Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)

1970-09-26 / nr. 805

PAGINA 2 P­atologia traumatismelor prin acci­dente de circulație ocupă un loc important în statisticile medicale, o dată cu creșterea rapidă a numă­rului mijloacelor de circulație, in unele țări sunt date cifre alarmante pri­vitoare la accidentele de automobil. La noi în țară, numărul de decese prin acci­dente de automobil este relativ mic, dar se observă totuși o creștere în ultima vreme. Accidentele de circulație pot fi însă pretotimpî mate, deoarece 78 la sută din ele se produc datorită factorului uman și nu problem­elor de tehnică. Circulația ve­ i brouieter re­prezinta un fenomen colectiv. N­eadaptarea conducătorului auto la a­­cest fenomen colectiv, constituie un act patologic. Deci, un rol important îl are psihicul cetei care este la volan. De pildă, la 1­00.000 conducători de automobil, acci­dentele grave sunt produse de 68 de băr­bați și doar de 22 de femei (în proporție de­ RS/IAr cu toate că femeile au un com­portament emotiv sporit, sunt m­­ai puțin disciplina­te, încurcind circulația, însă par a fi mai prudente). După grupe de vîrstă constatăm că bărbații în jur de 30 de ani, cind pot fi considerați, biologic, in­tr-o stare optimă (vigoare, reflexe sigure, vedere dună), comit cel mai mare număr d­e accidente.. Acest fapt este explicat prin sfJwțfcul de combativitate, competiție și am­biția specifică saxului - complexul psihic și conducătorintel auto- și nu prin nepri­ceperi, lipsă­­ de experiență, sau factorii tehnici. Mare parte­­ din accidentele grave se datorează, deea c­­um am mai amintit, unor cauze ce pot fi î­nlăturate și care nu nece­sită investiții. Est­e vorba de excesele de viteză, necunoașt­erea sau nerespectarea sem­nalerorilor, depășirii incorecte și nea­­cordarea priorității.. Multe din accidente sunt urmare a conducerii sub influența băuturilor alcoolici. Omul este inapt pen­tru vitezele excesive, deoarece el este in­sensibil la timpii scurți și astfel râmîne fără apărare în fața cantităților mari de energie declanșate de vitezele mecanice. Organismul uman nu poate distinge tim­pii scurți. Omul nu poate reacționa la un fenomen a cărui durată este mai mică de­cit 1/4 de secundă. Pentru apăsarea u­­nei pedale de automobil, întîrzierea aces­tor reflexe poate merge pină la 3/4 de secundă. Dar, revenind la automobil, cu­­t un mobil este mai greu și circulă mai repede, cu atît înmagazinează mai multă energie. Această lege elementară de fizi­­că, în problemele de automobilism, are două consecințe supărătoare : la o viteză de două ori mai ridicată, stoparea nece­sită o distanță de 4 ori mai mare, iar in cazul unui obstacol și șocul este de 4 ori mai violent. Este, astfel, util să arătăm că oprirea instantanee, datorită lovirii auto­vehiculului de un obstacol dur (arbore, vehicul, imobil), determină efecte trauma­tice deosebit de grave. Viteza de 50 km./ oră, corespunde unei căderi de la 9 m. la 75 km. pe oră - unei căderi de la 22 m., iar la 100 km./oră — unei căderi de la o înălțime de 40 m. Efectele trauma­tice dezastruoase sînt în oarecare măsură diminuate de protecția pe care o asigură cabina autovehiculului sau de unele mă­suri de securitate, cum ar fi centurile de siguranță, sprijinirea elastică cu mlnnție și picioarele, pe piesele componente ale ca­binei. Merită să arătăm că la oprirea Instantanee, datorită lovirii de un obstacol a unui vehicul, care merge cu 80 km./oră, creierul, care în mod normal cîntărește 1,5 kg, dezvoltă o forță ce îl face să cîntărească 33 kg., ficatul ajunge de la 1,7 kg. la 38 kg, și inima de la 300 grame la 7 kg. Un om în greutate de 70 kg, ce se găsește într-un vehicul mergînd cu 60­0 km./oră (viteză relativ mică), dezvoltă l­n momentul lovirii o putere de 9 torțe, adi­că o putere suficientă corpului său să rupă bare de oțel. Aceste cifre explică distrugerile atit de grave, pe care le su­feră unele autovehicule, ce se lovesc de obstacole, cît și traumatismele atit de pu­ternice ce le suferă organismul um­an Atunci cind se circulă cu viteze mari, chiar pe șoselele cu perfecte calități de aderență, apar foarte mari greutăți în frînarea autovehiculului, în timp util, deci de evitare a accidentului. Astfel, la o vi­teză de 120 km./oră, sunt necesari 118 m. (6,2 secunde) pentru oprirea vehiculului , la o viteză de 100 km./oră sunt necesari 85 m. (5,3 secunde), la 80 km./oră 75 m. (4,4 secunde), iar ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] la 60 km./oră, 35 m. (3,5 secunde). Un alt factor ce influențează frec­vența accidentelor de circulație, este alcoolul. Care acți­onează asupra con­ducătorului Ca un factor extrem de primejdios, chiar trt cantități mici. Se cunoaște că pentru 1 litru de vin la 10%, alcoo­lemia în singe a­­tinge procentul de IBS3LBBBBBBB 0,5-1 gr. la sută. Acest grad de ali­coolemie face ca timpii de reacție să fie alungiți, iar reflexele tulburate. Consumînd 1,5 litri de vin de 10 °, alcoolemia atinge 1-1,5 grame la sută. La acest grad de alcoolemie, reflexele sunt foarte tulburate și conducerea autovehiculului este pericu­loasă. Pentru 2 litri vin de 10 °, alcoole­mia atinge procente de 2 grame la sută, reflexele sunt mult mai profund alterate și conducerea autovehiculului este extrem de periculoa­să. Pentru băuturile alcoolice pu­ternice (țuică, votcă, coniac etc.) alcoole­mia este proporțională cu concentrația băuturii alcoolice, și cu cantitatea inge­­rată. Este suficientă consumarea a 200 ml. țuică de 50 ° pentru ca alcoolemia să ajungă la 1 gram la sută și să apără efectele descrise mai sus. Am considerat că e necesar să insistăm asupra acestor date, ca cititorul să-și poa­tă explica efectele grave ale unui acci­dent de circulație, ce se exprimă prin distrugeri masive ale unor organe : creier, palmon, cord, ficat, rinichi, vase, aparat locomotor etc. Mortalitatea și morbiditatea, prin acci­dente de automobil, ne obligă să înail­­uăm și să studiem continuu, și în viitor, cauzele care determină creșterea număru­lui de accidente de circulație, numai ast­fel pot fi luate măsurile profilactice cele mai adecvate, (de către toți factorii de răspundere), pentru înlăturarea „epidemiei traumatice”, ce poate distruge un număr mare de vieți omenești. BE IOTE BILE ÎN IEEN­EN­ELE IE­HUE Dr. GHEORGHE BALCU, medic primar, director al Spitalului județean Vaslui Expoziția aerospațială de la Farnborough Im zbor razant, Concor­­de-002 trece cu viteză de nălucă deasupra cîmpiei de la Farnborough care găzduiește expoziția aero­­spațială britanică ediția 1970. A fost un zbor de­monstrativ, o dovadă în plus pentru cei 6 prezenți că această operă comună franco-britanică a intrat în faza experimentărilor finale. La sol, alte zeci și zeci de aparate — avioa­ne mici, elicoptere, avioa­ne ușoare, avioane milita­re și de transport își aș­teaptă vizitatorii. La Farnborough luăm cunoștință de realizările importante obținute de in­dustria aerospațială­­— u­­na din cele mai dezvolta­te ramuri ale industrei bri­tanice — care, pe lângă prestigiu, a adus Angliei și însemnate rezultate la capitolul export 300 milioane lire — circa sterline anual. Această ramură, ca­re angajează 250.000 de muncitori, tehnicieni, ingi­neri, oameni de știință și specialiști în probleme e­­conomice și de marketing, disputate de un mare număr de întreprinderi, de cercetare și de instituții con­junctură, bine dotate din punct de vedere tehnic. E­­forturile lor au fost încu­nunate de o serie de suc­cese. Unul din acestea es­te fără îndoială avionul Concorde, rod al colaboră­rii franco-britanice. Acest aparat are Î135 de locuri și dezvoltă o viteză de croazieră d­e 1.350 mile pe oră (o milă *» 1.609,31 m.),­­el urmează să intre în ex­ploatare pe liniile interna­ționale la sfîrșitul anului 1973 sau începutul lui 1974. Printre celelalte tipuri de aparate expuse se distinge linia zveltă a avioanelor BAC 1—11 (care se află și în dotarea Taroro-ului) și avioanele transoceanice VC- 10. Ca noutăți, firma Haw­ker Siddeley prezintă o variantă a avionului de pa­sageri Trident — respectiv tipul 3 B și avionul militar Harriet cu decolare și ate­rizare verticală. Vizitatorul remarcă și vehiculul cu pernă de aer SAN 4 con­struit de S.H.C. Industria aerospațială este o chintesență a colabo­rării și cooperării ramuri­lor cheie ale industriei en­gleze. Dar programul aero­­spațial presupune investiții și cheltuieli de producție mari care pot fi suportate tot mai greu doar de o singură țară. De aceea fir­mele britanice se orientea­ză din ce în ce mai mult spre cooperare cu alte țări. In cadrul expoziției de la Farnborough sunt pre­zentate o serie de aparate rezultate din cooperarea internațională. Printre aces­tea, în afară de Concorde, cităm avionul Jaguar, eli­copterele Gazelle, Lynx și Puma, precum și o serie de motoare de avioane. Proiectele britanice au în vedere promovarea și în viitor a unei politici de largă cooperare. Acesta ar fi aspectul ex­terior al expoziției aero­­spațiale de la Farnborough. Dar ea a dezvăluit încă un aspect, cel­­ din spatele scenei”, după cum se ex­primă ziarul «Financial Times", unde se desfășoa­ră «marea bătălie pentru aerobuzul european". Este vorba de două proiecte de avioane de pasageri cu ra­ză medie de zbor, fiecare avînd circa 300 locuri. Pri­mul BAC 3—11 aparține firmei British Aircraft Cor­poration și necesită inves­tiții de circa 160 milioane lire sterline, din care 40 — 50 la sută ar trebui asigu­­rate de guvernul britanic. Fiind vorba de un proiect britanic cu o mică partici­pare străină, el ar aduce, după cum scrie ziarul ,Times”, „un beneficiu de 1.300 milioane lire sterline pentru balanța de plăți a­­ țării”. Al doilea proiect, A­300 B, este rezultatul unui acord între firma engleză Hawker Siddeley cu firme franceze și vest-germane. Care proiect va cîștiga i Este greu de spus pentru că ambele sînt rezultatul unor studii­­ temeinice atît din punct de vedere teh­nic cît și din cel al cerin­țelor pieței și amîndouă par să satisfacă necesități de viitor. Referitor la po­ziția firmelor engleze înn legătură cu aceste proiec­te este revelatoare decla­rația președintelui compa­niei British European Air­ways, Anthony Milward: „Sarcina noastră de primă importanță, a spus el, este să obținem aprobarea de fabricație a lui BAC 3—1î”. Aceasta părere este susți­nută și de „Financial Times” care scrie: „Există dorința de a vedea Anglia reali­zed un mare avion pro­priu de pasageri care ar consolida locul de frunte în acest domeniu obținut pe drept­ de industria bri­tanică”. N. PLOPEANU Corbul din grădina zoologică bîrlădeană. Foto: V. Petrescu știați că... O EXPEDIȚIE științifică ar­­gantiniiană, patronată de Muzeul de științe ale naturii din La Plata, a petrecut trei luni pe coasta continentului antarctic, în Arhipelagul Melchior . Peftutti pt­* rima dată, patru femei au­ parti­­cipat la o asemenea expediție. Este vorba de patru domnișoare intre 52 și 60 de ani, care și-au consacrat viața Științei. ... W SUDUL Turkmen!*­, In așezarea Altin-Tepe s-au găsit vestigiile unei civilizații agrare din antichitate. Agricultura pare sa fi fost practicată ton această regiune cu 7.000 de ani Înaintea erei noastre. Se cu­ltivău cinci plante și se pășteau vite. Înde­letnicire care s-a dezvoltat trep­tat și a ajuns la apogeu în cursul celui de-al doilea mileniu î.e.n. GEOMETRIE ORIZONTAL: 1. Corespon­­­dentul algebric al unei figuri în geometria analitică; 2. In formă de patrulater cu toate laturile egale — Un cerc sc­urt unghi drept­; 3. Trunchi de con! — Sem­iplan! — Teo­remă finală! 4. Poligon cu opt laturi,­ 5. Indice de a­­semănare — Suprafață pre­lucrată ;• 6. Cateta la mijloc­ — Indică apartenența; 7. Mă­rime aflată în relație matema­tică cu alta; 8. Cu dimensi­uni amplificate — Corespon­dentul jumătății de secundă ; 9. Geometrie cu multă ... al­gebră ; 1. Marcă de calcula­tor electronic — Pătrat des Intîlnit. VERTICAL: 1. Rezultat gre­șit — Jumătate de măsură ! 3. Corp geometric — Mai mult decit tangent­ 3. In su­mă ! — Porțiune de coardă ! Cerc pe sfera cerească 1 4. Cel mai simplu instrument de calcul — Dreptunghiul de față (pi.)» S. Cercuri concentri­ce în care se în­scriu puncte — Radical... chimie» 6. Denumirea uzu­ală a unei anume prisme triunghiu­­lare — Examen la tablă — Tangenta la capete­­; 7. Pă­ruți să coincidă ! 8. Figură geome­trică asemenea și la fel orientată cu o alta dată. 9. înaintea geome­triei în spațiu — Prezent la inter­­secția unor l­inii paralele. VIOREL VILCEANU avea sau a nu avea pas pe cap , aceasta-i intre­­ț berea. Intr-un­ fel se po­­­­­te spune că S-a rezolvat: orice bărbat chel poate revendica o tichie de mărgări­tar, dar numai după ce își cum­pără și peruca respectivă. In America 2,5 milioane de băr­bați nu mai disprețuiesc aceas­tă podoabă capilară de împru­mut­­ peruca. După blănurile artificiale industriale a început producția in serie a părului ar­tificial, după culori, nuanțe, gus­turi. Intrucît părul artificial poa­te fi orb­it de lung, nu mai e o surpriză să vezi cheful de ieri devenind hippy peste noap­te. Cu un par furtg și mătă­sos. Reclama pretinde că pose­sorul unei astfel de peruci nu trebuie să se te­mâ de viat, poate Intra cu peruca în apă, se poate culca cu ea fără să o deranjeze. Celor câre se tem totuși că într-un moment de stîngăcie își pot pierde ... pres­tigiul, o firmă medicală ameri­cană le fixează peruca de pie­lea capului cu copci și ață chi­rurgicală ! Operația e garan­tată, singurul lucru delicat fi­ind acela că acest tip de pe­rucă «... pe viață și costă ! Un dermatolog din New York practică un procedeu și mai dureros, atit pentru cap cit și pentru buzunar : transplantul de păr. Porțiuni mici de piele, care conțin 15 — 20 de fire de păr sunt detașate chirurgi­cal de la spate sau de pe părțile corpului și transplantate pe locul unde lipsește părul. Durează apoi o lună întreagă pină cind se vindecă plaga și crește părul din nou. Dar to­tuși crește ! Cunoscutul cîntă­­reț Frank Sinatra și actorul John Wayne garantează acest lucru cu... capul, pe care le crește părul din nou. Cu atît mai curioasă pare dorința unor tineri din Londra de a avea cu­ mai puțin par pe cap. Pentru aceasta ei se rad pe cap. Alte citeva sem­ne particulare : pantalonii cut mai lungi, și suflecați la man­șete, bretele roșii și bocanci ro­șii cu ținte și blacheuri solide. Iși îndreaptă atențiile spre ti­neri, în special spre hippy (lun­gimea părului să fie motivul ?), dar nu se dau in lături să a­­tace in plină stradă și pe alți trecători, ca să se distreze, sau sa pătrundă în localuri provo­­cînd scandaluri și bătăi. In­tr-un tren, circa 300 de capete - goale cum sînt numiți - au devastat și distrus vagoanele, fiind necesare forțe de poliție serioase pentru a aresta o par­te din­ ei. „Nu suntem­ prea frumoși, mărturisea unul din ei la interogatoriu. Dar vrem să fim mic și puternici". „Din școa­lă, spunea un altui*­rtu­rni aduc aminte decit ca arci Iovit învă­țătorul". In luptele de stradă aceștia fac uz de bocancii lor cu ținte, ceea ce confirmă într-un mod curios proverbul care spu­ne că atunci cind nu-i cap­e văi de picioare. A. N. Răsfoind presa străină Părul, obiect de dispută VREMEA NOUA 1t 19 iunie. Tone și tone de apă se năpustiră cu zgomot asupra cabinei, in valuri care aer­beau continuu. Parcă ne aflam din nou pe Ra­­t, tot ceea ce ni s-a intlmplăt atunci st­ripe­­ta acum. Scurtam la minimum mesajele vi­e­­tei. „Către toti care ne ascultă — transmite Norman In emisie — la bordul Ra­tl totul este In ordine“. Am micșorat rațiile și am trans­portat generatorul pe cel mai Înalt loc. Am Început repararea vislei, Nu ne ajungea ista­­tețialul pentru unirea celor două jumătăți. Aveam doar alteva sam­duri care Insă nu pu­teau susține greutatea vislei, Zimbeam amin­­tindu-mi cum glumeau experții pe seama aces­tor visle, pretinzînd că sînt prea rezistente pentru o barcă de papirus și Că Ra­ II se va scufunda Înainte Ca vîslele să se rupă. Toți lucrau la repararea ei, uitând cu­ erau de obo­siți. Doar George se odihnea: Voiam Ca un echipaj să existe In permanentă măcar un sin­­gur om odihnit $1 cu forte proaspete. Spre seară, In siliști, montasem la loc vîsla repa­rată. Pentru instalarea ei a fost nevoie de șase din cei 8 membri ai echipajului , alti doi reprezentau rezervele care în caz de nevoie ne-ar fi putut ajuta. Așteptam clipa Sind se vor potoli valurile, altfel toată puntea se va scufunda In apă. Totul S-a terminat cu bine datorită dibăciei camarazilor mei. M-am sim­­țit foarte m­indru că aveam un astfel de echi­­paj minunat. Eram vlăguiți, dar Ha­­­ Isi con­­firma du­rmul. Ince­­pusefri sa prindem din nou speranțe. 20 iunie. La oră 6 dimineața am ieșit din sacul de și trăgind pe dormit mine hainele murdare in Întunericul Umed am­ ieșit în întîmpinarea oceanului care ase­menea unei cascade curgea cu Zgomot de o parte și de alta a cabinei. Viila de re­­zervă nu mai era la locul ei: mă ca făr sus și lovindU‘tijă de cutia generatorului ______________________ l-am zărit prin pă­­ienjenișul de frin­ghii pe Norman. Mînuia cele două visle de la cîrmă — treabă colosal de grea Îndeosebi noaptea‘ și pe valuri puternice. Valurile ocea­nului ne acopereau strivindu-ne dar echilibrul ambarcațiunii de papirus era excelent. Prînzul 11 luăm Stind la mmasă cu picioarele in apa de 10 cm, cafeaua avea gust sărat de apă de mare. Carlo ate o exemă, pi furi Ii doare umărul, pe Kei l-a mușcat maimuța spe­riată. Norman se așează iarăși la Visle. La ju­mătatea zilei el s-a uitat spre soare comuni­­cîndu-ne o veste Încurajatoare ! dacă vom pluti In acest mod nebunesc tot vom ajunge in America. „Sînt convins că, spuse el, chiar Intr-o barcă fără climă, cum este acum a noastră, se poate naviga. In derivă, din Africa spre America". La asfințit, deasupra noastră zbura un albatros, se Îndrepta spre America Latină. 21 iunie. Marea continuă să fie zbuciumată. Zgomotul ei era deosebit de asurzitor în tim­pul nopții, parcă erau cutremure sau casca­de care se prăvăleau peste noi la intervale egale. Valurile erau foarte înalte dar Ra­ll se finea bine. Pe înserat am auzit o exclamație a lui Norman care a făcut să ne înghețe sin­gele în vene: „S-a rupt puntea!“. Ne-am arun­cat la pupă, dar pentru a nu contrabalansa excesiv, i-am chemat înapoi pe toți cei care nu aveau nici o treabă acolo. Madam­­ei Rei alergau cu instrumentele. Se pare că vîslele de la cîrmă au ros fringhiile cu care au fost prinse cele palm scînduri ale punții. Prin di­băcia lui Carlo și „măiestria tehnică” a lui Norman avaria a fost Înlăturată. In timpul nopții marea s-a liniștit. 22 iunie. In zori marea era calmă , curm­ă s-au stîrnit insă valurile. Am redus la jumă­tate rafia de apă potabilă pentru 24 de ore, astăzi a fost o zi grea. Ne-a fost imposibil să ne menținem pe tută > priza cea mare ne o­­bliga ca așa cum eram, pe jumătate înecați și azi pină la piele, să ne Invîrtim pe loc, 23 Minute. Cerul s-a acoperit de nori, a În­ceput ploaia. Norman încearcă să stabilească legătura prin radio. Ne-a interceptat o navă norvegiană care se afla la 400 mile de noi. Radiofonistul de pe navă ne-a făcut legătura cu un radioamator din Oslo căruia i-am trans­mis telegrama pentru V Thant. Cu eforturile lui Norman continuăm să înaintăm în zig-zag. Dar ne îndreptăm totuși spre Barbados și ne simțim tot mai stapini pe ambarcațiunea noas­tră. 24 iunie. In timpul nopții am dublat cortul deși marea era liniștită. Pereții primitivi din pînză de colț ai colibei-cabină rezistau puter­nicei presiuni a apei. Toți au fost foarte bucu­roși cind Norman ne-a anunțat că ne-au mai rămas doar 67 mile. Suntem­ din nou pe drumul cel bun. A fost O zi de bucurie și sărbătoare, tn apropiere observăm o întinsă colonie de alge sarganse. 25 iunie. Vântul suflă puternic, marea e fur­tunoasă. Nava noastră prinde viteză. Maimuța Săli e împroșcată cu stropi de apă și se amu­ză. Seara, înainte de a fi închisă In Cușca ei, a venit pentru citeva minute să mi se așeze un brațe. Mai avem cu noi o rață și un porum­bel pe care ii ținem pe acoperișul cabinei dar care nu se împacă deloc. Își fură mincarea unul de la altul, se ciugulesc. Astăzi este din nou greu la visle ! pinza iese din bătaia vin­­tului și începe să îi fu­e. Santiago și Iuzi au dat la o pane­răzile pe care dormim și au scos scîndurile de sub ele. „Cala­ era plină cu apă Și se simțea un miros de mucegai. Ase­menea unor personaje dantești ale „Infernu­­­lui“, Suti și Santiago dispăreau tind pe tind în această groapă Întunecoasă, lăsînd să cadă acolo conductele goale de argilă sigilate cu dopuri cernite, menite să faciliteze capacita­tea de plutire a bărcii, 28 iunie. S-ar părea că Ra­ II a Încetat Să mai prindă greutate. Papirusul s-a îmbibat su­ficient cu apă nncit nu o mai absoarbe In con­tinuare. Valurile au acoperit pupa, dar prora se zidics la suprafața mari. Ne-am abătut puțin din drum, e foarte greu să ții direcția cu vîslele parțial avariate. Alături de noi Îno­ta Un delfin mare, Am­ luat legătura prin radio cu nava „Kalamar“ care naviga sub pa­vilion O,N.U, și stabilim să­ ne întlinit». 30 iunie. Curând după miezul nopții Norman m-a deșteptat. Mi-a spus că a observat ceva ciudat. Am ieșit pe punte. O lumină albă ca laptele strălucește mai puternic decit Calea Lactee. Creștea la orizont ca o imensă luna. Pata strălucitoare devine tot mai mare. Pe cerul plin CU Stele această lună de aluminiu se ridică tot mai sus. Mi-am zis că este un fenomen electric din atmosferă, ceva asemă­nător cu autora boreală. Dar dacă este vorba de proiectoarele vasului „Kalamar" ț pa;a strălucitoare de pe cer se Înalță tot mai mult, iar peste citeva minute dispăru. Spre seara am auzit la radio că acest fenomen a fost ob­servat și în Antilele mici. După cină am fost reperați de „Kalamar". „Bine ați sosit in par­tea apuseană a oceanului I“ și s-a strigat de la bord. î iulie. Eram loviți de rafale de vârti care zdruncinau nava de bambus Int­re valuri Înal­te. De pe „Kalüm­ar", Care In timpul n­opții s-a apropiat mult de Ra­ll, ni s-au transmis feli­citări pentru rezistența și calitățile excelente de navigație ale ambarcațiunii noastre. Gear­ de THOR HEYERDAHL ge m-a dus pe o barcă de cauciuc pe "Kala­­mar". Le-am înmânat raportul cu privire la poluarea oceanului și cutia etanșă de alumi­niu cu filmele și peliculele expediției. Ni s-au trimis cu poșta și trude proaspete, darul de bun sosit al celor din Barbados de care ne apropiam tot mai mult. LA PRORĂ BARBADOS ! 2 iulie. Am fost trezit de cineva care striga „Kalamar e In urma noastră !“. La bordul na­vei O.N.U. toți erau uimiți de viteza noastră.­ Operatorul sosit cu „Kalamar“ avea rău de mare și au trebuit să treacă la bordul lul­iei și Carlo pentru a fotografia Ha­­­ din depăr­tare. Priviți dinafară, arătam ca o șatră plu­titoare. In sfirșit „Kalamar" ne-a făcut ocolul în semn de adio și a dispărut apoi dincolo de orizont. 4 iulie. Vântul era atit de puternic incit a trebuit să dublăm numarul oamenilor de cart. Conducerea navei a devenit însă mai ușoară deoarece Norman reușise „să centreze" priza cea mare. Ieri am parcurs 60 mile, iar astăzi 81. 5 iulie. Am observat o pasăre tropicală cu coadă albă; ne apropiem de păm­ânt. Cine suiam, cind coboram pe valuri. Aproape În­treaga navă se afla sub apă, 6 iulie. La orizont se îngrămădesc, venind spre noi, nori groși și negri. Plouă des. Eu cu Norman am făcut cartul de la 2—5, acum e riadul lui Carlo și Rei. Tocmai ne pregăteam să ne culcăm cind piiza Începu să b­llîie. Nor­man, furi, Madam­ și eu am sărit în ajutorul tovarășilor care se aflau la cart. In momen­tul cind situația părea într-adevăr fără ieșire, prizele, spre marea noastră uimire, încetase­ră să mai difu­é. 7 iulie. Mie și iui Norman aproape nu­ ne-a mai rămas timp de odihnă. la 7:30 eram în picioare pentru ora de emisie. Stația radio mi-a transmis un mesaj al soției mele Yvonne în care îmi spunea că mâ­ne va pleca din Barbados (unde sosise cu citeva zile în urmă) cu yachtul președintelui pentru a ne­­ rntîlni pe mare. 9 iulie. Plouă, plouă, plouă continuu. Vântul e foarte puternic, George, Mădari­, Kei și eu suntem­ istoviți. Ne-am întors în cabină aici de obosiți, nicit ne era greu chiar să ne închi­dem și să ne deschidem pumnii. Tocmai ma­itărgeam cu prosopul, cind, deodată observ că deviasem spre nord. Pentru noi era u­n mare pericol. Santiago și Iuzi literalmente se agățaseră de visle. I-am strigat lui Noman să lase rabioul și să iasă pe punte. Acolo era ca-n iad. Am ieșit dezbrăcat, și m-am trezit cu picioarele pina la genunchi în apă. „Nor­man — am strigat­­ — ce putem sose 1m. In acest haos n-am auzit răspunsul. Deodată mi-a venit ideea: „Ancora, ancoră — peste bord!“, „Amîndouă?“, „Nu, cea mare!". Ancora zbu­ră in apă și ne întoarse pe drumul cel bun, sintem­ din nou salvații 16 iulie. La oră 19.00 am zărit yachtul „Kul­­paippet". La scurt timp am distins la bord, printre marinarii din Barbados, pe Yvonne și fiica mea Anette. Cind s-au apropiat, trecim­ pe­­ Kulpaipper", am mulțumit căpitanului ca ne ieșiseră în întimpinare. Apoi m-am întors pe Ra­ll. 12 iulie. La 12:15 Norman, cățărat pe vîrful catargului a strigat bucuros s „Pâmînt !”. In scurt tim­p ne Înconjurată citeva gădituri și vase de agrement, o mulțime de oameni care ne salutäza. Noi răspundeam Înnebuniți de bucurie. Opt oameni, care In aceste clipe Își dau mîinile pe puntea navei de papirus, știu că datorează succesul lor spiritului de colabora­re care a înlăturat barierele de naționalitate, rasă, politică și religie. (Sfârșit) Luntrea de papirus va învinge oceanul? (III) Caricatura peste hotare Fără cuvinte „Sfîrșel” (Sofia) Fără cuvinte „Baste őst­ert­eiche“ (Viena)

Next