Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)

1973-04-01 / nr. 1584

Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU LA ADUNAREA FESTIVA CONSACRATA ÎMPLINIRII A 80 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI POLITIC AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidu­lui politic al clasei noastre mun­citoare — Partidul Social-Demo­crat al Muncitorilor din Româ­nia — care a constituit un mo­ment de cea mai mare însemnă­tate pentru dezvoltarea mișcă­rii revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui e­­veniment memorabil este un pri­lej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, demo­cratice ale poporului român, ale Dragi tovarăși. Istor­ia mișcării muncitorești di­n România este strîns legată de dezvoltarea generală economico­­socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în re­lațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp frânată de o serie de factori is­torici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelun­gată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, o influență profund negativă asu­pra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost ne­voit s-o suporte poporul român și care a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresu­lui social și economic. Abia către sfîrșitul secolului XVIII și înce­putul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și industriei, relații de producție de­­ tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democratică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea in­dependenței de stat a României în 1877. sau avînt în această pe­rioadă îndeosebi industria extrac­tivă, industria metalurgică și in­dustria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică dezvoltării economiei Țărilor Ro­­­mânești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale industriei naționale. Penetrația capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturi­le înrobitoare pe care le contrac­tează România în străinătate, de creșterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de conce­sionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al se­colului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii in­dustrii care își desfășurau activi­tatea în Muntenia și Moldova, mai mult de jumătate erau ex­ploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în in­dustria construcțiilor de mașini, chimică, textilă, de celuloză hîrtie, capitalul autohton inves­ti­tii în societățile industriale pe acțiuni ,avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetrației capitalului Străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile forțelor progresiste, patriotice ale comuniștilor — de care sînt le­gate indisolubil toate marile transformări petrecute în socie­tatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revo­luției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu a­cest prilej, clasei muncitoare, ță­rănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului po­por, precum și vechilor militanți comuniști, socialiști, revoluțio­nari și democrați cele mai calde occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau încă bir — în bani și în pro­duse naturale — Imperiului Oto­man. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțe­lor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrea­ză că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în pri­ma fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importan­te în structura de clasă, în rapor­tul de forțe sociale și politice ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție e­­conomică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară ca­re se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democra­tic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realiza­rea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democra­tic, care reprezenta o puternică forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și poli­tic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a­ acti­­­­vităților economice, comerciale și, implicit, pentru unele reforme de­mocratice ce corespundeau cerin­țelor obiective ale dezvoltării so­cietății noastre. Specificul des­fășurării revoluției burghezo-de­­mocratice făcea totodată ca bur­ghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pacti­zeze în bună măsură pe plan po­litic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de ase­menea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori — pre­cum și pătura intelectuală, inte­resată în dezvoltarea democrati­că a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proleta­riatului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletaria­tul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluțio­nare ale maselor populare, expo­nentul aspirațiilor vitale ale în­tregului popor muncitor spre dez­voltarea patriei pe calea progre­sului, spre făurirea unității națio­nale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă.­­Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a mun­citorilor de către capitaliștii a­­utohtoni, agravată de jaful trus­turilor străine care acționau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piețe de desfacere a produselor lor,­­ accentuează contradicțiile de stlasă din sinul societății ro­mânești de atunci, impulsionea­felicitări, precum și urarea de a ține mereu sus steagul socialis­mului și comunismului în Româ­nia. (Aplauze puternice, prelun­gite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, ne­­nrecupetind nimic, nici chiar via­ța, s-au ridicat împotriva exploa­tării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru pro­gresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înflo­ritoare.­ză mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale e­­conomico-sociale a țării, schimbărilor care au loc în re­al portul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a ma­selor muncitoare de exploatare și asuprire, căpătînd, totodată, și un caracter național, patrio­tic, prin aceea că țintea la a­­părarea independenței și suve­ranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului ro­mân de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puter­nicele acțiuni revoluționare or­ganizate de proletariat în ulti­mele două decenii ale secolu­lui trecut : greve și demonstrații care aveau drept scop cuceri­rea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea drep­tului de organizare. Importante campanii politice au fost ini­țiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru ob­ținerea dreptului de vot uni­versal și a altor libertăți de­mocratice indispensabile desfă­șurării luptei de clasă împo­triva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la­­ început un aliat puternic în ță­rănime — clasa care a dus se­­ricole de-a rîndul lupta pentru­­ păstrarea ființei noastre națio­nale, pentru neatârnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de mun­citorime, ca o importantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țără­nești de la 1888, care au pro­vocat panică în rîndurile stă­­pînitorilor vremii, și interven­ția sîngeroasă a forțelor repre­sive. Aceste răscoale au consti­tuit, totodată, o pildă vie de co­laborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, a victime­lor opresiunii burghezo-moșie­­rești. In această perioadă, în Țările Românești se afirma o puter­nică pleiadă de intelectuali pro­gresiști animați de ideile îna­intate ale timpului și care își consacră cu abnegație energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, în­făptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democra­tice pentru masele muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca­­ clasă, înțelegând­ că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru­­ desfășurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor ex­ploatatoare, pentru realizarea țe­lurilor sale revoluționare, pen­tru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în pri­ma jumătate a veacului trecut au apărut și s-au dezvoltat for­me de organizare muncitoreas­că, cum sînt asociațiile profe­sionale de întrajutorare — or­ganizații ce-și propuneau la în­ceput revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor po­litice de clasă. Aceste organiza­ții se consolidează și se înmul­țesc , jucînd un rol tot mai important în lupta mase­lor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de or­ganizare a proletariatului es­te înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lucrătorilor din Ro­mânia care-și propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din întrea­ga țară. Acest eveniment mar­chează începutul organizării de clasă pe scară națională a pro­letariatului român. Odată cu dezvoltarea și in­tensificarea organizării clasei muncitoare au apărut și au în­ Coplife­ră 5 ° pronapp tot larg în țara noastră ideile so­cialiste. De altfel, încă socia­lismul utopic pătrunsese în Ță­rile Române, cîștigînd adepți în rîndul unor intelectuali preocu­pați de găsirea unor căi noi de dezvoltare a societății, , și care s-a concretizat în forme origi­nale cum a fost, de pildă, fa­lansterul de la Scăieni — Pra­hova, creat în 1835 din iniția­tiva lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-democrati­că de la 1848, contactele stabi­lite cu mișcarea revoluționară din Occident au înlesnit de tim­puriu cunoașterea programului internaționalei întemeiate de Marx și Engels care a avut o puternică influență asupra dez­voltării luptei revoluționare din România. In 1869, la Timișoara, ia ființă o secție a Internațio­nalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfășurat o largă activitate pro­pagandistică, editînd o seamă de publicații ca: „Socialismul“,­­„Contemporanul“, „Dacia vii­toare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletaria­tului, al maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de in­telectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeie­torilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea so­cialismului de la utopie la ști­ință“, „Originea familiei, a pro­prietății private și a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capita­lul“ și altele, la puțin timp du­pă apariția lor. în felul acesta, militanții socialiști, partea îna­intată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismu­lui științific. In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu so­cialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi par­tidului politic al clasei munci­toare, încă din anii 1885—1886, in presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea cre­ării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist", a „par­tidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de impor­tant în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a repre­zentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiștii români ?“, în care era susținu­tă și argumentată temeinic ne­cesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Toto­dată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluționară pen­­ continuare în pag. a 2-a) începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspindirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Lucrători de pe ogoare. Acum, fiecare oră are o valoare excepțională La arat și semănat pe parcelele zvîntate! Unii termină semănatul culturilor din prima urgență, iar alții incă nu și-au procurat sămința C­ontinuînd o bună tradiție, numeroase unități agricole cooperatiste, printre care merită să fie amintite cele de la Berezeni, Huși, Zor­­leni, Blăgești și Băcani și-au procurat și pregătit din timp semințele necesare. In schimb, în alte unități din județ, această problemă nu este în întregime rezolvată nici acum. Pe data de 29 martie, tovarășul Petru Popa, președintele cooperativei agricole de la Văleni de Huși, umbla prin județ, în căutarea unor se­mințe. Această unitate nu-și pro­curase, la data amintită, nici un bob din cele 5.000 de kg. de măzăriche sau mazăre pentru sămînță, 2.500 de kg. de ovăz și 600 de kg. de lucernă. De a­­semenea, potrivit unor situații existente la laboratorul de con­trol al semințelor, tot la 29 martie, la C.A.P. Deleni de Vas­lui continua­u să nu fie tratată mazărea (6 tone), împotriva găr­găriței. In urmă cu cîteva săp­tămâni, analizele probelor mate­rialului seminal, de la Deleni, au stabilit că este necesară tra­tarea întregii cantități ce ur­mează să fie însămânțată. Pro­bele luate pentru a doua oară, recent, au stabilit că factorii de răspundere din cooperativă au nesocotit concluzia primei ani-Podgorenii de la coopera­tiva agricolă Văleni de Huși au trecut cu toate for­țele la efectuarea tăierilor în plantația viticolă. lize. Cazul trebuie luat urgent în discuție de către forurile com­petente și cei vinovați să fie trași la răspundere. La coopera­tiva agricolă Bogdana, datorită impurităților rezultate la anali­ză, buletinele au stabilit că cele 5 tone de mazăre nu pot fi in­troduse în sol, așa cum sunt a­­cum. Același lucru se poate spu­ne despre 2 tone de ovăz, la cooperativa agricolă din Bunești. Intr-o situație similară se află 2 tone de ovăz și 8 de fasole la cooperativa agricolă Albești. La C.A.P. Munteni de Sus s-au a­­dus 1.300 de kg. de floarea-soa­­relui, de la Centrul de semințe Bîrlad, care, însă, conține un procent de impurități cu mult peste cel admis de STAS. Situ­ații asemănătoare există, în ceea ce privește unele cantități de se­mințe, pe care le-au luat de la C. S. VÎNATORU (continuare în pag. a 4-a) Bilanț rodnic In ultimele zi­le, membrii sec­țiilor de mecani­zare din județ au intrat în cîmp cu o parte din trac­toarele și mași­nile afectate cam­paniei agricole de primăvară. Potri­vit unui bilanț întocmit de tova­rășii de la Trus­tul județean de mecanizare, în zi­ua de 30 martie, tractoriștii din județ au arat 422 de hectare, au pregătit tere­nul pentru însă­­mînțări pe alte încă aproape 1100 de hectare, au însămânțat 433 de hectare, cu dife­rite culturi urgența întîi, din au grăpat 1700 de hectare. De la începutul campaniei și pa­­că ieri dimineață, mecanizatorii din județ au efectuat arături pe 4541 de hectare, au discuit 2.138 de hectare, au însă­mânțat 462 de hectare cu culturi­­ din prima ur­­­­­gență, au gră­­i pat 2.686 hec­­­­tare, au efectuat­­ lucrarea cu sapa ^ rotativă pe 311­­ hectare și au fer­­­­tilizat cu îngră­­­­șăminte chimice ^ mai bine de 35.000­­ de hectare. • Printre fruntași­i se numără tracto­­­­riștii din cadrul­­ stațiunilor Mur­ ?­geni, Grumezorița,­­ Huși, Bogdănești,­­ Șuletea, Rîșești,­­ Zorleni, Vaslui. ^ IMPORTANTE SUCCESE ÎN ÎNDEPLINITA SARCINILOR ECONOMICE Ieri, în zona industriala A intrat în funcțiune Stația de 110 kw „Vaslui 2“ In cursul zilei de ieri, în zona Industrială a Vasluiului, a avut loc o nouă premieră. Tovarășul Mihăilă Moisă, inginerul șef al lotului Vaslui aparținînd de Șantierul Electromontaj Iași, întreprinderea Electromontaj Ba­cău, ne-a informat că a fost conectată la sistemul energetic național­ Stația de 110 kilowați Vaslui 2. De menționat că obiec­tivul a fost predat la termenul planificat beneficiarului­­ I.R.E. Iași. El este destinat alimentării cu energie electrică a întreprin­derilor existente și cele care se vor construi în viitor în această zonă industrială. Am mai fost Informați că la montarea apara­turii și-au adus o contribuție în­semnată montorii Alexandru Kemenes, Florin Alăzăroaie, Cristian Teodor, V. Mascalage și alții. măvară, mobilizați de organiza­ția de partid, printr-o organi­zare rațională a activității de producție, lucrătorii ocoalelor silvice din j­udeț au depășit pla­nul trimestrial cu 10 la sută. Cele mai semnificative sporuri au fost înregistrate la sortimen­tele : vînat viu, cu 27 la sută, răchită — 20 tone și curățiri — 1.000 m.c. O atenție deosebită a fost acordată lucrărilor de in­vestiții, unde planul a fost în­deplinit în procent de 114 la sută. Au fost, de asemenea, îm­pădurite, peste prevederile ini­țiale, 112 hectare, din care 90 prin muncă patriotică. r lf Fabrica de ulei Bîrlad Printre cei care au a­­tins prevederile parametrilor planului pe primul trimestru al anului se numără și colecti­vul de muncitori, ingineri și teh­nicieni de la Fabrica de ulei din Bîrlad. Au fost create ast­fel, condiții optime pentru de­pășirea planului producției glo­bale cu 6,7 la sută, a produc­ției marfă cu 6,6 la sută, rea­lizarea unei cantități din 20 to­ne ulei brut soia și 130 tone șrot soia în contul lunii aprilie. Inspectoratul silvic județean Inspectoratul silvic județean se­ numără printre primele uni­tăți economice care au realizat planul trimestrial înainte de ter­men. Cu toate condițiile deose­bite ale acestui început de pri­ a E întreprinderea de gospodărire orășenească Huși Așa cum ne informează cores­pondentul nostru Eugen Chern­­bach — colectivul de muncitori și tehnicieni din sectorul trans­port în comun al întreprinderii de gospodărire orășenească Huși a îndeplinit planul pe trimestrul I al anului 1973 încă de la data de 19 martie 1973. Au fost, ast­fel, create condiții pentru depă­șirea indicatorilor planificați cu peste 13 la sută. Ilii ® 11 iliLilil HÄ» 111 ® Comanda inimii­ poetului î n zlotosul martie al a­­­­cestui an, s-a trecut din­­ viață poetul și pictorul „luptător social“, George Talaz. S-a născut­­ Gheorghe Anto­ne­scu (viitorul nume de artist, George Talaz) în urmă cu a­­proape 75 ani, la Toporăști — Vaslui, unde absolvise, pre­miant, cele cinci clase primare, „halind drumul școlii sătești mai mult desculț“. Datorită șubredei situații materiale a familiei (în casa părintească erau nouă frați), într-o bună dimineață, George Talaz pornește, cu o bocceluță în mînă, spre Capitala țării. Aici, pentru a-și încropi leși­­natul prînz de fiecare zi, tre­ce, gorkian, din stăpîn în stă­­pîn, perioadă amară, de luptă pentru „înfruntarea sărăciei“. In primăvara lui 1916, o în­tîmplare fericită face ca George Talaz, pe atunci por­tar la un liceu particular, să fie „descoperit“ de către pro­fesorul și criticul Mihail Dra­­gomirescu, care, aflînd că „por­tarul“ respectivei instituții „scrie poezii“, îl cheamă la cancelarie... „pentru interoga­tor“. Omul de rară omenie, înțele­gătorul pedagog și eminentul critic literar, apreciindu-i sin­ceritatea și fermitatea răspun­surilor, „ bună-cuviința cu care plecase de-acasă“, de la Toporăștii Vasluiului, precum și stihurile pe care le încredin­țase „spre cercetare“, îi spune la un ceas de amiază : „Vom aranja în așa fel lu­crurile, ca să nu mai stai aici, portar ! Te iau la mine acasă și voi avea cu grijă ca să-ți termini studiile” ! Amănunt interesant este faptul că unele din versurile lui George Talaz, din acea vreme, au intrat, mai tîrziu, în paginile primului său volum de poeme, Flori de lut, apărut în 1920, la editura­ de prestigiu și largă difuzare „Casa școale- VALER MITRU (continuare în pag. a 4-a) M á

Next