Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 502-580)
1969-11-22 / nr. 547
• PAGINA 2 Pe malul sting al Dunării, între Gura Văii și Moldova Veche, cut se va întinde lacul de acumulare al Hidrocentralei de la Porțile de Fier, se desfășoară, cu începere din 1964, numeroase săpături arheologice, inițiate încă din 1861, prin recunoașteri în scopul unei cît mai complete documentări cu privire la trecutul acestei regiuni, din cele mai vechi timpuri și pînă în perioada feudală, inclusiv. La această activitate de cercetare arheologică, coordonată de către Institutul de arheologie al Academiei, în colaborare cu Institutul de istorie și arheologie din Cluj, participă numeroși specialiști din țară. Rezultatele muncii lor au fost deja valorificate în unele studii și comunicări, fiind în curs de elaborare și tipărire și alte lucrări. In prima urgență, s-au cercetat forțele care vor fi afectate imediat de apele lacului de acumulare și, în măsura posibilului, și alte obiective, mai îndepărtate, dar în strînsă legătură, din punctul de vedere al problemelor studiate, ca cele din zona acestui lac. Cu prilejul săpârtfcurilor, sondajelor și recunoașterillor efectuate pînă în prezent în această zonă, s-au descoperit importante resturi de locuire din paleoliticul mijlociu (circa 50.000 î.e.n.) și pînă în perioada feudală inclusiv, ceea ce atestă o îndelungată și aproape continuă locuire în zona respectivă. Cele mai vechi dintre aceste urme datează din paleoliticul mijlociu și superior, după cum o dovedesc resturile musteriene de la Cazanele Mari și cele gravettiene tîrzii din Peștera lui Clemente, acestea din urmă cu analogii spre Adriatica. In continuare, s-au dat la iveală, într-un adăpost sub stincă de la Cuina Turcului, urme de locuire deosebit de importante ale unor vînători și pescari epipaleolitici, ale căror așezări au mai fost semnalate la Ostrovul Banului, Schela Cladovei, precum și la Răzvrata și Icoana din zona Cazanelor Mici. Pentru prima dată s-au descoperit în această zonă atît de multe așezări epipaleolitice, cu un bogat material din silex, obsidian, os și corn de cerb, dintre care se remarcă îndeosebi unele toporașe din corn de cerb șlefuite parțial și un fel de săpăligi și alte obiecte din corn de cerb, care ar fi servit mai curînd la scoaterea rădăcinilor și tuberculilor comestibili decît pentru cultivarea pămîntului. In ceea ce privește viața spirituală a acestor comunități, prezintă un mare interes atît unele obiecte de os decorate cu motive incizate, cît și figurinele umane din placă de os și falangă de cal ornamentate, socotite, pe drept cuvînt, ca fiind cele mai vechi exemplare de artă din spațiul carpato-dunărean, precum și unele morminte cu schelete în poziție întinsă în jurul unor vetre rectangulare din piatră, aparținînd unor oameni robuști de tip Cro-Magnon. O locuire intensă este atestată și în epoca neoeneolitică, după cum o dovedesc resturile culturii Criș de la Cuina Turcului, Ostrovul Banului și Schela Cladovei. In ceea ce privește perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului, pe baza observațiilor făcute în necropola tumulară de la Moldova Veche, Prof. dr. doc. M. PETRESCU-DIMBOVITA Cuiia Turcului și Ostrovul Banului, precum și în Peștera Hoților de la Băile Herculane, s-au precizat fondul autohton și transformările suferite de el în această perioadă prin contactul cu elemente alogene din estul, sudul și centrul Europei, obținîndu-se o bază documentară serioasă atît pentru periodizarea culturilor din etapa respectivă, cît și relativ la legăturile dintre ele. Alte rezultate privesc epoca bronzului și anume culturile Pecica, Verbicioara și Gîrla Mare și, în special, prima epocă a fierului. In legătură cu această din urmă epocă, menționăm că prin săpăturile efectuate la Insula Banului s-a putut cerceta evoluția culturală a Hallstattului timpuriu, din fazele de început, cu supraviețuiri din cultura Gîrla Mare din epoca bronzului, și pînă în Hallstattul mijlociu, cînd apare cultura Basarabi. In felul acesta, s-a identificat aici grupul Insula Banului al culturii Babadag cu analogii în sudul și estul țării noastre. In fine, nu putem încheia seria descoperirilor din vremea orînduirii comuniei primitive din această zonă, fără să menționăm și pe cele dacice din așezările din sec. II și I î.e.n. de la Ostrovul Banului, la care se poate adăuga și aceea a unui mormînt de călăreț traco-ilir, din sec. II î.e.n., de la Ogradena, la intrarea în Cazane, cu un bogat inventar. Atenția cuvenită s-a acordat și perioadei stăpînirii romane, îndeosebi prin cercetările efectuate la Orșova, Vechea Dierna, cu care prilej au fost date la iveală resturi de locuire romană din sec. II-IV e.n., constituite din construcții mari și ziduri de piatră și mortar, la care, în sec. IV e.n., s-au adăugat și rînduri de cărămizi. Atît aceste resturi de construcții, cît și castrul de la Pojejena, în care a staționat un detașament al legiunii a Vila Claudia, fortificația de la Ostrovul Banului și urmele de locuire romană din sec. III—IV de la Cuina Turcului și Peștera Veterani fac parte din sistemul de aparare roman la Dunăre, care, datorită acestor cercetări, este astăzi mai bine cunoscut. Alte date noi s-au adus și pentru perioada prefeudală, în care a avut loc procesul formării poporului român și al limbii române. Acestea privesc îndeosebi perioada de după căderea limes-ului romano-bizantin de la Dunăre, în urma loviturilor date de către slavi și avari. Astfel, prin cercetările efectuate la Ostrovul Banului, Ostrovul Simioni și Eșelnița, s-au identificat resturi de cultură materială autohtone și slave din sec. VII și VIII iar prin cele de la Curia ISSR5 Ban^^^^^” Turcului altele de caracter pecineg, din sec. XI—XII. In ceea ce privește orînduirea feudală, rezultate mai importante s-au obținut cu prilejul cercetărilor efectuate în cetatea de tip Vauban. De asemenea, s-au constatat urme de locuire din sec. X—XII la Orșova, precum și refaceri și adăugiri din sec. XVI—XVII în interiorul cetății din sec. IV. La acestea se adaugă cercetarea unui bastion din sec. XIII—XIV de la Ostrovul Banului și al bisericuței de la Mraconia, din travertin, cu plan treflat, ca la Vodița. Toate aceste descoperiri atestă o locuire îndelungată și intensă pe malul sting al Dunării, în regiunea Porților de Fier, cu începere din paleoliticul mijlociu și pînă în perioada feudală inclusiv. Datele arheologice obținute pînă în prezent în această zonă se vor completa, desigur, cu altele noi, în cursul cercetărilor din 1970, ultimul an pentru asemenea cercetări, înainte ca zona respectivă să fie afectată definitiv de către apele lacului de acumulare al sistemului hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier. CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN ZONA „PORȚILE DE FIER“ Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa“ din București, unul din cele mai importante muzee de acest gen din lume. In prim-plan, scheletul mastodontului descoperit în dealul Mînzaților, din județul Vaslui. Foto Ion Popovici Clubul performanțelor In localitatea climaterică Pontresina există un club sportiv exclusiv: „Clubul 8847". Este admis ca membru cel care într-o zi, între orele 8,30—16, reușește să facă 12 curse cu schiurile sau bobul și un marș pînă la vîrful Piz Lagallo. Cu aceste performanțe vilegiaturistul respectiv va fi cucerit echivalentele unei altitudini de 8.847 m — exact înălțimea vîrfului Everest. Un avantaj oferit membrilor clubului: pînă la ora 9 dimineața, ei sînt transportați gratuit cu telefericul pînă la Piz Lagalle. Pompierii zburători Pentru pompieri cea mai... arzătoare problemă este aceea de a ajunge cît mai repede la locul incendiului, de a-i localiza și stinge înainte ca pagubele și distrugerile să ia proporții. Ei întîmpină cele mai mari dificultăți la incendiile produse în zgîrie-nori, unde, deseori, flăcările ating înălțimi mari. Iată de ce pompierii din Los Angeles au fost dotați cu elicoptere. Utilizind furtune foarte ușoare ei pot să se apropie de focarele de incendiu de la nivelele superioare ale blocurilor cele mai înalte fără prea multe dificultăți. Mai mult decit atita, ei pot salva persoanele surprinse de incendiu în interiorul apartamentelor și le pot transporta spre posturile de prim-ajutor mullt mai rapid. n n wIocur I V ■..■ [UNK] [UNK].Sil ful VICTORII ORIZONTAL: 1. Scriitor român, autorul piesei„Arcul de triumf”—Indeminatici 2. Cheia succesului în sport — Silit diferite cînd este vorba de o victorie; 3. Un... fel de victorie — O cheie a victoriei; 4. O altă denumire a fluviului Adar — După victorie ; 5. timp — Victorie șablon (fig. ;) 6. Efemer — Ionescu D. Nicolae — Autorul poeziei „Glorielor, armatelor vieții” ; 7. Pe el se va putea urmări, în Mexic, evoluția echipei noastre reprezentative — Transpirat; 8. Distins după victorie — Pronume. VERTICAL:. 1. . Pentru victoriei; 2. Provoacă la duel — Carmen ; 3. Infrîngerea adversarului; 4. Vîrf — Lipsit de glorie; 5. Poîtim ; 6 .Aduc victoria în unele sporturi; 7. Facilitează succesele canoiștilor — Săli; 8. Făcură mat; 9. După 12 luni — Otopeni — Trecut pe tușe; 10. Sport cu bile; 11. Bluze — Localitate în Belgia. 12. A îndemna la atac (fig.). V. FLOREA 11• 456 181 'Oui? —11—11—I c o In publicațiile actuale, cu deosebire în cotidiene, se semnalează un paralelism — parcă mai accentuat față de trecut — în circulația construcțiilor „în ceea ce privește” și „în ce privește", iată cîteva exemple spicuite la întâmplare : „In ceea ce privește reglementarea crizei prelungite din Orientul Apropiat ...“ , „In ce privește menținerea și consolidarea păcii in regiunea balcanică ...’ etc. Așa stînd lucrurile, ca în orice împrejurare analogă, se pune și aici întrebarea dacă ambele formule citate sînt corecte sau numai una din ele și, bineînțeles, care anume: Răspunsul la această întrebare trebuie să înceapă, după părerea noastră, cu observația că reținerea pe care o manifestă unii vorbitori in privința întrebuințării reastrictive a uneia sau celeilalte construcții, este neîntemeiată, de vreme ce atît „în ceea ce privește”, ci și „in ce privește" sînt la fel de corecte din punct de vedere gramatical, ele avînd aceeași accepțiune cu locuțiunile prepoziționale : „cu privire la”, „referitor la”, „cu privește”. Dacă există, însă, o deosebire între ele, aceasta este doar de ordin formal , prezenta ori absența pronumelui demonstrativ „ceea”, fapt ce nu impietează cu nimic asupra conținutului gramatical al locuțiunii. Pentru că atît „ce", cît și „ceea ce”, din punct de vedere morfologic, aparțin categoriei pronumelui relativ, primul este simplu, iar cel de al doilea, compus. Faptul că unii vorbitori preferă să folosească pe „în ce privește” în locul lui „în ceea ce privește”, s-ar putea să se datoreze unei comodități, principiu care este frecvent în limbă. Referindu-se la aceeași chestiune, G. Mihăescu, în broșura „Abateri de la exprimarea corectă" precizează: „Dacă preferința se îndreaptă către cea dinții (în ceea ce privește — n.n.), sau către cealaltă (în ce privește — n.n.), explicația trebuie căutată în considerente de ordin stilistic. In adevăr, a spune ,,în ceea ce privește” poate să i se pară celui care Să vorbim și să scriem corect ”. „In ceea ce privește“ utilizează expresia, mai nimerită într-un context decît „în ce privește” — și invers. Amîndouă formule, însă, repetăm, sînt recomandabile sub raportul corectitudinii gramaticale" (Lucrarea citată, pagina 38 ). In strînsă legătură cu expresia discutată, mai este necesară o observație, și anume : In mod greșit, unii vorbitori — dintr-o exagerată circumspecție, desigur — cred că este cazul să realizeze un acord gramatical (în număr) între verbul „privește” și substantivul următor care, de fapt, este un complement (de relație) al altui verb — verbul predicat. In acest fel, ni se oferă construcții de tipul: „In ceea ce privesc condițiile de admitere ..." , „In ceea ce privesc problemele supuse analizei ..etc. (în loc de: „în ceea ce privește condițiile .. .", „ .. . în ceea ce privește problemele...“ — cum este corect).1 CONSTANTIN I. ANDREI acum FABULĂ Carul și buturuga Intr-o seară, vasăzică, Pe-un drumeag sau pe-o cărare, Se-ntîlniră carul mare , Și cu buturuga mică. Cioata — chiar dacă-i de lemn — Precum știți, e tare-n sfaturi, ii făcea căruței semn Ca s-o ia mai pe de lături. Dar căruța, îngîmfată, Cum o știm de cînd e ea, Scîrțit cam dintr-o roată . .,Să plec eu din calea ta?!"... Iar spre biata buturugă S-avintă semeață foc, N-ascultînd de nici o rugă. Și... se răsturnă pe loc. Cînd își mai veni în fire Era, însă, prea tîrziu Și-ncepu ca să se mire Privind înspre ciot sașiu, iară buturuga mică Se ruga de carul mare . .,Eu aproape mor de frică Și mă rog pentru iertare". Să te iert ? Așteaptă doar Să te calc cum o știu eu". Și porni spre cioată iar. Dar se răsturnă din nou. Asta-i întîmplarea toată Și morală nu mai dau. Cine-o vrea, îl rog s-o scoată . Eu nu pot s-o spun pe șleau. I . . . VASILE FILIP VREMEA NOUĂ O Ofensiva Ardenne împotriva cancerului „Este posibil ca numai în câteva luni „ofensiva Ardenne“ împotriva cancerului să ducă la rezultate senzaționale în tratamentul bolii“, declară prof. Dean Burk, șeful departamentului de chimie celulară al Institutului național al cancerului din Washington. El l-a vizitat în mai multe rînduri pe prof. Manfred von Ardenne la Institutul său de cercetări „Weisser Hirsch“ din Dresda (R. D. Germană) și a urmărit astfel eforturile ilustrului cercetător german în domeniul oncologiei. Cu prilejul simpozionului internațional asupra tratamentului tumorilor maligne, care a avut loc în luna octombrie la Torino, prof Ardenne a prezentat un referat urmărit cu cea mai mare atenție de participanți „Este poate cea mai inteligentă metodă de combatere a cancerului pe care o cunosc", a declarat prof. Burk în cursul unui interviu. Cum se face că un savant, care activează de decenii în domeniul oncologiei, se nuntă cu alîta convingere d reîn favoarea unei terapii care nu este încă pe deplin pusă la punct ? Prof. Manfred von Ardenne a pornit pe căi noi în cercetarea cancerului, dar în același timp el nu a scăpat din vedere metodele clasice ca tratamentul chimic sau cu raze Roentgen. Cu ajutorul „atacului dublu" el a reușit să sprijine aceste mijloace terapeutice și să realizeze în cele din urmă o eficiență terapeutică înzecită. Dar ce este un atac dublu cu ajutorul supraîncălzirii supraacidulării) ? Problema tuituror oncologilor constă în necesitatea cercetării caracteristicilor care deosebesc celula canceroasă de cea sănătoasă, caracteristici care să poată fi folosite din puvel de vedere de teme medicale terapeutic. Prof. Ardenne plecat de la două caracterisatici : tulura canceroasă este (1) mai sensibilă la căldură decît celula normală și (2) ea își obține energia aproape exclusiv dintr-un metabolism de fermentație și aproape deloc, ca celelalte celule ale organismului, din respirație cu oxigen. In plus, in această situatie intră in acțiune un mecanism, descoperit anul trecut de prof. Ardenne : „Reacția in lant " distrugerii celulelor canceroase“. Prin distrugerea primelor celule canceroase se eliberează așa-numitele enzime digestive, substanțe care promovează autodigestia celulei. De îndată ce enzimele digestive au fost puse în libertate, ele devin neobișnuit de active în țesutul supraacidulai. Ele provoacă nu numai moartea celulei din care provin, dar și a celulelor din vecinătate, ceea ce duce rar la eliberarea altor enzime digestive și atacarea altor celule și reacția în lanț a autodistrugerii a intrat în acțiune. Acest proces poate fi deci declanșat printr-un singur atac, supraacidularea t osulului tumoral Dar cu acest singur atac telul nu poate fi atins. De aceea prof. Ardenne combinat „supraacidularea“ cu a „supraîncălzirea". „Supraîncălzirea“ are loc într-o baie de apă fierbinte. Savanții din Dresda au construit o cadă cu compartimente, corpul pacientului aflîndu-se pînă la gît în apă caldă cu temperatura de 40 grade. Compartimentul în care se află capul, are o temperatură mai joasă, pentru a cruța creierul sensibil la căldură; pe lângă aceasta, capul este stropit în anumite locuri cu lichid rece, pentru a menține în funcțiune mecanismele de reglaj. Combinația „supraacidulare— supraîncălzire“, dublul atac conceput de prof. Ardenne, pune la grea încercare tumorile canceroase. Atît de mult nncit orice altă metodă suplimentară aplicată — ca razele Roentgen, tratamentul medicamentos — ating o eficiență înzecită. Mai mult încă, dintr-o lovitură prof. Ardenne obține două efecte favorabile. Prin „supraîncălzire" ei realizează nu numai o lezare a celulelor tumorale, dar activează în același timp și reacția de apărare a organismului. Metastaze minuscule, difuzate de tumoare în organism și care pot fi doar greu supraacidulale, pot fi astfel distruse prin reacția organismului. Acest sprijin dat acțiunii medicamentoase și activizarea apărării prin atacul dublu au fost experimentate de echipa din Dresda asupra a 1.000 de animale de experiență. Rezultatele au fost uluitoare. La o doză de raze Roentgen atît de slabă Incit cola de vindecare era de 0 la sută, cu sprijinul atacului dublu, cota a atins 5.1 la sută. Un alt exemplu: o doză slabă de ciclofosfamidă cu vitamina A a realizat o scurtă întîrziere a creșterii celulelor canceroase, cota de vindecare răminînd totuși 0. După atacul dublu, 85 la sută I Cînd va putea fi folosită clinic noua terapie ? „La unele spitale desigur încă în cursul anului următor“, asigură prof. Buck. „La altele va mai dura cîțiva ani. Este doar vorba de o instalație destul de complicată. Căzile de baie singure nu sunt suficiente. Mai trebuie cunoștințe și experiență. Terapia a fost pregătită. Medicii încă nu" încheie doctorul american. După comunicarea făcută la Torino, prof. Ardenine a fost întrebat : „Acum doi ani ati promis că nu veti pierde timpul și veti făuri arma dv. împotriva cancerului, tn ce măsură ai putut realiza aceea ce v-ati propus?". Răspunsul prof. Ardenne: „Cred că, fără a exagera, putem spune de pe acum, arma a fost făurită“. I □ [UNK] Cine a inventat macaroanele ? In urma unor cercetări minuțioase, specialiști napolitani au ajuns la concluzia că inventatorul macaroanelor este un anume Marco Aroni, posesorul unei cîrciumioare de lingă Neapole, în secolul al XVIII-lea. Tăițeii de toate tipurile și formele erau încă de pe atunci una din mîncărurile îndrăgite ale italienilor. Marco dădea produselor sale cele mai năstrușnice denumiri : „Urechile cățelului", „Buclele popii”. Odată, fiica lui Aroni se juca cu un aluat, răsucind din el tubulețe lungi și subțiri, și întinzîndu-le apoi pe o frînghie de rufe. De aici lui Aroni i-a venit ideea să facă ceea ce azi denumim macaroane. Gospodarul inventiv a gătit bețișoarele de aluat, le-a adăugat un sos special de tomate și le-a oferit clienților. Consumatorii au fost în extaz. Circiuma lui Marco Aroni a devenit unul din localurile preferate ale napolitanilor. La o mîncare bună, un preț bun, și-a spus Aroni și a trecut la acțiune. După puțin timp, avea să ia naștere prima fabrică de macaroane din lume, ca ca ca ca ca □ ca ca ca ca r~~i aatannaaannaaaaaanaca Caricatur ÎNTREBARE: — Cum s-ar putea Îndepărta obscuritatea care domnește în lucrările decadente ? Răspuns ! — Punîndu-se pe foc, asta se va face mai „clare". CRITICUL de artă: — O, maestre ! Ce priză incomparabilă ... re putere de sugestie, ce colorit... Pictorul: — Credeți ? Dragul meu, dar aceasta nu este un tablou, ci bucata de pînză pe care îmi încerc culorile... PICTORUL : — Vezi prietene acest tablou ? Ei bine, domnul care mi l-a comandat dorește să-i schimb un pic forma nasului. Prietenul:— Și ce este greu în asta ? Pictorul: — Greu nu este, dar nu îmi amintesc unde l-am pus nasul ! EL: —N-am jucat tenis niciodată așa de prost ca astăzi... Ea: — O, dar ai mai jucat vreodată ? DUPA meciul de duminică soțul meu este țintuit in ■ Este ceva grav ? O fractură ? — Da, are o extindere de... voce! UN REPORTER întreabă pe un parașutist cu renume: — Cite sărituri reușite trebuie să realizezi ca să obții brevetul ? — Toate, răspunde simplu parașutistul. EA: — Viața conjugală este făcută numai din sacrificii. Eu, de exemplu, trebuie să gătesc în fiecare zi. Ei: — Și eu trebuie să mă sacrific să mănînc ceea ce gătești tu ! — LA MINE acasă nimeni nu lenevește. Soția mea învață vioara, fiica mea pianul, iar fiul meu chitara. — Și tu ce faci ? — Eu ? Eu sufăr în liniște. CE VREME! Plouă torențial și ceea ce mă neliniștește mai mult este că soția mea a plecat de acasă fără umbrelă. — Nu-i nimic, o să se adăpostească in vreun magazin. — Bine, dar asta mă neliniștește cel mai mult ! BB99QBB99EID pat.