Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 502-580)

1969-11-21 / nr. 546

PAGINA 2 O­rizontul spiritual al satului con­­temporan, dezvoltarea contin­uă a vieții culturale în localitățile ru­rale se înscriu în rîndul marilor izbînzi ale anilor noștri. Alături de celelalte mijloace de propagare a culturii în mijlocul maselor (radio, te­leviziune, cinematograf) cartea ocupă un loc predominant, fiind adesea un prie­ten de nedespărțit al multor lucrători de pe ogoare. Există apoi în fiecare comu­nă, în fiecare sat, un număr mai mare sau mai mic de intelectuali, de oameni cu pregătire superioară sau medie ale căror preocupări nu ni le putem închi­pui despărțite de pagina tipărită. Nivelul de viață tot mai ridicat, creș­terea puterii economice a locuitorilor de la țară determină pe mulți dintre ei să frecventeze cu interes raioanele de librărie ale cooperativelor de consum. Am întîlnit, adesea prin sate țărani, mai tineri sau mai în vîrstă, care îmi arătau cu multă bucurie biblioteca lor personală. Îmi amintesc cu altă pasiune îmi vorbea un țăran de vreo patruzeci de ani de ro­manele lui Rebreanu și Sadoveanu, de poezia lui Eminescu și Coșbuc. Tocmai de aceea, rămînem­ foarte con­trariați și adesea indignați atunci cînd, vizi­­tînd unele magazine sătești, observăm Ce soartă vitregă e rezervată cărților ce poposesc aici. Oferim cîteva exemple cu convingerea că la numărul lor pot fi a­­dăugate și altele. La magazinul universal sătesc din Banca (gară) cărțile zac a­­mestecate cu celelalte mărfuri. Există și un fel de stand, numai că vînzătorul (Va­sile Miron) a ținut să-l ,încadreze“ cu un aspirator, două aparate de radio, o găleată și... un bidon. Cărțile suportă resemnate neașteptata vecinătate. Oa­menii din satul Vutcani se bucu­ră de un mare și frumos magazin u­­niversal. Numai că în toată această uni­tate comercială nu se găsesc decît cî­teva zeci de cărți așezate (e drept, destul de îngrijit) pe un raft. Responsabililor de la cooperativa de consum din comună nu li s-o fi părut prea sărac acest raion? O totală lipsă de grijă față de vînza­­rea cărții am întîlnit însă la Delești. In­trăm un magazin, îl străbatem de la un colț la altul, ne uităm pe rafturi, nici o carte, întrebăm pe vînzătoarea Didina Munteanu dacă nu primește și cărți. — Ba da, ne răspunde ea, invitîndu-ne după tejghea să ne alegem ceva, de vom dori. Ascunse printre stivele de stofe și alte mărfuri, am descoperit vreo sută de cărți. Cine ar fi ghicit că acolo sunt de vînzare Cărți ? — Ea dv. nu se interesează nimeni de «le? -T-­­Sine să se intereseze ? N-am vinde nici o carte dacă nu am avea grijă să le dăm noi în mod obligatoriu o dată cu alte mărfuri mai solicitate. Spunem oa­menilor că avem un plan de îndeplinit și ei le iau chiar dacă nu le trebuie, înțelegem acum de ce și la Vutcani, ca și în alte părți, zărisem volume dis­parate din diferite opere. Cineva cum­pără o marfă ușor vandabilă. .Ți-o dau dacă iei și o carte“ —­ i se spune. Și i se înmînează volumul II al unui roman. Ce importanță are că nu a citit primul vo­lum ? Că lucrurile pot sta și altfel ne-o de­monstrează situația din alte comune. La Tutova, de exemplu, oamenii cumpără cu plăcere cărțile din raionul de librărie al magazinului universal. Există aici o obișnuință printre mulți locuitori, atît ti­neri cît și vîrstnici, de a-și forma bi­blioteci personale. In primele 3 luni ale anului, cooperativa a vîndut cărți în va­loare de 20.000 de lei. O contribuție de seamă în răspîndirea cărții o aduc și difuzorii voluntari (cadrele didactice A­­glaia Chifor, Georgeta Macovei, Eufimia Carburău). De remarcat și faptul că aici cărțile vin pe baza unei note de comandă, în timp ce la celelalte cooperative vîn­­zătorii ne declară deschis : .Cărțile ne vin la întîmplare, din depozit" (Delești). „Valoarea cărților vîndute la noi nu de­pășește 100 de lei pe lună. Primim ce ni se trimite de la centru" (P. Iosif, Vutcanu). Dar chiar și fără note de comandă, cei care difuzează cartea către cooperativele din mediul rural ar putea să opereze cu un elementar discernămînt. Se trimit la sate cărți de Kafka, Joyce, Proust, în vreme ce lipsesc clasicii literaturii ro­mâne. Luăm la Întîmplare din autorii e­­xistenți la Banca: Herman Hesse, Gra­ham Greene, Vitali Siomin, Aimee, Sommer­­felt, Henry de Montherlant, Rimbaud. Nu vrem să fim înțeleși greșit: noi nu cre­dem că la țară ar trebui aduse numai cărți de ttehnică agricolă. Dimpotrivă! Dar asta­­ nu înseamnă că orice carte poa­te fi accesibilă unui locuitor din Brăhă­­șoaia sa­u Codăești. Un roman de Kafka poate s-­a epuizat de mult timp la oraș. La Munt­eni de Jos nu trebuie să ne mire dacă nu, e cumpărat, aproape de nimeni. Există ol literatură care se adresează ma­selor m­ai largi, precum există alta care se adresează unui grup de inițiați. Iată de ce socotim că se impune cu necesitate o reconsiderare a modului în care se face comerțul cu cartea în mediul rural. Este nejustificată opinia acelora care din comoditate declară că la țară nu se pot vinde cărți. Există numeroase exemple care îi contrazic. Numai că o carte nu se vinde în același fel cu un kilogram de sare. Cartea are nevoie de oameni pricepuți care s-o îndrume acolo unde specificul ei o reclamă. Este de do­rit ca sprijinul intelectualilor să se fa­că mult mai simțit, atît acolo unde se repartizează volumele către cooperative, cît și pe planul fiecărei comune în par­te. După cum preconizează și tovarășul Iacob Lupu, președintele cooperativei de consum din comuna Tutova, ar fi nece­sară o mai intensă publicitate a cărților sosite în cooperativă. Afișe cu ultimele apariții în colecțiile cele mai solicitate, vitrine și panouri, expoziții de carte chiar, și-ar găsi o reală eficiență. Vînzarea cărții nu este un simplu co­merț: este mai întîi de toate un mijloc de culturalizare a maselor și pentru a­­ceasta am dori ca slova tipărită să gă­sească înțelegerea cuvenită și printre cei de la cooperația de consum. IULIAN MODEL Din nou despre difuzarea cărții la sate intre comerț și act de cultură f i 1 I ) i J } i } 1 \ \ 1 i \ ț 1 ’ ) 1 / \ i , 1 1 1 \ 1 \ i 4LECȚIE DE AGRICULTURĂ! ! FVl 1 Di­ imineață de toamnă. Nu prea departe de satul M­injești, griul 1, insămințat cu mai bine d­e două luni În urmă, a crescut viguros. Tar­­laua respectivă să tot aibă 50—60 ha. Allată In im­e­diata apropiere a drumu­­lui ce duce spre satele a­­șezate în depresiunea Cras­­nei, l­i re­fac privirile fă­­ră ca să vrei. Firele de griu, dispuse în rânduri drepte, datorită minunate­lor mașini cu care a fost dotată agricultura, te face să gândești la oamenii ce Își fac meseria în largul timpului: mecanizatorii. Dar, în dimineața aceea de Început de noiembrie, nu griul ne-a reținut în mod deosebit atenția, ci un grup de copii, aliniați cu­minți, la marginea tarlalei. După sortuletele albastre ale fetițelor ne-am dat sea­ma că sunt școlari. Adevă­rul ne-a fost confirmat ul­terior. Erau elevi ai clasei a V-a de la școala din MInjești. Veniseră in timp împreună cu profesoara lor de științele naturale, Anita Hobincu, nu doar pentru a se recrea, ci și pentru a-și îmbogăți cunoștințele la o nouă lectie de agricultură. Ne­ aun apropiat. Tinera pro­­fesoara ,preda elevilor no­­tiuni despre viata plantelor, despre densitatea acestora pe metru pătrat, despre condițiile de dezvoltare în mediul ambiant. Cu răbda­­re și tact pedagogic, se de­­monstra practic cum se l­e poate afla numărul de plan­­te existente pe anumite suprafețe insămințate. Doi școlari, Marcel Arsene si Victor Chirica, o ajutau pe­­ profesoară să execute o ra­­mă metrică, absolut nece­­sară pentru determinarea­­ densității plantelor. Ceilalți­­ școlari urmăreau cu atenție demonstrațiile profesoarei lor, ascultau explicațiile dornici de a-și Însuși, în Întregime, cele expuse. Cînd profesoarea a trecut la fixarea cunoștințelor, veri­gă indispensabilă a orică­rei lecții, fiecare elev ar fi vrut să răspundă Întrebă­rilor puse, să demonstreze practic — așa cum, cu cî­teva minute mai Înainte, iASăși profesoara tăcuse. Atlta asiduitate manifestau, Incii se Intrerupeau unul pe celălalt, dovada unei temeinice Însușiri a lecției. Ascultînd răspunsurile , Ro­­dicăi Cotac, ale lui Marcel Arsene, Mariana Doru Rodica Postolache, nu pu­și teai să nu apreciezi maturi­ însemnări­ tatea de grnăire a acestor școlari, logica exprimării, dovadă a temeinicei însu­șiri a conținutului lecției. O lecție de agricultură, in plin timp, acolo lucrătorii,­­ ogoarelor unde pun bazele belșugului. O lecție Cum ar fi de dorit să pre­dea toți profesorii de știin­țe naturale, atunci cînd timpul le permite, convinși fiind de rezultatele deose­bite ce se pot obține. ci este firesc, deoarece mate­­rialul didactic necesar pre­­dării unor asemenea lecții li-l oferă cu dărnicie, cimpul. GH. ANGHELACHE „Ana se construiește n­um­ri metrică pentru determinarea densitații plantelor" — explică e­­levilor profesoara Anița Hobincu. \ . ț 1 } Seară de basm Pionierii de la Liceul din Codăești au organizat, re­cent, o reușită seară de basm. A fost citită mai în­tîi povestea „Sarea în bu­cate", apoi s-au lecturat cî­teva fragmente din poveștile lui Ion Creangă, urmînd ca participanții la concurs să in­dice din ce opere literare erau extrase respectivele pasaje și care sunt perso­najele principale. Pionierii Luminița Luculiuc, Valeriu Popa, Anișoara Atodiroaie și alții, prin răspunsurile frumoase date, au dovedit că cunosc bine opera ma­relui povestitor Ion Creangă. CONSTANTIN TROFIN Liceul Codăești doi invitați la Casa de discuri „ELECTRECORD“ Cunoscuții cîntăreți de operă Virginia Zeani și Nicola Rossi Lemeni din Italia, care se află în turneu în țara noastră, au fost invitați să facă înregis­trări pentru Casa de discuri „Electrecord“. Răspunzînd aces­tei invitații, cei doi artiști au imprimat, timp de o săptămî­­nă, cîteva celebre arii din o­­pere, figurînd în repertoriul lor permanent. împreună cu or­chestra Operei Române din București, dirijată de Mihai Bre­diceanu, oaspeții au realizat cite un disc. Soprana Virginia Zeani a imprimat arii din „Boema“, „Madame Butterfly", „Tosca", „Manon Lescaut“, „Don Carlos" și „Aida". Discul basului Nicola Rossi Lemeni va cuprinde arii din „Faust", „Er­­nani", „Don Carlos", „Bărbierul din Sevilla", „Ivan Susanin", „Cneazul Igor", „Boris Godu­nov". In primul semestru al anului viitor cele două discuri se vor afla de vînzare în magazinele de specialitate. (Agerpres). Treptele Fălciului­ ­ urmate din pag. consumă viața In spatiile eterate ale cugetării. Astăzi, Falciul se Înscrie pe coordonatele Înnoitoare ale momentului, contempo­­ran. Tirgul de pe vremuri, populat pestriț, In care nu­mărul bodegilor Întrecea cifra medie a cărților afla­te in casele locuitorilor, s-a trezit în anii noștri la o viață spirituală, adevă­rată. Localnicii beneficiază de un cămin cultural a cărui impunătoare clădire găzdu­iește biblioteca, cinemato­graful, clubul. Pe scena căminului cul­tural publicul comunei a aplaudat în nenumărate rânduri formații artistice de prestigiu, colective teatrale din Bârlad, Bacău, Suceava, ansambluri artistice din al­te orașe ale tării. Antenele televizoarelor dovedesc cu puterea evi­dentei că oamenii merg ln pas cu vrem­ea și cu mij­loacele moderne de infor­mare au devenit bunuri ale întregului popor. La biblioteca romunală, aflăm că un număr Însem­nat de cititori e format din adulți și vîrstnici — oa­meni demni de toată admi­rația pentru stăruința cu care citesc literatură Cla­sică și contemporană. Emanciparea spirituală a locuitorilor Fălciului lși găsește firesc explicația In ridicarea continuă a nive­lului lor de viață. Caselor din lut, acoperite cu nelip­situl stuf, le iau Iacul locu­ințele durabile din cărămidă, acoperite cu tu­­lă sau tablă. Stuful Își găsește Între­buințare din ce în ce mai anevoios: împărăția lui a fost supusă de om. Luni de zile, mașini grele au scor­monit pământul, au muscat lacom din nămolul clisos al băltii, și după trudnice efor­turi. Încununate de succes, un dig lung se ridică semeț în calea apelor. Balta, acest vast imperiu al stufului și al flatărilor, a devenit un imens ogâr. Duduitul tractoarelor m­ică­­­ se compune acum marea simfonie a muncii rodnice. Optsprezece mii de hecta­re de baltă redate agricul­turii, optsprezece mii de hectare tălăzuind In bătaia vântului spicele mari și gre­le. Locul ochiurilor de apă verzi, tăcute, amenințătoare, a fost luat de­pline, aflată incipient In fiecare spic de griu, In fiecare codită plă­­pindă a acestui rege al ce­realelor. Nimic nu e mai im­presionant ca această ener­gie potențială, latentă, din fiecare bob de griu. In curund va fi dat In fo­losință, In chiar centrul Fălciului, un important com­plex de deservire, cu un e­­taj, în care Își vor găsi găz­duire (anul viitor construc­ția va fi terminată) toate sectoarele cooperației locale de consum : magazinul de metalo­ chimice, încălțămin­te, confecții, restaurantul. Se adaugă, astfel, la vo­lumul ridicat de mărfuri ce va fi desfăcut populației, confortul, eleganța, linia modernă, plăcute deopotrivă ochiului contemporan. Intr-una din zile am făcut cunoștință cu unul din tine­rii lucrători de pe șantier. Ne-a mărturisit, plin de o nedisimulată bucurie, că a­­ici, pe șantier, a descoperit frumusețea muncii de con­structor și că intenționează să meargă pe unul din ma­rile șantiere ale țării, să se califice. Ținutul sălciului a in­trat pentru totdeauna în istorie. Dar adevărata lui istorie este făurită în anii noștri, anii construcției so­cialismului. Făuritorii ei sunt toți oa­menii muncii din această parte a țării — construc­torii entuziaști și înflăcă­rați ai vie­ii noi din patria noastră. f FOTBAL DIVIZIA „A‘‘ După 12 etape Trei echipe, la egalitate, în fruntea clasamentului Ieri după-amiază, savurînd de acum . . . aerul Mexicului, iubitorii fotbalului și-au în­tors privirile din nou spre e­­chipele favorite. La București, Craiova, Oradea, Cluj, Tg. Mu­reș, Bacău și Constanța s-au disputat jocurile celei de-a XII-a etape a primei divizii, în care, cu o singură excep­ție, gazdele au ieșit învingă­toare. Am luat­ în considerare doar ca un rezultat în afara „calculului hârtiei" acel 0—0 înregistrat la București, între Steaua și F.C. Argeș, partidă în care piteștenii, fără Dobrin în formație, erau considerați drept victime sigure. Dar, nu-i mai puțin adevărat că tot. sur­priză ar mai putea fi socoti­tă și Victoria repurtată de Rapid asupra „scheletului" na­ționalei, „11"-le dinamoviștilor bucureșteni, chiar pe terenul a­­cestora din urmă. Fiind vorba însă de un derbi bucureștean între două echipe cu o valoare recunoscută, orice rezultat ar fi fost posibil, deci și acest 2—0 (2—0) realizat de rapi­­diști prin golurile marcate de Lupescu (min. 34) și Dumitru (min. 37). In urma acestui re­zultat, dublat și de victoria scontată de altfel a Univer­sității craiovene, pe primele locuri se află acum trei e­­chipe la egalitate de puncte (15), separate doar de gola­veraj. Se anunță deci, un fi­nal de sezon deosebit de pal­pitant. Un meci pasionant, ca evo­luție a scorului, a avut loc la Craiova, unde echipa lo­cală, Universitatea, a întrecut cu 2—1 (0—0) pe Petrolul Ploiești. Gazdele au deschis scorul în minutul 70 prin De­­selnicu, iar oaspeții au egalat prin Bădin în minutul 80. Cu trei minute înaintea fluierului final, Oblemenco a înscris go­lul victoriei. Jucând pe teren propriu, A.S.A. Tg. Mureș a învins cu scorul de 3—0 (2—0) echipa Steagul roșu Brașov, prin golurile realizate de Ca­­ntaro (min. 20 și 45 — din lo­vitură de la­­ 11" m) și Ciutac (min. 70). La Bacău, formația locală Dinamo a dispus cu sco­rul de 2—1 (1—0) de Univer­sitatea Cluj. Au înscris : Ene Daniel (min. 28), Dembrovschi (min. 55) și, respectiv, Oprea (min. 48). Campioana țării, U.T. Arad, a evoluat la Cluj în compania formației C.F.i. Gazdele au terminat învingă­toare cu 1—0 (1—0) prin punc­tul marcat de Schwartz în mi­nutul 4. Tot o victorie la li­mită, cu scorul de 1—0 (0—0), a realizat Farul Constanța în jocul disputat pe teren propriu cu echipa Jiul Petroșeni. A înscris Georgevici (autogol, în minutul 50). Ia sfîrșit, la Oradea, forma­ția locală Crișul a întrecut cu 2—0 (2—0) Politehnica Iași. Golurile au fost realizate de Harșani (min. 15 și 31). Inre­­gistrînd această înfrîngere, ie­șenii au luat... în brațe „lan­terna roșie". Probabil, pînă duminică, cînd, jucînd pe te­ren propriu, cu A.S.A., o vor „pasa" din nou mureșenilor Campionatul național de juniori Gloria Bîrlad—Victoria Roman 1-1 (1-0) Dornici de victorie, bîrla­denii încep partida furtunos, punînd în dificultate poarta tinerilor romașcani. Atacanții formației locale, nu reușesc însă să se descurce în fata apărării adverse. Treptat oas­peții au echilibrat jocul, reu­șind să creeze panică la poarta apărată de Huțanu (Gloria). Cei care înscriu sînt totuși jucătorii de la Gloria. Iată și faza prin care ei au preluat conducerea: La lovitură liberă, executată de o la aproximativ 16 m., de că­tre Grigoraș, balonul lovește bara. Avram urmărește faza și reia direct, marcînd impa­­rabil. Min. 40 și Gloria con­duce cu 1—0. Bucuria din tabăra bîrlădeană este risi­pită de înaintașul echipei oaspete — Simionaș care, în min. 42, finalizează, restabilind scorul egal. După o perioadă de joc echilibrat, mai mult disputat la mijlocul terenului, în cele finalul partidei unspreze­ Victoriei dovedește o pregătire tehnică superioară. De fapt, privind sub acest as­pect și retrospectînd evoluția întilnirii, în general, oaspeții puteau obține­­ o victorie pe care cu prisosință ar fi me­ritat-o. Sportivitatea celor două combatante, ce credeam că va ieși învingătoare din încleștarea de forțe, a fost umbrită,­­ la sfîrșitul jocului, de fundașul J. Oglan (Gloria), care l-a lovit intenționat pe jucătorul Simionaș (Victoria). Un act nesportiv care trebuie aspru sancționat de condu­cerea asociației sportive. A arbitrat V. Moisă (Iași). REMUS DAN corespondent ifiiUimnnm'e*rmnmM0mmmmrmmmmuummmnMnmnmmtnMtnMnmnim ••mnmmnnimmmmmmmnmf/miwiiriimmmrnimmmr/rînnnrr/mvrrrriHiiir/i VREMEA NOUA NOTE In ciuda spațiu­lui restrîns care ne stă la dispoziție, ne permitem ca, totuși, să relatăm un in­cident petrecut în trenul 6.003, de pe ruta Măr­ășești — Iași, la data de 21 august a.c. Faptele încep din Stația C.F.R. Birlad. Dato­rită numărului ma­re de călători, s-au înregistrat obișnui­tele aglomerări la ușile vagoanelor. O femeie cu doi copii s-a grăbit să urce mai repede, dar conductorul bruscat-o (!), pentru a că în graba sa îi împiedica să coboa­re pe călători. Re­voltat de gestul vi­olent al conducto­rului, soțul femeii a intervenit. După iudecarea trenului, în compartiment au apărut doi (!) con­ductori, care au in­­ceput să-l înjure, să-l amenințe și să-l pălmuiască pe soțul femei, care provocase inciden­tul, tori au Ceilalți călă­intervenit. Intre timp, a apărut si un reprezentant al Miliției T.F. Bîr­lad. Datorită opi­niei călătorilor-mar­tori, conductorii au fost nevoiți să se retragă. Faptele ne-au fost relatate, chiar în acea zi, de către un martor o­­cular, Mihai Genti­­mir, fidel colabora­tor al ziarului nos­tru. Nu ne-am în­doit de veridicita­tea declarației sa­le, deși contrazicea multe din ceea ce știam că este o­­bligatoriu pentru ceferiști : disciplină, politețe față de că­lători, acționarea numai în spiritul legilor. Nu am dat dreptate nici călăi­­torilor care au tul­burat ordinea : fe­meia — la urcarea soțul — prin vio­lenta sa intervenție verbală. Dar, cu a­­tît mai puțin, ce­lor doi ceferiști — bătăuși. Convinși de fermitatea cu care C.F.R.-ul își apără bunul renu­me, am trimis de­clarația corespon­dentului M. Genti­­mir către Direcția regională C F. Ga­lați, fugind să ni se comunice nume­le celor doi cefe­riști și, după cer­cetările de rigoare, formalitatea unui răspun eventualele sanc­țiuni aplicate. Re­cent am primit răs­punsul. Este con­trar tuturor aștep­tărilor ! După ce tovarășii de la Di­recția regională C.F. Galați au studiat scrisoarea, au ales faptele care îi acu­zau pe călători, le-au transcris, au motivat (citiți : a­­părat) pe ceferiști, adăugind în plus: „Comportarea călă­torului față de con­ductorii trenului, sa­lariați ai căii ferate în timpul serviciu­lui, echivalează cu contravenția stabi­lită de H.C.M. 352/ 1959. Din afirma­ția organului M.A.I. nu rezultă că în tren conductorii ar fi bătut pe călă­torii, de altfel nici călătorii în cauză nu reclamă și nici un martor nu de­pune vreo declara­ție. Acest lucru de­monstrează că se­sizarea este neînte­meiată" (am tran­scris exact chiar și modalitatea de or­tografiere ; subli­nierea ne aparține). Accentuăm că răs­punsul este formal, nu ne mulțumește și, de aceea, sesi­zarea lui M. Gen­­timir o vom îna­inta Ministerului transporturilor, din următoarele moti­ve­ 1. călătorilor turbulenți 11 se a­­plică, pe deplin justificat, contra­venții , dar — su n­­tem convinși — că și ceferiștilor cu a­­titudine neciviliza­­tă față de călători li se aplică sanc­țiuni : 2. organul M.A.I. nu a văzut cum ceferiștii l-au lovit pe călător, pentru că a venit după aceasta — sesizare. 3. semna­tarul sesizării este el însuși martor, iar sesizarea sa — declarație. Rămîne ca să aș­teptăm un al doi­lea răspuns, de a­­ceastă dată elibe­rat de formalism, și, în plus, cu o referire la modul de a gîndi al to­varășilor de la Di­recția regională C.F. Galați, care au semnat răspunsul către redacție. N. LIVEANU „Specialitate“ păguboasă Se vede, încă o dată, că a lăsa pe umerii copiilor o sarcină prea grea nu este rentabil. Așa și-o fi spunînd și Vasile Nedelea de la C.A.P.­laza, care, in luna trecută, a găsit că e bine să ducă un lot de 160 vaci la pașunat pe un te­ren cu lucernă și apoi să le lase în seama unui copil de lipani, iar dumnealui să plece cu căciula pe-o ureche. O sută de vite s-au intoxicat, iar 16 nu au mai putut fi salvate. Valoarea prejudiciului creat C.A.P. Laza : 32.000 lei, pe care-i va plăti „specialistul" plecat aiurea. In completare , că­ciula este bună și... pe-o ureche, dar la locul de muncă I­ I „Operativitate“ - Vă rog cîntâriți-mi două kg. de morcov. Vînzătoarea cîntărește. - De ce sunt așa de pricăjiți ?­­întreabă gospodina în momentul cînd numără banii. - Fiți mulțumită și de aceștia, deoarece de la depozit au început să ne dea din ce in ce mai puțini. Spun că n-au stoc suficient. Dialogul este imaginar, dar po­sibil. L-am folosit ca pretext, pen­tru a aduce la cunoștința condu­cerii C.L.F. Vaslui, ca la C.A.P. Tăcuta se află cîteva tone de mor­covi de toată frumusețea. Așteaptă pe reprezentanții beneficiarului, respectiv C.S.F. Vaslui, să-i preia și să-i vîndă populației.­­ In caz că nu se vor prezenta să-i ridice, îi vom folosi drept hra­nă pentru animale — ne spunea președintele cooperativei agricole. Mare soluție ! Dar, decit să se de­precieze în timp, din cauza „ope­rativității" cu care beneficiarul în­țelege să-și ridice produsele con­tractate. .. ,Bîr, oiță, bîr !“ ! Nu­­­m­-i vorba de oița din cunoscutul cîntec popular „Bir, oiță din poiană”. Că-i vorba tot despre oi, aceasta-i perfect adevărat. De niște oi - proprietate obștească, ce au fost „păstorite" 30 de zile, cam „lupește" de către ciobanul Gheorghe Moșanu. Laptele muls, de la cele 400 de oi, de ciobanul din Deleni, și neînregistrat, a fost transformat in brinza. Și, cum Gheorghe Moșanu locuia la numai 300 metri de stină, brînza a dus-o drept acasă. Asta, așa, cu­m­ ara­te că nu-i... zgîrie-brînză. Și-acum, se caută-n unghii... Nu fiți creduli ! Numitul Dumitru Cristian, cu domiciliul necunoscut, umbla din sat în sat, inșelînd buna credință a oamenilor. Batea la poarta cetă­țenilor, cerind găzduire pentru o noapte. Se prezenta drept activist cultural, achizitor la cooperație, proprietar de oi din rasa Karakul, inginer, doctor, delegat al unor in­stituții imaginare etc. Prezenta niș­te delegații cu ștampile false, gro­solan confecționate. Naivii îl pri­meau in casă, ii împrumutau bani, îl hrăneau cu ce aveau mai bun. La plecare, lua „drept amintire" ce i se părea mai de preț. Prefera însă banii. Astfel, a furat și a ex­­clocat pe numeroși cetățeni din județele Suceava și Iași. In jude­țul Vaslui a fost prins, după ce așezase vreo zece cetățeni din Ipovaț, Pungești, Ivănești. Acum i s-a înfundat. Iși va schimba din nou profesia... Abonament pensiune Unii oameni au o deosebită gri­jă de averea obștească. N-ar ad­mite să se știrbească nimic din ceea ce aparține obștei. Alții, par­că în mod intenționat, sunt puși pe risipă. Printre aceștia, se numără și gospodarii de la C.A.P. Munteni de Sus, care au depozitat, intr-un prajd deteriorat și cu ușile rupte, circa 8 tone de grîu. Aici au fost adăpostite și animalele. Cît griu s-a pierdut ? Cine știe ! Poate doar șoarecii și păsările care, luni de zile, au avut abonament la... pensiunea Munteni de Sus. Gestul omului de azi O faptă intre multe altele ase­mănătoare, consumată intr-o mare încordare nervoasă și culminînd cu „a nu-și crede ochilor" in fața gestului concret. Pe scurt, vă rela­tăm : cu cîteva zile în urmă, Gheorghe Miron, mecanic auto la Filipop Birlad, a pierdut un port­­moneu cuprinzînd acte și 3.400 lei. După o­ oră, portmoneul i-a fost restituit intact, de către Titi Șușnea, șofer la Filipop Birlad, care îl gă­sise și se orientase după acte asu­pra posesorului. Altădată, gestul de a restitui su­ma (apreciabilă) de bani ne-ar fi mirat. Acum, nu. Este firesc, un gest al omului de azi... Rubrică redactată de GH. ȘERBARU la I\ X: >

Next