Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-08-07 / nr. 11
16 L GIMBRUL. 7 dea ce opune din partea Austriei au opi! 4e propășire a Danezilor necte riul Aider. Hoodea. Berlinu, 30 Iulie. Jurnalele din Francfortu sună că Prusiea aru fi cerăndu de la Sacsonica 200,000 de taleri, descrăunare pentru agiutorul ce iau datu în luna lui Maiu anului trecutu, și că ea s'aru lua această plată prin oprirea părței Sacsoniei în contribuțiile Unionei de vămi, pentru care Sacsoniea aru vroi să se adreseză cu tănguire cătră Konwepenirea de la Casel. Se zice că la Poldam s'aru fi iscatu holeră.n ședința din 27 Iulie, Presidentul Colegiului Princinilor, ne temeiul unei note de addresatu, Ministrul trebilor streine din Prusiea, Baronul de Șlavinț, au făcutu cunoscutu Colegiului despre o denews confidențială trimisă Ambasadorului austrianu din Berlinu, Baronul de Proches-Osten, de cătră Presidentul Ministerului Austriei, Principele de Swartenberga, prin care se respingu cu totul negoțiațiile însemnate in ordinile din 2 și 17 Iulie cătră Ambasadorul prusianu din Viena Contele de Bepnetopæ. Presidentul au făcutu prin urmare luare aminte că Guvernul prusianu se vede după aceasta săritu a se lepăda de speranța statornică ce au avutu pănă acumu de a intra într'o așa deliberație cu acele dintre guvernurile germane ale cărora reprezentanți îndeplinescu la Francfortu Adunarea Plenară a Confederației, pentru noua formare a Confederației germane, dupre cum Prusiei aru vroi să arăte că ar fi singură valabilă, adică într'o deliberație liberă a Sfaturilor suverane ale Germaniei, a cărora relații se razemă pe baza drepturilor naționale de o libertate și o neatărnare mai depline, și a cărora adunare și reunire se poate face numai din niște hotărări libere cu deplinătate. Presidentul declară că este însărcinatu a în cunoștiința și despre aceasta pe Colegiul provizoriu al Principilor, că chiar atuncea era să urmeze retragerea înputernicirilor trimesă ambilor reprezentanți ai Prusiei la Francfortu, cumu și ordinul cătră Consilierul actualu intima a guvernului, D. de Matis, de a pleca din dată de la Francfortu. Locotenentul generalu de Paicher era să mai rămăe acolo numai ca membru a comisiei centrale provizorie a Confederației. După aceia Presidentul au propusu ca să se dee această împărtășire în grabnica cunoștință a tuturor guvernurilor unite cumu și prin împuterniciților lor de la Francoortu și la întămplare căndu acești din urmă, p'ar a fi primitu încă, precumu s'au propus”, ordinul de a părăsi Francfortul înpreună cu D.de Matis, să ce ceară că nu mai de grabă unu aseminea ordinu. Toți prinîmputerniciții s'au declaratu gata de a face cunoscutu din dată această propunere a Guvernului regescu a Prusiei, guvernurilor reprezentate de ei cumu și împuterniciților lor de la Francourta. cărisori de la Viena sosite la Berlinu, dau a înțelege că mina cea amenințătoare ce o arată Cabinetul austrian a Prusiei, nu se socotește prea serioasă. Prusiea - se zice între altele - este privită totu ca făcăndu parte în confederație, și nu ca unu membru mortu, ci numai amorțitu, care în totu momentul ăși refuzază serviciile. Cu toate aceste Guvernul ăși urmează pregătirile de resbelu, rezervile s'au rechiematu și peste puține zile armiea poate să fie gata în totul. Se pare că cabinetul prusianu este nemulțămit de pretenție a Austriei în privirea Badenului. Săntu în hotărăre statornică la Berlinu să nu cedeze nici într'unu chipu. Parea despre nenorocitul resultatu a bătăei de la Instedt au făcutu asupra Regelui o dureroasă întipărire și elu se tănguește că nu'i în poziție de a putea da agiutoriu direptu Șle singu-Holsteinului. Cu toate aceste se face întrebare dacă aceasta ce Prusiea nu o poate face, p'aru veni din partea Unionei. Din nenorocire se aude că Angliea s'au datu măna cu 3 == Rusiea în cveștiea daneză, și aceasta'i unu antagonistu și mai mare deslegărei favorabile pentru Șlesvigu- Holstainu și Per- Celu puținu nimene nu se poanu'și urmărește în maniea. — te însă la KB Angliea această cveștie o politică egoistă, și Kle din partea ei aru fi pentru Germaniea vreo speranțăi. Germaniea. Fractoreu, 31 Iulie. Au mai sositu de curăndu de la Viena unu curieru cătră Contele Tun, cu hotărătoriul respunsu, că Guvernul Austria nu pa ce simte chiematu a convoca consiliul restrănsu al confederației și Guvernul împărătescu va esecuta hotărărea ei. Din aceasta se vede că Dr. Detmold și de Biulow trebue săși fie încă o bucată de timpu închise decreturile lor de rănduire ca reprezentanți ai confederației, și că giurnalele n'au vorbitu adevărul în privirea unei înadinsă invitări ce s'aru fi adresatu din partea Austriei cătră toate guvernurile Germaniei pentru statornicirea Consiliului restrănsu. DD. Libe și Sebec au plecatu fără de a'și aștepta rechiemarea, prin împuterniciții din partea Liudecului și Hamburgului, DD. Elder și Lapenberg, s'au rechiematu. D. Matis asemene au plecatu; alții, cumu și prin împuternicitul Badezu, ăși așteaptă rechiemarea, mi așteptănd'o au plesatu. Principele Swartenbergu au declaratu Contelui Baudisin trimesu la Viena încă de la 2 iulie din partea guvernului de la Șlesvigo-Holstainu, că: Cabinetul austrianu pu se poate mesteca în cauza șlesvigo-holstaineză, și elu să se întoarcă cătră Adunarea plen apr din Francoortu. Au mșii sositu mi altu curieru a cabinetului de la Viena, și căteva oare după sosirea lui Plenumus s'au adunatu spre deliberare. Resbelul Șlesvigo-Holstein ezu aută treptatu pre cătu merge interesul Germanilor. Cincizeci de oameni din lumea mili- A Tot acel Codrean, de care am vorbit mai sus, după ce se luptă ca un leu, e prins, legat, și dus spre cercetare înaintea Domnului Matei Ghica. - Măi Codrene, voinicele, Spune lu, Domniei mele. Mulți creștini ai omorit, Căt în țeară mi-li hoțit? -Domnule, măria ta, Gur pe maica Precista! Eu creștini n'am omorit Căt în țară am hoțit. Iar ne bogatul, de'l întălniam averile ‘Ÿ împărțim. Bar, De'nlătuiam sprmanul Uni ascundeam Coitagul, Și 'n chimir măna Aogam Și de cheltueala 'i dam. Căntecul lui Bujor zice: Frunză verde de bior, Răsăritau un bujor, La ciocoi îngrozitor Și an săraci de pastitor. Voicu întrebat de judecători și cercetat despre averile ne adunace el în vremea hoției lui, respunde așa: — Agecpise ns voiu dacă ne Voi cu ți spănzura, Și voi galbini ți lua Cu cărțile iți juca, Cu broștele iți primbla, Cu muerile ți mănca. Iam ascune pe la copaci, Săarocacico cei săraci, Ca și cumpere 6oï weau, Destule sânt aceste pilde ca să ne arăte dată și caracterul voinicesc a hoților romăni, caracterul iubitor și recunoscător a poporului romăn, și în sfârșit caracterul original a său postic. Codreanul Cusarion Kat e ziua cea de vară Frunzuliță de dudău, S'au aflat la Movilău De Codreanu ce la rău: Că ce primpră pin ponoară bocșănească Și cu cușma țurcănească, Ka nime să nu'l cunoască. Mult e mândru, sprintinel Cel poinic, cel poinicel, Și tot cată-un călușel Roibuleț cu părul creț De-a lui Codrean drăgulegi. Malt aleargă și ostipește Cap cal bun nici că găsește, Căți căișori mi -oi găsin La pămâant ex qi trâănița, Și de coamă 'i apuca Piste tufe 'i prunca. Dacă videa și videa În băltag ce rezema, Cole 'n vale se lăsa, Cole 'n vale la strămtoare Unde trec Mocani cu cape. Bată 'n drum că se punea, Mocănaș că -mi întălpin. Și din gură așa zicea: „Cale bună, măi mocane!” „„Mulțămim frate Codreane!” „Măi mocane, măi munteane „Nu ți e roibul de schimbare, „Să ți dau lesea din spinare „Ș un car mare naii de cape, „Un car mare cu unt soi „Să mergi bogat de la noi?, „m Nu ‘mie roibul de schimbare, „mici și-e roibul de vânzare, Arceastă paradă a Codreanului mi-aë cântato un ops, anime Necsaai Nastasă, din spiril B..., Cent. 1847. toto și geniului