Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 888-962)
1971-02-25 / nr. 933
PAGINA 2 * fa mmmmm Cuvintarea tovarășului Nicolae Ceaușescu (urmare din pag. l)blema coordonării cercetării le ministere și chiar pe economie, pe întreaga țară, este deci o stringentă necesitate. Asigurînd această coordonare nu înseamnă că știrtiim sau împiedicăm în vreun fel dezvoltarea activității de cercetare care se desfășoară jos, in Institute și unități productive. Pornind de la rolul important pe care îl are cercetarea științifică in creația de bunuri materiale, în perfecționarea producției și a întregii noastre activități va trebui să acordăm in permanență o atenție deosebită acestui sector, este necesar să ne preocupăm de organizarea institutelor și centrelor de cercetare acolo unde ele sunt cel mai necesare pentru a asigura introducerea rapidă a noului în producție, fără însă a merge la uniformizare. Să ținem seama în această privință de specificul fiecărei ramuri și să asigurăm o coordonare cit mai unitară a activității, fără ca aceasta să însemne neapărat o centralizare a muncii de cercetare. S-a vorbit aici despre calitatea produselor. Cred că pentru noi toți este clar că, dacă vrem să pătrundem cu mărfurile noastre pe piața internațională, dacă dorim să dezvoltăm economia națională la nivelul tehnicii mondiale trebuie să acordăm o atenție deosebită problemei calității întregii noastre activități. Nu vreau să dau nici un exemplu în această privință, dar consider că această problemă trebuie să stea permanent în atenția tuturor centralelor, a tuturor unităților noastre de producție. Până la urmă, calitatea nu o hotărăște controlul de calitate, ci activitatea practică, concretă a fiecărui muncitor, maistru, inginer, a tuturor acelora care lucrează nemijlocit în procesul de producție. Este necesar să luăm asemenea măsuri nicit să facem ca din unitățile noastre să nu mai iasă în nici un fel produse necorespunzătoare. Numai cînd vom reuși ca aceasta să devină o cauză generală a întregului colectiv, atlinei vom realiza în mod corespunzător problema calității. O altă latură importantă a activității centralelor noastre este asigurarea desfacerii produselor. Am mai spus și cu alt prilej că procesul de producție se termină numai o dată cu vînzarea produsului, fie in țară, fie în străinătate, cu încasarea contravalorii lui și deci cu crearea condițiilor pentru reluarea ciclului de producție. Noi considerăm că problema desfacerii produselor trebuie rezolvată pe centrală. Din acest punct de vedere este necesar ca unitățile din cadrul centralelor să fie întrucîtva degrevate de asemenea sarcini, fără însă a considera că ele nu trebuie să se mai preocupe deloc de felul cum se vinde produsul lor pe piață. Dar cel care trebuie să realizeze desfacerea producției este centrala: ea trebuie să realizeze vînzarea atît în țară, cit și în străinătate. Am mai discutat această problemă la consfătuirea privind activitatea de comerț exterior și nu doresc să insis; asupra ei. In cadrul consfătuirii s-a vorbit mult de problema aprovizionării tehnico-materiale. Aceasta problemă constituie, de asemenea, o sarcină importantă ce revine centralelor, can trebuie să realizeze aprovizionarea tehnico-materială a tuturor unităților de producție din cadrul lor. In legătură cu această problemă s-au făcu aici multe propuneri juste, si special pentru îmbunătățirea proiectului de lege care spregătește, pentru ridicarea rolului și răspunderii departamentului aprovizionării din cadrul C.S.P. in asigurarea bunei aprovizionări tehnico-materiale. Desigur, în domeniul aprovizionării tehnico-materiale spun multe probleme. O bun aprovizionare începe în primul rînd cu o planificare corespunzătoare. După cum s știe, noi am realizat și chia am depășit, an de an, plane de producție. Aceasta inseamă că, pină la urmă, am avs o balanță bună de materii prie și materiale. Avem stabite norme de consum, dispunemi de stocuri de materiale, atît pentru producție, cel de rezervă. Unele stocii sînt corespunzătoare, altele, spune, că sunt încă mici - dar totuși sunt. Există nota precise care stau la baza stailirii programului de activtate din unitățile de producți Atunci de unde intervin totu unele neajunsuri în aprovizinarea tehnico-materială a prcesului de producție ? Dar părerea mea, lipsurile în dmeniul bunei aproviziona tehnico-materiale rezidă in pmul rînd în nerespectarea cotractelor, în nelivrarea la tin de către unitățile producătore a materialelor, subansamblelor sau a produselor cotractate cu alte întreprindereși n-aș fi vrut să dau un exemplu, doresc totuși arăt că centrala de vagon a intimpinat mari greutăți realizarea sarcinilor de pl datorită faptului că alte intrprinderi, cu care avea cc tracte de cooperare, au alivrat la timp boghiurile rcesare. Asemenea situații , intîlnit și în legătură cu a produse. Or, mi mai asiguri livrarea promptă, fără înt ziere a produselor contracte vom contribui la bunaganizare și desfășurare a pducției . Deci problema e de a introduce ordine in planificarea noastră, de a asigura executarea la timp a comenzilor contractate. Eu înțeleg că am putea avea greutăți — și citeodată avem — cu produsele care întîrzie să ne vină din import, deși nici in această privință n-ar trebui să intîmpinăm dificultăți pentru că noi tot am alocat și alocăm banii necesari pentru importuri. Citeodată însă aceste importuri ne costă mai scump pentru că nu le contractăm la timp. Deci problema principală care se pune în legătură cu desfășurarea susținută, ritmică a procesului de producție, cu buna aprovizionare tehnicomaterială este realizarea unei planificări judicioase, introducerea unei ordini desăvîrșite la livrările de produse dintre întreprinderi. Consider că in această privință, departamentului aprovizionării din C.S.P., ca și ministerelor le revin încă sarcini mari, pină cînd centralele vor prelua bine toate atribuțiunile ce le au. Avem cazuri cînd chiar între unitățile din cadrul aceleiași centrale, depinzînd deci de același director de centrală, nu se realizează la timp livrările diferitelor materiale sau subansamble. De aceea, consider că această problemă trebuie să preocupe în mod deosebit centralele , să fie luate măsuri hotărîte pentru a pune ordine în această privință, deoarece de aceasta depinde desfășurarea normală a activității de producție, și, în bună măsură, calitatea propriu-zisă a produselor. In atribuțiile unităților cu statut de centrală, un loc important îl va avea întocmirea planului de producție. Cînd s-a trecut la organizarea centralelor s-a pornit de la considerentul că ele trebuie să fie de fapt titularul de plan — asigurînd, firește, ca fiecare întreprindere componentă să participe și să-și spună părerea la stabilirea sarcinilor de plan ce-i revin. Centrala este unitatea cu care lucrează planificarea, ministerul, finanțele și toate organismele noastre economice ! Pornind de aici, trebuie să stabilim atît mijloacele, cit și organizarea corespunzătoare, pentru ca centralele să cunoască bine capacitățile de producție pe care le au și, în concordanță cu ele, cu sarcinile generale puso de partid și guvern, să-și întocmească planul. In legătură cu aceasta doresc să mă refer în continuare la problema indicatorilor de plan. Desigur, pot fi mai mulți sau mai puțini indicatori; pentru oricine însă care va conduce producția, pentru orice conducător de centrală, cunoașterea unui număr foarte mare de indicatori este o necesitate. Fie că vom cuprinde sau nu acești indicatori în planul de stat, centrala nu se va putea lipsi de ei, fiindu-i absolut necesari pentru a asigura o conducere științifică și cu bune rezultate a activității economice. Poate oare cineva să nu cunoască ce produce și pentru cine, ce sortimente realizează, atît în unități fizice, cit și valoric? Poate cineva să nu prevadă de unde și cum se aprovizionează, ce material a li stat necesare pentru sortimentele pe care le produce! Poate cineva să nu stabilească cu cine va coopera spre a realiza produsul respectiv. Poate să nu știe cu ce număr de muncitori va realiza planul, ciți ingineri îi trebuie în proiectare, cîți în cercetare și în producție ? Care conducâtor de centrală se poate angaja realmente să conducă activitatea economică fără să cunoască acești indicatori de bază ? Cu toții cunoaștem că forța hotărîtoare în producție este omul. Îndeplinirea planului depinde într-o măsură decisivă de felul cum asigurăm și formăm cadrele necesare. Se știi că pentru a pregăti un ingine este nevoie de 5 ani de zile Necesarul de cadre trebuie deci cunoscut și prevăzut cu mult înainte, spre a ști unde să formăm aceste cadre, o să facem în acest scop. De asemenea, ca să pregătim munucitori calificați trebuie să știi dinainte cîți ne trebuie, școli dezvoltăm pentru aceasa. Deci problema stabilirii d indicatori preciși în legătur cu asigurarea și folosirea forței de muncă nu este o simpl formalitate, ci reprezintă o necesitate stringentă pentru conducere eficientă a economiei. Aș putea, desigur, să mă refer și la alți indicatori. N gindim ca, intr-adevăr, in planul central să avem mai puțin indicatori, dar nu vom scuti nimic centralele să aibă număr foarte mare de astfil de indicatori. Nu putem conduce economia, activitatea ,! construcție socialistă, lăsînd fiecare unitate să procedez cum doreștem acest domeni hotăritor. Noi construim mod planificat — și trebui să asigurăm o repartiție mai judicioasă a forței de muncă în diferitele sectoare « activitate. Totodată, trebuie: veghem la folosirea raționa a acestor forțe, să creăm codiții de lucru pentru toți omenii muncii. In acest spit trebuie privită problema asgurării și formării cadrelor iu ca un indicator la plus și în minus. Firește, unii ar putea spue că aceasta înseamnă esență mai multă. Da, tovară. De aceea ne și preocupăm introducem un sistem cu un modern de evidenta. Folosim mașini de calcul spre a putea ca, intr-adevăr, simplificînd munca oamenilor, să realizăm o evidență bună și la timp Fără o asemenea evidență nu se poate conduce economia ! Fiecare din conducătorii de centrală va trebui să introducă o disciplină de fier în această privință. Eu rog pe conducătorii centralelor să înțeleagă că trebuie să acorde o atenție deosebită tuturor problemelor care țin de o bună planificare, să nu caute să fugă de ele sub motiv că „o să le rezolve alții". S-au ridicat aici și unele probleme financiare ; nu aș dori să insist prea mult asupra lor. Noi pornim de la faptul că centrala trebuie să răspundă de întreaga activitate economico-financiară a unităților în subordine: legătura între buget, bancă și unitățile de producție este centrala; ea trebuie să aibă o evidență generală a beneficiilor și să le verse la buget, indiferent unde se realizează aceste beneficii. Centrala trebuie să cunoască și să urmărească indicatorii financiari, să știe cum se realizează beneficiile și ceilalți indici de către toate unitățile din cadrul său , ea centralizează rezultatele obținute în realizarea acestor indicatori și din dispoziția ei se fac toate repartițiile, stabilindu-se atit ceea ce rămîne la întreprinderi și centrală, cit și ceea ce se varsă la buget in conformitate cu prevederile legii. Va trebui să examinăm o serie de propuneri care s-au făcut aici privind lăsarea unor fonduri la dispoziția centralelor, dar procedînd la o redistribuire a acestora și asigurînd un control unitar asupra folosirii și cheltuirii lor, tocmai spre a întări rolul și atribuțiunile acestor unități in conducerea activității economice. De altfel, în ce privește investițiile, în afară de anumite cazuri, cea mai mare parte se fac prin centrală. Este adevărat că aceasta implică anumite obligații, dar nu vom renunța niciodată la acest sistem și nici la controlul respectiv. Centralele au astăzi dreptul să avizeze investiții pină la 30 de milioane, desigur, în conformitate cu legile în vigoare. Dar poate oare cineva, atunci cînd realizează o lucrare de investiții, să renunțe la întocmirea unui proiect sau să nu supună proiectul respectiv spre avizare și control? Nimeni nu poate pretinde acest lucru! Altceva este însă de a simplifica, eventual, unele faze de realizare a investiției cum, de altfel, au făcut unele centrale care și-au elaborat proiectul, și au executat, în cadrul planului general, lucrările respective, fără să mai apeleze la proiectanți și chiar la constructori din afară. Considerăm că aceasta este o practică bună pe care am recomandat-o și o recomandăm. Am constatat că aceste centrale au executat o serie de lucrări mari cu aproape 50 la sută mai ieftin decât dacă le-ar fi realizat prin întreprinderile specializate ale Ministerului Construcțiilor Industriale, care în general lucrează bine, dar foarte scump. Deci, asemenea atribuții și sarcini rămîn la centrale — și trebuie să la întărim în conformitate cu legile și cu normele generale care guvernează economia noastră. Pe drept cuvint cîțiva tovarăși au ridicat aici problema unei mai bune cooperări directe între unitățile cu statut de centrală. însăși legea contractelor prevede o cooperare strînsă și o legătură permanentă între centrale — atît din cadrul aceluiași minister, cit și dintre centralele aparțnind unor ministere diferite — pentru a stabili împreună cum să rezolve anumite probleme, inclusiv cum pot coopera la realizarea unor obiective economice. O sarcină importantă a centralelor industriale este asigurarea pregătirii cadrelor și a reciclării acestora. De altfel, în legea supusă discuțiilor privind reciclarea cadrelor se prevede in mod expres această obligație a centralelor. Este de înțeles că centralele trebuie să se preocupe atît de formarea muncitorilor calificați, de promovarea lor în producție, cit și de asigurarea necesarului de cadre cu studii medii și superioare. Desigur, toate acestea trebuie să se facă în conformitate cu normele generale. In consfătuirea noastră s-au făcut cîteva propuneri in legătură cu unele derogări de la legile în vigoare privind promovarea în diferite funcții. Această problemă este destul de serioasă și ea trebuie tratată ca atare. Să avem In vedere că legile noastre privind stagiile In producție sunt unice pentru toată economia; a admite derogări de la eie ar însemna să nu soluționăm în mod corespunzător această problemă, să creăm posibilități ca în unele cazuri promovările să nu se facă în conformitate cu nevoile economiei și să se dea naștere la abuzuri și favoritisme în această privință. "Există, intr-adevăr, o problemă pe care noi o analizăm și va trebui s-o soluționăm în mod corespunzător — aceea a promovării de maiștri din fingul muncitorilor de înaltă calificare. In general, trimitem in școlile de maiștri tineri de 18 ani și, la 21 de ani, după ce absolvă cursurile respective, le este greu să conducă producția, pentru că n-au avut înainte practica necesară ca muncitori. Va trebui să revedem această lege, să recrutăm pentru școlile de maiștri oameni cu practică în producție, să organizăm pregătirea lor corespunzătoare spre a căpăta cunoștințele necesare de organizatori și conducători ai producției. Desigur, acolo unde se va ivi necesitatea, și de la caz la caz, va trebui să admitem ca uniii muncitori de înaltă calificare să poată fi promovați maiștri, urmînd ca între timp să frecventeze cursurile respective, pe care le avem de altfel organizate în toate întreprinderile. Aici se ridică și alte aspecte — legate de salarizare, de cointeresare, — pe care însă le vom analiza în mod special spre a soluționa cu mai bine această problemă. Este adevărat, noi am stabilit o oarecare corelație în ce privește salariul tarțiar, dar nu este însă suficient de bine rezolvată problema legării mai strînse a veniturilor maistrului de rezultatele obținute de secția sau atelierul de producție pe care acesta îl conduce. Va trebui să studiem această problemă și să o soluționăm în mod corespunzător. Dar, pornind de aici, nu putem extinde aceste derogări la ingineri, la cercetători și așa mai departe, decit în limitele și in cazurile prevăzute în lege pentru categoriile respective. Astăzi există totuși un număr suficient de cadre cu studii superioare și medii și n-am putea spune că nu avem posibilitatea să acoperim toate sectoarele cu oameni avînd stagiul corespunzător. Desigur, sînt și unele mici excepții cînd, de la caz la caz, se dau aprobările necesare. In general, însă, suntem astăzi in situația să putem spune că nu este necesar să apelăm la derogări de la prevederile legii pentru a acoperi nevoile de cadre ale unor sectoare. In continuare doresc să atrag atenția asupra unei probleme pe care o consider deosebit de importantă. Este vorba de preocuparea pe care trebuie s-o manifeste conducerile centralelor față de problemele sociale, de îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale oamenilor muncii. Desigur, sunt organizații care au mare rol în această privință, dar și centralele, conducerile lor vor trebui să urmărească îndeaproape cu prevederile privind realizarea creșterii veniturilor, îmbunătățirea condițiilor de lucru și măsurile pentru a asigura aceste condiții, precum și alte prevederi de ordin social să se realizeze cit mai bine. Avem in vedere ca, în acest cincinal, să ajungem, de la 27.000 de locuri în creșe, ci avem astăzi, la 80—100.000; aceasta va ajuta la rezolvarea în condițiuni bune a acestei probleme. Va crește numărul de cămine pentru copii, vom construi, de asemenea, un număr însemnat de locuri in cămine pentru tineret. Se prevede a se organiza cantine corespunzătoare, în raport cu necesitățile și cerințele oamenilor muncii. Avem un șir de prevederi în legătură cu rezolvarea altor probleme de interes social — la care m-am mai referit. In ce privește locuințele, cunoașteți că se prevede construirea a 500.000 de apartamente, dar probabil că această cifră va fi depășită, încă de acum am suplimentat cu 15.000 de apartamente planul de construcții de locuințe în Capitală. Dacă ne vom ocupa serios de realizarea la timp a tuturor acestor prevederi, vom obține progrese însemnate în soluționarea multora din problemele în care mai întîmpinăm astăzi unele greutăți. Firește nu se poate spune că în 5 ani vom rezolva total problema locuințelor, deoarece cerințele în acest domeniu cresc, oamenii, care stau astăzi într-o casă mai modestă, mii ne vor neapărat să se mute în alta mai mare — acesta este un lucru firesc; va trece încă mult pină cînd vom putea spune că am asigurat un fond de locuințe care să satisfacă toate cerințele așa cum dorește fiecare. Dar prevederile pe care le avem în această privință trebuie urmărite și realizate în bune condițiuni. Consider că trebuie să ținem seama de o serie de propuneri formulate aici privind atribuirea fondurilor și mijloacelor materiale centralelor pentru a realiza asemenea prevederi cu caracter social — locuințe, creșe, cantine, cămine — asigurînd In felul acesta o legătură mai strînsă a salariaților cu întreprinderea respectivă. Așa cum am spus și la adunarea salariaților de la „23 August“, vom distribui și locuințele prin întreprinderi, vom face ca, prin dezvoltarea rețelei de creșe, de cămine și prin alte măsuri cu caracter social, salariații să se simtă mai strîns atașați de întreprinderea unde lucrează. Deci acesta va fi un factor care va întări propriu-zis rolul întreprinderilor, legătura lor cu masele de oameni ai muncii. Din acest punct de vedere consider că este bine să revedem și să lărgim atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Nu am vorbit despre ministere pentru că despre ele am mai discutat și în alte împrejurări. Este însă clar că, o dată cu lărgirea atribuțiilor centralelor și întreprinderilor economice, se modifică și rolul pe care îl au astăzi ministerele. Ele vor trebui să renunțe la o serie de practici din trecut — cînd se ocupau de rezolvarea tuturor problemelor— să lase o mare parte din aceste probleme în răspunderea noilor organisme economice. In schimb, ministerele trebuie să acorde mai multă atenția problemelor conducerii generale, rezolvării lor unitare pentru toate sectoarele de care se ocupă. In felul acesta ele vor putea, intr-adevăr, să aibă o privire de perspectivă, să acorde mai multă atenție problemelor introducerii noului, organizării unitare a cercetării și soluționării problemelor generale ale conducerii ramurilor respective. In concepția despre care am vorbit pină acum, cresc foarte mult atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Nu aș dori, insă, să rămină cineva cu impresia că, luind aceste măsuri, va trebui, în vreun fel, să nu mai asigurăm în continuare conducerea unitară, centrală a întregii activități economice. Nu este de conceput conducerea economiei intr-un stat socialist fără o îndrumare unitară, fără a avea o privire de ansamblu! In acest sens, crește deosebit de mult rolul Comitetului de Stat al Planificării, al Ministerului de Finanțe, al organelor de sinteză în general. Desigur, ele nu vor trebui să intre într-un șir de probleme mărunte, dar a asigura o bună orientare și planificare a dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor și sectoarelor de activitate — aceasta constituie o problemă esențială pentru progresul întregii economii naționale. Este, de asemenea, necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru simplificarea statisticii, a evidenței și, în general, pentru mai buna organizare a informaticii. — asemenea măsuri sunt esențiale pentru a asigura o conducere operativă, pentru rezolvarea in bune condițiuni a tuturor sarcinilor ce stau în fața unităților economice. In cadrul consfătuirii s-au ridicat și unele probleme in legătură cu transporturile. îmbunătățirea activității in transporturi trebuie să constituie o preocupare serioasă, deoarece este anormal ca, din pricina unor neajunsuri din acest sector, să creăm greutăți activității economice. Se știe că în această ramură există o dotare destul de satisfăcătoare și ar trebui deci să avem un transport bine organizat. Totuși, capacitățile de transport nu sunt utilizate cum trebuie, se pierde încă mult timp; în general, nu putem spune că transporturile au acționat cum trebuie pentru a asigura o bună aprovizionare și la timp a activității economice. In ce privește proiectele de legi dezbătute in consfătuire, sunt de acord cu majoritatea propunerilor care s-au făcut în legătură cu ele. Statutul ar trebui să fie un statut—tip, pentru că el nu poate să dea soluții și să fie aplicat unitar de toate unitățile, acest statut trebuie să oglindească cîteva prevederi generale, obligatorii, urmînd ca, pe baza lor, fiecare să-și adopte un regulament sau un statut propriu. Intr-adevăr, poate că unificarea acestor prevederi într-o singură lege ar fi binevenită. In ce privește legea privind aprovizionarea tehnico-materială, cred că sunt justificate propunerile care s-au făcut in legătură cu îmbunătățirea ei. Să prezentăm această lege o dată cu Legea planificării, care va trebui să fie gata în acest an. In general, sunt de acord că va trebui să elaborăm legile in așa fel nncit să nu mai fie nevoie de instrucțiuni sau de hotărîri pentru aplicarea lor. De altfel am mai subliniat această problemă și în alte împrejurări. Legea însăși să constituie cadrul după care să se conducă fiecare în activitatea sa! Este necesar ca, pe baza discuțiilor din aceste zile, să trecem la măsuri pentru îmbunătățirea activității noastre. Trebuie să acționăm cu mai multă răspundere în luarea măsurilor, să asigurăm o mai mare stabilitate în organizarea activității de producție din întreprinderi. Să ținem seama de schimbul de experiență pa care l-am făcut în cadrul acestor discuții și să acționăm un mod corespunzător pentru îmbunătățirea în continuare a stilului și metodelor noastre de lucru. Trebuie să obținem o ridicare generală a nivelului de conducere al intregii activități, să facem ca toți conducătorii de centrale și de unități, toți activiștii din economie să acorde mai multă atenție îmbogățirii cunoștințelor lor profesionale. Însușirii metodelor moderne de conducere spre a putea astfel să-și îndeplinească în cele mai bune condiții sarcinile deosebit de mari ea le revin. Datorită caracterului special al consfătuirii noastre din aceste două zile, în cadrul ei am vorbit mai puțin despre problemele practice ale activității de producție pe 1971. Nu aș dori să se înțeleagă însă prin aceasta că intorcindu-ne acasă trebuie să ne ocupăm numai de problemele de organizare și să uităm esențialul— asigurarea realizării planului de producție. Vă sînt cunoscute prevederile noului plan cincinal 1971— 1975, întrucît le-am dezbătut în mai multe rânduri împreună cu întreprinderile, cu centralele și ministerele, cu activul de partid și de stat. Planul cincinal pune sarcini deosebite in ce privește dezvoltarea în ritm inalt a producției in toate ramurile, îmbunătățirea calității produselor, ridicarea calitativă a tuturor laturilor activității economice. Aceste sarcini, izvorite din necesitatea de a asigura progresul multilateral al întregii societăți, sunt pe deplin realizabile. îndeplinirea lor cere mobilizarea intensă a energiilor și capacităților creatoare ale întregului popor, o muncă intensă și susținută in toate sectoarele de activitate. Realizarea tuturor sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului va apropia și mai mult țara noastră de statele cu economie dezvoltată, va crea noi condiții pentru creșterea in continuare a veniturilor tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, a salariului real, a cheltuielilor socialculturale, pentru ridicarea generală a nivelului de trai al poporului — țelul suprem al întregii politici a partidului și statului nostru. Anul 1971 este hotărâtor pentru îndeplinirea întregului cincinal. Rezultatele obținute în primele două luni din acest an — în industrie, în construcții și în celelalte ramuri — ne îndreptățesc să apreciem că planul pe 1971 a fost pregătit în condiții bune, că am pășit cu succes în noul cincinal. Suntem încredințați că centralele industriale, toate unitățile din economie vor dezvolta aceste succese, vor munci neobosit pentru înfăptuirea tuturor obiectivelor și sarcinilor prevăzute în noul plan cincinal. Tot ceea ce am discutat în consfătuire, problemele pe care le-am abordat, trebuie să ne ajute să asigurăm îndeplinirea în cele mai bune condițiuni a sarcinilor de producție. Eu rog pe toți tovarășii să ia măsurile necesare pentru a face ca planul pe acest an să fie îndeplinit în întregime și în cele mai bune condițiuni. Să asigurăm realizarea investițiilor planificate și darea în folosință la termen a tuturor capacităților — și, în această privință, cu cît vom putea să devansăm mai multe capacități, cu atît va fi mai bine din toate punctele de vedere. Să realizăm, de asemenea, prevederile privind exportul, care trebuie să constituie o sarcină esențială pentru toate unitățile de producție ! In acest context, doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit de important pe care îl au organele sindicale în soluționarea tuturor problemelor care s-au ridicat aici. Sindicatele trebuie să ia parte mai activă la întreaga muncă de îmbunătățire a activității generale a centralelor industriale și unităților economice, la realizarea în condiții optime a tuturor sarcinilor de plan pe acest an. Totodată doresc să relev și cu acest prilej rolul însemnat ce revine în această privință comitetelor județene și organizațiilor de partid. Cred că nu trebuie să mai repet că este necesar ca secretarul de partid să participe, cu toate drepturile și obligațiile, în comitetul de direcție, deci să-și asume și răspunderea pentru hotărîrile care se iau. Autoritatea lui va depinde de felul cum va munci; trebuie, însă, să-i fie dar fiecăruia că autoritatea se ciștigă nu stînd în afara problemelor, ca observator, ci numai pătrunzînd în miezul lor, acționînd pentru rezolvarea corespunzătoare a acestora și unind in acest scop toate forțele întreprinderii, ale comuniștilor și oamenilor muncii. Dacă nu va face acest lucru, nu va avea autoritate în întreprindere și, în consecință, va trebui, probabil, ca organizația de bază să-și aleagă ca secretar un tovarăș care realmente este în stare să conducă această activitate. Așa cum, de altfel, se va întîmpla cu oricine, inclusiv, cu directorul care nu va lucra bine și își va pierde autoritatea. Și, după cum am spus mai înainte, această autoritate se creează și se păstrează acționind hotărît pentru soluționarea corespunzătoare a diferitelor probleme care se ridică în activitatea întreprinderii respective. Numai atunci vom avea buni secretari de partid, buni directori, cadre bune, cu autoritate! (Aplauze prelungite). In încheiere, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările consfătuirii au contribuit la o mai bună înțelegere a rolului și sarcinilor noilor organisme economice, că pe baza lor se vor lua măsuri concrete pentru îmbunătățirea activității în toate sectoarele economiei. Iată de ce doresc să urez tuturor celor prezenți aici, conducerilor tuturor întreprinderilor și unităților cu statut de centrală, precum și salariaților lor noi succese in realizarea sarcinilor puse de Congresul al X-lea al partidului pentru dezvoltarea economică și socială a patriei, pentru perfecționarea producției de bunuri materiale și spirituale, pentru creșterea nivelului de bunăstare și civilizație a întregului nostru popor. Vă doresc tuturor multă sănătate și fericire ! (Aplauze puternice, prelungite). I Manifestări dedicate aniversării semicentenarului partidului In cinstea sărbătoririi semicentenarului Partidului Comunist Român, pretutindeni in țară, organizațiile de masă și obștești, instituțiile, așezămintele culturale inițiază diverse manifestări care contribuie la cunoașterea trecutului glorios de luptă al partidului și poporului nostru, a succeselor înregistrate în construcția socialismului și a perspectivelor luminoase ce se deschid în fața României socialiste. Asemenea acțiuni care permit înțelegerea de către toți oamenii muncii — muncitori, țărani și intelectuali - a politicii științifice a partidului și statului nostru au fost organizate în majoritatea localităților din județul Vaslui. La Bârlad, din inițiativa Comitetului municipal al U.T.C., a fost prezentată, recent, în fața tinerilor de la Fabrica de confecții și de la Oficiul P.T.T.R., expunerea „P.C.R. și organizația revoluționară de tineret", iar la Casa municipală de cultură a avut loc o întîlnire a membrilor comisiilor politico-ideologice din întreprinderile și instituțiile municipiului cu tov. Ion Blaga, redactor la Editura Politică. La I.E.S.L., prof. Mihai Velica a vorbit despre ,Mișcarea muncitorească din România între anii 1900-1921". •" In comuna Alexandru Vlahuță, expunerea tov. Gheorghe Nedelcu despre .Bilanțul transformărilor în viața economică și socială a patriei noastre" a fost urmată de un frumos program artistic. La Moara Grecia a fost organizată seară literară „Poeții noștri cîntă partidul", iar la Huși, Casa orășenească de cultură și comisia de femei in colaborare cu Biblioteca Orășenească, a prezentat recitalul de versuri „Ciităm partidul și poporul". Alte manifestări similare au avut loc și la Roșiești, Vutcani, Tutova, Codăești. In săptămîna in curs, sînt programate următoarele acțiuni : 25 februarie a.c. : Intîlnirea, de la clubul tineretului din Birlad, a unor vechi militanți ai mișcării muncitorești, membri ai P.C.R. din perioada ilegalității, cu tinerii din localitate (orele 18,30); simpozionul „Idealul politic al tineretului român - idealul unei generații crescute și îndrumate de partid", care va avea loc la Căminul cultural din Vutcani , 26 februarie a.c. ; Simpozionul, de la Fabrica de rulmenți din Birlad, pe tema : „Lupta și victoriile obținute de poporul român sub conducerea P.C.R. în cei 50 de ani de la crearea sa", la care își dau contribuția profesorii C. Giușcă, Vasile Palade și Grigore Petcu (orele 15)"; 27 februarie a.c.: expunerea prof. Nicoleta Ciucă „Lupta și victoriile obținute de poporul român sub conducerea P.C.R.", la Sanatoriul T.B.C. (orele 12,30) ; expunerea „P.C.R. — continuator al luptei revoluționare și democratice a poporului nostru", de la căminul cultural Vutcani (orele 16,30), 28 februarie a.c. : Simpozionul „Din lupta revoluționarilor români pentru libertate socială", de la căminul cultural din comuna Alexandru Vlahuță. CEZAR BOLLiAC, director al Arhivelor Statului „Bolliac e firește - așa cerea vremea și afa cerea și firea sa — poetul libertății, dușmanul privilegiilor, oosânditorul boierilor.. N. IORGA’" Împlinirea a 90 de ani de la moartea lui Cezar Bolliac ne oferă prilejul de a releva, o dată mai mult, rolul important pe care acesta l-a jucat în evenimentele de la jumătatea secolului al XIX-lea. Reprezentant al curentului democrat-revoluționar care reflectă năzuințele și lupta forțelor sociale purtătoare de progres, Bolliac, prin întreaga sa activitate social-politică și prin opera literară și jurnalistică, s-a dovedit a fi partizan al acțiunilor revoluționare în rezolvarea problemelor sociale și naționale care frămîntau Principatele Române. Grăitoare în acest sens este și activitatea sa ca director al Arhivelor Statului din București. Numit în această funcție în 1864, a desfășurat timp de doi ani o muncă intensă, concretizată în grija pe care a avut-o pentru preluarea, inventarierea și păstrarea în bune condițiuni a materialelor documentare. Preluînd acest post, Bolliac a trecut la rezolvarea celor mai urgente probleme. In august 1864, cerea Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunii Publice, ca Arhivele Statului să se mute în încăperile de la mănăstirea Mihai Vodă, iar cancelaria arhivei să ocupe casele egumenești. Apreciind materialele documentare la justa lor valoare, G. Bolliac a manifestat o deosebită grijă pentru conesrvarea lor și îmbogățirea depozitelor Arhivelor Statului cu documente și arhive referitoare la istoria patriei noastre. In vederea completării depozitelor cu noi documente, cerea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice să publice în Monitorul Oficial un anunț prin care să se propună ca „toți acei care posedă acte interesante pentru Istoria națională să se adreseze la această direcțiune generală care va face urmările cuvenite pentru primirea tuturor acelora ce ar merita“. Ca urmare, o serie de particulari au donat importante documente privind istoria patriei noastre. In martie 1865, în urma demersurilor făcute, Corpurile Legiuitoare au votat Legea prin care arhivele mănăstirilor brincovenești se preiau de Arhivele Statului. Grija pentru buna păstrare a materialelor arhivistice intrate în depozitele Arhivelor Statului, care din cauza lipsei mijloacelor trebuincioase ,stau legate in pachete îndoite și înfășurate și astfel se rod la fiecare colț sau îndoitură, se desfigurează și se pierd adesea litere, fraze și chiar linii întregi”, l-a determinat pe Cezar Bolliac să propună Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice ca suma de 21.200 lei prevăzută in buget să fie folosită la „restaurarea documentelor vătămate și pentru legarea succesivă in cartoane, in toată mărimea lor, a tuturor celorlalte acte, ce trebuință va cere, sau pentru cele cu deosebire lungi a căror format nu ar permite aceasta de a se pune pe suluri de lemn și in tocuri cuvincioasă“. Conștient de valoarea materialelor documentare și de necesitatea folosirii lor atît din punct de vedere științific cît și practic a reușit să salveze de la distrugere, în condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea ca director general, multe documente arhive, atît vechi cît și conși temporane lui. Îu timp a condus Arhivele Statului, Cezar Bolliac n-a scăpat din vedere nici problema arhivelor create de diferite instituții, insistînd pentru înființarea de arhive speciale, în fiecare județ, in care să se concentreze actele tuturor autorităților locale, administrative și judecătorești, eclesiastice și militare. Străduindu-se ca Arhivele Statului să devină un centru de cultură, cu o bogată activitate științifică, a manifestat o grijă deosebită pentru publicarea de documente referitoare la istoria patriei. In acest scop, și-a prpus editarea unei publicații sub denumirea de „Revista generală a Arhivelor României“. In paginile revistei trebuia să apară „texte de documente din arhivele țării și din cele străine, cronici sau scrieri inedite“, precum și alte materiale „din țară cît și din străinătate care ar putea interesa istoria națională". Dîndu-și seama de importanța publicării de materiale referitoare la istoria națională, Cezar Bolliac a sprijinit inițiativa apariției „unui jurnal în care să se cuprindă documentele relative la istoria românilor". De aceea, a pus la dispoziția lui B. P. Hășdeu o serie de documente care urmau să apară în „Arhiva Istorică a României". Gezar Bolliac a acordat o atenție deosebită pregătirii profesionale a lucrătorilor din Arhivele Statului, fiind convins că pentru bunul mers al acestei instituții, destinată să păstreze și să prelucreze cel mai de preț material documentar pentru istoria țării, era nevoie de un personal special instruit. Ca urmare, o instituție de asemenea natură trebuie să aibe funcționari formați spre serviciile ei care să posede practica cît și cunoștințele respective ce în lipsă de o școală specială nu se pot dobîndi, decît printr-un lung exercițiu și o necontenită stăruință". Prin activitatea lui desfășurată ca director general, a contribuit la ridicarea pe treaptă superioară a muncii arhivistice și a prestigiului Arhivelor Statului. Prof. MIHAIL IONESCU 1 Filiala Vaslui a Arhivelor Statului