Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 423-501)
1969-07-01 / nr. 423
® PAGEIMA 2 Privirile multor călători și turiști sunt atrase de anunțurile lipite pe geamurile autobuzelor ce circulă pe drumurile județului Vaslui. Printre aceste anunțuri, există unul care reține îndelungat atenția călătorului : „Vizitați Muzeul din orașul Huși...”. Și, fără îndoială, cel care a mai vizitat muzee, dar care n-a poposit încă în „orașul dintre vii", va fi ispitit să poată cuprinde, printr-o privire retrospectivă, câte ceva din istoria sau tradițiile acestor locuri. Clădirea Muzeului mixt din Huși e ridicată pe ruinele vechiului palat Ștefan cel Mare, domnesc al lui constant o dată cu ctitoria sa, intre anii ,1494-1495. Se mai păstrează și astăzi, în subsolul clădirii, două „tainițe" și pivnițele domnești. Organizat pe trei secții (istorie, etnografie și științele naturii), Muzeul din Huși adăpostește numeroase obiecte colecționate de actualul său muzeo» grof-coordonator, învățătorul pensionar Fără îndoială, Gheorghe Melinte, e un deosebit merit CC, timp de mai bine de 40 de ani, să colecționezi fragmente ale vestigiilor trecute, pentru ca, apoi, să le poți oferi privirilor celor ce calcă pragul unui lăcaș de cultură. Există numeroase obiecte de valoare în acest muzeu. Ne permitem sa amintim doar cîteva exponate din vitrinele secției de istorie : fragmentele de mastodont, din meotian (piese deosebit de rare); cîteva unelte neolitice din os, pentru pictat vase; o vatra neolitică (descoperită la Huși), o colecție de seceri și celturi din epoca bronzului (descoperite la Ghermănești) ș.a. Nu se poate spune că secția de istorie a muzeului nu e organizată pe etape, in cele trei camere vitrinele conținînd obiecte expuse într-o oarecare ordine Cronologica. Cu toate acestea, nedumerirea vizitatorului experimentat (ca să nu mai vorbim de acea a specialistului ) românești se poate de persistentă în urma vizitării secției. Se conturează, la urmă, certitudinea vizitării unei colecții expuse fără discernămînt selectiv, în care obiectele sînt expuse doar pentru a ocupa spațiul vitrinelor, deci a unui depozit de muzeu și nu a unor săli de expoziție. Printre atele, atenția ne-a fost atrăsa și de vitrina conținînd ceramica cu cuteni artă, unde obiectele sînt dispuse în bloc, fără specificări suplimentare. Și nefirile își caută rezolvările. .. Recent, am purtat o discuție privitoare la Muzeul din Huși cu tovarășul Alexandru Andreitc, șef de sector la Institutul de istorie și arheologie „A. D. Xenopol" al Filialei Iași a Academiei R.S.R. Cercetătorii acestui institut au căutat, în cadrul colaborării tehnico-științifice cu muzeele din Moldova, sa sprijine acțiunea de organizare sistematică a secției de istorie a muzeului din Huși. S-a precizat, în mai multe rînduri, importanța expunerii obiectelor in ordine cronologică. Dar, revenind după art timp, aproape toți specialiștii au constatat că în sălile muzeului s-au făcut transformări, revenindu-se, de fiecare dată, la situația inițială .,Apoi ne-a declarat arheologul Al. Andronic la Muzeul din Huși e necesară și o precizare în detaliu a obiectelor, o expunere a lor pe etape și faze in cadrul unei culturi. Nu se poate concepe amestecarea într-o singură vitrină a ceramicei cucuteniene din toate cele trei faze (A, A-B, B), care la rîndul lor prezintă subetape". In ceea ce privește secția etnografică a muzeului, vizitarea celor trei săli lasă un amar gust de adunătură de diverse obiecte, unele complet lipsite de valoare etnografică. Alături de cîteva covoare mai vechi, în culori naturale, alături de cîteva costume populare specifice zonei, se află multe obiecte ce nu-și au locul intr-un muzeu etnografic. Pe lângă încărcarea excesivă, ajunsă la paroxism, a pereților expoziției, mai constatăm și dispunerea neadecvată a unor exponate explicative. Ne întrebăm, și orice vizitator competent s-ar întreba, ce fol de secție etnografică este aceea in în care, deasupra unor costume populare, se află reproduceri reprezentînd niște corturi de nomazi sau peisaje din lunca Siretului ? Cam aceleași lucruri se pot spune și despre dioramele secției de științele naturii, diorame care nu reușesc să reprezinte, fiecare caracteristicele biotopurilor existente pe teritoriul județului sau în depresiunea Hușilor. In altă ordine de idei, atît în sălile expoziției etnografice, cit și în holul mare al muzeului se află numeroase lucrări de artă plastică. Astfel, în afară de un portret al lui Matarescu, se află aici și citind valoroase lucrări ale pictorilor Otto Briese, M. Cămoruț, Dan Hatmanu, P. Hirtopeanu, V. Mihăilescu , Craiul Adina Paula Moscu, A. Bălțatu. Dar, unele dintre acestea nu au etichete (sau placă), și irt afară de faptul că sunt expuse alâturi de obiecte de artă populară, au în preajma lor și destule lucrări lipsite de orice valoare artistică (diverse litografii sau copii de gust îndoielnic). De aceea, credem ca, în urma restructurării secțiilor de istorie și etnografie, s-ar putea destina o încăpere și pentru organizarea secției de artă plastică, atît de necesara Vizitatorilor din oraș și din împrejurimile Hușului. Un muzeu trebuie sa fie, totodată, și o instituție de cercetare științifică. In urma recunoașterilor de Suprafața și a săpăturilor arheologice, a cercetărilor etnografice, se pot îmbunătăți colecțiile sale, se poate extinde tematica sa reprezentativă. Cîndva, în colaborare cu Filiala Iași a Academiei, s-au efectuat săpături arheologice la Moșna, Arsura, Răducăneni Huși. Astăzi, acestea au încetat, și cu toate că există posibilitatea de deschidere a unui șantier organizat. De asemenea, e de mirare cum o instituție culturală poate ignora publicațiile de specialitate. Aflăm, cu surprindere, că Muzeul din Huși nu deține nici un abonament la publicațiile științifice. Or, e greu de conceput o bibliotecă de muzeu (deci o bibliotecă documentară) fără o colecție a revistei „Dacia". Tovarășa Violeta Moga, muzeograf, ne-a declarat : „Nu suntem abonați nici măcar la «Revista muzeelor»“. Mai mult, îndrumătoarea muzeului, Florica Caraiman, ne-a spus cu regret : „N-am fost trimisă nicidată, măcar pe cîteva zile la un alt muzeu pentru un schimb de experiență în îndrumarea muzeistică". Toate acestea ne-au făcut să ne adresăm direct, atît conducerii muzeului, muzeografuluicoordonator Gheorghe Melinte, cit și Comitetului județean pentru cultură și artă. „Nu am nevoie de «Revista muzeelor». Acolo se pune astfel problema, iar muzeul din Huși e întocmit după concepția mea personală" — ne-a declarat tovarășul Gheorghe Melinte, după care a recunoscut că n-a prea vizitat și alte muzee din țară... La Comitetul județean pentru cultură și artă, inspectorul principal Gheorghe Capșa, ne-a informat că refuzul tovarășului Gheorghe Melinte de a se folosi de fondurile alocate pentru deplasări în scopul documentării științifice și pentru abonarea muzeului la unele publicații științifice a dus la micșorarea lor. In acest an, Comitetul județean pentru cultură și artă a trimis muzeului din Huși o adresă prin care roagă personalul muzeului sa se aboneze măcar la „Revista muzeelor", și inspectorilor acestui for județean. Muzeul din Huși le-a respins indicațiile privitoare la organizarea, după criterii științifice, a secțiilor sale, lată lucruri ce impun o serioasă analiză, atît din partea conducerii Muzeului din Huși, cit și din partea Comitetului județean pentru cultură și artă. In muzeografia modernă e de neconceput existența unui muzeu fără un anume criteriu de organizare în cadrul secțiilor sale, e de neconceput lipsa fișelor pentru fiecare piesă existenta în vitrinele colecțiilor, e de-a dreptul antiștiințifică ignorarea importanței vizitelor de documentare în alte muzee, ca și a necesității întocmirii unei biblioteci documentare. Refuzul conducerii muzeului de a se folosi de repetatele indicații primite din partea colaboratorilor, in special din partea cercetătorilor Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol", refuzul de a inlesni personalului științific al muzeului posibilitatea efectuării unor cercetări arheologice (dacă nu pe un șantier arheologic, măcar în propriul laborator de restaurare, care nu se afla nici măcar in stadiul de proiect), pun în umbră activitatea susținută de muzeograful-coordonator, care, de-a lungul a 40 de ani, s-a străduit să adune un imens material muzeistic. Colaborarea cu institutele de cercetări, cu numeroși specialiști, nu trebuie înțeleasa ca distrugătoare a susținutei activități de adunare a acestui material. Apoi, nu trebuie să uităm și de existența în orașul Huși a unor intelectuali la care ar fi trebuit să se apeleze mai demult, specialiști cu o bogată experiență muzeistică. Astfel, prof. C Bujoreanu, fost asistent al profesorului Orest Tafrali, la Universitatea din Iași, a lucrat mult timp sub îndrumarea savantului în cadrul Muzeului de Antichități din Iași. Colaborarea ar trebui să vină și din partea inspectorilor de specialitate din cadrul Comitetului județean pentru cultură și artă, care, pînă în prezent, s-au mărginit doar la trimiterea unor adrese prin care „roagă" conducerea muzeului să se aboneze la publicații științifice. Căci, dacă pentru strădania sa de colecționar tovarășul Gh. Melinte merită toate felicitările, în schimb modul de expunere a acestor bogate colecții nu poate face față concepției muzeistice moderne. M HAREA La Muzeul din Huși „CONCEPȚIE PERSONALĂ“ ORI RESPINGEREA OBIECTIVITĂȚII? ilill Victor Eftimiu: OPERE“ i . La virsta de H peste 80 de ani, 5 Victor Eftimiu, autorul unui imprejisionante volume, număr de jjj publicarea începe Operelor sale. Ce lung seninătate are U pentru viitorii cerorcetători publicia Sirea unei ediții U definitive de către !§ însuși autorul tii §== este cazul a se sjf discuta dacă a§ venit în vedere H selecția și eventualele schimbări N de text sau inlegiturarea unor e- H roti din §= precedente.edițiile §§ Apariția acestei ediții va avea îng semnatatea dezleg Urii unei statui H la care poetul, dramaturgul și prozatorul Victor Eftimiu a lucrat peste șase decenii, ani La peste 80 de deci Victor Eftimiu, dramaturgul lăudat și contestat, iubit și hulit de o anumită critică, poetul care ne-a dăruit Oda limbei române sau cele peste O mie de sonete, mai multe decit toți poeții români laolaltă, începe publi gătatea operelor sale de multă vreme așteptate. g Dorim, cel care-i §§ prețuim opera, ma ‹festinlui și a cădemmicianului Victor ü Eltimiu viață lungită, spre a-și vedea cules $i pusBhi rafturile biblio grecilor rodul mungi cii sale spornice și vrednică de o lăudă. §1n PREZENTARE BOGDAN I SIRETEANU 1 I La biblioteca din Ivănești Cartea, la Ivănești, capătă tot mai mulți prieteni. Dintre cele 13.000 de volume existente In biblioteca comunală, numai in lunile care au trecut din anul curent au fost imprumutate peste 6.300 de cărți. Celor aproximativ 700 de cititori, vîrstnici. Pe lîngă munca obișnuită, de a populariza cartea, aici se organizează interesante acțiuni de masă cu cartea. Amintim, printre altele, seara literară „Chipul femeii oglindit montajul poetic în literatură",, „Poezia primăverii", montajul literar „Educarea prin muncă și pentru muncă a copiilor — sarcină importantă a familiei în epoca noastră" și medalionul literar „Viață și opera lui Mihai Eminescu". Printre pasionații care s-au evidențiat în mod deosebit, în acțiunile Întreprinse pînă acum, la Ivănești, se numără tovarășa Emilia Maxim, bibliotecară comunală, și tovarășa profesoară Elvira Simi Oniciu. , WAWW.A.WAV,V.W.V4AV,V.VW,W.W.V44444W.'.Y.’AW4.'AWW44A,,'4,WAV4 Unde-i sforăria? In ziua de 29 iunie, la unitatea nr. 23 Vaslui, unde se vinde piune, un cetățean, cu o falcă în cer și unan pămint, pretinde vinzătoarei Sărbătorirea „Zilei învățătorului“ (urmare din pag. 1) La adunare au participat peste 250 de cadre didactice. Au fost prezenți tovarășii : Aurel Țolescu, secretar al Comitetului județean Vaslui al P.C.R., Ion Croitoru, prim-secretar al Comitetului orășenesc de partid, președintele Comitetului executiv al Consiliului popular orășenesc Huși, Victor Mărăndescu, secretar al Comitetului orășenesc Huși al P.C.R., Ștefan Păduraru, vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului popular orășenesc Huși. Luînd cuvîntul, tovarășul Aurel Țolescu a transmis salutul Comitetului județean de partid, adresat cadrelor didactice din orașul Huși, după care a relevat importantul rol al cadrelor didactice în viața socială, precum și responsabilitatea pe care acestea o au în formarea tinerilor — viitori constructori ai socialismului în patria noastră. Ieri, 30 iunie, a.e„ a avut loc la Negrești, în sala Casei orășenești de cultură, adunarea cadrelor didactice de la școlile din oraș și din comunele învecinate, cu prilejul sărbătoririi „Zilei învățătorului". La adunare a participat tovarășul Dumitru Bran, membru al biroului Comitetului județean Vaslui al P.G.R. In cuvîntul de deschidere, tovarășul Gheorghe Gologan, locțiitor al secretarului Comitetului orășenesc de partid, a trecut în revistă cele mai însemnate realizări obținute în țara noastră, în domeniul învățămîntului, amintind și noile măsuri adoptate de partid și de stat, referitoare la îmbunătățirea învățămîntului de cultură generală. In continuare, pioniera Elena Leuștean a transmis celor prezenți salutul pionierilor, iar utecista Doina Pița a evocat, în cuvinte deosebit de emoționante, chipul învățătoarei sale. In încheierea adunării, prof. Mircea Roman, directorul Liceului din Negrești, a dat citire telegramei adresate Comitetului Central al P.C.R. personal, tovarășului Nicolae Ceaușescu. - Ceva despre igiena — cenușăreasă In piața Vasluiului, vin numeroși cooperatori cu produse lactate. Foarte bine, să vină cu mai mulți, dar modul de păstrare a alimentelor, calitatea acestora să fie con IVHEMEA1 NOUA' © Viitorul Săvinești — cîștigătoarea „zonei“ de la Bîrlad După patru zile de întreceri, sîfibătă, la Bîrlad, s-a încheiat etapa de „zonă" a campionatului republican de calificare pentru divizia „B“ la volei masculin. Și-au disputat șansele un număr de opt echipe reprezentînd județele Bacău, Botoșani, Buzău, Iași, Neamț, Suceava, Vrancea, Vaslui. întrecerile au fost dominate categoric de echipa Viitorul Săvinești, din județul Neamț. Manifestînd o formă constantă, Viitorul a încheiat „zona" fără nici o înfrîngere. In partida finală, disputată în sala de sport a municipiului Bîrlad, voleibaliștii din Săvinești au dispus cu 3—0 (6, 7, 13) de principalul adversar, Șoimii Buzău, echipă, de asemenea neînvinsă pînă în acest meci. Cucerind locul I, formația din Săvinești va fi prezentă, alături de cîștigătoarele celorlalte „zone”, la turneul final de calificare în divizia ,B". Rulmentul Bîrlad, evoluând slab, s-a clasat pe locul V. Dar, despre comportarea echipei bîrlădene, vom reveni cu amănunte într-unul din viitoarele numere ale ziarului. I Carnet teatral bîrlădean Consecvent unei bune tradiții, aceea de a răspîndi arta teatrală în rîndurile celor mai largi pături de spectatori din județul nostru și din alte județe ale țării . Teatrul „V. I. Popa" din Bîrlad a desfășurat, in ultimul timp, o bogată activitate, susținând numeroase turnee. Teatrul bîrlădean a prezentat astfel aproximativ 70 de spectacole in localitățile Vaslui, Huși, Fălciu, Zăpodeni din județul nostru și în cele mai importante centre muncitorești și orașe din județele Suceava, Botoșani, Neamț, Brăila, Galați, Constanța, Bacău, Vrancea, Prahova, Brașov, precum și în stațiunile de pe Valea Prahovei. Piesele incluse in repertoriu, „Fii cuminte, Cristofor" de A. Baranga, „Hotel pentru nebuni" de Fadil Hagici, „Bătrînul" de M. Gorki, „Iertarea" de Ion Băieșu și „Mușcata din fereastră" de Victor Ion Popa, au fost viu aplaudate și, deseori, la sfîrșitul spectacolelor, aui fost oferite flori colectivelor de interpreți. Piesa lui V. I. Popă, „Mușcata din fereastră", in regia lui C. Nacu, a înscris cel mai mare număr de spectacole în deplasări, Bucurîndu-se de un deosebit succes. In fotografia de mai jos vă prezentăm un moment din această piesă. De la stingă la dreapta: C. Botez, E. Mihalache și Z. Volbea. Vin „îmbutoiat“ la... pahare 26 iunie 1969. Dată fatidică ? Nu. E doar ziua în care O.C.L. „Mixt" Vaslui a emis delegația cu nr. 8047 lui Cocoloș Dumitru, imputernicindu-l „de a desface acest produs pe piața Vaslui". De care produs este vorba ? A, da, uitasem să precizăm că acest produs este vin vărsat (ba nu, imbutoiat, dar se PE SCURT La Gluj s-a disputat meciul amical de box dintre echipele G.S.M. Gluj și Z.V.L. Kystice Novo Mesto (Cehoslovacia). Victoria a revenit pugiliștilor români cu scorul de 14—6. NEW YORK 80 (Agerpres) Echipa italiană A.G. Milano a cîștigat turneul internațional de fotbal de la New York, învingând pe Internazionale Milano cu 6—4 (4—8). Pentru învingători au marcat: Combia (2), Rognoni (2), Rivera și Anguiletti, iar pentru învinși Mazzona (2), Jair și Redin. Locul 3 a revenit echipei Spartak Praga învingătoare cu 1—0 (0—0) în meciul Panathinaikos, HELSINKI 50 (Agerpres) La tradiționala regată de caiac-canoe de la Tampere (Finlanda), sportivii români au avut o comportare bună reușind să cîștige 10 din cele 15 probe ale concursului. Din lotul român, s-au remarcat tinerele caiaciste Viorica Dumitru-Maria Bovin, învingătoare în proba de caiac 2.500 m. O frumoasă victorie a obținut în proba caiac 1-500 m, E. Botez cronometrat în 1 '53* 9/10. Dintre victoriile realizate la canoe remarcăm pe cea a lui Macarenco (la G 1-10.000 m) și cele ale echipajului Galabierov-Manea (la G 2-1.000 m și G. 2-10.000 m). ZAVIDOINGI 60 (Agerpres) In cadrul turneului internațional de handbal masculin dotat cu „Trofeul Tașmaidan”, selecționata României a învins cu scorul de 15—12 (9—8) reprezentativa Japoniei. Un vechi prieten: învățătorul (ungare din pag. 1) torță educativă. Din ea derivă toate celelalte. Prin iubirea arătată de învățător școlarului, vom trezi și curiozitate, și interes, și inițiativă, și vom crea legătură temeinică între școală și viată. învățătorul trebuie să vibreze cu inimă de poet, să posede luciditatea, spiritul ager care răzbate In inima copilului, in inima realității umane. Sufletul uman. Înainte de toate !n lucru cel mai prețios pe care-l avem fiecare. „Cine-i împotriva libertății și a tinereții, lucrează pentru abrutizare și moarte". Pornind la luptă pentru înnoirea omului, cadrelor noastre didactice, să le fie permanent îndemn cuvintele rostite de tovarășul Nicolae Ceaușescu la încheierea dezbaterilor privind dezvoltarea invățământului de cultură generală, profesional, tehnic și superior din Republica Socialistă România : „Trebuie să facem ca profesorul, învățătorul, să se afle cu mai mult în mijlocul elevilor, să trăiască împreună cu ei, să-i supravegheze la recreații, să le organizeze jocurile, să meargă cu ei in excursii — așa cum se făcea și în trecut. Cînd vorbim de rolul important pe care îl am Învățătorul, profesorul, nu educărea copiilor, nu trebuie să limităm acest rol numai la predarea cunoștințelor la orele de curs, ci să înțelegem întreaga activitate de educare a copiilor.“. Din cuvintele secretarului general al C.C. al Partidului Comunist Român, se desprinde o fierbinte grijă părintească — avea grijă pentru ca „în lumea copiilor noștri să nu se intimple nici un fel de catastrofe, sa nu aibă loc nici un eșec, să nu avem nici un procent de rebut, chiar dacă procentul s-ar exprima numai în zecimi de unitate" . In zilele acestea premergătoare unor evenimente istorice — Congresul al X-lea al Partidului și aniversarea unui pătrar de veac de la eliberare — învățămintul, școala, profesorul . Învățătorul sunt elemente nelipsite din marile dezbateri. „Grija pentru învățătură face parte din grija pentru viitor. $I poporul nostru, își vede limpede viitorul, pas cu păs, etapă cu etapă“. WAV/AV.V.V.WAV W.’AVAVA’W.WAVWAV.WAVI ■VA'AVAVAVA’AVAlWAVi'AVAVWAVAAWW.WAV.W.W.V.W.V.V.^r Un vînzător cum-mi-secade La Alimentara cu nr. 19 Vaslui, o femeie in virstă stătea lîngă tejghea cu un borcan de șerbet în mină, rugîndu-se de vînzătorul Ion Chirică (șef de unitate) să-i dea șerbetul cerut iu sortimentul oferit. Prea ocupat, domnia-sa (parcă asta i-ar fi misia, nu servirea cetățenilor) o lăsa pe biata femeie să se uite lung in vitrină după produsul râvnit. Intervenim ca orice om de bună credință și-i cerem vinzătorului gestionar să-și facă datoria cum se cuvine. Răspunsul sau : „Nu mă întrerupe tovarășe, și... cine ești dumneata dovedește că I. Chirică nu vrea sâ audă nici de ziar și nici de doleanța cumpărătorilor care este ignorată cu impertinență. Ce fel de șef e ăsta ? Nu știe oare că una din regulile comerțului glasuiește : „Clientul nostru - stăpînul nostru" și nu „vînzătorul nostru - stăpînul nostru ?" Neatenție și... tutun Nu vom scrie aici nimic despre efectele dăunătoare ale fumatului. Tomuri întregi tratează această problemă și încă se continuă dezbaterile asupra ei. Vrem să amintim fumătorilor că in afară de cancer, tuberculoză și altele asemenea, țigările mai provoacă și incendii. De exemplu, Ion Munteanu din satul Scoposeni, comuna Gorban este păgubit de bunuri ce depășesc suma de 5.000 de lei. Și toate acestea, de la un chiștoc de țigară aruncat la ittîmplare, Pușcașu L. să-i dea rost de la 10 lei, nu de la 5, cit susținea visul că i se dăduse copilului său trimis sâ ia o piiie albă. După un dialog aprins, care depășea limitele bunei cuviințe și din partea vînzătoarei, dar și a Clientului, P. L. a dat restul de la 10 lei „ca sâ scape de gura visului", cu toate că nu era convinsă (?) ce sumă i s-a dat. I-a spus totuși : „Sâ nu mai trimiți copilul după cumpărături (!)". Cine o fi vinovatul ? Oare asemenea scene penibile nu pot fi evitate prin formula „bani potriviți" ? Izatate. Stau neacoperite produsele și nu-i bine. Halatele, cine le mai poartă, sunt și ele de o culoare dubioasă. Administratorul pieței, Dumitru Dărăscu, ne spune că atelierul de curățătorie nu-și face datoria cum trebuie. Intr-o zi, halatele aduse de la spălat erau cam nespălate și a doua zi au fost duse iar. Să vedem cine trebuie să facă curățenie, și s-o facă bine, varsă în paharul cui mai zice „sa mai dă-mi unul", vin care trebuia vindut fără doar și poate - dar numai pentru acasă. Pentru „inițiativa" O.C.L.-ului de a vinde, contrar regulilor, vin la pahar, la „botul calului", sugerăm celor in drept să-i trateze ca pe niște contravenienți (ceea ce și sunt, de fapt), administrindu-le de fiecare tip de pahar este o pilulă cu efect... financiar (tot sintem în domeniul cîștigurilor comerciale !).’ „Pe mine să mă lași să vînd!“ „înghețată, înghețată, a sosit înghețata-n piață ! Poftiți, poftiți, de vă răcoriți !" Ei, da ! Asta mai zic și eu reclamă comercială. Cind te-apropii însă, vînzatoarea Maria Condurachi de la cooperativa „7 Noiembrie" din Vaslui scufundă o lingură ruginită într-un fel de garniță pusă intr-un hirdău murdar, în care plutesc și niște resturi de gheață și iți întinde așteptata răcoritoare cu niște miini mai ciocolată decit ciocolata înghețatei, nicit... Admonestezi timid pentru că pofta de înghețată ți-a trecut ca prin farmec, dar ești apostrofat: „Pe mine să nu mă împiedici dumneata. Pe mine lasă-mă să vînd marfa cooperativei". Ei, nici chiar așa nu se face comerțul, tovarăși din conducerea cooperativei „7 Noiembrie" ! E lipsă de respect față de banul muncit al cetățeanului, față de simțul său pentru curățenie și, la urma urmelor, e lipsă de respect față de propria firmă. Rubrică redactată de GEORGE STOICA ■VAWAVAVVYAY.,AVAYA‘AVA,AV.VAW.V.,AA,A4.YA,.Y.YAYA,iV.,AY A,4AVAYAW."AYAVWAWA*AA,.,A,AfAWAW iWAViV.WAWiVA'AVAWAYAV Y4AVSYAV44AYi,A'WW.‘AfAyW,iV.,.’A,.VWiVAY/A,A,AVArv.V.W.