineri cehoslovaci au obținut cea mai subțire folie de oțel ? Grosimea foliei este de numai 7 microni, ea fiind mai subțire decit o folță de țigară. „UNELE păsări pot străbate pustiul Sahara fără escală într-o singură noapte, zburînd continuu? „.LA GYÖNGYÖS, județul Heves (R. P. Ungară), se termocentrala construiește Iuri Gagarin" cu o putere de 800 MW ? Ea va funcționa cu capacitate deplină începînd din anul 1972 și va reprezenta o verigă importantă în dezvoltarea energeticii ungare. Această centrală va produce o cantitate de trei ori mai mare de energie electrică decît au produs toate centralele electrice din Ungaria în 1933. ...SE CUNOSC 1958 specii de animale și plante care, fixîndu-se de ambarcațiuni ajung în diferite locuri, chiar în locuri în care nu se întîlneau înainte ? ... DIN întregul spectru solar, ochiul omului poate percepe circa 160 de tonuri diferite ? Un ochi bine antrenat deosebește pînă la 400 de tonuri. ... PRIMUL element chimic creat pe cale artificială a fost obținut în anul 1937 și se numește tehnețiu ? ... BANCNOTELE au fost inventate de Johann Palmstruch din Riga ? Primul lot de bancnote a fost pus în circulație în 1661: ...UN INGENIOS învățător german a transformat o cutie mare de ulei în planetariu ? Cutia, în care au fost făcute mici orificii reprezentînd diferitele constelații se rotește în jurul ei. O lampă montată în interior proiectează „stelele" pe pereții clasei. ...DOUGLAS PRICE de Bishops din Anglia a construit singur un submarin . Constructorul afirmă că submarinul va putea străbate 8.000 km. cu o viteză de 5 noduri. InnLxfi LA DENTISTE suficient cît ați deschis gura, doamnă, atît e suficient. Dar mi-ați spus că trebuie să intrați cu cleștele ! Da, cu cleștele, dar eu rămîn lungă dv., afară ! CONSULTAȚIE GRATUITA - FARA REZULTAT O bătrînă doamnă încearcă să consulte un medic, fără dorința de a-l plăti. - Doctore, ce faceți dv cînd sînteți răcit? - Strănut! răspunde sec medical. UMOR STRAIN VREMEA NOUĂ Diagnostic social „Omul care dă o țuică“ Omul care dă o țuică este băiat bun. Are o mulțime de prieteni, te bate pe spate jovial și este dispus oricind să stea la taclale, să-ți povestească un film nou sau un bana vechi. Stă la bulet destul de mult, dar nu el se îmbată. Plăcerea lui e să dea o țuică ... — Hai, nea Vasile, că fac cu cinste Iui nea Vasile, dacă vrea, bea o țuică gratis. Nea Vasile e maistrul lui sau poate numai un muncitor din același atelier. Și după ce bea o țuică, mai poate nea Vasile să-i spună ceva eroului nostru dacă întârzie la serviciu sau nu face lucru de calitate ? — Hai, măi Grigore, bea o țuică ... Grigore e băiat tânăr, nu-i prea place să bea, dar poți să refuzi invitația ? Și Grigore bea, vrea să plătească, dar „omul care dă o țuică" se supără : „Păi, se poate ? Eu am invitat, eu plătesc ..." Nu i-ar fi acum rușine lui Grigore să-l critice în ședința de producție ? Și ar putea Grigore să-l refuze cînd îl roagă, de pildă, să facă nu știu ce treabă în locul lui ? „Omul care dă o țuică" e un simbol. El există, bineînțeles, in carne și oase, dar, în funcție de împrejurări și personaje, devine „omul care dă un șpic", sau „omul cu care faci un chef". Omul care dă o țuică face investita, dar se înțelege ca el nu pierde niciodată. El investește zece țuici și „scoate" o sută fin echivalent. Micile sau marile avantaje personale pe care le obține au urmări negative asupra tovarășilor, săi de muncă ,aceștia trebuie să lucreze și pentru el), asupra bunului mers al întreprinderii, frustează pe alții de drepturi. „Omul care dă o țuică" nu este un dezinteresat. Nu este băiatul bun care e prieten cu toată lumea, ci dimpotrivă. Avem ocazia, nu o dată, să constatăm ceva mai tîrziu că (urCa dumnealui are un gust nu tocmai plăcut. S DOREA — N-ați pierdut nimic? Desen de Șt. Miron Există în lume o sumedenie de oameni aparte, oameni cu ciudățenii, cu așa numite pasiuni fără de care n-ar putea trăi. In dicționarul limbii române moderne aceștia sunt trecuți la litera C (colecționari). Unii colecționează chibrituri pe care le așează frumos pe etajere cu turnir de nuc, le numerotează, le etichetează și le păstrează ca pe niște lucruri de rară valoare (aceștia sunt inofensivi). Alții au pasiunea capetelor de țigări, întreaga lor viață adună capete de țiguri de toate felurile, nu atit indigene cit mai ales străine și îndeosebi englezești, americane, japoneze, le Îmbracă în foifă staniolată de diferite culori și le tin In dulăpioare ermetic Închise (aceștia sunt așa numiții maniaci ai nicotinei-inofensivi). Mulți colecționează scoici de toate formele și culorile. Arda nu știu citi ani din viață pentru o cochilie minusculă adusă, de pildă, de pe Coasta de Azur, unde își petreceau weekendurlle In or gii (aceștia sunt așa numiții „foști..."). O altă categorie colecționează etichete pe care se aud Inserate reclame ale marilor hoteluri din lume, le așează Inclasoare aurite (e drept cam roase de molii) In care se Închid (aidoma tinereților lor pierdute la mesele de bacara, ruletă sau poker). De clte ori le deschid, retrăiesc amintiri dulcege la Monaco. Își reamintesc de „Hotel Negresco“ unde intr-o singură seară risipeau sume fantastice de bani, cu aceeași nepăsare cu care ar fi împrăștiat pietriș pe drum (și aceștia se încadrează tot in categoria de mai sus). Există fel de fel de colecționari: de timbre, de pisici de angora sau FOILETON indigene; de căței; de păsări și păsărele (multi au senzația că zi și noapte se află în paradis); de boabe de fasole de toate culorile și mărimile. Există și colecționari de elefanți. Da, da da I de elefanți I In special unii copilandri rău educații (Auzi cite o dată pe stradă: „L-am hraierit pe babacu I Am luat un 3 la algebră, i-am închis ferestrele și i-am umat elefantului 2 tudorei“). Pasămite elefant este bietul părinte, credul și naiv care se trezește la finele anului cu odrasla repetentă. Eu n-am cunoscut decît un singur colecționar. Era atît de pasionat încît nimic nu i se părea imposibil cînd era vorba de ciudățenia sa. Colecționa cai. Da, da ! Colecționa cai ! A fi citit bine, cai. Dar nu orice mîrțoagă. Ferească dumnezeu! Colecționa trăpași de cel mult trei ani ! La urma urmei, 0 să ziceți că ce am cu omul ? Eu, nimic ! Au însă ceva cu el cooperatorii din Pogănești, fiindcă domnul, fost contabil șef, Ion lancu, ce și-a zis dumnealui: „Dacă sunt contabil și în acest C.A.P. (cît a fost) pot face orice ! Ce știu mocofanii (asta era o expresie de predilecție a domniei sale) dacă eu am să umblu la cererile de intrare în cooperativă și din 2... cai (cu care am intrat în C. A. P.) am să fac 1... cai". Colecționarul de cai zis și tăcut. Numai că acum se punea problema cum să scoată un cal din grajdul cooperativei și să-l ducă acasă ? Modalitatea a fost simplă. Cu avizul fostului președinte și-a construit o șaretă pe care a scris cu litere mari „proprietate personală“, a luat un cal din grajd l-a înhămat și... di murgulei Numai că, după un timp, și-a dat seama că murgul, nu era de soi (dumnealui o viață întreagă a colecționat — a se citi corect geambășii — cai) și a hotărît să-l vîndă. Cui ! Cooperativei din Pogănești. Greu ? Nu. Ușor ! S-a adresat „fratelui“ său de jonglerii, fostului președinte Marin Levinte «**«*«»*« acesta a „supus", zice-se, unei adunări generale fictive problema de a i se plăti contabilului șef 3.000 de lei pentru un cal (luat din graj dul cooperativei agrico le), fiindcă în cererea sa de intrare în C.A.P. nu ar fi figurat decît cu un singur bidiviu nu cu doi. A propus, a aprobat, a semnat formele și domnul colecționar de cai, după ce a primit banii, se spune că ar fi lăcrimat puțin. „De, mîrțoagă, mîrțoagă, bună, rea îmi făceam treaba cu ea". Pasiunea de colecționar a lui I lancu a răbufnit însă mai aprig Intr-o bună zi, a luat frumușel unul din mînjii cooperativei, pe cel mai mîndru și cu stea în frunte și l-a dus acasă. (Gurile rele spun că nu era nici mînz, nici mînză, ci un călușel de circa 2 ani). Așa se face că, astăzi, domnul fost contabil șef se plimbă cu șareta, la care se află înhămat calul de la C.A.P., „colecționar"... cu japca. Ce va urma, nu-i greu de ghicit. Ce să-i faci ! Asta este soarta oamenilor cu ciudățenii, a colecționarilor, să ajungă... celebri ! G. ȘERBARU /