Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 423-501)

1969-07-01 / nr. 423

® PAGEIMA 2 P­rivirile multor călători și turiști sunt atrase de a­­nunțurile lipite pe gea­murile autobuzelor ce cir­culă pe drumurile județu­lui Vaslui. Printre aceste anun­țuri, există unul care reține în­delungat atenția călătorului : „Vizitați Muzeul din orașul Huși...”. Și, fără îndoială, cel care a mai vizitat muzee, dar care n-a poposit încă în „orașul din­tre vii", va fi ispitit să poată cuprinde, printr-o privire retros­pectivă, câte ceva din istoria sau tradițiile acestor locuri. Clădirea Muzeului mixt din Huși e ridicată pe ruinele ve­chiului palat Ștefan cel Mare, domnesc al lui constant o dată cu ctitoria sa, intre anii ,1494-1495. Se mai păstrează și astăzi, în subsolul clădirii, două „tainițe" și pivnițele dom­nești. Organizat pe trei secții (is­torie, etnografie și științele na­turii), Muzeul din Huși adăpos­tește numeroase obiecte colec­ționate de actualul său muzeo» grof-coordonator, învățătorul­­ pensionar Fără îndoială, Gheorghe Melinte, e un deosebit merit CC, timp de mai bine de 40 de ani, să colecționezi frag­mente ale vestigiilor trecute, pen­tru ca, apoi, să le poți oferi pri­virilor celor ce calcă pragul unui lăcaș de cultură. Există numeroase obiecte de valoare în acest muzeu. Ne per­mitem sa amintim doar cîteva exponate din vitrinele secției de istorie : fragmentele de masto­dont, din meotian (piese deose­bit de rare); cîteva unelte neo­litice din os, pentru pictat vase; o vatra neolitică (descoperită la Huși), o colecție de seceri și celturi din epoca bronzului (des­coperite la Ghermănești) ș.a. Nu se poate spune că secția de is­torie a muzeului nu e organizată pe etape, in cele trei camere vitrinele conținînd obiecte ex­puse într-o oarecare ordine Cro­nologica. Cu toate acestea, ne­dumerirea vizitatorului experi­mentat (ca să nu mai vorbim de acea a specialistului ) ro­mâne­ști se poate de persistentă în urma vizitării secției. Se con­turează, la urmă, certitudinea vizitării unei colecții expuse fără discernămînt selectiv,­ în care o­­biectele sînt expuse doar pen­tru a ocupa spațiul vitrinelor, deci a unui depozit de muzeu și nu a unor săli de expoziție. Printre a­tele, atenția ne-a fost atrăsa și de vitrina conținînd ceramica cu cuteni artă,­ unde o­­biectele sînt dispuse în bloc, fără specificări suplimentare. Și ne­­­firile își caută rezolvă­rile. .. Recent, am purtat o discuție pri­vitoare la Muzeul din Huși cu tova­rășul Alexandru Andreit­c, șef de­­ sector la Institutul de istorie și arheologie „A. D. Xenopol" al Filialei Iași a Academiei R.S.R. Cercetătorii acestui institut au căutat, în cadrul colaborării tehnico-științifice cu muzeele din Moldova, sa sprijine acțiunea de organizare sistematică a sec­ției de istorie a muzeului din Huși. S-a precizat, în mai multe rînduri, importanța expunerii o­­biectelor in ordine cronologică. Dar, revenind după art timp, a­­proape toți specialiștii au con­statat că în sălile muzeului s-au făcut transformări,­ revenindu-se, de fiecare dată, la situația ini­țială­­ .,Apoi­­ ne-a declarat arheo­logul Al. Andronic­­ la Muzeul din Huși e necesară și o preci­zare în detaliu a obiectelor, o expunere a lor pe etape și fa­ze in cadrul unei culturi. Nu se poate concepe amestecarea într-o singură vitrină a ceramicei cucu­­teniene din toate cele trei faze (A, A-B, B), care la rîndul lor prezintă subetape". In ceea ce privește secția et­nografică a muzeului, vizitarea celor trei săli lasă un amar gust de adunătură de diverse obiecte, unele complet lipsite de valoare etnografică. Alături de cîteva covoare mai vechi, în cu­lori naturale, alături de cîteva costume populare specifice zo­nei, se află multe obiecte ce nu-și au locul intr-un muzeu et­nografic. Pe lângă încărcarea excesivă, ajunsă la paroxism, a pereților expoziției, mai consta­tăm și dispunerea neadecvată a unor exponate explicative. Ne întrebăm, și orice vizitator com­petent s-ar întreba, ce fol de secție etnografică este aceea in în care, deasupra unor costume populare, se află reproduceri reprezentînd niște corturi de no­mazi sau peisaje din lunca Si­retului ? Cam aceleași lucruri se pot spune și despre dioramele sec­ției de științele naturii, diorame care nu reușesc să reprezinte, fiecare caracteristicele biotopu­­rilor existente pe teritoriul jude­țului sau în depresiunea Hușilor. In altă ordine de idei, atît în sălile expoziției etnografice, cit și în holul mare al muzeului se află numeroase lucrări de artă plastică. Astfel, în afară de un portret al lui Matarescu, se află aici și citind valoroase lucrări ale pictorilor Otto Briese, M. Cămoruț, Dan Hatmanu, P. Hir­­topeanu, V. Mihăilescu , Craiul Adina Paula Moscu, A. Bălțatu. Dar, unele dintre acestea nu au etichete (sau placă), și irt afară de faptul că sunt expuse alâturi de obiecte de artă populară, au în preajma lor și destule lucrări lipsite de orice valoare artistică (diverse litografii sau copii de gust îndoielnic). De aceea, credem ca, în ur­ma restructurării secțiilor de is­torie și etnografie, s-ar putea destina o încăpere și pentru or­ganizarea secției de artă plasti­că, atît de necesara Vizitatorilor din oraș și din împrejurimile Hușului. Un muzeu trebuie sa fie, tot­odată, și o instituție de cerceta­re științifică. In urma recunoaș­terilor de Suprafața și a săpă­turilor arheologice, a cercetări­lor etnografice, se pot îmbună­tăți colecțiile sale, se poate ex­tinde tematica sa reprezentati­vă. Cîndva, în colaborare cu Fi­liala Iași a Academiei, s-au e­fectuat săpături arheologice la Moșna, Arsura, Răducăneni Huși. Astăzi, acestea au încetat, și cu toate că există posibilitatea de deschidere a unui șantier organizat. De asemenea, e de mirare cum o instituție culturală poate ignora publicațiile de specialitate. Aflăm, cu surprin­dere, că Muzeul din Huși nu de­ține nici un abonament la pu­blicațiile științifice. Or, e greu de conceput o bibliotecă de mu­zeu (deci o bibliotecă documen­tară) fără o colecție a revistei „Dacia". Tovarășa Violeta Mo­­ga, muzeograf, ne-a declarat : „Nu suntem­ abonați nici măcar la «Revista muz­eelor»“.­­ Mai mult, îndrumătoarea mu­zeului, Florica Caraiman, ne-a spus cu regret : „N-am fost tri­misă nicidată, măcar pe cîteva zile la un alt muzeu pentru un schimb de experiență în îndru­marea muzeistică". Toate acestea ne-au făcut să ne adresăm direct, atît condu­cerii muzeului, muzeografului­­coordonator Gheorghe Melinte, cit și Comitetului județean pen­tru cultură și artă. „Nu am nevoie de «Revista muzeelor». Acolo se pune astfel problema, iar muzeul din Huși e întocmit după concepția mea personală" — ne-a declarat to­varășul Gheorghe Melinte, după care a recunoscut că n-a prea vizitat și alte muzee din țară... La Comitetul județean pentru cultură și artă, inspectorul prin­cipal Gheorghe Capșa, ne-a in­format că refuzul tovarășului Gheorghe Melinte de a se folosi de fondurile alocate pentru de­­plasări în scopul documentării științifice și pentru abonarea muzeului la unele publicații ști­ințifice a dus la micșorarea lor. In acest an, Comitetul județean pentru cultură și artă a trimis muzeului din Huși o adresă prin care roagă personalul muzeului sa se aboneze măcar la „Re­vista muzeelor", și inspectorilor acestui for județean. Muzeul din Huși le-a respins indicațiile pri­vitoare la organizarea, după criterii științifice, a secțiilor sale,­­ lată lucruri ce impun o seri­­­oasă analiză, atît din partea conducerii Muzeului din Huși, cit și din partea Comitetului ju­dețean pentru cultură și artă. In muzeografia modernă e de neconceput existența unui mu­zeu fără un anume criteriu de organizare în cadrul secțiilor sa­le, e de neconceput lipsa fișe­lor pentru fiecare piesă existen­ta în vitrinele colecțiilor, e de-a dreptul antiștiințifică ignorarea importanței vizitelor de docu­mentare în alte muzee, ca și a necesității întocmirii unei biblio­teci documentare. Refuzul conducerii muzeului de a se folosi de repetatele in­dicații primite din partea co­laboratorilor, in special din partea cercetătorilor Institutului de istorie și arheologie „A. D. Xenopol", refuzul de a inlesni personalului științific al muzeu­lui posibilitatea efectuării unor cercetări arheologice (dacă nu pe un șantier arheologic, măcar în propriul laborator de restau­rare, care nu se afla nici mă­car in stadiul de proiect), pun în umbră activitatea susținută de muzeograful-coordonator, ca­re, de-a lungul a 40 de ani, s-a străduit să adune un imens material muzeistic. Colaborarea cu institutele de cercetări, cu numeroși specia­liști, nu trebuie înțeleasa ca dis­trugătoare a susținutei activități de adunare a acestui material. Apoi, nu trebuie să uităm și de existența în orașul Huși a unor intelectuali la care ar fi trebuit să se apeleze mai demult, spe­cialiști cu o bogată experiență muzeistică. Astfel, prof. C­ Bu­joreanu, fost asistent al profe­sorului Orest Tafrali, la Uni­ver­sitatea din Iași, a lucrat mult timp sub îndrumarea savantului în cadrul Muzeului de Antichi­tăți din Iași. Colaborarea ar tre­bui să vină și din partea inspec­torilor de specialitate din cadrul Comitetului județean pentru cultură și artă, care, pînă în prezent, s-au mărginit doar la trimiterea unor adrese prin ca­­re „roagă" conducerea muzeu­lui să se aboneze la publicații științifice. Căci, dacă pentru strădania sa de colecționar tovarășul Gh. Melinte merită toate felicitări­le, în schimb modul de expune­re a acestor bogate colecții nu poate face față concepției mu­zeistice moderne. M­ HAREA La Muzeul din Huși „CONCEPȚIE PERSONALĂ“ ORI RESPINGEREA OBIECTIVITĂȚII? ilill Victor Eftimiu: OPERE“ i­ . La virsta de H peste 80 de ani, 5 Victor Eftimiu, a­­­­utorul unui impre­­ji­sionant­e volume, număr de jjj publicarea începe Ope­­­­relor sale. Ce lu­ng seninătate are U pentru viitorii cer­­or­cetători publicia­ Si­rea unei ediții U definitive de către !§ însuși autorul tii §== este cazul a se sjf discuta dacă a­­§­ venit în vedere H selecția și even­­­­tualele schimbări N­ de text sau inle­­gi­turarea­ unor e- H roti din §= precedente.edițiile §§ Apariția acestei­­ ediții va avea în­­g semnatatea dezle­­g Urii unei statui H la care poetul, dramaturgul și prozatorul Victor Eftimiu a lucrat peste șase dece­nii, ani La peste 80 de deci Victor Eftimiu, drama­turgul lăudat și contestat, iubit și hulit de o anumită critică, poetul ca­re ne-a dăruit Oda limbei româ­ne sau cele peste O mie de son­ete, mai mul­te decit toți poe­ții români laolal­tă, începe publi­ gă­tatea operelor sa­­­­le de multă vre­­m­­e așteptate. g Dorim, cel care-i §§ prețuim opera, ma­ ‹f­estinlui și a căde­­m­micianului Victor ü Eltimiu viață lun­­gi­tă, spre a-și ve­­­dea cules $i pusB­hi rafturile biblio­ g­recilor rodul mun­gi cii sale spornice­­ și vrednică de o lăudă. §1n PREZENTARE BOGDAN I SIRETEANU 1 I La biblioteca din Ivănești Cartea, la Ivănești, capătă tot mai mulți prieteni. Dintre­­ cele 13.000 de volume exis­­tente In biblioteca comunală, numai in lunile care au trecut din anul curent au fost impru­­mutate peste 6.300­ de cărți. Ce­­lor aproximativ 700 de cititori, vîrstnici. Pe lîngă munca o­­bișnuită, de a populariza car­­tea, aici se organizează inte­­resante acțiuni de masă cu cartea. Amintim, printre alte­­le, seara literară „Chipul fe­meii oglindit montajul poetic în literatură",, „Poezia pri­măverii", montajul literar „E­­ducarea prin muncă și pen­­­tru muncă a copiilor — sarci­nă importantă a familiei în epoca noastră" și medalionul literar „Viață și opera lui Mi­­hai Eminescu". Printre pasio­­nații care s-au evidențiat în mod deosebit, în acțiunile În­treprinse pînă acum, la Ivă­­nești, se numără tovarășa E­­milia Maxim, bibliotecară co­­munală, și tovarășa profe­soară Elvira Simi Oniciu. , WAWW.A.WAV,V.W.V4AV,V.VW,W.W.V44444W.'.Y.’AW4.'AWW44A,,'4,WAV4 Unde-i sforăria? In ziua de 29 iunie, la unitatea nr. 23 Vaslui, unde se vinde piune, un cetățean, cu o falcă în cer și una­n pămint, pretinde vinzătoarei Sărbătorirea „Zilei învățătorului“ (urmare din pag. 1) La adunare au participat peste 250 de cadre didactice. Au fost prezenți tovarășii : Aurel Țolescu, secretar al Co­mitetului județean Vaslui al P.C.R., Ion Croitoru, prim-se­­cretar al Comitetului orășe­nesc de partid, președintele Comitetului executiv al Consi­liului popular orășenesc Huși, Victor Mărăndescu, secretar al Comitetului orășenesc Huși al P.C.R., Ștefan Păduraru, vi­cepreședinte al Comitetului e­­xecutiv al Consiliului popu­lar orășenesc Huși. Luînd cuvîntul, tovarășul Aurel Țolescu a transmis sa­lutul Comitetului județean de partid, adresat cadrelor didac­tice din orașul Huși, după care a relevat importantul rol al cadrelor didactice în viața so­cială, precum și responsabili­tatea pe care acestea o au în formarea tinerilor — viitori constructori ai socialismului în patria noastră. Ieri, 30 iunie, a.e„ a avut loc la Negrești, în sala Casei orășenești de cultură, aduna­rea cadrelor didactice de la școlile din oraș și din comu­nele învecinate, cu prilejul sărbătoririi „Zilei învățătoru­lui". La adunare a participat tovarășul Dumitru Bran, mem­bru al biroului Comitetului județean Vaslui al P.G.R. In cuvîntul de deschidere, tovarășul Gheorghe Gologan, locțiitor al secretarului Comi­tetului orășenesc de partid, a trecut în revistă cele mai în­semnate realizări obținute în țara noastră, în domeniul în­­vățămîntului, amintind și noile măsuri adoptate de partid și de stat, referitoare la îmbună­tățirea învățămîntului de cul­tură generală. In continuare, pioniera Ele­na Leuștean a transmis celor prezenți salutul pionierilor, iar utecista Doina Pița a evocat, în cuvinte deosebit de emo­ționante, chipul învățătoarei sale. In încheierea adunării, prof. Mircea Roman, directorul Li­ceului din Negrești, a dat citi­re telegramei adresate Comite­tului Central al P.C.R. per­sonal, tovarășului Nicolae Ceaușescu. - Ceva despre igiena — cenușăreasă In piața Vasluiului, vin numeroși cooperatori cu produse lactate. Foarte bine, să vină cu­ mai mulți, dar modul de păstrare a alimen­telor, calitatea acestora să fie con­ IVHEM­­EA1 NOUA' © Viitorul Săvinești — cîștigătoarea „zonei“ de la Bîrlad După patru zile de între­ceri, sîf­ibătă, la Bîrlad, s-a încheiat etapa de „zonă" a campionatului republican de calificare pentru divizia „B“ la volei masculin. Și-au dis­putat șansele un număr de opt echipe reprezentînd jude­țele Bacău, Botoșani, Buzău, Iași, Neamț, Suceava, Vrancea, Vaslui. întrecerile au fost dominate categoric de echipa Viitorul Săvinești, din județul Neamț. Manifestînd o formă constantă, Viitorul a încheiat „zona" fără nici o înfrîngere. In partida finală, disputată în sala de sport a municipiu­lui Bîrlad, voleibaliștii din Săvinești au dispus cu­­ 3—0 (6, 7, 13) de principalul ad­versar, Șoimii Buzău, echipă, de asemenea neînvinsă pînă în acest meci. Cucerind locul I, formația din Săvinești va fi prezentă, ală­turi de cîștigătoarele celorlal­te „zone”, la turneul final de calificare în divizia ,B". Rulmentul Bîrlad, evoluând slab, s-a clasat pe locul V. Dar, despre comportarea e­­chipei bîrlădene, vom reveni cu amănunte într-unul din vi­itoarele numere ale ziarului. I Carnet teatral bîrlădean Consecvent unei bune tradiții, aceea de a răspîndi arta teatrală în rîndurile celor mai largi pături de spectatori din județul nostru și din alte județe ale țării . Tea­trul „V. I. Popa" din Bîrlad a desfășurat, in ultimul timp, o bogată activitate, susți­nând numeroase turnee. Teatrul bîrlădean a prezentat astfel apro­ximativ 70 de spectacole in localitățile Vas­lui, Huși, Fălciu, Zăpodeni din județul nos­tru și în cele mai importante centre munci­torești și orașe din județele Suceava, Bo­toșani, Neamț, Brăila, Galați, Constanța, Bacău, Vrancea, Prahova, Brașov, precum și în stațiunile de pe Valea Prahovei. Pie­sele incluse in repertoriu, „Fii cuminte, Cris­­tofor" de A. Baranga, „Hotel pentru ne­buni" de Fadil Hagici, „Bătrînul" de M. Gorki, „Iertarea" de Ion Băieșu și „Mușcata din fereastră" de Victor Ion Popa, au fost viu aplaudate și, deseori, la sfîrșitul specta­colelor, au­i fost oferite flori colectivelor de interpreți. Piesa lui V. I. Popă, „Mușcata din fereas­tră", in regia lui C. Nacu, a înscris cel mai mare număr de spectacole în deplasări, Bucurîndu-se de un deosebit succes. In fotografia de mai jos vă prezentăm un moment din această piesă. De la stingă la dreapta: C. Botez, E. Mihalache și Z. Vol­­bea. Vin „îmbutoiat“ la... pahare 26 iunie 1969. Dată fatidică ? Nu. E doar ziua în care O.C.L. „Mixt" Vaslui a emis delegația cu nr. 8047 lui Cocoloș Dumitru, imputer­­nicindu-l „de a desface acest pro­dus pe piața Vaslui". De care pro­dus este vorba ? A, da, uitasem să precizăm că acest produs este vin vărsat (ba nu, imbutoiat, dar se PE SCURT La Gluj s-a disputat meciul amical de box dintre echipele G.S.M. Gluj și Z.V.L. Kystice Novo­­ Mesto (Cehoslovacia). Victoria a revenit pugiliștilor români cu scorul de 14—6. NEW YORK 80 (Agerpres) Echipa italiană A.G. Milano a cîștigat turneul internațio­nal de fotbal de la New York, învingând pe Internazionale Milano cu 6—4 (4—8). Pentru învingători au marcat: Com­bia (2), Rognoni (2), Rivera și Anguiletti, iar pentru învinși Mazzona (2), Jair și Redin. Locul 3 a revenit echipei Spar­tak Praga învingătoare cu 1—0 (0—­0) în meciul Panathi­­naikos, HELSINKI 50 (Agerpres) La tradiționala regată de caiac-canoe de la Tampere (Finlanda), sportivii români au avut o comportare bună reu­șind să cîștige 10­­ din cele 15 probe ale concursului. Din lotul român, s-au remar­cat tinerele caiaciste Viorica Dumitru-Maria Bovin, învingă­toare în proba de caiac 2.500 m. O frumoasă victorie a ob­ținut în proba caiac 1-500 m­, E. Botez cronometrat în 1 '53­* 9/10. Dintre victoriile realiza­­te la canoe remarcăm pe cea a lui Macarenco (la G 1-10.000 m) și cele ale echipajului Ga­­labierov-Manea (la G 2-1.000 m și G. 2-10.000 m). ZAVIDOINGI 60 (Agerpres) In cadrul turneului interna­­țional de handbal masculin dotat cu „Trofeul Tașmaidan”, selecționata României a în­­vins cu scorul de 15—12 (9—8) reprezentativa Japoniei. Un vechi prieten: învățătorul (ungare din pag. 1) torță educativă. Din ea de­rivă toate celelalte. Prin iubirea arătată de învăță­tor școlarului, vom trezi și curiozitate, și interes, și i­­nițiativă, și vom crea legă­­tură temeinică între școală și viată. învățătorul trebuie să vi­breze cu inimă de poet, să posede luciditatea,­­ spiritul ager care răzbate In inima copilului, in inima realită­ții umane. Sufletul uman. Înainte de toate !­n lucru­ cel mai prețios pe care-l avem fiecare. „Cine-i îm­potriva libertății și a tine­reț­ii, lucrează pentru a­­brutizare și moarte". Pornind la luptă pentru înnoirea omului, cadrelor noastre didactice, să le fie permanent îndemn cuvin­tele rostite de tovarășul Nicolae Ceaușescu la în­cheierea dezbaterilor pri­vind dezvoltarea invăță­­mântului de cultură gene­rală, profesional, tehnic și superior din Republica So­cialistă România : „Trebuie să facem ca profesorul, învățătorul, să se afle cu­ mai mult în mijlocul elevi­lor, să trăiască împreună cu ei, să-i supravegheze la recreații, să le organi­zeze jocurile, să meargă cu ei in excursii — așa cum se făcea și în trecut. Cînd vorbim de rolul im­portant pe care îl a­m În­vățătorul, profesorul, nu e­­ducărea copiilor, nu trebu­ie să limităm acest rol nu­mai la predarea cunoștin­țelor la orele de curs, ci să înțelegem întreaga acti­vitate de educare a copii­lor.“. Din cuvintele secretarului general al C.C. al Partidului Comunist Român, se des­prinde o fierbinte grijă pă­rintească — avea grijă pentru ca „în lumea co­piilor noștri să nu se in­­timple nici un fel de ca­tastrofe, sa nu aibă loc nici un eșec, să nu avem nici un procent de rebut, chiar dacă procentul s­-ar exprima numai în zecimi de unitate" . In zilele acestea premer­gătoare unor evenimente istorice — Congresul al X-lea al Partidului și ani­versarea unui pătrar de veac de la eliberare — în­­vățămintul, școala, pro­fesorul . Învățătorul sunt elemente nelipsite din marile dezbateri. „Grija pentru învățătură face par­te din grija pentru viitor. $I poporul nostru, își vede limpede viitorul, pas cu păs, etapă cu etapă“. WAV/AV.V.V.WAV W.’AVAVA’W­.WAVWAV.WAVI ■VA'AVAVAVA’AVAlWAVi'AVAVWAVAAWW.WAV.W.W.V.W.V.V.^r Un vînzător cum-mi-se­cade La Alimentara cu nr. 19 Vaslui, o femeie in virstă stătea lîngă tej­ghea cu un borcan de șerbet în mină, rugîndu-se de vînzătorul Ion Chirică (șef de unitate) să-i dea șerbetul cerut iu sortimentul ofe­rit. Prea ocupat, domnia-sa (par­că asta i-ar fi misia, nu servirea cetățenilor) o lăsa pe biata femeie să se uite lung in vitrină după pro­dusul râvnit. Intervenim ca orice om de bună credință și-i cerem vinză­­torului­ gestionar să-și facă datoria cum se cuvine. Răspunsul sau : „Nu mă întrerupe tovarășe, și... cine ești dumneata dovedește că I. Chirică nu vrea sâ audă nici de ziar și nici de doleanța cumpără­torilor care este ignorată cu imper­tinență. Ce fel de șef e ăsta ? Nu știe oare că una din regulile co­merțului glasuiește : „Clientul nos­tru - stăpînul nostru" și nu „vînză­torul nostru -­ stăpînul nostru ?" Neatenție și... tutun Nu vom scrie aici nimic despre efectele dăunătoare ale fumatului. Tomuri întregi tratează această pro­blemă și încă se continuă dezbate­rile asupra ei. Vrem să amintim fumătorilor că in afară de cancer, tuberculoză și altele asemenea, ți­gările mai provoacă și incendii. De exemplu, Ion Munteanu din satul Scoposeni, comuna Gorban este păgubit de bunuri ce depășesc suma de 5.000 de lei. Și toate a­­cestea, de la un chiștoc de țigară aruncat la i­ttîmplare, Pușcașu L. să-i dea rost de la 10 lei, nu de la 5, cit susținea visul că i se dăduse copilului său trimis sâ ia o piiie albă. După un dia­log aprins, care depășea limitele bunei cuviințe și din partea vînză­­toarei, dar și a Clientului, P. L. a dat restul de la 10 lei „ca sâ scape de gura visului", cu toate că nu era convinsă (?) ce sumă i s-a dat. I-a spus totuși : „Sâ nu mai trimiți copilul după cumpărături (!)". Cine o fi vinovatul ? Oare asemenea scene penibile nu pot fi evitate prin formula „bani potriviți" ? Izatate. Stau neacoperite produse­le și nu-i bine. Halatele, cine le mai poartă, sunt și ele de o culoa­re dubioasă. Administratorul pieței, Dumitru Dărăscu, ne spune că a­­telierul de curățătorie nu-și face datoria cum trebuie. Intr-o zi, ha­latele aduse de la spălat erau cam nespălate și a doua zi au fost du­se iar. Să vedem cine trebuie să facă curățenie, și s-o facă bine, varsă în paharul cui mai zice „sa mai dă-mi unul"­, vin care trebuia vindut fără doar și poate - dar numai pentru acasă. Pentru „iniția­tiva" O.C.L.-ului de a vinde, con­trar regulilor, vin la pahar, la „botul calului", sugerăm celor in drept să-i trateze ca pe niște con­travenienți (ceea ce și sunt, de fapt), administrindu-le de fiecare tip de pahar este o pilulă cu e­­fect... financiar (tot sintem­ în do­­meniul cîștigurilor comerciale !).’ „Pe mine să mă lași să vînd!“ „înghețată, înghețată, a sosit în­­­ghețata-n piață ! Poftiți, poftiți, de vă răcoriți !" Ei, da ! Asta mai zic și eu reclamă comercială. Cind te-apropii însă, vînzatoarea Maria Condurachi de la cooperativa „7 Noiembrie" din Vaslui scufundă o lingură ruginită într-un fel de gar­­niță pusă intr-un hirdău murdar, în care plutesc și niște resturi de ghea­­ță și iți întinde așteptata răcoritoa­re cu niște miini mai ciocolată decit ciocolata înghețatei, nicit... Admo­nestezi timid pentru că pofta de înghețată ți-a trecut ca prin far­mec, dar ești apostrofat: „Pe mine să nu mă împiedici dumneata. Pe mine lasă-mă să vînd marfa coo­perativei". Ei, nici chiar așa nu se face comerțul, tovarăși din condu­cerea cooperativei „7 Noiembrie" ! E lipsă de respect față de banul muncit al cetățeanului, față de sim­țul său pentru curățenie­­ și, la urma urmelor, e lipsă de respect față de propria firmă. Rubrică redactată de GEORGE STOICA ■VAWAVAVVYAY.,AVAYA‘AVA,AV.VAW.V.,AA,A4.YA,.Y.YAYA,iV.,AY A,4AVAYAW."AYAVWAWA*AA,.,A,AfAWAW iWAViV.WAWiVA'AVAWAYAV Y4AVSYAV44AYi,A'WW.‘AfAyW,iV.,.’A,.VWiVAY/A,A,AVArv.V.W.

Next