Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)
1973-04-01 / nr. 1584
Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU LA ADUNAREA FESTIVA CONSACRATA ÎMPLINIRII A 80 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI POLITIC AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democratice ale poporului român, ale Dragi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dezvoltarea generală economicosocială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp frânată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, o influență profund negativă asupra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român și care a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul secolului XVIII și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și industriei, relații de producție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democratică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenței de stat a României în 1877. sau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică dezvoltării economiei Țărilor Românești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale industriei naționale. Penetrația capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creșterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care își desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcțiilor de mașini, chimică, textilă, de celuloză hîrtie, capitalul autohton investitii în societățile industriale pe acțiuni ,avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetrației capitalului Străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile forțelor progresiste, patriotice ale comuniștilor — de care sînt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor, precum și vechilor militanți comuniști, socialiști, revoluționari și democrați cele mai calde occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forțe sociale și politice ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție economică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, comerciale și, implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiective ale dezvoltării societății noastre. Specificul desfășurării revoluției burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unității naționale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă.Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliștii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acționau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piețe de desfacere a produselor lor, accentuează contradicțiile de stlasă din sinul societății românești de atunci, impulsioneafelicitări, precum și urarea de a ține mereu sus steagul socialismului și comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, nenrecupetind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoare.ză mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-sociale a țării, schimbărilor care au loc în real portul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a maselor muncitoare de exploatare și asuprire, căpătînd, totodată, și un caracter național, patriotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suveranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut : greve și demonstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți democratice indispensabile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus sericole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noastre naționale, pentru neatârnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, a victimelor opresiunii burghezo-moșierești. In această perioadă, în Țările Românești se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abnegație energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca clasă, înțelegând că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru desfășurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut și s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sînt asociațiile profesionale de întrajutorare — organizații ce-și propuneau la început revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizații se consolidează și se înmulțesc , jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lucrătorilor din România care-și propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din întreaga țară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară națională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea și intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut și au în Copliferă 5 ° pronapp tot larg în țara noastră ideile socialiste. De altfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Țările Române, cîștigînd adepți în rîndul unor intelectuali preocupați de găsirea unor căi noi de dezvoltare a societății, , și care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din inițiativa lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoașterea programului internaționalei întemeiate de Marx și Engels care a avut o puternică influență asupra dezvoltării luptei revoluționare din România. In 1869, la Timișoara, ia ființă o secție a Internaționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfășurat o largă activitate propagandistică, editînd o seamă de publicații ca: „Socialismul“,„Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de intelectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință“, „Originea familiei, a proprietății private și a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capitalul“ și altele, la puțin timp după apariția lor. în felul acesta, militanții socialiști, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului științific. In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, in presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist", a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiștii români ?“, în care era susținută și argumentată temeinic necesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluționară pen continuare în pag. a 2-a) începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspindirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Lucrători de pe ogoare. Acum, fiecare oră are o valoare excepțională La arat și semănat pe parcelele zvîntate! Unii termină semănatul culturilor din prima urgență, iar alții incă nu și-au procurat sămința Continuînd o bună tradiție, numeroase unități agricole cooperatiste, printre care merită să fie amintite cele de la Berezeni, Huși, Zorleni, Blăgești și Băcani și-au procurat și pregătit din timp semințele necesare. In schimb, în alte unități din județ, această problemă nu este în întregime rezolvată nici acum. Pe data de 29 martie, tovarășul Petru Popa, președintele cooperativei agricole de la Văleni de Huși, umbla prin județ, în căutarea unor semințe. Această unitate nu-și procurase, la data amintită, nici un bob din cele 5.000 de kg. de măzăriche sau mazăre pentru sămînță, 2.500 de kg. de ovăz și 600 de kg. de lucernă. De asemenea, potrivit unor situații existente la laboratorul de control al semințelor, tot la 29 martie, la C.A.P. Deleni de Vaslui continuau să nu fie tratată mazărea (6 tone), împotriva gărgăriței. In urmă cu cîteva săptămâni, analizele probelor materialului seminal, de la Deleni, au stabilit că este necesară tratarea întregii cantități ce urmează să fie însămânțată. Probele luate pentru a doua oară, recent, au stabilit că factorii de răspundere din cooperativă au nesocotit concluzia primei ani-Podgorenii de la cooperativa agricolă Văleni de Huși au trecut cu toate forțele la efectuarea tăierilor în plantația viticolă. lize. Cazul trebuie luat urgent în discuție de către forurile competente și cei vinovați să fie trași la răspundere. La cooperativa agricolă Bogdana, datorită impurităților rezultate la analiză, buletinele au stabilit că cele 5 tone de mazăre nu pot fi introduse în sol, așa cum sunt acum. Același lucru se poate spune despre 2 tone de ovăz, la cooperativa agricolă din Bunești. Intr-o situație similară se află 2 tone de ovăz și 8 de fasole la cooperativa agricolă Albești. La C.A.P. Munteni de Sus s-au adus 1.300 de kg. de floarea-soarelui, de la Centrul de semințe Bîrlad, care, însă, conține un procent de impurități cu mult peste cel admis de STAS. Situații asemănătoare există, în ceea ce privește unele cantități de semințe, pe care le-au luat de la C. S. VÎNATORU (continuare în pag. a 4-a) Bilanț rodnic In ultimele zile, membrii secțiilor de mecanizare din județ au intrat în cîmp cu o parte din tractoarele și mașinile afectate campaniei agricole de primăvară. Potrivit unui bilanț întocmit de tovarășii de la Trustul județean de mecanizare, în ziua de 30 martie, tractoriștii din județ au arat 422 de hectare, au pregătit terenul pentru însămînțări pe alte încă aproape 1100 de hectare, au însămânțat 433 de hectare, cu diferite culturi urgența întîi, din au grăpat 1700 de hectare. De la începutul campaniei și pacă ieri dimineață, mecanizatorii din județ au efectuat arături pe 4541 de hectare, au discuit 2.138 de hectare, au însămânțat 462 de hectare cu culturi din prima urgență, au grăi pat 2.686 hectare, au efectuat lucrarea cu sapa ^ rotativă pe 311 hectare și au fertilizat cu îngrășăminte chimice ^ mai bine de 35.000 de hectare. • Printre fruntașii se numără tractoriștii din cadrul stațiunilor Mur ?geni, Grumezorița, Huși, Bogdănești, Șuletea, Rîșești, Zorleni, Vaslui. ^ IMPORTANTE SUCCESE ÎN ÎNDEPLINITA SARCINILOR ECONOMICE Ieri, în zona industriala A intrat în funcțiune Stația de 110 kw „Vaslui 2“ In cursul zilei de ieri, în zona Industrială a Vasluiului, a avut loc o nouă premieră. Tovarășul Mihăilă Moisă, inginerul șef al lotului Vaslui aparținînd de Șantierul Electromontaj Iași, întreprinderea Electromontaj Bacău, ne-a informat că a fost conectată la sistemul energetic național Stația de 110 kilowați Vaslui 2. De menționat că obiectivul a fost predat la termenul planificat beneficiarului I.R.E. Iași. El este destinat alimentării cu energie electrică a întreprinderilor existente și cele care se vor construi în viitor în această zonă industrială. Am mai fost Informați că la montarea aparaturii și-au adus o contribuție însemnată montorii Alexandru Kemenes, Florin Alăzăroaie, Cristian Teodor, V. Mascalage și alții. măvară, mobilizați de organizația de partid, printr-o organizare rațională a activității de producție, lucrătorii ocoalelor silvice din județ au depășit planul trimestrial cu 10 la sută. Cele mai semnificative sporuri au fost înregistrate la sortimentele : vînat viu, cu 27 la sută, răchită — 20 tone și curățiri — 1.000 m.c. O atenție deosebită a fost acordată lucrărilor de investiții, unde planul a fost îndeplinit în procent de 114 la sută. Au fost, de asemenea, împădurite, peste prevederile inițiale, 112 hectare, din care 90 prin muncă patriotică. r lf Fabrica de ulei Bîrlad Printre cei care au atins prevederile parametrilor planului pe primul trimestru al anului se numără și colectivul de muncitori, ingineri și tehnicieni de la Fabrica de ulei din Bîrlad. Au fost create astfel, condiții optime pentru depășirea planului producției globale cu 6,7 la sută, a producției marfă cu 6,6 la sută, realizarea unei cantități din 20 tone ulei brut soia și 130 tone șrot soia în contul lunii aprilie. Inspectoratul silvic județean Inspectoratul silvic județean se numără printre primele unități economice care au realizat planul trimestrial înainte de termen. Cu toate condițiile deosebite ale acestui început de pri a E întreprinderea de gospodărire orășenească Huși Așa cum ne informează corespondentul nostru Eugen Chernbach — colectivul de muncitori și tehnicieni din sectorul transport în comun al întreprinderii de gospodărire orășenească Huși a îndeplinit planul pe trimestrul I al anului 1973 încă de la data de 19 martie 1973. Au fost, astfel, create condiții pentru depășirea indicatorilor planificați cu peste 13 la sută. Ilii ® 11 iliLilil HÄ» 111 ® Comanda inimii poetului î n zlotosul martie al acestui an, s-a trecut din viață poetul și pictorul „luptător social“, George Talaz. S-a născut Gheorghe Antonescu (viitorul nume de artist, George Talaz) în urmă cu aproape 75 ani, la Toporăști — Vaslui, unde absolvise, premiant, cele cinci clase primare, „halind drumul școlii sătești mai mult desculț“. Datorită șubredei situații materiale a familiei (în casa părintească erau nouă frați), într-o bună dimineață, George Talaz pornește, cu o bocceluță în mînă, spre Capitala țării. Aici, pentru a-și încropi leșinatul prînz de fiecare zi, trece, gorkian, din stăpîn în stăpîn, perioadă amară, de luptă pentru „înfruntarea sărăciei“. In primăvara lui 1916, o întîmplare fericită face ca George Talaz, pe atunci portar la un liceu particular, să fie „descoperit“ de către profesorul și criticul Mihail Dragomirescu, care, aflînd că „portarul“ respectivei instituții „scrie poezii“, îl cheamă la cancelarie... „pentru interogator“. Omul de rară omenie, înțelegătorul pedagog și eminentul critic literar, apreciindu-i sinceritatea și fermitatea răspunsurilor, „ bună-cuviința cu care plecase de-acasă“, de la Toporăștii Vasluiului, precum și stihurile pe care le încredințase „spre cercetare“, îi spune la un ceas de amiază : „Vom aranja în așa fel lucrurile, ca să nu mai stai aici, portar ! Te iau la mine acasă și voi avea cu grijă ca să-ți termini studiile” ! Amănunt interesant este faptul că unele din versurile lui George Talaz, din acea vreme, au intrat, mai tîrziu, în paginile primului său volum de poeme, Flori de lut, apărut în 1920, la editura de prestigiu și largă difuzare „Casa școale- VALER MITRU (continuare în pag. a 4-a) M á