Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 502-580)
1969-11-21 / nr. 546
PAGINA 2 Orizontul spiritual al satului contemporan, dezvoltarea continuă a vieții culturale în localitățile rurale se înscriu în rîndul marilor izbînzi ale anilor noștri. Alături de celelalte mijloace de propagare a culturii în mijlocul maselor (radio, televiziune, cinematograf) cartea ocupă un loc predominant, fiind adesea un prieten de nedespărțit al multor lucrători de pe ogoare. Există apoi în fiecare comună, în fiecare sat, un număr mai mare sau mai mic de intelectuali, de oameni cu pregătire superioară sau medie ale căror preocupări nu ni le putem închipui despărțite de pagina tipărită. Nivelul de viață tot mai ridicat, creșterea puterii economice a locuitorilor de la țară determină pe mulți dintre ei să frecventeze cu interes raioanele de librărie ale cooperativelor de consum. Am întîlnit, adesea prin sate țărani, mai tineri sau mai în vîrstă, care îmi arătau cu multă bucurie biblioteca lor personală. Îmi amintesc cu altă pasiune îmi vorbea un țăran de vreo patruzeci de ani de romanele lui Rebreanu și Sadoveanu, de poezia lui Eminescu și Coșbuc. Tocmai de aceea, rămînem foarte contrariați și adesea indignați atunci cînd, vizitînd unele magazine sătești, observăm Ce soartă vitregă e rezervată cărților ce poposesc aici. Oferim cîteva exemple cu convingerea că la numărul lor pot fi adăugate și altele. La magazinul universal sătesc din Banca (gară) cărțile zac amestecate cu celelalte mărfuri. Există și un fel de stand, numai că vînzătorul (Vasile Miron) a ținut să-l ,încadreze“ cu un aspirator, două aparate de radio, o găleată și... un bidon. Cărțile suportă resemnate neașteptata vecinătate. Oamenii din satul Vutcani se bucură de un mare și frumos magazin universal. Numai că în toată această unitate comercială nu se găsesc decît cîteva zeci de cărți așezate (e drept, destul de îngrijit) pe un raft. Responsabililor de la cooperativa de consum din comună nu li s-o fi părut prea sărac acest raion? O totală lipsă de grijă față de vînzarea cărții am întîlnit însă la Delești. Intrăm un magazin, îl străbatem de la un colț la altul, ne uităm pe rafturi, nici o carte, întrebăm pe vînzătoarea Didina Munteanu dacă nu primește și cărți. — Ba da, ne răspunde ea, invitîndu-ne după tejghea să ne alegem ceva, de vom dori. Ascunse printre stivele de stofe și alte mărfuri, am descoperit vreo sută de cărți. Cine ar fi ghicit că acolo sunt de vînzare Cărți ? — Ea dv. nu se interesează nimeni de «le? -T-Sine să se intereseze ? N-am vinde nici o carte dacă nu am avea grijă să le dăm noi în mod obligatoriu o dată cu alte mărfuri mai solicitate. Spunem oamenilor că avem un plan de îndeplinit și ei le iau chiar dacă nu le trebuie, înțelegem acum de ce și la Vutcani, ca și în alte părți, zărisem volume disparate din diferite opere. Cineva cumpără o marfă ușor vandabilă. .Ți-o dau dacă iei și o carte“ — i se spune. Și i se înmînează volumul II al unui roman. Ce importanță are că nu a citit primul volum ? Că lucrurile pot sta și altfel ne-o demonstrează situația din alte comune. La Tutova, de exemplu, oamenii cumpără cu plăcere cărțile din raionul de librărie al magazinului universal. Există aici o obișnuință printre mulți locuitori, atît tineri cît și vîrstnici, de a-și forma biblioteci personale. In primele 3 luni ale anului, cooperativa a vîndut cărți în valoare de 20.000 de lei. O contribuție de seamă în răspîndirea cărții o aduc și difuzorii voluntari (cadrele didactice Aglaia Chifor, Georgeta Macovei, Eufimia Carburău). De remarcat și faptul că aici cărțile vin pe baza unei note de comandă, în timp ce la celelalte cooperative vînzătorii ne declară deschis : .Cărțile ne vin la întîmplare, din depozit" (Delești). „Valoarea cărților vîndute la noi nu depășește 100 de lei pe lună. Primim ce ni se trimite de la centru" (P. Iosif, Vutcanu). Dar chiar și fără note de comandă, cei care difuzează cartea către cooperativele din mediul rural ar putea să opereze cu un elementar discernămînt. Se trimit la sate cărți de Kafka, Joyce, Proust, în vreme ce lipsesc clasicii literaturii române. Luăm la Întîmplare din autorii existenți la Banca: Herman Hesse, Graham Greene, Vitali Siomin, Aimee, Sommerfelt, Henry de Montherlant, Rimbaud. Nu vrem să fim înțeleși greșit: noi nu credem că la țară ar trebui aduse numai cărți de ttehnică agricolă. Dimpotrivă! Dar asta nu înseamnă că orice carte poate fi accesibilă unui locuitor din Brăhășoaia sau Codăești. Un roman de Kafka poate s-a epuizat de mult timp la oraș. La Munteni de Jos nu trebuie să ne mire dacă nu, e cumpărat, aproape de nimeni. Există ol literatură care se adresează maselor mai largi, precum există alta care se adresează unui grup de inițiați. Iată de ce socotim că se impune cu necesitate o reconsiderare a modului în care se face comerțul cu cartea în mediul rural. Este nejustificată opinia acelora care din comoditate declară că la țară nu se pot vinde cărți. Există numeroase exemple care îi contrazic. Numai că o carte nu se vinde în același fel cu un kilogram de sare. Cartea are nevoie de oameni pricepuți care s-o îndrume acolo unde specificul ei o reclamă. Este de dorit ca sprijinul intelectualilor să se facă mult mai simțit, atît acolo unde se repartizează volumele către cooperative, cît și pe planul fiecărei comune în parte. După cum preconizează și tovarășul Iacob Lupu, președintele cooperativei de consum din comuna Tutova, ar fi necesară o mai intensă publicitate a cărților sosite în cooperativă. Afișe cu ultimele apariții în colecțiile cele mai solicitate, vitrine și panouri, expoziții de carte chiar, și-ar găsi o reală eficiență. Vînzarea cărții nu este un simplu comerț: este mai întîi de toate un mijloc de culturalizare a maselor și pentru aceasta am dori ca slova tipărită să găsească înțelegerea cuvenită și printre cei de la cooperația de consum. IULIAN MODEL Din nou despre difuzarea cărții la sate intre comerț și act de cultură f i 1 I ) i J } i } 1 \ \ 1 i \ ț 1 ’ ) 1 / \ i , 1 1 1 \ 1 \ i 4LECȚIE DE AGRICULTURĂ! ! FVl 1 Di imineață de toamnă. Nu prea departe de satul Minjești, griul 1, insămințat cu mai bine de două luni În urmă, a crescut viguros. Tarlaua respectivă să tot aibă 50—60 ha. Allată In imediata apropiere a drumului ce duce spre satele așezate în depresiunea Crasnei, li refac privirile fără ca să vrei. Firele de griu, dispuse în rânduri drepte, datorită minunatelor mașini cu care a fost dotată agricultura, te face să gândești la oamenii ce Își fac meseria în largul timpului: mecanizatorii. Dar, în dimineața aceea de Început de noiembrie, nu griul ne-a reținut în mod deosebit atenția, ci un grup de copii, aliniați cuminți, la marginea tarlalei. După sortuletele albastre ale fetițelor ne-am dat seama că sunt școlari. Adevărul ne-a fost confirmat ulterior. Erau elevi ai clasei a V-a de la școala din MInjești. Veniseră in timp împreună cu profesoara lor de științele naturale, Anita Hobincu, nu doar pentru a se recrea, ci și pentru a-și îmbogăți cunoștințele la o nouă lectie de agricultură. Ne aun apropiat. Tinera profesoara ,preda elevilor notiuni despre viata plantelor, despre densitatea acestora pe metru pătrat, despre condițiile de dezvoltare în mediul ambiant. Cu răbdare și tact pedagogic, se demonstra practic cum se le poate afla numărul de plante existente pe anumite suprafețe insămințate. Doi școlari, Marcel Arsene si Victor Chirica, o ajutau pe profesoară să execute o ramă metrică, absolut necesară pentru determinarea densității plantelor. Ceilalți școlari urmăreau cu atenție demonstrațiile profesoarei lor, ascultau explicațiile dornici de a-și Însuși, în Întregime, cele expuse. Cînd profesoarea a trecut la fixarea cunoștințelor, verigă indispensabilă a oricărei lecții, fiecare elev ar fi vrut să răspundă Întrebărilor puse, să demonstreze practic — așa cum, cu cîteva minute mai Înainte, iASăși profesoara tăcuse. Atlta asiduitate manifestau, Incii se Intrerupeau unul pe celălalt, dovada unei temeinice Însușiri a lecției. Ascultînd răspunsurile , Rodicăi Cotac, ale lui Marcel Arsene, Mariana Doru Rodica Postolache, nu puși teai să nu apreciezi maturi însemnări tatea de grnăire a acestor școlari, logica exprimării, dovadă a temeinicei însușiri a conținutului lecției. O lecție de agricultură, in plin timp, acolo lucrătorii, ogoarelor unde pun bazele belșugului. O lecție Cum ar fi de dorit să predea toți profesorii de științe naturale, atunci cînd timpul le permite, convinși fiind de rezultatele deosebite ce se pot obține. ci este firesc, deoarece materialul didactic necesar predării unor asemenea lecții li-l oferă cu dărnicie, cimpul. GH. ANGHELACHE „Ana se construiește numri metrică pentru determinarea densitații plantelor" — explică elevilor profesoara Anița Hobincu. \ . ț 1 } Seară de basm Pionierii de la Liceul din Codăești au organizat, recent, o reușită seară de basm. A fost citită mai întîi povestea „Sarea în bucate", apoi s-au lecturat cîteva fragmente din poveștile lui Ion Creangă, urmînd ca participanții la concurs să indice din ce opere literare erau extrase respectivele pasaje și care sunt personajele principale. Pionierii Luminița Luculiuc, Valeriu Popa, Anișoara Atodiroaie și alții, prin răspunsurile frumoase date, au dovedit că cunosc bine opera marelui povestitor Ion Creangă. CONSTANTIN TROFIN Liceul Codăești doi invitați la Casa de discuri „ELECTRECORD“ Cunoscuții cîntăreți de operă Virginia Zeani și Nicola Rossi Lemeni din Italia, care se află în turneu în țara noastră, au fost invitați să facă înregistrări pentru Casa de discuri „Electrecord“. Răspunzînd acestei invitații, cei doi artiști au imprimat, timp de o săptămînă, cîteva celebre arii din opere, figurînd în repertoriul lor permanent. împreună cu orchestra Operei Române din București, dirijată de Mihai Brediceanu, oaspeții au realizat cite un disc. Soprana Virginia Zeani a imprimat arii din „Boema“, „Madame Butterfly", „Tosca", „Manon Lescaut“, „Don Carlos" și „Aida". Discul basului Nicola Rossi Lemeni va cuprinde arii din „Faust", „Ernani", „Don Carlos", „Bărbierul din Sevilla", „Ivan Susanin", „Cneazul Igor", „Boris Godunov". In primul semestru al anului viitor cele două discuri se vor afla de vînzare în magazinele de specialitate. (Agerpres). Treptele Fălciului urmate din pag. consumă viața In spatiile eterate ale cugetării. Astăzi, Falciul se Înscrie pe coordonatele Înnoitoare ale momentului, contemporan. Tirgul de pe vremuri, populat pestriț, In care numărul bodegilor Întrecea cifra medie a cărților aflate in casele locuitorilor, s-a trezit în anii noștri la o viață spirituală, adevărată. Localnicii beneficiază de un cămin cultural a cărui impunătoare clădire găzduiește biblioteca, cinematograful, clubul. Pe scena căminului cultural publicul comunei a aplaudat în nenumărate rânduri formații artistice de prestigiu, colective teatrale din Bârlad, Bacău, Suceava, ansambluri artistice din alte orașe ale tării. Antenele televizoarelor dovedesc cu puterea evidentei că oamenii merg ln pas cu vremea și cu mijloacele moderne de informare au devenit bunuri ale întregului popor. La biblioteca romunală, aflăm că un număr Însemnat de cititori e format din adulți și vîrstnici — oameni demni de toată admirația pentru stăruința cu care citesc literatură Clasică și contemporană. Emanciparea spirituală a locuitorilor Fălciului lși găsește firesc explicația In ridicarea continuă a nivelului lor de viață. Caselor din lut, acoperite cu nelipsitul stuf, le iau Iacul locuințele durabile din cărămidă, acoperite cu tulă sau tablă. Stuful Își găsește Întrebuințare din ce în ce mai anevoios: împărăția lui a fost supusă de om. Luni de zile, mașini grele au scormonit pământul, au muscat lacom din nămolul clisos al băltii, și după trudnice eforturi. Încununate de succes, un dig lung se ridică semeț în calea apelor. Balta, acest vast imperiu al stufului și al flatărilor, a devenit un imens ogâr. Duduitul tractoarelor mică se compune acum marea simfonie a muncii rodnice. Optsprezece mii de hectare de baltă redate agriculturii, optsprezece mii de hectare tălăzuind In bătaia vântului spicele mari și grele. Locul ochiurilor de apă verzi, tăcute, amenințătoare, a fost luat depline, aflată incipient In fiecare spic de griu, In fiecare codită plăpindă a acestui rege al cerealelor. Nimic nu e mai impresionant ca această energie potențială, latentă, din fiecare bob de griu. In curund va fi dat In folosință, In chiar centrul Fălciului, un important complex de deservire, cu un etaj, în care Își vor găsi găzduire (anul viitor construcția va fi terminată) toate sectoarele cooperației locale de consum : magazinul de metalo chimice, încălțăminte, confecții, restaurantul. Se adaugă, astfel, la volumul ridicat de mărfuri ce va fi desfăcut populației, confortul, eleganța, linia modernă, plăcute deopotrivă ochiului contemporan. Intr-una din zile am făcut cunoștință cu unul din tinerii lucrători de pe șantier. Ne-a mărturisit, plin de o nedisimulată bucurie, că aici, pe șantier, a descoperit frumusețea muncii de constructor și că intenționează să meargă pe unul din marile șantiere ale țării, să se califice. Ținutul sălciului a intrat pentru totdeauna în istorie. Dar adevărata lui istorie este făurită în anii noștri, anii construcției socialismului. Făuritorii ei sunt toți oamenii muncii din această parte a țării — constructorii entuziaști și înflăcărați ai vieii noi din patria noastră. f FOTBAL DIVIZIA „A‘‘ După 12 etape Trei echipe, la egalitate, în fruntea clasamentului Ieri după-amiază, savurînd de acum . . . aerul Mexicului, iubitorii fotbalului și-au întors privirile din nou spre echipele favorite. La București, Craiova, Oradea, Cluj, Tg. Mureș, Bacău și Constanța s-au disputat jocurile celei de-a XII-a etape a primei divizii, în care, cu o singură excepție, gazdele au ieșit învingătoare. Am luat în considerare doar ca un rezultat în afara „calculului hârtiei" acel 0—0 înregistrat la București, între Steaua și F.C. Argeș, partidă în care piteștenii, fără Dobrin în formație, erau considerați drept victime sigure. Dar, nu-i mai puțin adevărat că tot. surpriză ar mai putea fi socotită și Victoria repurtată de Rapid asupra „scheletului" naționalei, „11"-le dinamoviștilor bucureșteni, chiar pe terenul acestora din urmă. Fiind vorba însă de un derbi bucureștean între două echipe cu o valoare recunoscută, orice rezultat ar fi fost posibil, deci și acest 2—0 (2—0) realizat de rapidiști prin golurile marcate de Lupescu (min. 34) și Dumitru (min. 37). In urma acestui rezultat, dublat și de victoria scontată de altfel a Universității craiovene, pe primele locuri se află acum trei echipe la egalitate de puncte (15), separate doar de golaveraj. Se anunță deci, un final de sezon deosebit de palpitant. Un meci pasionant, ca evoluție a scorului, a avut loc la Craiova, unde echipa locală, Universitatea, a întrecut cu 2—1 (0—0) pe Petrolul Ploiești. Gazdele au deschis scorul în minutul 70 prin Deselnicu, iar oaspeții au egalat prin Bădin în minutul 80. Cu trei minute înaintea fluierului final, Oblemenco a înscris golul victoriei. Jucând pe teren propriu, A.S.A. Tg. Mureș a învins cu scorul de 3—0 (2—0) echipa Steagul roșu Brașov, prin golurile realizate de Cantaro (min. 20 și 45 — din lovitură de la 11" m) și Ciutac (min. 70). La Bacău, formația locală Dinamo a dispus cu scorul de 2—1 (1—0) de Universitatea Cluj. Au înscris : Ene Daniel (min. 28), Dembrovschi (min. 55) și, respectiv, Oprea (min. 48). Campioana țării, U.T. Arad, a evoluat la Cluj în compania formației C.F.i. Gazdele au terminat învingătoare cu 1—0 (1—0) prin punctul marcat de Schwartz în minutul 4. Tot o victorie la limită, cu scorul de 1—0 (0—0), a realizat Farul Constanța în jocul disputat pe teren propriu cu echipa Jiul Petroșeni. A înscris Georgevici (autogol, în minutul 50). Ia sfîrșit, la Oradea, formația locală Crișul a întrecut cu 2—0 (2—0) Politehnica Iași. Golurile au fost realizate de Harșani (min. 15 și 31). Inregistrînd această înfrîngere, ieșenii au luat... în brațe „lanterna roșie". Probabil, pînă duminică, cînd, jucînd pe teren propriu, cu A.S.A., o vor „pasa" din nou mureșenilor Campionatul național de juniori Gloria Bîrlad—Victoria Roman 1-1 (1-0) Dornici de victorie, bîrladenii încep partida furtunos, punînd în dificultate poarta tinerilor romașcani. Atacanții formației locale, nu reușesc însă să se descurce în fata apărării adverse. Treptat oaspeții au echilibrat jocul, reușind să creeze panică la poarta apărată de Huțanu (Gloria). Cei care înscriu sînt totuși jucătorii de la Gloria. Iată și faza prin care ei au preluat conducerea: La lovitură liberă, executată de o la aproximativ 16 m., de către Grigoraș, balonul lovește bara. Avram urmărește faza și reia direct, marcînd imparabil. Min. 40 și Gloria conduce cu 1—0. Bucuria din tabăra bîrlădeană este risipită de înaintașul echipei oaspete — Simionaș care, în min. 42, finalizează, restabilind scorul egal. După o perioadă de joc echilibrat, mai mult disputat la mijlocul terenului, în cele finalul partidei unspreze Victoriei dovedește o pregătire tehnică superioară. De fapt, privind sub acest aspect și retrospectînd evoluția întilnirii, în general, oaspeții puteau obține o victorie pe care cu prisosință ar fi meritat-o. Sportivitatea celor două combatante, ce credeam că va ieși învingătoare din încleștarea de forțe, a fost umbrită, la sfîrșitul jocului, de fundașul J. Oglan (Gloria), care l-a lovit intenționat pe jucătorul Simionaș (Victoria). Un act nesportiv care trebuie aspru sancționat de conducerea asociației sportive. A arbitrat V. Moisă (Iași). REMUS DAN corespondent ifiiUimnnm'e*rmnmM0mmmmrmmmmuummmnMnmnmmtnMtnMnmnim ••mnmmnnimmmmmmmnmf/miwiiriimmmrnimmmr/rînnnrr/mvrrrriHiiir/i VREMEA NOUA NOTE In ciuda spațiului restrîns care ne stă la dispoziție, ne permitem ca, totuși, să relatăm un incident petrecut în trenul 6.003, de pe ruta Mărășești — Iași, la data de 21 august a.c. Faptele încep din Stația C.F.R. Birlad. Datorită numărului mare de călători, s-au înregistrat obișnuitele aglomerări la ușile vagoanelor. O femeie cu doi copii s-a grăbit să urce mai repede, dar conductorul bruscat-o (!), pentru a că în graba sa îi împiedica să coboare pe călători. Revoltat de gestul violent al conductorului, soțul femeii a intervenit. După iudecarea trenului, în compartiment au apărut doi (!) conductori, care au inceput să-l înjure, să-l amenințe și să-l pălmuiască pe soțul femei, care provocase incidentul, tori au Ceilalți călăintervenit. Intre timp, a apărut si un reprezentant al Miliției T.F. Bîrlad. Datorită opiniei călătorilor-martori, conductorii au fost nevoiți să se retragă. Faptele ne-au fost relatate, chiar în acea zi, de către un martor ocular, Mihai Gentimir, fidel colaborator al ziarului nostru. Nu ne-am îndoit de veridicitatea declarației sale, deși contrazicea multe din ceea ce știam că este obligatoriu pentru ceferiști : disciplină, politețe față de călători, acționarea numai în spiritul legilor. Nu am dat dreptate nici călăitorilor care au tulburat ordinea : femeia — la urcarea soțul — prin violenta sa intervenție verbală. Dar, cu atît mai puțin, celor doi ceferiști — bătăuși. Convinși de fermitatea cu care C.F.R.-ul își apără bunul renume, am trimis declarația corespondentului M. Gentimir către Direcția regională C F. Galați, fugind să ni se comunice numele celor doi ceferiști și, după cercetările de rigoare, formalitatea unui răspun eventualele sancțiuni aplicate. Recent am primit răspunsul. Este contrar tuturor așteptărilor ! După ce tovarășii de la Direcția regională C.F. Galați au studiat scrisoarea, au ales faptele care îi acuzau pe călători, le-au transcris, au motivat (citiți : apărat) pe ceferiști, adăugind în plus: „Comportarea călătorului față de conductorii trenului, salariați ai căii ferate în timpul serviciului, echivalează cu contravenția stabilită de H.C.M. 352/ 1959. Din afirmația organului M.A.I. nu rezultă că în tren conductorii ar fi bătut pe călătorii, de altfel nici călătorii în cauză nu reclamă și nici un martor nu depune vreo declarație. Acest lucru demonstrează că sesizarea este neîntemeiată" (am transcris exact chiar și modalitatea de ortografiere ; sublinierea ne aparține). Accentuăm că răspunsul este formal, nu ne mulțumește și, de aceea, sesizarea lui M. Gentimir o vom înainta Ministerului transporturilor, din următoarele motive 1. călătorilor turbulenți 11 se aplică, pe deplin justificat, contravenții , dar — su ntem convinși — că și ceferiștilor cu atitudine necivilizată față de călători li se aplică sancțiuni : 2. organul M.A.I. nu a văzut cum ceferiștii l-au lovit pe călător, pentru că a venit după aceasta — sesizare. 3. semnatarul sesizării este el însuși martor, iar sesizarea sa — declarație. Rămîne ca să așteptăm un al doilea răspuns, de această dată eliberat de formalism, și, în plus, cu o referire la modul de a gîndi al tovarășilor de la Direcția regională C.F. Galați, care au semnat răspunsul către redacție. N. LIVEANU „Specialitate“ păguboasă Se vede, încă o dată, că a lăsa pe umerii copiilor o sarcină prea grea nu este rentabil. Așa și-o fi spunînd și Vasile Nedelea de la C.A.P.laza, care, in luna trecută, a găsit că e bine să ducă un lot de 160 vaci la pașunat pe un teren cu lucernă și apoi să le lase în seama unui copil de lipani, iar dumnealui să plece cu căciula pe-o ureche. O sută de vite s-au intoxicat, iar 16 nu au mai putut fi salvate. Valoarea prejudiciului creat C.A.P. Laza : 32.000 lei, pe care-i va plăti „specialistul" plecat aiurea. In completare , căciula este bună și... pe-o ureche, dar la locul de muncă I I „Operativitate“ - Vă rog cîntâriți-mi două kg. de morcov. Vînzătoarea cîntărește. - De ce sunt așa de pricăjiți ?întreabă gospodina în momentul cînd numără banii. - Fiți mulțumită și de aceștia, deoarece de la depozit au început să ne dea din ce in ce mai puțini. Spun că n-au stoc suficient. Dialogul este imaginar, dar posibil. L-am folosit ca pretext, pentru a aduce la cunoștința conducerii C.L.F. Vaslui, ca la C.A.P. Tăcuta se află cîteva tone de morcovi de toată frumusețea. Așteaptă pe reprezentanții beneficiarului, respectiv C.S.F. Vaslui, să-i preia și să-i vîndă populației. In caz că nu se vor prezenta să-i ridice, îi vom folosi drept hrană pentru animale — ne spunea președintele cooperativei agricole. Mare soluție ! Dar, decit să se deprecieze în timp, din cauza „operativității" cu care beneficiarul înțelege să-și ridice produsele contractate. .. ,Bîr, oiță, bîr !“ ! Num-i vorba de oița din cunoscutul cîntec popular „Bir, oiță din poiană”. Că-i vorba tot despre oi, aceasta-i perfect adevărat. De niște oi - proprietate obștească, ce au fost „păstorite" 30 de zile, cam „lupește" de către ciobanul Gheorghe Moșanu. Laptele muls, de la cele 400 de oi, de ciobanul din Deleni, și neînregistrat, a fost transformat in brinza. Și, cum Gheorghe Moșanu locuia la numai 300 metri de stină, brînza a dus-o drept acasă. Asta, așa, cum arate că nu-i... zgîrie-brînză. Și-acum, se caută-n unghii... Nu fiți creduli ! Numitul Dumitru Cristian, cu domiciliul necunoscut, umbla din sat în sat, inșelînd buna credință a oamenilor. Batea la poarta cetățenilor, cerind găzduire pentru o noapte. Se prezenta drept activist cultural, achizitor la cooperație, proprietar de oi din rasa Karakul, inginer, doctor, delegat al unor instituții imaginare etc. Prezenta niște delegații cu ștampile false, grosolan confecționate. Naivii îl primeau in casă, ii împrumutau bani, îl hrăneau cu ce aveau mai bun. La plecare, lua „drept amintire" ce i se părea mai de preț. Prefera însă banii. Astfel, a furat și a exclocat pe numeroși cetățeni din județele Suceava și Iași. In județul Vaslui a fost prins, după ce așezase vreo zece cetățeni din Ipovaț, Pungești, Ivănești. Acum i s-a înfundat. Iși va schimba din nou profesia... Abonament pensiune Unii oameni au o deosebită grijă de averea obștească. N-ar admite să se știrbească nimic din ceea ce aparține obștei. Alții, parcă în mod intenționat, sunt puși pe risipă. Printre aceștia, se numără și gospodarii de la C.A.P. Munteni de Sus, care au depozitat, intr-un prajd deteriorat și cu ușile rupte, circa 8 tone de grîu. Aici au fost adăpostite și animalele. Cît griu s-a pierdut ? Cine știe ! Poate doar șoarecii și păsările care, luni de zile, au avut abonament la... pensiunea Munteni de Sus. Gestul omului de azi O faptă intre multe altele asemănătoare, consumată intr-o mare încordare nervoasă și culminînd cu „a nu-și crede ochilor" in fața gestului concret. Pe scurt, vă relatăm : cu cîteva zile în urmă, Gheorghe Miron, mecanic auto la Filipop Birlad, a pierdut un portmoneu cuprinzînd acte și 3.400 lei. După o oră, portmoneul i-a fost restituit intact, de către Titi Șușnea, șofer la Filipop Birlad, care îl găsise și se orientase după acte asupra posesorului. Altădată, gestul de a restitui suma (apreciabilă) de bani ne-ar fi mirat. Acum, nu. Este firesc, un gest al omului de azi... Rubrică redactată de GH. ȘERBARU la I\ X: >