Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)

1970-08-02 / nr. 759

• PAGIMIA 2 ÄtI[|ITill|EFiLTI«*L­­ EMMIE IE­MIM I n contextul politicii par­tidului și statului nostru de perfecționare a în­tregii activități economi­ce și sociale, se înscriu și acțiunile întreprinse în dome­niul dezvoltării vieții noastre cul­turale, al organizării și funcțio­nării ei la diverse nivele. Ast­fel, măsurile cuprinse în Decre­tul Consiliului de Stat nr. 338, din 14 iulie a.c„ privind orga­nizarea și funcționarea Comite­tului de Stat pentru Cultură și Artă și a comitetelor locale sunt prevederi de maximă importan­ță pentru intensificarea vieții spirituale din patria noastră. Elaborarea și aprobarea nou­lui Decret, precum și a Hotări­­rii Consiliului­ de Miniștri privind aplicarea acestuia sim­bolizează preocuparea perma­nentă pe care o manifestă con­ducerea superioară de partid și de stat pentru crearea cadrului necesar valorificării tuturor po­­tențelor spirituale cu care este înzestrat poporul nostru, în vederea dezvoltării conștiinței socialiste a oamenilor muncii, înfloririi personalității umane. Atît prevederile Decretului Consiliului de Stat, cit și cele ale Hotărîrii Consiliului de Mi­niștri referitoare la măsurile de instituire a noilor norme in ac­tivitatea instituțiilor cultural-ar­­t­iști ce investesc Comitetul Stat pentru Cultură și Artă de și comitetele locale cu atribuții și răspunderi sporite privind orga­nizarea și desfășurarea unei ample și eficiente activități de educare multilaterală a maselor. Ambele documente conțin e­­lemente noi referitoare la struc­tura organizatorică­­ a instituți­ilor de cultu­ră și artă, vizind, în primul rând, antrenarea celor mai diverse categorii de inte­lectuali în acțiunea de concepe­re și realizare a procesului edu­cațional. Instituționalizarea unor forme cu vechi și valoroase tra­diții în cultura românească, a­­plicarea, și in acest domeniu, a principiului conducerii și muncii colective, așezarea întregii ac-Prof. CH. BALAUJA, președintele Comitetului județean Vaslui, pentru cultură și artă u­nități de educație pe baze mo­derne, realiste, în funcție de noile cerințe ale actualei etape de dezvoltare în care se găseș­te țara noastră. iată cîteva din­ principalele coordonate stabilite prin documentele recent emise. Fără a intra în detaliu, vom prezenta, succint, cîteva carac­teristici ale noilor acte norma­tive care vor contribui din plin la crearea cadrului optim de dezvoltare a culturii noastre na­ționale. Un prim aspect evidențiat în documentele citate este acela al raționalizării structurii orga­nizatorice a instituțiilor de cul­tură, centrale și locale, al înlă­turării paralelismului și arbitra­­riului în organizarea actului de cultură, contribuindu-se, astfel, la crearea unui sistem suplu și unitar in toate domeniile vieții spirituale. Rolul de coordonator al în­tregii activități cultural-artistice ce i se conferă Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă și comitetelor locale este asigurat de faptul că în consiliile de conducere (birourile executive fiind desființate) ale acestor organe fac parte, ,cu drept de vot deliberativ, conducătorii a­­sociațiilor, filialelor, și cenaclu­rilor de creație, precum și re­prezentanți ai organizațiilor lo­cale sindicale, de tineret și ai uniunilor cooperativelor agrico­le de producție, oameni de cul­tură și artă, conducători de instituții cultural artistice. Pre­zența reprezentanților organe­lor și organizațiilor cu atribuții educative, a unor prestigioși oameni de cultură și artă consiliul de conducere al comi­ti­tetelor județene pentru cultură și artă, permite acestora să des­fășoare o bogată și susținută activitate cultural-artistică. Organizarea, ca organe ob­ștești a comitetelor municipale pentru cultură și artă, înlătură ca­racterul oarecum funcționăresc, birocratic și formal al acestora, și facilitează, în același timp, participarea largă, creatoare a diverselor categorii de intelec­tuali la viața cultural-artistică a municipiilor, înlăturarea parale­lismului în activitatea celor două organe - județean și municipal - constituie un important sa­t în procesul de intensificare a activității educative din aceste localități. Tot astfel, organizarea, potri­vit legii, a comitetelor pentru cultură și artă în unele orașe cu o bogată viață spirituală, dar ca organe obștești, în mă­sură să coordoneze în mod u­­nitar și eficient întreaga activi­tate de culturalizare a maselor, nu poate fi decit un puternic stimulent în crearea și valorifi­carea superioară a unor auten­tice elemente de cultură națio­nală sau locală. Raționalizarea structurii or­ganizatorice a organelor admi­nistrației de stat din domeniul culturii și artei, concomitent cu înlăturarea unor verigi interme­diare, devenite inutile, reclamă, în mod firesc, repartizarea judi­cioasă a personalului cultural­­artistic jn așa fel incit aportul fiecărui activist cultural să fie pe măsura cerințelor mereu spo­rite ale oamenilor muncii. E lesne de înțeles că, în a­­ceastă nobilă activitate, de­loc ușoară, generatoare de auten­tice satisfacții, trebuie să-și fa­că loc competența, priceperea și pasiunea, permanenta auto­­depășire. Insușindu-și în mod conștient conținutul și sensul documente­lor elaborate de organele su­perioare de partid și de stat, desfășurînd o vastă și susținută activitate educativă, activiștii culturali, întreaga intelectuali­­tate a județului nostru, vor do­vedi — sintem­ convinși — mai mult ca până acum, atașament și abnegație în îndeplinirea exemplară a sarcinilor. Universitate pentru părinți La Varșovia funcționează de 25 de ani o universitate pentru părinți, unde aceștia învață cum să-și educe co­rect copiii. Aici se țin cicluri de cursuri de educație fami­lială, completate cu discu­ții, consultații și filme. Pre­­legerile tratează despre via­ța de to­ate zilele a fami­liei, dezvoltarea și educa­ția copilului, măsuri profi­lactice, metode de a învăța și ajuta copilul să învețe și să-și aleagă o profesie. In afară de aceste cursuri obișnuite se mai țin și une­le pe teme mai speciale ca prelegeri pentru tinerii că­sătoriți, lecții de prim-aju­­tor și de igienă. Pe lângă universitate func­ționează cabinete de con­sultație psihologică și peda­gogică, menite să vină în ajutorul părinților și tine­retului în diferite proble­me. carnet Brigăzi științifice organizate de Comi­sia pentru răspîndirea cunoștințelor cultural­­științifice se deplă­­seșză astăzi la Lipo­­văț și Corbu (comu­na Lipovăț) unde vor dezbate probleme de larg interes din dife­rite domenii de acti­vitate. Brigăzi ase­mănătoare vor po­posi la Hălărești (co­muna Iana) și Gher­­ghești, iar în comune­le Solești și Văleni conferențiari ai Co­mitetului județean pentru cultură și artă vor prezenta expu­nerea „Politica ex­ternă a Republicii Socialiste România, factor activ de pro­movare a principiilor de bază ale dreptului international"". Miercuri, 5 august, la Grădina de vară a sindicatelor din Vas­lui, secția de estradă a Teatrului Al. Da­vila din Pitești pre­zintă un concert ex­traordinar de muzică ușoară intitulat „Tri­umful stelelor", cu participarea solistelor Italiene Gilda și Lo­­rendana Santelli. 16 In zilele de 15 și august 1970, la Suceava, va avea loc ediția a II-a a con­cursului de poezie „Ni­colae Labiș" la care sunt înscriși ti­neri poeți din întrea­ga țară. La ediția de anul trecut a acestui concurs, reprezentan­tul județului Vaslui, Petru Stoian, a obți­nut una din mențiuni. Anul acesta, din ju­dețul nostru va par­ticipa tînarul poet Mihai Ogrinji, elev la liceul „M. Kogăl­­niceanu” — Vaslui. FLORIN MIHAI PETRESCU Triumful vieții Despre țara mea E bîntuita lumea de blesteme, De molime, taifunuri ucigașe, Cutremure care înghit orașe, Copii diformi, neprevăzută vreme... Dar Frumusețea in alt unghi răzbate Traiu-i mai lung și omu-i mai înalt Redute vechi luate cu asalt Sunt prăbușite în eternitate. Adîncuri mereu vii echilibrează Extremele ieșite din comun E deajuns în beznă doar o rază Și umbrele, tăcute, se supun. Acolo, unde nimeni nu-ndrăznește Nici să presimtă, nici Să se exprime El prinde singur taina ca-ntr-un clește Și veșnicia-i numai limpezime. OM, demiurg întruchipat din soare, Privire pură care totul vede, Tu-ntreci înțelepciunea strînsă-n VEDEI Surîsul tău aduce sărbătoare. . La Curtea de Argeș ttorescului oraș Curtea de Argeș i-a revenit, anul acesta, sarcina de a găzdui tabăra de elevi­­— președinți și membri ai societăților interai-artistice din licee, organi­zată de către C.C. al U.T.G. Acești tineri aflați la hotarul dintre adolescență și maturitate, ce încearcă să dea un nume sensurilor lucrurilor din jur, sentimentelor și gîndurilor, dragostei față de patrie și partid, au avut posibilitatea, să or­ganizeze diferite consfătuiri și să-și împărtășească unii altora experiența din societățile de la care vin, să facă schimburi de opinii, să se întâlnească cu personalități marcante ale litera­turii noastre actuale, întîlnirile cu maestrul Victor Eftu­oiu, cu criticul Dumitru Micu, cu poeții Nicolae Lipian și A. I. Zăinescu, cu criticul de cinema Alex. Racovitean­ nu ne-au dat prilejul să purtăm dis­cuții fructuoase despre fenomenul literar și cinematografic con­temporan. La îmbogățirea programului au mai contribuit și întîlnirea cu Vasile Ilie de la Agerpres, care ne-a informat despre ,România pe arena politica internațională“, excursiile pe Valea Oltului, și la barajul hidrocentralei de pe Argeș, vi­zitarea obiectivelor turistice din oraș etc. Tabăra p un vast atelier de creație, Zilnic se țin ședințe de cons­olu și se dis­cuta pe marginea lucrărilor proprii. Se află în­ tabără tinere condeie care ne sunt deja cunoscute din presa literară ca : Ana Maria Pop, Dan Nicolau etc. In aceste ultime zile care au mai rămas pină la închiderea taberei, ii așteptăm cu­­ multă nerăbdare , pe Marin Sorescu, Sînziana Pop, Nicolae Manoles­­cu — nume sonore în literatura noastră actuală. Se intenționează să se continue o tradiție a celorlalte ta­bere literare din anii precedenți și anume editarea unei pla­chete de versuri și proză intitulată ,Excelsior". MIHAI OGRINJI COMPOZITORUL DUMITRU G. KIRIAC $1 INVATAMANTUL MUZICAL VASLUIAN I­n istoria învățămîmtului muzical românesc, com­pozitorul Dum­itru G. Kiriac (1866—1928) ocu­pă un loc de cinste, alături de Eduard Candela, Paul Constantinescu și alți pedagogi de prestigiu. Ca pro­fesor de teorie și solfegii la Conservatorul din București, Dumitru G. Kiriac a fost un adevărat deschizător de dru­muri. El a acordat o atenție deosebită educației tineretului Statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii din Iași. Foto. M. Simionescu în spiritul dragostei față de cîntecul popular, în care scop a compus piese destinate co­rurilor de voci egale și voci mixte, inspirate din creația folclorică românească: Cînte­­cul plugarului, Du-te iarnă, Secerișul sau Codrule, codru­țule de Mihai Emin­escu. „Soarta muzicii românești, spunea el, în școală se ho­tărăște !". Pe aceeași linie progresis­tă, se înscrie și activitatea desfășurată în calitate de in­spector al învățamîntului mu­zical, funcție de foarte ma­re răspundere în cadrul dez­voltării generale a procesului instructi­v-e­ducativ din țara noastră. Stau mărturie, în a­­cest sens, două rapoarte ine­dite, care au fost înaintate de D. G. Kiriac, ministerului de resort, in anul 1914, ca urma­re a inspecțiilor făcute în școlile secundare din țară. Primul, Raport general asupra învăță­mintului muzical din școlile generale. Propuneri de îmbunătățiri. a fost scris la 15 iulie 1914 și cuprinde reco­mandări pentru schimbarea unor situații anacronice în predarea muzicii în școală. Cel de-al doilea, întocmit la mai puțin de o lună, pe 6 au­gust 1914, are în vedere acti­vitatea maeștrilor și maestre­­lor de muzică de la școlile secundare de băieți și fete desfășurată în cursul anilor școlari 1912/1913 și 1913/1914. (cf. Arhivele istorice ale sta­tului din București, Fondul Ministerului Instrucțiunii, Do­sar nr. 2530/ 1914, p. 122—135, 145—154). Acesta din urmă conține re­feriri interesante despre pro­fesorii de muzici din orașele județului nostru, constituind un document­ valoros pentru istoria învățămîntului muzical vasluian. Este analizată detaliat mun­ca de la catedră a zece „maeștri și maestre la care am putut observa activitatea cu rezultate frumoase", după cum notează D. G. Kiriac, al cin­cilea profesor caracterizat fiind bîrlădeanul Eugen Bul­buc de la Liceul „Codreanul „Prin muncă stăruitoare, aju­tat de firea sa entuziastă și de dragostea ce are pentru muzică, se scrie în raport, reușește să facă coruri fru­moase cu elevii școalei, afară din școală, prin conducerea societății corale „Armonia" și a orchestrei de amatori, contribuit mult la dezvoltarea a gustului muzical în popor, pentru care este bine apro­­piat în oraș". Ia Bîrlad, funcționau pe a­­tunci, ca unități școlare se­cundare, Liceul „Codreanu" (actualul liceu nr. 2, înteme­iat în 1846) și Școala norma­lă de învățători, înființată de Ion Popescu în 1870, (actua­lul liceu pedagogic). Analiza activității profesorilor de mu­zică, care predau în cele două școli, a fost întocmită cu mul­ta atenție și discernămînt: „La Liceul „Codreanu", afară de E. Bulbuc, mai funcționea­ză ca maestru cu titlu provi­zoriu T. A. Rădulescu. Are frecvența regulată și este sîr­­guincios, însă la instruirea co­rului este inferior celui din­ții". De aceea, este de păre­re ca „maestrul Rădulescu să facă ansamblul de voci copi­lărești cu elevii din cursul in­ferior și maestrul Bulbuc să facă ansamblul de voci băr­bătești, iar corul general al tuturor elevilor să-l facă tot d-l Bulbuc". Concluzia este firească ș „cu chipul acesta se vor face coruri mai multe și mai variate și se va lucra pr fi ușor", în caracterizarea profesori­lor de muzică, D. d. Kiriac ține seama nu nutrii de pre­gătirea teoretică, ci și de ca­litățile și aptitudinile lor pe­dagogice, de aderența față de elevi. Astfel, „V Teodorascu are cunoștințe suficiente d­e muzică și este axat la cursuri, în predare, insă, este foarte rigid și, prin felul ppm vor­bește și ordonă elevilor, mi-a făcut impresia că am asistat la exerciții de instrucție­­ mili­tară. Cursul său e prea teo­retic și rece, și răceala aceas­ta se observă și la execuțiu­­nea cursurilor". La antipodul lui V. Teodorescu se află în­vățătorul Chirilă, suplinitor pentru vioară. „Acesta mi-a prezentat, scrie D. G. Kiriac, un mic ansamblu de orches­tră și un cor acompaniat de orchestră executate cu îngri­jire și cu multă căldură. Deși cîntau aceiași elevi ai maes­trului Teodorescu, de astă da­tă erau încălziți și se vedea că simt ceea ce cîntă, ceea ce mi-a probat că nu multe cunoștințe duc la bune rezul­tate, ci mai mult modul cum sunt utilizate și cum maestrul știe să intre în sufletul ele­vilor". în consecință, D. G. Kiriac își propune să-l cerce­teze pe V. T. în mod amă­nunțit în cursul anului urmă­tor cu prilejul inspecției pen­tru definitivat. Discutînd despre activitatea maestrului M. Marian de la gimnaziul „Atanasie Panu­" din Huși, care „se distinge prin muncă stăruitoare și exa­­titudine la datorie", D. G. j­ti­­m­ac ia în considerație și me­diul social și didactic în care își desfășoară acesta activita­­tea. „Pentru a fi lăsat să lu­creze în liniște, se recoman­dă în raport, va trebui să se facă observații maestrului de desen de la gimnaziu, D. Si­­mionescu, ca să nu se ames­tece la muzică". Activitatea maestrului de muzică Ion Vasiliu, de la gimnaziul din Vaslui, este de­scrisă lapidar, în cîteva cu­vinte : „Muncește stăruitor și elevii săi se prezintă instruiți și disciplinați la cor", la care se adaugă consemnarea că, în urmă cu un an, a luat exa­menul de definitivat. Observațiile făcute cu pro­bitate și caracterizările pline de profunzime dovedesc ata­șamentul său față de țară și de poporul român; în acest context, spusele sale : „Tot ce am făcut, am făcut din dra­goste pentru poporul la care am ținuți ni-l recomandă “ca pe un mare patriot. De aceea, în întreaga sa activitate, că pedagog sau compozitor, ca membru al Ateneului român sau conducător al societății polaie „Carmen", (înființată prin stradaniile sale în 1901), D. G. Kiriac a întreținut me­reu vie ideea națională prin puterea cîntecului. El a fost, după cum îl caracterizează sptizicqlogu! Doru Popovici, „un artist" cu o estetică îna­intată, legat de poporul său și doritor , sincer de prefaceri revoluționare". MIRCEA COLOȘENCO VREMEA MODĂ O PETRU STOIAN Cunosc o mare deasupra căreia pescărușii cu aripile de apă cheamă în larg pescarii să tragă în năvoade răsăriturile de țară din malurile scufundate. Apoi mai știu un pămînt cu forma vaselor dacice, de aceea cred că țăranii lasă sub brazde zilele ca o datină să crească din ele o dragoste un pom cu fructe, pină cînd copiii ne vor striga balade la gura fîntînilor cu cumpăna trasă spre seara din noi. Acum aduceți-mi o ciocîrlie să vorbească despre oamenii acestui pămînt; cuvintele mele îmi par că alcătuiesc numai o schelă sprijinind coloanele lor vertebre pulsate de amiaza stelei locuite. Școala bîrlădeană .­ R­ecent, a apărut, la Bîr­­lad, cel de-al doilea număr al culegerii Școa­la bîrlădeană. Faptul a­­testă continuitatea prac­tică a strădaniilor — demne de apreciat și stimat — pri­vind permanentizarea unor ac­țiuni editoriale. Acest oraș a fost și se vrea, justificat, un loc de cultură cu o persona­litate a sa. Și, în ultimii ani, s-au ivit, la Bîrlad, mai multe semne ale unei promițătoare efervescențe spirituale, care, hrănită cu pasiune de toți in­telectualii cetății, în spirit de colaborare și reciprocă stimu­lare, ar putea fi demnă de tradiția înaintașilor. Noul volum din Școala bă­­rădeană ne-a lăsat o frumoa­să impresie, începînd cu as­pectul exterior și grafic, în general — fără rezerve exce­lent, datorită talentului celor trei inspirați plasticieni (Gh. Alupoaie, A. Istraki și C. Chi­­țim­uș), care, sigur, vor însem­na, inline, nume cunoscute în plastica noastră — și conti­­nuînd cu variatul său conți­nut, adeseori antrenant și, u­­neori, foarte interesant. De da­ta aceasta, îngrijitorului cule­gerii (prof. C. Clisu) i se cu­vin vorbe de laudă nu numai pentru pasiunea încercată sau pentru perseverență, ci și pen­tru plusul de pricepere și exi­gență adus față de primul volum, apărut anul trecut. Prin conținutul său, volumul îți produce acea bucurie, uni­că în felul ei, a travaliului dezinteresat, țîșnit din cultul pentru cercetare, pentru fru­mos, al unor oameni identi­ficați cu profesia lor, pătrunși de înalte responsabilități con­temporane. Autorii sunt cadre didactice —cu excepția unuia singur, medicul Bucevschi, un incurabil chinuit al muzelor —­ pasionați de profesie la un nivel dincolo de lăudabila conștiinciozitate sau pricepe­re, la un nivel în care activi­tatea profesională devine o­­biect de cercetare, cîmpul ex­perimentării și generalizării noului. învățămîntul nostru dispune de nenumărate cadre pricepute, harnice, conștiin­cioase, dar vom culege roade de neimaginat cînd majorita­tea lor vor adopta față de propria muncă o atitudine creatoare, de cercetare. Nu­mai o asemenea atitudine poate închide ușile conformis­mului și deschide pe acelea ale noului, modernului. Școa­la bîrlădeană aduce — chiar dacă și modest, deocamdată — semne ale unei salutare ati­tudini creatoare față de pro­fesie, m­­ai precis, semne ale unei perspective de masă pri­vind această atitudine, în con­dițiile socialismului. Nu vom putea pune în dis­cuție, aici, toate contribuțiile din volum. Nu putem, însă, neglija unele articole, care ies din comun, prin proble­matica abordată și, uneori, chiar prin soluțiile preconiza­te. Printre acestea cităm : Îm­binarea principiilor pedagogi­ce cu cele structuraliste în predarea limbii române in școala generală (prof. D. M. Coloșenco), după cum se ve­de: o pledoarie pentru struc­­turalișrp, în predarea grama­ticii, străbătută de spirit cri­tic față de practica frecventat Spațiul liniar al matricelor de lip m­u­n (prof. V. Țugulea), care abordează, compet­ent posibilitatea „structurării ca spațiu liniar finit dimensio­nal, a acestei mulțimi". Filn­­lația — mijloc important de instruire și educare (prof. G Popescu); Evoluția funcțiilor urbane in cadrul municipiului Bîrlad (prof. V. Cîrcotă); Con­tribuții la cercetarea climatu­lui municipiului Bîrlad (prof Al Craus); Noi mărturii pri­vind continuitatea și aportul populației băștinașe la înflo­rirea culturii materiale de tip Sântana de Mureș în sudul Moldovei (prof. V. Palade) — un articol foarte interesant, bazat pe serioase cercetări ar­­h­eologice întreprinse de au­tor, de altfel cunoscut deja ca pasionat arheolog. Menționăm și articolele consacrate aniversării a două evenimente importante din viața culturală a Bîrladului: împlinirea a o sută de ani de la înființarea liceului pedago­gic și de la apariția primului ziar (Semănătorul!, Liceul pe­dagogic din Birlad — Un se­col de la înființare — (înv. Alexandrina Lungu și Gh. Lungu) și Centeparul presei birladene (prof. St. Secară), articol însoțit și de o listă a periodicelor bîrlădene — cam lacunară însă — apărute în perioada 1870—1970. O notă lirică autentică aduc evocarea și cele două poezii (Au înflorit salcîmii la Bîr­lad, Rondelul ființelor de­ azur) ale lui G. G. Ursu, „bîrlădean" plin de sfioase nostalgii, co­laborator al mai multor revis­te bîrlădene de altădată, cu poezii înfiorate de discrete notații lirice, autor al unei in­teresante Istorii literare a Bîr­ladului. Beletristica acestui volum ni se pare, de asemenea, su­perioară, raportată la aceea din primul volum. Autorii sînt, în majoritate aceiași, dar substanța poeziilor (mai ales) este mai densă, iar ex­presia mai finisată. Remarca­bile sunt poeziile Tinerețea și Bătrînețea de M. D. Miță, prin imagistica bogată și echili­brul sentimentului. Pasărea neagră de C. Clișu, prin abi­la vehiculare a metaforei ca instrument de comunicare ideii. Celelalte poezii din vo­a­lum, ca și crochiurile în pro­ză ale Petruței Vadim, atestă febrile tentative spre cunoaș­tere și autocunoaștere, aspi­rația nobilă a comuniunii cu arta, în încheierea acestor rîn­­duri, un gînd se cere înregis­trat. Mobilizarea unui mănun­chi de cadre didactice de că­tre un inimos a dus la edita­rea a două volume din Școala bîrlădeană, realizate căreia puține, în țară, îi pot fi aso­ciate. Prin activizarea tuturor intelectualilor cu înclinații creatoare din Bîrlad, nu s-ar putea realiza, oare, mai mult, mai bine și mai frumos ? în mod sigur, da! Pentru aceas­ta trebuie ca ceilalți cîțiva inimoși din acest oraș să ac­ționeze unit, intr-un unic scop, acela al desfășurării și afirmării tot mai active și ca­litative a vieții spirituale a nașului. CONSTANTIN PARFENE CMMIMOIM IN STUDIOURILE spaniole s-au încheiat pregătirile pen­tru viitorul film intitulat­­ „Goya“. In rolurile principale au­ fost distribuiți Catherine Spaak (ducesa Cayetana de Alba) și Francisco Rabal (Goya). REGIZORUL Richard Bălăuc­ei a început să turneze la Barcelona o nouă coproducție franco–spaniolă „Sub puterea soarelui“. Pentru principalul rol feminin a fost invitată ac­trița Maria Schell. AU­DI ARD se pare că și-a descoperit ideala interpretă de comedie în persoana lui Annie Girardot. Trei proiecte o vi­zează în acest fel pe actriță: „Nostim pistolet“, „Nimeni n-a murit din dragoste la Borro­­meo“ și „Antoine și Julip“. GENEVIEVE BUJOLD care a interpretat de curând rolul Armei Boleyn este solicitată pentru a da viață altei regine cu destin tragic :• Măria Sldart,

Next