Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-11-23 / nr. 42
166 Z CIMBRERUL. Ce modifica unele din dispozițiile ei, nu spre a li se restringe înțălesul, ci din contra spre a se întinde. Aceasta se cuvine înțăleptei inițiative a M. €. ÎD. care, întoate hotăririle sale, ea dreptu regulă de urmare trebuințele Imperiului și potrivirea timpurilor.” în momentul căndu închiesemu articulul de mai susu, amu primitu de la unul din corespondenții noștri de la Alepu o scrisoare cu data din 9 ale acestei luni, în care cetimu următoarele: „Evenimentele tănguibile cărora unul din cvartalurile Alepului au fostu teatrul, făpr îndoială vă săntu cunoscute, însă fiindu că știu istorisirile ce s'au făcutu despre aceste nenorociri în momentul căndu ele se tămplau, săntu datoriu să vă spunu că trebue să poarte toate caracterul unei exagerații îndestul de mari. Asta era de neapăratu: pana n'au fostu ținută de răuavoință, ce de spaima ce cu dreptate au trebuitu să cuprindă pe toți: frica vede lucrurile mai mari de cătu'su ele din natură. Mulțămită lui D-zeu, Alepul e astăzi liniștitu, autoritatea legilor s'au restatornicitu prin puterea armelor; rebelii au fostu băcuți isi A . ton vusmunsurile lor împroștate cu mitralie și incendiate (arse ) numai înfățoșată de cătr o adunătură de ruine. Percirea lor este prețuită la 6 sau 700 de oameni; aceea a trupelor imperiale este stimată la vro Cherim-Pașa, generalii de divizie au direguitu atacul în ziua treizeci și 50 răniți. de 6 Noemvrie, avăndu subu ordinile sale pe Usunu-Pașa, generalu de brigadă. „Hagi lusufu-Beiu Șerifu s'au numitu Caimacamu de Alepu în locul lui Abdula- Beiu ce au fostu chiematule acestu postu, în mijlocul nerănduelilor. Se ocupă acumu cu desarmarea poliției, măsură neapărată spre a asigura liniștea ei viitoare. „Toți capii principali ai insurecției se găsescu în minele autorităței.” „Săntu vr'o căteva zile de căndu s'au respănditu vitete neliniștite despre situațiea unor districte a Bosniei, s'au fostu zisu că în localitățile aceste, locuitorii aveau scopul de a se înprotivi rădicării recruților. Despre Zvornicu, despre Ruzla și despre Moștoru, unele din căpiteniile acestor țeri s'au încercatu, în adevăru a face oarecare opoziție, însă Omeru-Pașa au isbutitu cu o parte din trupele de subu ordinile sale, ai pune ne goană și putemu spune cetitori, chipu positivu și oficialu în oara aceasta Bosnica se găsește într'o stare de liniște deplină.” Mai cetinu în acelașu giurnalu, cu data din 24 Noemvrie. „În acea noastră cea din urmă amu anunțatu, că în 6 ale acestei luni, Cherim- Pașa a văndu subu ordinile sale pe Usim- Pașa, bătuse cu totul pe insurgenții de la Alepu, că -i împrăștiese și că luasă pe capii lor cei principali. De atuncea neamu înștiințatu că a doua zi, rămășițile acestor bande de Arabi din dișăriu, reuninduse prin mijlocirea unoru agiutoruri ce li veniseră, se înfățoșase din nou înaintea Alepului și că au fostu iarăși fărămați, lăsăndu ca vro sută din ai lor în puterea L LA LA » trupelor imperiale care, înpreună cu miaițiea, ș'au făcutu datoriea cu nobleță. Insurgenții au perdutu asemine 3.000 de din ziua aceasta, ce au văzutu restatornicinduse ordinea, care se va consolida ( împuternici) ne toată ziua mai multu prin numărul trupelor ce se ducu din toate părțile la Alepu. Se poate zice dară de acumu că liniștea Alepului e restatornicită și asigurată pe viitorime, și ce au tulburat'o așa de criminalicește, vor primi pedeapsa ce li se cuvine. Abdula-Belu carele, de la începutul tulburărilor, giuca unu rolu plinu de duplicitate ( fățărie) și care făcea de a ce respăndi vitete neliniștitoare asupra rezultnri cu ape Hepmanien. Zavela germana De francforiu, zice: ce scrie de la Minceni că se vorbește acolo despre o știre telegrafică sosită de la Viena, in urma căriea îndeamnă pe toate guvernurile penpezentatate la Dietă că trebui să rumpă relațiile diplomatice cu Prusiea. Se scrie de la Wilbaden din 9 Noemv. Ce încredințază că ministeriul autotspite a chema sub arme soldații concediați și că 6.000 Nasaueni vor merge cu 16 tunuri spre a se uni cu trupele prusești la Chonah. Această novelă se adeverește și de gazeta generală din Nasau. Brema. Gazeta de Viveru, pretinde a ști că întrarea Austriei cu toate staturile sale în confederație germană, după cumu s'ar fi învoitit în conferențiile de la Varsaviea, aru fi ocazional o schimbare de note între Viena și Londra. Întru una din aceste la Viena în 6 Noemy, Lord Palmerston întrebăndu pe princepele Svartembergu, dacă prin restatornicirea Dietei germane, a văndu în privire și păstrarea tractatelor din 1815, paru fi scăpatu din vedere că unu proedu ce țintește de a vări în confederațiea germană țări care pănă acumu nu era coprince, numai atunci aru putea ce împlini, căndu va fi cu învoirea tuturoru puterilor garantuitoare tractatelor din 1815. Încăpăndu această notă însărcinatul Britaniei din Viena, aru oi cerutu lămuriri despre aceasta, spre a ști dacă Manifestul publicatu în gazeta de Viena are unu caracteru oficialu sau ba? știe încă. Caselu, 12 Noemv. De vr'o căteva zile domnește aice cea mai mare discurajare. Cauza aceasta se poate găsi în ordinele ce la îndemnatu pe generalul de Greben a evacua (diserta) provinție a Fulda, și a conteni dușmăniile în contra trupelor federa | Rezultatul nu se nnea sa călcăndu pregiudețile cele absurde a daspre închiere ari Bibliografie a retipărimu în toată întindirea ei Introducțiea generală la cursul elementaru de Agricultură. Subu acestu nume retipărimu un șiru de mici tradei soțietăței din care face parte, au înbrățoșatu cu onoare cariera teatrală, făcăndu prin asta o serviție mare literaturei și doritorilor de teatru. Așa noi vedemu pe D. Millo că nu se îngrosește, liate, publicate pentru cea băntăiuoară în anul 1832, după cum socotit unii, de a giuca rolul Turului, care deși potrivite cu înțelegirea și punga celui mai mare număru din cei ce se îndeletnicesc cu asemeCine oare altul putea să isbute anea lucrări, n'am lăsat neasce toate fericitele năsecă mai bine în giocul Turului? - Domnul Millo Kouipi, ne care propășirile științelor au întrudus după ce mai întăi sau compusu, au voitu ei mi escelează nu numcăi în rolurile compusă de D. I dară și în acele de alții, așa rolul Cucoapei Chiriței sprijinește de agiuisti mărturisirea noastră, încă tu și criticatorul cel mai înpungătoriu trebue să amuțască înaintea meritului Comnului Millo. D. D. Teodoru, Teodorini și P. Neculau, Doamnele Sterieanca, Gabriela și S. Mepimacra au contribuitu foarte multu prin potrivitul lor giocu la succesul piesei Turul Calicul. Acum de o dată, zicemu în treacătu, că Dna S. Merișasca să ce pătrundă de rolul ce gioacă, cu glasul mai domol, ochi și mănile mai în mișcare, înbrăcămintea ei mai cu gustu, spre a scăpa odată de a fi de îngreuere publicului ce o vede giucăndu. Silința mi cuna plecare învingu mai toate greutățile. 7.C. pe rănd în marea artă de a supune pămăntul putinciosu de aratu la cererile și trebuințele omenirii. În cel d'ntăiu Tractatu (plugăria), noi ne îndeletnicim numai cu cultura în mare a productelor erboase, a căror întrebuințare este sau de uea dăutăia nevoie (cereale, cartofi, șcl.) sau de un folos obștesc (rubie, șofrani, șcl.) În al doilea Tractatu (grădinăria), subsetul ce restrănge la cultura plantelor erboase, dar hrănitoare, care, lăsănd de o parte căteva plante medicinale, sănt mai mult ursite a gădi la cerul-gurei de căt a îndestula cele dăntăiu trebuințe ale stomacului (aminape, seline, fragi, o prăb,șci). Al treilea Tractatu (prpuri și prăssii), ducăndune de la ogradă în cămpui și de la grădina de legumi la spahiru, ne va obicinui cu știința plantașiilor: arbori roditori, arbori de cheristea, arbori de podoabă; în sfărșit pometul, pădurea și pagagiul. Aa patrulea Tractatu (aplix sat spa) va fi mai cu samă hotărăt àespune procedele ros dinapisasi floraru, adecă procedele trebuitoare culturei plantelor epooace și lemnoase, care sănt căutate mai mult pentru flori decăt pentru roade, plante de saloane și nu de cuhne, plante de plăcere și nu de economie domestică. În sfărșit în al cincilea Tractatu (exonomia rurală) mă voiu închide în păuntrul firmei”) ca să espuiu în toate amănuntele, îndeletnicirile, dacă pociu să mă rostesc asfel, marei economii a agricultorului. Șura, coșarul, grajdul, grănarul, crama, celariul, crescătoria de găndaci, lăptăria, stupina, curtea de pășări; în sfărșitu tot ce are de scop a supune manipulației productul recoltei, și a domestici dobitoacele pe care omul și le întovărășăște în lucrările sale ori le taie pentru masa ca, astfel este cadrul celui din urmă tractatu. Să nu socotească cineva că ființa trebue să se mărginească numai la principii coprinși într'aceadi mică carte. Agricultura nu este încă o șiință: ea este o cunoștință practică ce cheamă într'ajutoru esperiința, fără să aibă măcar o singură asiamă vrednică a o călăuzi într'un Kit sigur. *) casa cu celelante înprejmuiri ale proprietarului une moșii. Cresză DOSUL. st | | | | IBI..„IPI-