Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)
1970-02-21 / nr. 622
• PAGINĂ 2 La 27 mai, în acest an, se vor împlini cincizeci și opt de ani, de cinci, decolînd de la București, de pe cîmpul Cotrocenilor, același de unde s-a înălțat, în 1910, în primul lui zbor, Aurel Vlaicu, am aterizat la Bîrlad, înțelegeți, desigur, că n-am folosit vreun aerodrom anume amenajat pentru serviciile aviației, ci... islazul comunal, acolo unde se țineau bilciurile anuale și iarmaroacele săptămînale. Evenimentul a fost consemnat, de altfel, atît în ziarele din București, cît și de cele din Iași. Pilotam un FARMAN, același tip pe care-mi făcusem ucenicia și ——— pe care fusesem brevetat pilot-aviator obținînd brevetul nr. 2. (Brevetul nr. 1 fusese atribuit colegului meu, tot ofițer, Ștefan Protopopescu, absolvent și el al Școlii de pilotaj aviatic de la Chitila, pe care o organizase avocatul brăilean Cerkez, în apropierea Capitalei. ............... De notat că Aurel Vlaicu, care învățase singur pilotajul, ca unul ce-și făurise avioanele concepute tot de el, n-a susținut niciodată vreun examen și n-a avut brevetul de pilot. Obținusem, cu cîteva zile inainte, încuviințarea să întreprind un zbor de antrenament și recunoaștere pe ruta București — Bîrlad — București și să fac, totodată, în orașul meu natal, o demonstrație pentru public și de propagandă pentru aviație, aflată atunci la „primii pași"”. Cu o viteză de 80 km. la oră și zburînd la 3— 400 de metri înălțime, am realizat astfel cea dinții legătură aeriană între cele două orașe in timpul record, pe atunci, de 3 ore și 5 minute. Apariția avionului meu deasupra Bîrladului, a cărui imagine aeriană o vedeam pentru întîia oară, a scos lumea din case și din ogrăzi, a oprit mersul birjelor și a întrerupt, pentru cîteva minute, pulsul vieții orașului, pe care l-am salutat, de sus, printr-un tur de onoare și prin înclinările succesive ale avionului, pe fiecare dintre aripile sale. In felul acesta mi-am salutat, atunci, străbunii care odihneau în cimitirul orașului, mi-am salutat părinții și foștii mei profesori de la Liceul Codreanu, cărora le fusesem elev doar cu cîțiva ani în urmă, cînd, absolvent fiind, m-am îndreptat spre cariera militară, devenind ofițer de geniu de unde am trecut apoi în aviație, care abia atunci lua ființă. Aterizarea la Bîrlad a decurs normal. A doua zi, un mare număr din concetățenii mei au venit să vadă și să pipăie minunea care a adus acasă un bîrlădean, tocmai de la București, prin văzduh. Am împărtășit prietenilor și cunoscuților primele noțiuni despre aviație, apoi am întreprins citeva zboruri demonstrative, cu care prilej am realizat prima fotografie aeriană a Bîrladului, deși eram singur la bord, fără observator și fără mecanic de bord. Am decolat apoi spre București cu vînt din spate, care m-a ajutat să ajung mai repede, în mai puțin de trei ore"... Relatările de mai sus au fost făcute, pentru cititorii ziarului „Vremea nouă", de către generalul-aviator în retragere, octogenarul Iorgu Negrescu, cel mai vîrstnic pilot de la noi din țară. S-a născut la 28 ianuarie 1888, la Bîrlad, intr-o familie cu 11 copii, oraș în care a urmat și cursurile liceale. In anul 1913 a obținut, la Amersburg, în Anglia, și brevetul internațional de pilot-aviator nr. 383. De asemenea, a absolvit, cu titlul de inginer, faimoasa Școală superioară de aeronautică din Paris. Inscriindu-se printre cei mai valoroși piloți ai țării, din pleiada lui Aurel Vlaicu, Zorileanu, Popovici etc., generalul-aviator Iorgu Negrescu se bucură în prezent de respect și prețuire pentru ținuta sa patriotică, pentru contribuția sa la progresul aviației românești. V. FIROIU INTIIUL ZBOR BUCUREȘTIBÎRLAD-BUCURESTI Cuvinte potrivite ORIZONTAL: 1. La drumul mare ; 2. ... și în colonie — Face gaguri ; 3. ... la „Doi lei" — Penaj de ciocîrlie I ; 4. Privite în cer! — Strigă lalele ■„ 5. Iți oferă avantaje — Examinați ...și amețiți din privire...; 6. de frică (sing.) .— Jumătate de notă I ; 7. Din cale afară ... — ... și cu prețul vieții ; 8. Privind al treilea. .. — ... și cît cuprinde cu privirea ; 9. Privire cu ochi dulci. VERTICAL: 1. Privind interesele sale ... 2. ... și contribuție personală— Pur anagramat 3. Cu broaște și fără balamale — Deschide aripile la fotbal; 4. Are universitatea — Privire ! ; 5. Deprindere de respect ... — ... privind trecutul; 6. La oculist I — Dimpotrivă ; 7. Album geografic — Nemișcat; 8. Mulțime — Bătut la cap ; 9. Moștenire părintească. 6. DUMITRIU Prima fotografie aeriană a Bîrladului, realizată în anul 1912, de către generalul — aviator Iorgu Negrescu. Să vorbim și să scriem coreet Aspecte ale scrierii și pronunției cu „z“ După aproape 16 ani de la intrarea în vigoare a noilor norme ortografice, de cînd — prin mijlocirea școlii, a presei, a radioului și televiziunii etc. — se duce o intensă acțiune pentru impunerea lor, vechiul sistem de scriere și pronunție, asemenea unui ecou întîrziat, mai stăruie încă în exprimarea anumitor vorbitori, favorizînd „supraviețuirea" unor grafii și pronunții de tipul : desbatere, desdoi, dezgropa, desnoda, desrădăcina, besnă, isbi, isgoni, ismă, isvor, răsbate, răsboi etc., în loc de: dezbatere, dezboi, dezgropa, deznoda, dezrădăcina, beznă, izbi, izgoni, izmă, izvor, răzbate, război ș.a., cum este corect.. Cum aminteam și cu alt prilej, în astfel de exemple notarea cu „z" în locul celei cu „s" este dictată de tendința, pe deplin justificată, actualei ortografii de a apropia și a uneori de a identifica chiar scrierea cu pronunția. Căci, este evident pentru oricine, numai făcînd un considerabil, efort, vom putea să pronunțăm isvor, desnă, răsgîndi etc în afara acestui efort, noi pronunțăm, în toate situațiile de mai sus, „z" și nu „s". Alegerea sunetului (dacă se poate numi alegere) nu ține de voința cutărei persoane, ci este rezultatul unei modificări fonetice — modificare generată de natura și raporturile dintre sunete, de o influență exercitată de unele asupra altora, cu alte cuvinte, de o lege care acționează independent de voința noastră. Pentru cei dornici de amănunte, se poate spune că asemenea modificare în literatura de specialitate este numită asimilație. In cazul de fată, dintr-o consoană surdă, sub influența consoanelor sonore (b, d, g, v etc.) „s" devine o sonoră: „z". Cum este de așteptat, însă, și aici vom întîlni excepții. Astfel, noi pronunțăm și scriem : trăsni, trosni, plesni, socialism, comunism, marxism, leninism și nu : trozni, trozni, plezni, socializm, comunizm, marxizm etc cum, iarăși, ne este dat, să mai auzim uneori îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație, împotriva principiului fonetic pe care-1 proclamă, recomandă unele excepții și în legătură cu neologismele, recomandîndu-ne, în consecință, să scriem (cu toate că nu pronunțăm deloc așa): aisberg, glasbeton, glasvand, jurisdicție, transborda, transdanubian, transversal. In legătură cu o asemenea recomandare ne-am exprimat punctul de vedere într-o însemnare anterioară. CONSTANTIN I. ANDREI JUH IIIII..." S-au intîlnit, s-au cunoscut și s-au împrietenit. Toată lumea îi invidia. Avea și pentru ce. Cît era ziulica de mare puteau ,fi văzuți împreună. Obișnuiau să meargă unul după altul, intr-un anumit fel, numai de ei cunoscut. Se aprobau reciproc, așa cum se întîmplă între oameni care au vederi și interese comune. Nici nu apuca unul să facă vreo propunere și celălalt îl aproba: „Știi măi, că e bună, rău e bună“. „De unde știi că e bună, că nici nu am terminat ce aveam de gînd să spun ?“ — intervenea al doilea, așa ca să combată de la rădăcină formalismul. In rest, băieții se înțelegeau de minune, ele unde și invidia celor din jur, adică a țăranilor cooperatori de la Tăcuta. „Se vede treaba că amîndoi au cei șapte ani de acasă, că au fost formați la facultate, că a fost norocul nostru de a-i avea ca specialiști“ — comentau oamenii. Unii au prins a spune că „acum e rostul să punem treburile la punct cu ajutorul inginerului agronom și al medicului veterinar, băieți tineri, cu multă știință de carte“. Și au început oamenii să-i înconjoare cu grijă, să le spună părerile dar să le ceară și sfaturi. Prietenii s-au privit în ochi, s-au făcut că înțeleg rostul lor în cooperativă și au început, fără a se contrazice, să împartă promisiuni. „Răbdare, tovarăși, numai să ne ia în loc de foileton miliarizăm și noi puțin și o să vedeți cine sîntem noi. Și au văzut. Iulian Stanciu și Eugen Filimon, eroii noștri, s-au plimbat fiecare In sectorul lui, au completat multe zile in carnețelele lor, pină cînd au declarat: „gata, sîntem documentați. Acum e acum. A venit ziua cea mare, știm ce avem de lacul“. Gospodarii din Tăcuta s-au și dus cu ghidul la planul de producție pentru că în ei aveau să-și prevadă tot ce vor înfăptui în 1970. S-au făcut, așadar, pregătiri: băieții într-un fel, iar țăranii cooperatori In alt iei. Tăcuți, ințelegindu-se, ca de obicei numai din priviri, specialiștii au pornit să-și pună planul în aplicare, după ultimele reguli descoperite până acum, și-au pregătit bagajele, s-au odihnit, au mai chibzuit preț de vreo două zile și duși au fost. Unde? Nimeni nu știe nici în ziua de astăzi (15 februarie n.n.) pentru că inginerul agronom nu s-a întors încă de la drum... Medicul veterinar a fost mai „înțelegător“ și, după 21 de zile, cît a ținut „turneul“, a aterizat din nou, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am zis ca și cum, pentru că între timp s-au petrecut multe. Conducerea cooperativei a făcut cunoscut tovarășilor de la Direcția agricolă județeană că cei doi specialiști au dat bir cu fugiții; aceștia s-au făcut că au luat notă și i-au asigurat pe cei din Tăcuta că vor lua măsuri. Și au luat. La sfîrșitul lunii decembrie, lună în care s-au petrecut cele relatate, specialiștii au primit fiecare drept „sancțiune“ cîte un plic cu banii care reprezentau salariul pentru munca depusă în cooperativa agricolă?! S-au minunat și eroii noștri, dar mai mult ne-am minunat noi, cum au judecat cazul tovarășii de la direcția agricolă ? Iată și răspunsul: „Nu am urmărit problema și sîntem vinovați." Ajunge oare o asemenea critică pe seama banilor statului ? Orii ei băieți buni, cu perspectivă, „băieții tatii“ cum a încercat cineva să-i caracterizeze. Dar nici așa să închidem ochii cînd e vorba să ne facem datoria. La cele consemnate am mai adăuga doar atît , pină una — alta, pină ce specialiștii se vor apuca serios de lucru, banii aruncați pe apa sîmbetei să fie puși înapoi de unde au fost luați de către acei care „nu au urmărit problema“ și au semnat fără simt <fe răspundere statul de plată. Iată o „problemă“ care merită de astă dată urmărită și rezolvată pentru că așa e drept, după cum spun legile tării. Chiar dacă eroii noștri sînt „băieții tatii“. G. LAURENȚIU Anecdote vream că n-o să vă mai găsesc. V-am vindut din greșeală stricnina în loc de aspirină. Și stricnina, după cum știți și dv., costă cu 400 de lire mai mult". INTR-UN magazin de încălțăminte, o doamnă nu găsește, după ce dăduse peste cap toate rafturile, o pereche de pantofi care să-i convină. — Regret în mod sincer, doamnă, îi spuse vînzătorul, dar noi nu avem pantofi care să fie mici pe dinafară și largi înăuntru. LA ORA de naturale se vorbește despre balenă. Balena, spune profesorul, este un cetaceu ; ea se hrănește cu pești mici și în special cu sardele ... - Dar, d-le profesor, îl întrerupe curios Paul. Cum poate să mănînce sardele, cind ea nu are mîini să deschidă cutia de conserve... ? PROFESORUL se adresează lui Jean : - Poți să-mi demonstrezi ca Pâmîntul e rotund ? - Scuzați-mă d-le, nu am spus eu asta ! EXAMINATORUL: - De ce nu răspundeți ? Vă încurcă întrebarea ? Candidatul: — Nu întrebarea, ci răspunsul mă încurcă. FRANȚA. Macheta unui miniautomobil electric. Se speră că o asemenea mașină cu baterii ușoare și de mare capacitate să fie pusă la punct... spre sfîrșitul secolului. Din nou despre cancer „Temperatura de 800 ° C pe care o dezvolta arderea țigării la terminarea ei, este cauza care provoacă cancerul“ — a declarat profesorul danez Carl Krebs, în cadrul unei conferințe a cercetătorilor în domeniul medianei, desfășurată recent la Delhi ri De opt ori mai mare decit aceea a fierbeapei, această temperatură creează un gudron deosebit de nociv care favorizează apariția cancerului, a spus el. Mai puțin periculoasa din acest punct de vedere este pipa și, de asemenea, țigaretul care menține mucul țigării la o distanță apreciabila de gură. .,Cea mai sigură metodă de profilaxie a cancerului rămîne însă aceea de a nu fuma deloc", și-a încheiat expunerea medicul danez. Anul 1361 marchează începutul Asociației transilvane pentru literatură română și cultura poporului român (ASTRA) care, chiar de la începutul activității sale, își propune un program pe cît de interesant, pe atît de important pentru etapa respectivă: scrierea unei istorii a poporului român din care să reiasă adevărul asupra originii și vechimii sale mai TM—( ales în Transilvania), ca și stabilirea ortografiei limbii române. Prin întreaga sa activitate „Asociațiunea" a jucat un rol de covîrșitoare importanță în viața culturală, economică și naționala a românialor transilvăneni. Ea lucrat, consecvent pentru susținerea progresului intelectual, pentru făurirea uni ""*** rații culturale și naționale a poporului român. Dar conducătorii Asociației și-au dat seama că o asemenea activitate vastă nu poate să se organizeze, să se desfășoare și să se dezvolte fără o bibliotecă mare în care să fie cuprinse cele mai importante lucrări despre români și provinciile locuite de ei, ca și literatura științifică și beletristică românească. Tocmai în această conjunctură ia ființă, cu un secol în urmă, Biblioteca „ASTRA" din Sibiu , moment ce constituie un eveniment de o deosebită importanță prin urmările și ecourile ce le-a trezit în întreaga cultură națională. Deci, înființarea bibliotecii sibiene „ a trebuie pusă in legătură și cu tendințele „Astrei” de propulgatoare și stimulatoare a culturii naționale. Ia O contribuție valoroasă . Induce în această direcție Tig . ■rotei Cipariu, care a văzut în bibliotecă un instrument de lucru, o instituție care să constituie un izvor pentru istoria poporului român. De altfel, în această concepție, apărută ani de zile de T. Cispariu, trebuie să vedem sîm 1 buzele acelor preocupări care au dus peste ani la formarea unei prețioase colecții de carte veche românească. . Biblioteca se naște și se dezvoltă în primii ani ai activității sale aproape exclusiv din donații — datorită lipsei mijloacelor financiare. Conducătorii bibliotecii, își dau însă seama că un schimb de cărți cu biblioteci asemănătoare din țară și de peste hotare poate contribui la întregirea colecțiilor. In anul 1865 i se începe un intens schimb de cărți cu instituții academice din Viena, Budapesta, Italia, lucru ce-i ridică bibliotecii prestigiul. Pornind de la un fond inițial de 195 volume, datorită donațiilor și schimburilor, numărul de publicații II crește mereu, biblioteca devenind un mijloc eficace prin care cultura națională se în Irădăcinează în mase. Preocupările intense pentru organizarea și sistematizarea publicațiilor colecționate se finalizează abia în 3 , care biblioteca 1869, dată la se deschide I pentru public și funcționează și fără Întrerupere. nu însă o reală pătrundere în straturile adinei ale popula tiei se înfăptuiește în anii de I după eliberarea patriei de sub I jugul fascist, fondul de cârti ,, I se triplează în ultimii 25 de ani , ajungînd astăzi la peste 000.000 volume. Acest fond conține colecții de o importantă capitală pentru istoria culturii poporului român. Merită să amintim, printre altele, seria de manuscrise și documente rare provenite de la personalități culturale marcante ca Iosif Vulcan, Ioan Pop Reteganul, Andrei Bîrseanu ș.a. între altele, documentele se referă la epoca lui Horia, la revoluția de la 1848, la zilele „memorandumului“, la Ștefan Tomșa, Vasile Lupu. Alte documente atestă relațiile economice ce au existat între Transilvania și Țara Românească, vorbesc despre starea social-politică a Transilvaniei in cadrul Imperiului habsburgic. Pentru istoria noastră literară, prețioasă este corespondenta lui Iosif Vulcan cu oameni de cultură și literați din Transilvania, și din celelalte provincii românești, scrisorile și manuscrisele unor clasici ai literaturii noastre : Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Vlahuță, Hașdeu, Slavici, Șt O. Iosif, C. Negruzzi, Titu Maiorescu. Biblioteca „Astra" din Sibiu poate prezenta amatorului bibliofil o adevărată istorie vie a tiparului, începind cu secolul al XVI-lea. După 1944, Biblioteca centrală „Astra" se incarnează în sistemul Așezămintelor culturale, în rețeaua bibliotecilor publice de stat, păstrîndu-și un loc aparte datorită colecțiilor de cărți pe care le deține. O dată cu producția națională curentă se completează în continuare și fondul de carte veche, de manuscrise, care constituie unul din cele mai complete și valoroase fonduri de publicații din țara noastră. Și activitatea cu publicul cunoaște noi valențe. Dacă în 1938 frecvența la bibliotecă era doar de 2.763 cititori, în ultimii ani acest indicator depășește cifra de 150.000. Prin poziția pe care o ocupă astăzi, la Împlinirea a 100 de ani de activitate neîntreruptă, se poate afirma că Biblioteca „Astra" constituie un important factor de cultură și progres, o adevărată universitate populară care-și aduce din plin contribuția la dezvoltarea culturii noastre socialiste. CONST. GILEA „Astra“ la un veac de existență II UN FARMACIST italian și-a dat seama că propriul vînzător a dat unui cumpărător un tub de stricnina, în loc de unul de aspirină. Imediat el se năpusti afară din farmacie și reuși să-l ajungă pe client. „Oh, mulțumesc cerului", exclamă farmacistul. „Mă te Vă rog este liber soclul de alături? „Sfîrșel“ (Sofia) — Ești primul pacient care a alunecat in același timp pe două banane ! „Quick“ (München) VREMEA NOUA B CINEMATOGRAFUL ȘI INDUSTRIA Filmul lui Griffith — „Nașterea unei națiuni", revoluționase cinematograful american din punct de vedere financiar. El marcase nașterea industriei cinematografice. Cele mai mari bănci și filme industriale intră în combinație cu filmele cinematografice. Cea mai mare societate de producție care ia ființă se numește „Triunghiul" , sv aid ca regizori trei personalități de prima mină : David Griffith, Thomas Ince și Mack Senett. In jurul lor se grupează un mare număr de actori între care cei mai cunoscuți au rămas pină astăzi William S. Hart și Douglas Fairbanks, acesta din urmă devenind un adevărat mit, o glorie universală mai ales după 1918. Corespondentul feminin al lui Fairbanks — Mary Pickford, soția lui de mai tîrziu, este nu numai o bună actriță și o femeie frumoasă dar și un om de afaceri foarte întreprinzător. Ea a știut să pretindă și să primească cele mai mari onorarii din istoria Hollywood-ului. Dar sume imense știu să ceară și să cheltuiască și regizorii: Thomas Ince pentru filmul „Civilizație", William Fox pentru „Carmen“ cu Theda Bara, Cecil B de Miile, tot pentru „Carmen" dar cu Geraldine Farrar, cheltuiesc sume uriașe Este perioada anilor 1916 — 1918 și ecourile războiului sunt tot mai puternice în producția cinematografică : „Nevestele de război" de Herbert Brennert, „Strigătul războinic al păcii" și vreo zece alte filme produse de frații Waerner sau de Stuart Blackton și chiar filme de Griffith, majoritatea de propagandă șovină : „Inimile lumii", și „O floare pentru mine" prin care-l face celebru pe Eric von Strohein în rolul unui ofițer neamț. In Europa însă au succes mai ales producțiile americane gen Far-West în care excelează Thomas Ince. El fu considerat îndată mai mare decât Griffith și socotit maestru de către cineaștii suedezi, francezi și sovietici pe care îi influențează puternic. Ince are o mare capacitate organizatorică. Filmele lui excelează în desfășurări de cavalerie, în încăierări de mulțimi, bătăi perfect, regizate. In scenele de război arta lui se dovedește superioară aceleia a lui Griffith. Deși în descoperirea și lansarea vedetelor Ince nu are meritele lui Griffith, el a lansat cîteva stele printre care William S. Hart, „omul cu celții limpezi" și Sessue Hayakawa. Poet al Far-West-ului, meritele lui Thomas Ince au fost însă exagerate. Meritul de a fi primul nume în cinematograful american din această perioadă îi rămîne totuși lui Griffith. Apogeul carierei sale este marcat de filmul „Intoleranță". O întreagă armată de figuranți, decoruri uriașe, imagini luate dintr-un balon captiv de Operatorul Billy Bitzer, necesitatea înălțării de căi ferate și linii telefonice au costat — după relatările lui Georges Sadoul, 12 000 de dolari pe zi, întreg filmul a costat două milioane de dolari. Să reținem un amănunt semnificativ : kilometrii de peliculă trasă pentru acest film corespundeau pentru 76 de ore de proiecție. La montaj însă Griffith a redus totul la trei ore. Eșecul filmului era însă inevitabil. Societatea pierdu un milion de dolari pe care Griffith se aile din istoria cinematografului (VI) angaja să-i acopere din veniturile proprii. Se spune că toată viața a plătit această datorie. Abia peste 10 ani, în 1926, avea să se recunoască faptul că această operă uriașă era de fapt un film de avangardă. Această „dramă solară a tuturor firelor umanității" cum o numea Griffith avea patru părți fără vreo legătură intre ele decit tema vagă a intoleranței în luptă cu dragostea și caritatea. Cele patru părți sunt prezentate oarecum simultan printr-un montaj alternat. Fiecare din episoade însă este tratat foarte diferit ca stil. Partea principală a operei rămîne însă ultima, acea dramă modernă intitulată „Mama și legea". Ideea îi fusese sugerată de două evenimente : un sîngeros conflict între muncitori și patroni și un fapt divers de la rubrica de crime. Secvența grevei a avut influențe puternice asupra unor regizori ca Eisenstein în Potemkin și Pudovkin în Mama. Stilul lui Griffith este simplu și foarte realist, original și puternic. Intr-un admirabil contrapunct de imagini, el trece necontenit de la groplanuri la planuri generale și invers, iar montajul atinge aici culmile artei. In acest film Griffith a făcut totul, improvizat totul, de la sceanariu la costume, muzică și montaj. Și totuși acest mare creator avea adesea idei confuze, îi lipsea simțul ridicolului, cusururi la care se adăuga un pedantism de autodidact. Pentru pacifismul său, filmul „Intolerantă" a fost primit cu mari rezerve în Europa beligerantă. In Anglia a fost mutilat, iar în Franța a fost înlăturată complet secvența „Nopții Sfîntului Bartolomeu". Compania care produsese „Triunghiul" acest film se desființează, în locul ei apărînd „Asociated Artists", societate preprinderile sprijinită de încupont” și condusă de trei vedete celebre: Mary Pickford, Douglas Fairbanks și Charlie Chaplin. STELIAN OBREJA