Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 888-962)

1971-02-25 / nr. 933

PAGINA 2 * fa mmmmm Cuvintarea tovarășului Nicolae Ceaușescu (urmare din pag. l)­blema coordonării cercetării le ministere și chiar pe econo­mie, pe întreaga țară, este deci o stringentă necesitate. Asigurînd această coordonare nu înseamnă că știrtiim sau împiedicăm în vreun fel dez­voltarea activității de cerce­tare care se desfășoară jos, in Institute și unități produc­tive. Pornind de la rolul impor­tant pe care îl are cercetarea științifică in creația de bunuri materiale, în perfecționarea producției și a întregii noas­tre activități va trebui să acor­dăm in permanență o atenție deosebită acestui sector, este necesar să ne preocupăm de organizarea institutelor și cen­­trelor de cercetare acolo unde ele sunt cel mai necesare pen­tru a asigura introducerea ra­pidă a noului în producție, fără însă a merge la unifor­­mizare. Să ținem seama în a­­ceastă privință de specificul fiecărei ramuri și să asigurăm o coordonare cit mai unitară a activității, fără ca aceasta să însemne neapărat o centra­lizare a muncii de cercetare. S-a vorbit aici despre cali­tatea produselor. Cred că pen­tru noi toți este clar că, dacă vrem să pătrundem cu mărfu­­rile noastre pe piața interna­țională, dacă dorim să dezvol­tăm economia națională la ni­velul tehnicii mondiale trebuie să acordăm o atenție deo­sebită problemei calității întregii noastre activități. Nu vreau să dau nici un e­­xemplu în această privință, dar consider că această pro­blemă trebuie să stea perma­nent în atenția tuturor cen­tralelor, a tuturor unităților noastre de producție. Până la urmă, calitatea nu o hotărăș­te controlul de calitate, ci ac­tivitatea practică, concretă a fiecărui muncitor, maistru, in­giner, a tuturor acelora care lucrează nemijlocit în procesul de producție. Este necesar să luăm asemenea măsuri nicit să facem ca din unitățile noas­tre să nu mai iasă în nici un fel produse necorespunzătoare. Numai cînd vom reuși ca a­­ceasta să devină o cauză ge­nerală a întregului colectiv, a­­tlinei vom realiza în mod co­respunzător problema calității. O altă latură importantă a activității centralelor noastre este asigurarea desfacerii pro­duselor. Am mai spus și cu alt prilej că procesul de pro­ducție se termină numai o da­tă cu vînzarea produsului, fie in țară, fie în străinătate, cu încasarea contravalorii lui și deci cu crearea condițiilor pen­tru reluarea ciclului de pro­ducție. Noi considerăm că problema desfacerii produse­lor trebuie rezolvată pe cen­trală. Din acest punct de ve­dere este necesar ca unități­le din cadrul centralelor să fie întrucîtva degrevate de a­­semenea sarcini, fără însă a considera că ele nu trebuie să se mai preocupe de­loc de felul cum se vinde produsul lor pe piață. Dar cel care tre­buie să realizeze desfacerea producției este centrala: ea trebuie să realizeze vînzarea atît în țară, cit și în străină­tate. Am mai discutat această problemă la consfătuirea pri­vind activitatea de comerț ex­terior și nu doresc să insis; asupra ei. In cadrul consfătuirii s-a vorbit mult de problema apro­vizionării tehnico-materiale. A­ceasta problemă constituie, de asemenea, o sarcină importan­tă ce revine centralelor, can trebuie să realizeze aprovizio­narea tehnico-materială a tutu­ror unităților de producție din cadrul lor. In legătură cu a­ceastă problemă s-au făcu aici multe propuneri juste, si special pentru îmbunătățirea proiectului de lege care s­­pregătește, pentru ridicarea ro­lului și răspunderii departa­mentului aprovizionării din ca­drul C.S.P. in asigurarea bu­nei aprovizionări tehnico-ma­teriale. Desigur, în domeniul apro­vizionării tehnico-materiale s­pun multe probleme. O bun aprovizionare începe în pri­mul rînd cu o planificare co­respunzătoare. După cum s știe, noi am realizat și chia am depășit, an de an, plane de producție. Aceasta inseam­­ă că, pină la urmă, am avs o balanță bună de materii pr­ie și materiale. Avem stab­ite norme de consum, dis­punemi de stocuri de materia­le, atît pentru producție, c­el de rezervă. Unele stocii sînt corespunzătoare, altele,­ spune, că sunt încă mici - dar totuși sunt. Există nota precise care stau la baza st­ailirii programului de activ­tate din unitățile de producți Atunci de unde intervin totu unele neajunsuri în aprovizi­narea tehnico-materială a pr­cesului de producție ? Dar părerea mea, lipsurile în d­meniul bunei aproviziona tehnico-materiale rezidă in p­mul rînd în nerespectarea co­tractelor, în nelivrarea la tin de către unitățile producăto­re a materialelor, subansam­blelor sau a produselor co­tractate cu alte întreprinde­reși n-aș fi vrut să dau­­ un exemplu, doresc totuși arăt că centrala de vagon a intimpinat mari greutăți realizarea sarcinilor de pl datorită faptului că alte intr­prinderi, cu care avea cc tracte de cooperare, au a­­livrat la timp boghiurile r­cesare. Asemenea situații , intîlnit și în legătură cu a produse. Or, mi mai asiguri livrarea promptă, fără înt ziere a produselor contrac­te vom contribui la buna­ganizare și desfășurare a p­ducției . Deci problema e d­e a introduce ordine in pla­nificarea noastră, de a asigura executarea la timp a comenzi­lor contractate. Eu înțeleg că am putea avea greutăți — și citeodată avem — cu produ­sele care întîrzie să ne vină din import, deși nici in aceas­tă privință n-ar trebui să in­­tîmpinăm dificultăți pentru că noi tot am alocat și alocăm banii necesari pentru impor­turi. Citeodată însă aceste importuri ne costă mai scump pentru că nu le contractăm la timp. Deci problema principală care se pune în legătură cu desfășurarea susținută, ritmică a procesului de producție, cu buna aprovizionare tehnico­­materială este realizarea unei planificări judicioase, introdu­cerea unei ordini desăvîrșite la livrările de produse dintre întreprinderi. Consider că in această privință, departamentu­lui aprovizionării din C.S.P., ca și ministerelor le revin încă sar­cini mari, pină cînd centralele vor prelua bine toate atribu­­țiunile ce le au. Avem cazuri cînd chiar între unitățile din cadrul aceleiași centrale, de­­pinzînd deci de același direc­tor de centrală, nu se realizea­ză la timp livrările diferitelor materiale sau subansamble. De aceea, consider că această problemă trebuie să preocupe în mod deosebit centralele , să fie luate măsuri hotărîte pen­tru a pune ordine în această privință, deoarece de aceasta depinde desfășurarea normală a activității de producție, și, în bună măsură, calitatea pro­­priu-zisă a produselor. In atribuțiile unităților cu statut de centrală, un loc im­portant îl va avea întocmirea planului de producție. Cînd s-a trecut la organizarea centra­lelor s-a pornit de la consi­derentul că ele trebuie să fie de fapt titularul de plan — asigurînd, firește, ca fiecare întreprindere componentă să participe și să-și spună păre­rea la stabilirea sarcinilor de plan ce-i revin. Centrala este unitatea cu care lucrează pla­nificarea, ministerul, finanțele și toate organismele noastre economice ! Pornind de aici, trebuie să stabilim atît mij­loacele, cit și organizarea co­respunzătoare, pentru ca cen­tralele să cunoască bine ca­pacitățile de producție pe care le au și, în concordanță cu ele, cu sarcinile generale puso de partid și guvern, să-și în­tocmească planul. In legătură cu aceasta do­resc să mă refer în continua­re la problema indicatorilor de plan. Desigur, pot fi mai mulți sau mai puțini indicatori; pen­tru oricine însă care va con­duce producția, pentru orice conducător de centrală, cu­noașterea unui număr foarte mare de indicatori este o ne­cesitate. Fie că vom cuprinde sau nu­ acești indicatori în planul de stat, centrala nu se va putea lipsi de ei, fiindu­-i absolut necesari pentru a asi­gura o conducere științifică și cu bune rezultate a activității economice. Poate oare cineva să nu cunoască ce produce și pentru cine, ce sortimente rea­lizează, atît în unități fizice, cit și valoric? Poate cineva să nu prevadă de unde și cum se aprovizionează, ce material a li stat necesare pentru sorti­mentele pe care le produce! Poate cineva să nu stabileas­că cu cine va coopera spre a realiza produsul respectiv. Poate să nu știe cu ce nu­măr de muncitori va realiza planul, ciți ingineri îi trebuie în proiectare, cîți în cercetare și în producție ? Care condu­câtor de centrală se poate an­gaja realmente să conducă ac­tivitatea economică fără să cu­noască acești indicatori de ba­ză ? Cu toții cunoaștem că forța hotărîtoare în producție este omul. Îndeplinirea planului de­pinde într-o măsură decisivă de felul cum asigurăm și for­măm cadrele necesare. Se știi că pentru a pregăti un ingine este nevoie de 5 ani de zile Necesarul de cadre trebuie deci cunoscut și prevăzut cu mult înainte, spre a ști unde să formăm aceste cadre, o să facem în acest scop. De a­semenea, ca să pregătim munu­citori calificați trebuie să știi dinainte cîți ne trebuie, școli dezvoltăm pentru aceas­­­­a. Deci problema stabilirii d indicatori preciși în legătur cu asigurarea și folosirea for­ței de muncă nu este o simpl formalitate, ci reprezintă o ne­cesitate stringentă pentru conducere eficientă a econo­miei­. Aș putea, desigur, să mă re­fer și la alți indicatori. N gindim ca, intr-adevăr, in pla­nul central să avem mai puțin indicatori, dar nu vom scuti­­ nimic centralele să aibă număr foarte mare de astfi­l de indicatori. Nu putem con­duce economia, activitatea ,! construcție socialistă, lăsînd­­ fiecare unitate să procedez cum dorește­m­ acest domeni hotăritor. Noi construim mod planificat — și trebu­i să asigurăm o repartiție­­ mai judicioasă a forței de mun­că în diferitele sectoare « activitate. Totodată, trebuie: veghem la folosirea raționa a acestor forțe, să creăm co­diții de lucru pentru toți o­menii muncii. In acest spit trebuie privită problema as­gurării și formării cadrelor iu ca un indicator la plus și în minus. Firește, unii ar putea sp­ue că aceasta înseamnă e­­sență mai multă. Da, tovară. De aceea ne și preocupăm introducem un sistem cu­ un modern de evidenta. Folosim mașini de calcul spre a putea ca, intr-adevăr, simplificînd munca oamenilor, să realizăm o evidență bună și la timp Fără o asemenea evidență nu se poate conduce economia ! Fiecare din conducătorii de centrală va trebui să introdu­că o disciplină de fier în a­­ceastă privință. Eu rog pe con­ducătorii centralelor să înțe­leagă că trebuie să acorde o atenție deosebită tuturor pro­blemelor care țin de o bună planificare, să nu caute să fu­gă de ele sub motiv că „o să le rezolve alții". S-au ridicat aici și unele probleme financiare ; nu aș dori să insist prea mult asu­pra lor. Noi pornim de la fap­tul că centrala trebuie să răs­pundă de întreaga activitate e­­conomico-financiară a unități­lor în subordine: legătura în­tre buget, bancă și unitățile de producție este centrala; ea trebuie să aibă o evidență ge­nerală a beneficiilor și să le verse la buget, indiferent unde se realizează aceste beneficii. Centrala trebuie să cunoască și să urmărească indicatorii financiari, să știe cum se rea­lizează beneficiile și ceilalți indici de către toate unitățile din cadrul său , ea centrali­zează rezultatele obținute în realizarea acestor indicatori și din dispoziția ei se fac toate repartițiile, stabilindu-se atit ceea ce rămîne la întreprin­deri și centrală, cit și ceea ce se varsă la buget in conformitate cu prevederile legii. Va trebui să examinăm o serie de propuneri care s-au făcut aici privind lăsarea u­­nor fonduri la dispoziția cen­tralelor, dar procedînd la o redistribuire a acestora și a­­sigurînd un control unitar a­­supra folosirii și cheltuirii lor, tocmai spre a întări rolul și atribuțiunile acestor unități in conducerea activității economi­ce. De altfel, în ce privește investițiile, în afară de anu­mite cazuri, cea mai mare par­te se fac prin centrală. Este adevărat că aceasta implică anumite obligații, dar nu vom renunța niciodată la acest sis­tem și nici la controlul res­pectiv. Centralele au astăzi dreptul să avizeze investiții pină la 30 de milioane, desi­gur, în conformitate cu legile în vigoare. Dar poate oare ci­neva, atunci cînd realizează o lucrare de investiții, să renun­țe la întocmirea unui proiect sau să nu supună proiectul res­pectiv spre avizare și control? Nimeni nu poate pretinde a­­cest lucru! Altceva este însă de a simplifica, eventual, une­le faze de realizare a investi­ției cum, de altfel, au făcut unele centrale care și-au ela­borat proiectul, și au execu­tat, în cadrul planului gene­ral, lucrările respective, fără să mai apeleze la proiectanți și chiar la constructori din a­­fară. Considerăm că aceasta este o practică bună pe care am recomandat-o și o recoman­dăm. Am constatat că aceste centrale au executat o serie de lucrări mari cu aproape 50 la sută mai ieftin decât dacă le-ar fi realizat prin întreprinderile specializate ale Ministerului Construcțiilor Industriale, care în­ general lucrează bine, dar foarte scump. Deci, asemenea atribuții și sarcini rămîn la centrale — și trebuie să la întărim în conformitate cu le­gile și cu normele generale care guvernează economia noastră. Pe drept cuvint cîțiva tova­răși au ridicat aici problema unei mai bune cooperări di­recte între unitățile cu statut de centrală. însăși legea con­tractelor prevede o cooperare strînsă și o legătură perma­nentă între centrale — atît din cadrul aceluiași minister, cit și dintre centralele apar­­țnind unor ministere diferite — pentru a stabili împreună cum să rezolve anumite pro­bleme, inclusiv cum pot coo­pera la realizarea unor obiec­tive economice. O sarcină importantă a cen­tralelor industriale este asigu­rarea pregătirii cadrelor și a reciclării acestora. De altfel, în legea supusă discuțiilor privind reciclarea cadrelor se prevede in mod expres aceas­tă obligație a centralelor. Este de înțeles că centralele tre­buie să se preocupe atît de formarea muncitorilor califi­cați, de promovarea lor în producție, cit și de asigurarea necesarului de cadre cu stu­dii medii și superioare. Desi­gur, toate acestea trebuie să se facă în conformitate cu normele generale. In consfă­tuirea noastră s-au făcut cîte­­va propuneri in legătură cu u­­nele derogări de la legile în vigoare privind promovarea în diferite funcții. Această pro­blemă este destul de serioasă și ea trebuie tratată ca atare. Să avem In vedere că legile noastre privind stagiile In pro­ducție sunt unice pentru toa­tă economia; a admite dero­gări de la eie ar însemna să nu soluționăm în mod cores­punzător această problemă, să creăm posibilități ca în unele cazuri promovările să nu se facă în conformitate cu nevoi­le economiei și să se dea naș­tere la abuzuri și favoritisme în această privință. "Există, intr-adevăr, o proble­mă pe care noi o analizăm și va trebui s-o soluționăm în mod corespunzător — aceea a promovării de maiștri din fin­­gul muncitorilor de înaltă ca­lificare. In general, trimitem in școlile de maiștri tineri de 18 ani și, la 21 de ani, după ce absolvă cursurile respec­tive, le este greu să conducă producția, pentru că n-au avut înainte practica necesară ca muncitori. Va trebui să reve­dem această lege, să recrutăm pentru școlile de maiștri oa­meni cu practică în producție, să organizăm pregătirea lor corespunzătoare spre a căpă­ta cunoștințele necesare de organizatori și conducători ai producției. Desigur, acolo unde se va ivi necesitatea, și de la caz la caz, va trebui să admitem ca uniii muncitori de înaltă calificare să poată fi promovați maiștri, urmînd ca între timp să frecventeze cursurile respective, pe care le avem de altfel organizate în toate întreprinderile. Aici se ridică și alte aspecte — legate de salarizare, de cointeresare, — pe care însă le vom ana­liza în mod special spre a so­luționa cu­ mai bine această problemă. Este adevărat, noi am stabilit o oarecare core­lație în ce privește salariul tarțiar, dar nu este însă sufi­cient de bine rezolvată pro­blema legării mai strînse a veniturilor maistrului de re­zultatele obținute de secția sau atelierul de producție pe care acesta îl conduce. Va trebui să studiem această problemă și să o soluționăm în mod co­respunzător. Dar, pornind de aici, nu pu­tem extinde aceste derogări la ingineri, la cercetători și așa mai departe, decit în li­mitele și in cazurile prevăzu­te în lege pentru categoriile respective. Astăzi există to­tuși un număr suficient de cadre cu studii superioare și m­edii și n-am putea spune că nu avem posibilitatea să aco­perim toate sectoarele cu oa­meni avînd stagiul corespun­zător. Desigur, sînt și unele mici excepții cînd, de la caz la caz, se dau aprobările ne­cesare. In general, însă, sun­tem­ astăzi in situația să putem spune că nu este necesar să apelăm la derogări de la pre­vederile legii pentru a acoperi nevoile de cadre ale unor sec­toare. In continuare doresc să a­­trag atenția asupra unei pro­bleme pe care o consider deo­sebit de importantă. Este vor­ba de preocuparea pe care tre­buie s-o manifeste conducerile centralelor față de problemele sociale, de îmbunătățirea con­dițiilor de muncă și de viață ale oamenilor muncii. Desigur, sunt organizații care au mare rol în această privință, dar și centralele, conducerile lor vor trebui să urmărească îndea­proape cu prevederile privind realizarea creșterii veniturilor, îmbunătățirea condițiilor de lu­­cru și măsurile pentru a asi­gura aceste condiții, precum și alte prevederi de ordin so­cial să se realizeze cit mai bine. Avem in vedere ca, în acest cincinal, să ajungem, de la 27.000 de locuri în creșe, ci­ avem astăzi, la 80—100.000; aceasta va ajuta la rezolvarea în condițiuni bune a acestei probleme. Va crește numărul de cămine pentru copii, vom construi, de asemenea, un nu­măr însemnat de locuri in că­mine pentru tineret. Se pre­vede a se organiza cantine corespunzătoare, în raport cu necesitățile și cerințele oame­nilor muncii. Avem un șir de prevederi în legătură cu rezol­varea altor probleme de in­teres social — la care m-am mai referit. In ce privește lo­cuințele, cunoașteți că se pre­vede construirea a 500.000 de apartamente, dar probabil că această cifră va fi depășită, încă de acum am suplimentat cu 15.000 de apartamente pla­nul de construcții de locuințe în Capitală. Dacă ne vom o­­cupa serios de realizarea la timp a tuturor acestor preve­deri, vom obține progrese în­semnate în soluționarea mul­tora din problemele în care mai întîmpinăm astăzi unele greutăți. Firește nu se poate spune că în 5 ani vom rezol­va total problema locuințelor, deoarece cerințele în acest domeniu cresc, oamenii, care stau astăzi într-o casă mai modestă, mii ne vor neapărat să se mute în alta mai mare — acesta este un lucru firesc; va trece încă mult pină cînd vom putea spune că am asi­gurat un fond de locuințe ca­re să satisfacă toate cerințele așa cum dorește fiecare. Dar prevederile pe care le avem în această privință trebuie ur­mărite și realizate în bune condițiuni. Consider că trebuie să ți­nem seama de o serie de pro­puneri formulate aici privind atribuirea fondurilor și mijloa­celor materiale centralelor pen­­­­tru a realiza asemenea pre­vederi cu caracter social — locuințe, creșe, cantine, cămi­ne — asigurînd In felul a­­cesta o legătură mai strînsă a salariaților cu întreprinderea respectivă. Așa cum am spus și la adunarea salariaților de la „23 August“, vom distribui și locuințele prin întreprin­deri, vom face ca, prin dez­voltarea rețelei de creșe, de cămine și prin alte măsuri cu caracter social, salariații să se simtă mai strîns atașați de în­treprinderea unde lucrează. Deci acesta va fi un factor care va întări propriu-zis ro­lul întreprinderilor, legătura lor cu masele de oameni ai muncii. Din acest punct de vedere consider că este bine să revedem și să lărgim atri­buțiile centralelor și întreprin­derilor. Nu am vorbit despre minis­tere pentru că despre ele am mai discutat și în alte împre­jurări. Este însă clar că, o da­tă cu lărgirea atribuțiilor cen­tralelor și întreprinderilor e­­conomice, se modifică și rolul pe care îl au astăzi ministere­le. Ele vor trebui să renunțe la o serie de practici din tre­cut — cînd se ocupau de re­zolvarea tuturor problemelor— să lase o mare parte din a­­ceste probleme în răspunderea noilor organisme economice. In schimb, ministerele trebuie să acorde mai multă atenția problemelor conducerii gene­­rale, rezolvării lor unitare pen­tru toate sectoarele de care se ocupă. In felul acesta ele vor putea, intr-adevăr, să ai­bă o privire de perspectivă, să acorde mai multă atenție problemelor introducerii nou­lui, organizării unitare a cer­cetării și soluționării proble­melor generale ale conducerii ramurilor respective. In concepția despre care am vorbit pină acum, cresc foar­te mult atribuțiile centralelor și întreprinderilor. Nu aș dori, insă, să rămină cineva cu im­presia că, luind aceste mă­suri, va trebui, în vreun fel, să nu mai asigurăm în conti­nuare conducerea unitară, centrală a întregii activități e­­conomice. Nu este de conceput conducerea economiei intr-un stat socialist fără o îndruma­re unitară, fără a avea o pri­vire de ansamblu! In acest sens, crește deosebit de mult rolul Comitetului de Stat al Planificării, al Ministerului de Finanțe, al organelor de sinte­ză în general. Desigur, ele nu vor trebui să intre într-un șir de probleme mărunte, dar a a­­sigura o bună orientare și pla­nificare a dezvoltării armoni­oase a tuturor ramurilor și sectoarelor de activitate — a­­ceasta constituie o problemă esențială pentru progresul în­­tregii economii naționale. Este, de asemenea, necesar să acționăm cu mai multă fer­mitate pentru simplificarea sta­tisticii, a evidenței și, în general, pentru mai buna or­ganizare a informaticii. — a­­semenea măsuri sunt esențiale pentru a asigura o conducere operativă, pentru rezolvarea in bune condițiuni a tuturor sar­cinilor ce stau în fața unită­ților economice. In cadrul consfătuirii s-au ridicat și unele probleme in legătură cu transporturile. îm­bunătățirea activității in trans­porturi trebuie să constituie o preocupare serioasă, deoa­rece este anormal ca, din pri­cina unor neajunsuri din acest sector, să creăm greutăți ac­tivității economice. Se știe că în această ramură există o dotare destul de satisfăcătoa­re și ar trebui deci să avem un transport bine organizat. Totuși, capacitățile de trans­port nu sunt utilizate cum tre­buie, se pierde încă mult timp; în general, nu putem spune că transporturile au acționat cum trebuie pentru a asigura o bună aprovizionare și la timp a activității economice. In ce privește proiectele de legi dezbătute in consfătuire, sunt de acord cu majoritatea propunerilor care s-au făcut în legătură cu ele. Statutul ar trebui să fie un statut—tip, pentru că el nu poate să dea soluții și să fie aplicat unitar de toate unitățile, acest sta­tut trebuie să oglindească cî­­teva prevederi generale, obli­gatorii, urmînd ca, pe baza lor, fiecare să-și adopte un regu­lament sau un statut propriu. Intr-adevăr, poate că unifica­rea acestor prevederi într-o singură lege ar fi binevenită. In ce privește legea privind aprovizionarea tehnico-materi­ală, cred că sunt justificate propunerile care s-au făcut in legătură cu îmbunătățirea ei. Să prezentăm această lege o dată cu Legea planificării, care va trebui să fie gata în acest an. In general, sunt de acord că va trebui să elaborăm le­gile in așa fel nncit să nu mai fie nevoie de instrucțiuni sau de hotărîri pentru aplicarea lor. De altfel am mai subliniat a­­ceastă problemă și în alte îm­prejurări. Legea însăși să con­­stituie cadrul după care să se conducă fiecare în activitatea sa! Este necesar ca, pe baza dis­cuțiilor din aceste zile, să tre­cem la măsuri pentru îmbună­tățirea activității noastre. Tre­buie să acționăm cu mai mul­tă răspundere în luarea măsu­rilor, să asigurăm o mai mare stabilitate în organizarea acti­vității de producție din între­prinderi. Să ținem seama de schimbul de experiență pa care l-am făcut în cadrul a­­cestor discuții și să acționăm u­n mod corespunzător pentru îmbunătățirea în continuare a stilului și metodelor noastre de lucru. Trebuie să obținem o ridicare generală a nivelului de conducere al intregii activități, să facem ca toți conducătorii de centrale și de unități, toți activiștii din economie să a­­corde mai multă atenție îm­bogățirii cunoștințelor lor pro­fesionale. Însușirii metodelor moderne de conducere spre a putea astfel să-și îndeplineas­că în cele mai bune condiții sarcinile deosebit de mari ea le revin. Datorită caracterului special al consfătuirii noastre din a­­ceste două zile, în cadrul ei am vorbit mai puțin despre problemele practice ale activi­tății de producție pe 1971. Nu aș dori să se înțeleagă însă prin aceasta că intorcindu-ne acasă trebuie să ne ocupăm numai de problemele de orga­nizare și să uităm esențialul— asigurarea realizării planului de producție. Vă sînt cunoscute prevede­rile noului plan cincinal 1971— 1975, întrucît le-am dezbătut în mai multe rânduri împreună cu întreprinderile, cu centra­lele și ministerele, cu activul de partid și de stat. Planul cin­cinal pune sarcini deosebite in ce privește dezvoltarea în ritm inalt a producției in toate ra­murile, îmbunătățirea calității produselor, ridicarea calitati­vă a tuturor laturilor activită­ții economice. Aceste sarcini, izvorite din necesitatea de a asigura progresul multilateral al întregii societăți, sunt pe de­plin realizabile. îndeplinirea lor cere mobilizarea intensă a energiilor și capacităților crea­toare ale întregului popor, o muncă intensă și susținută in toate sectoarele de activitate. Realizarea tuturor sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului va apropia și mai mult țara noastră de statele cu economie dezvoltată, va crea noi condiții pentru creș­terea in continuare a venitu­rilor tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, a salariu­lui real, a cheltuielilor social­­culturale, pentru ridicarea ge­nerală a nivelului de trai al poporului — țelul suprem al întregii politici a partidului și statului nostru. Anul 1971 este hotărâtor pen­tru îndeplinirea întregului cin­cinal. Rezultatele obținute în primele două luni din acest an — în industrie, în construcții și în celelalte ramuri — ne îndreptățesc să apreciem că planul pe 1971 a fost pregătit în condiții bune, că am pășit cu succes în noul cincinal. Suntem­ încredințați că centra­lele industriale, toate unitățile din economie vor dezvolta a­­ceste succese, vor munci neo­bosit pentru înfăptuirea tutu­ror obiectivelor și sarcinilor prevăzute în noul plan cinci­nal. Tot ceea ce am discutat în consfătuire, problemele pe care le-am abordat, trebuie să ne ajute să asigurăm îndepli­nirea în cele mai bune con­­dițiuni a sarcinilor de produc­ție. Eu rog pe toți tovarășii să ia măsurile necesare pentru a face ca planul pe acest an să fie îndeplinit în întregime și în cele mai bune condițiuni. Să asigurăm realizarea inves­tițiilor planificate și darea în folosință la termen a tuturor capacităților — și, în această privință, cu cît vom putea să devansăm mai multe capacități, cu atît va fi mai bine din toate punctele de vedere. Să realizăm, de asemenea, preve­derile privind exportul, care trebuie să constituie o sarcină esențială pentru toate unită­țile de producție ! In acest context, doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit de important pe care îl au organele sindicale în so­luționarea tuturor problemelor care s-au ridicat aici. Sindi­catele trebuie să ia parte mai activă la întreaga muncă de îmbunătățire a activității ge­nerale a centralelor industria­le și unităților economice, la realizarea în condiții optime a tuturor sarcinilor de plan pe acest an. Totodată doresc să relev și cu acest prilej rolul însemnat ce revine în această privință comitetelor județene și orga­nizațiilor de partid. Cred că nu trebuie să mai repet că este necesar ca secretarul de partid să participe, cu toate drepturile și obligațiile, în co­mitetul de direcție, deci să-și asume și răspunderea pentru h­otărîrile care se iau. Auto­ritatea lui va depinde de felul cum va munci; trebuie, însă, să-i fie dar fiecăruia că au­toritatea se ciștigă nu stînd în afara problemelor, ca ob­servator, ci numai pătrunzînd în miezul lor, acționînd pen­tru rezolvarea corespunzătoa­re a acestora și unind in acest scop toate forțele întreprin­derii, ale comuniștilor și oa­menilor muncii. Dacă nu va face acest lucru, nu va avea autoritate în întreprindere și, în consecință, va trebui, pro­babil, ca organizația de bază să-și aleagă ca secretar un to­varăș care realmente este în stare să conducă această ac­tivitate. Așa cum, de altfel, se va întîmpla cu oricine, in­clusiv, cu directorul care nu va lucra bine și își va pierde autoritatea. Și, după cum am spus mai înainte, această au­toritate se creează și se păs­trează acționind hotărît pen­tru soluționarea corespunză­toare a diferitelor probleme care se ridică în­ activitatea întreprinderii respective. Nu­mai atunci vom avea buni se­cretari de partid, buni direc­tori, cadre bune, cu autoritate! (Aplauze prelungite). In încheiere, doresc să-mi exprim convingerea că lucră­rile consfătuirii au contribuit la o mai bună înțelegere a rolului și sarcinilor noilor or­ganisme economice, că pe baza lor se vor lua măsuri concrete pentru îmbunătățirea activității în toate sectoarele economiei. Iată de ce doresc să urez tuturor celor prezenți aici, conducerilor tuturor în­treprinderilor și unităților cu statut de centrală, precum și salariaților lor noi succese in realizarea sarcinilor puse de Congresul al X-lea al partidu­lui pentru dezvoltarea econo­mică și socială a patriei, pen­tru perfecționarea producției de bunuri materiale și spiri­tuale, pentru creșterea nivelu­lui de bunăstare și civilizație a întregului nostru popor. Vă doresc tuturor multă să­nătate și fericire ! (Aplauze puternice, prelungite). I Manifestări dedicate aniversării semicentenarului partidului In cinstea sărbătoririi se­micentenarului Partidului Co­munist Român, pretutindeni in țară, organizațiile de ma­să și obștești, instituțiile, a­­șezămintele culturale iniția­ză diverse manifestări care contribuie la cunoașterea trecutului glorios de luptă al partidului și poporului nos­tru, a succeselor înregistrate în construcția socialismului și a perspectivelor luminoa­se ce se deschid în fața Ro­mâniei socialiste. Asemenea acțiuni care permit înțelegerea de către toți oamenii muncii — munci­tori, țărani și intelectuali - a politicii științifice a parti­dului și statului nostru au fost organizate în majorita­tea localităților din județul Vaslui. La Bârlad, din inițiativa Comitetului municipal al U.T.C., a fost prezentată, re­cent, în fața tinerilor de la Fabrica de confecții și de la Oficiul P.T.T.R., expune­rea „P.C.R. și organizația revoluționară de tineret", iar la Casa municipală de cul­tură a avut loc o întîlnire a membrilor comisiilor po­­litico-ideologice din între­prinderile și instituțiile muni­cipiului cu tov. Ion Blaga, redactor la Editura Politică. La I.E.S.L., prof. Mihai Veli­­ca a vorbit despre ,Miș­carea muncitorească din Ro­mânia între anii 1900-1921". •" In comuna Alexandru Vla­huță, expunerea tov. Gheor­­ghe Nedelcu despre .Bilan­țul transformărilor în viața economică și socială a pa­triei noastre" a fost urmată de un frumos program ar­tistic. La Moara Grecia a fost organizată seară litera­ră „Poeții noștri cîntă par­tidul", iar la Huși, Casa oră­șenească de cultură și co­misia de femei in colabora­re cu Biblioteca Orășeneas­că, a prezentat recitalul de versuri „Ciităm partidul și poporul". Alte manifestări similare au avut loc și la Roșiești, Vutcani, Tutova, Codăești.­ ­ In săptămîna in curs, sînt programate următoarele ac­țiuni : 25 februarie a.c. : Intîlni­­rea, de la clubul tineretului din Birlad, a unor vechi militanți ai mișcării muncitorești, mem­bri ai P.C.R. din perioada ilegalității, cu tinerii din lo­calitate (orele 18,30); sim­pozionul „Idealul politic al tineretului român - idealul unei generații crescute și în­drumate de partid", care va avea loc la Căminul cultu­ral din Vutcani , 26 februarie a.c. ; Simpo­zionul, de la Fabrica de rul­menți din Birlad, pe tema : „Lupta și victoriile obținute de poporul român sub con­ducerea P.C.R. în cei 50 de ani de la crearea sa", la care își dau contribuția pro­fesorii C. Giușcă, Vasile Pa­­lade și Grigore Petcu (ore­le 15)"; 27 februarie a.c.: expune­rea prof. Nicoleta Ciucă „Lupta și victoriile obținute de poporul român sub con­ducerea P.C.R.", la Sanato­riul T.B.C. (orele 12,30) ; ex­punerea „P.C.R. — continua­tor al luptei revoluționare și democratice a poporului nostru", de la căminul cul­tural Vutcani (orele 16,30), 28 februarie a.c. : Simpo­zionul „Din lupta revoluțio­narilor români pentru liber­tate socială", de la căminul cultural din comuna Ale­xandru Vlahuță. CEZAR BOLLiAC, director al Arhivelor Statului „Bolliac e firește - așa cerea vremea și afa cerea și firea sa — poetul libertății, dușmanul privilegiilor, oosân­­ditorul boierilor.. N. IORGA’" έmplinirea a 90 de ani de la moartea lui Cezar Bolliac ne oferă prilejul de a releva, o dată mai mult, rolul important pe care acesta l-a jucat în eveni­mentele de la jumătatea seco­lului al XIX-lea. Reprezentant al curentului democrat-revo­­luționar care reflectă năzuin­țele și lupta forțelor sociale purtătoare de progres, Bolliac, prin întreaga sa activitate so­­cial-politică și prin opera­­ li­terară și jurnalistică, s-a do­vedit a fi partizan al acțiu­nilor revoluționare în rezol­varea problemelor sociale și naționale care frămîntau Prin­cipatele Române. Grăitoare în acest sens este și activitatea sa ca director al Arhivelor Statului din Bucu­rești. Numit în această func­ție în 1864, a desfășurat timp de doi ani o muncă intensă, concretizată în grija pe care a avut-o pentru preluarea, in­ventarierea și păstrarea în bune condițiuni a materialelor documentare. Preluînd acest post, Bolliac a trecut la rezolvarea celor mai urgente probleme. In au­gust 1864, cerea Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucți­unii Publice, ca Arhivele Sta­tului să se mute în încăperile de la mănăstirea Mihai Vodă, iar cancelaria arhivei să ocu­pe casele egumenești. Apreciind materialele docu­mentare la justa lor valoare, G. Bolliac a manifestat o de­osebită grijă pentru conesrva­­rea lor și îmbogățirea depozi­telor Arhivelor Statului cu documente și arhive referi­toare la istoria patriei noastre. In vederea completării de­pozitelor cu noi documente, cerea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice să publi­ce în Monitorul Oficial un anunț prin care să se propună ca „toți acei care posedă acte interesante pentru Istoria na­țională să se adreseze la a­­ceastă direcțiune generală ca­re va face urmările cuvenite pentru primirea tuturor ace­lora ce ar merita“. Ca urmare, o serie de particulari au do­nat importante documente pri­vind istoria patriei noastre. In martie 1865, în urma de­mersurilor făcute, Corpurile Legiuitoare au votat Legea prin care arhivele mănăstirilor brincovenești se preiau de Arhivele Statului. Grija pentru buna păstrare a materialelor arhivistice intra­te în depozitele Arhivelor Sta­tului, care din cauza lipsei mijloacelor trebuincioase ,stau legate in pachete îndoite și înfășurate și astfel se rod la fiecare colț sau îndoitură, se desfigurează și se pierd ade­sea litere, fraze și chiar linii întregi”, l-a determinat pe Cezar Bolliac să propună Mi­nisterului Cultelor și Instrucți­unii Publice ca suma de 21.200 lei prevăzută in buget să fie folosită la „restaurarea docu­mentelor vătămate și pentru legarea succesivă in cartoane, in toată mărimea lor, a tutu­ror celorlalte acte, ce trebuin­ță va cere, sau pentru cele cu deosebire lungi a căror format nu ar permite aceasta de a se pune pe suluri de lemn și in tocuri cuvincioasă“. Conștient de valoarea ma­terialelor documentare și de necesitatea folosirii lor atît din punct de vedere științific cît și practic a reușit să sal­veze de la distrugere, în con­dițiile grele în care și-a des­fășurat activitatea ca director general, multe documente arhive, atît vechi cît și con­și temporane lui. Îu­ timp a condus Arhivele Statului, Cezar Bolliac n-a scă­pat din vedere nici problema arhivelor create de diferite instituții, insistînd pentru în­ființarea de arhive speciale, în fiecare județ, in care să se concentreze actele tuturor au­torităților locale, administra­tive și judecătorești, eclesias­­tice și militare. Străduindu-se ca Arhivele Statului să devi­nă un centru de cultură, cu o bogată activitate științifică, a manifestat o grijă deosebită pentru publicarea de documen­te referitoare la istoria patriei. In acest scop, și-a prpus edi­tarea unei publicații sub de­numirea de „Revista generală a Arhivelor României“. In pa­ginile revistei trebuia să a­­pară „texte de documente din arhivele țării și din cele stră­ine, cronici sau scrieri inedi­te“, precum și alte materiale „din țară cît și din străinăta­te care ar putea interesa isto­ria națională". Dîndu-și seama de importan­ța publicării de materiale re­feritoare la istoria națională, Cezar Bolliac a sprijinit ini­țiativa apariției „unui jurnal în care să se cuprindă do­cumentele relative la istoria românilor". De aceea, a pus la dispoziția lui B. P. Hășdeu o serie de documente care ur­mau să apară în „Arhiva Isto­rică a României". Gezar Bolliac a acordat o atenție deosebită pregătirii profesionale a lucrătorilor din Arhivele Statului, fiind con­vins că pentru bunul mers al acestei instituții, destinată să păstreze și să prelucreze cel mai de preț material documen­tar pentru istoria țării, era nevoie de un personal special instruit. Ca urmare, o­­ institu­ție de asemenea natură tre­buie să aibe funcționari for­mați spre serviciile ei care să posede practica cît și cunoș­­tin­țele respective ce în lipsă de o școală specială nu se pot dobîndi, decît printr-un lung exercițiu și o necontenită stă­ruință". Prin activitatea lui desfășu­rată ca director general, a contribuit la ridicarea pe treaptă superioară a muncii­­ arhivistice și a prestigiului Ar­hivelor Statului. Prof. MIHAIL IONESCU 1 Filiala Vaslui a Arhivelor­­ Statului

Next