Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1851-12-03 / nr. 45
178 IMBRUL ca cazacii ș. c. l. (G. de Vos.) Pomea. .Presa, privindu la împregiurările din păuntru a perei face următoarea istorisire din Poma veche, fantă foarte curioază: „Subu pontificatul lui Cniusu Iuliue Cezaru cu căteva zile naintei bătăliei de la Pistoia, Caterina scăpasă din Roma și o amenința; Cicero era consul: {"epatul era adunatu spre a lui măsuri de siguranța publică, și a și rosti sentenți asupra conspiratorilor egea romană voia ca poporul CB ie a ocultatu prin Comigii sei. Cicero nu lobea porului Romei, vra să zică a călca în picioare magestatea republicei, era să zică a proclama dictatura aristocrației. În cuvintele Generalului fntoriu împăratu ce cuprindea ceva amaru, care da a crede că consulii conspirau în contra poporului, Cicero respinsă și lăsă a se zări în respunsul seu, că marele pontifu era din numerul amicilor Catelinei, însă nu cuteză de aa numi conspiratoru. Numai Catonu, fitoriul insucidu de la Utica (Africa,) curmă întrebarea: „Mimeni conspirează zise el și senatul e suveranu” ne poporu, mi nici el nu era mai puținu iubitu de dănsul. El făcu unu cu păntu lungu spre a dovedi că cea mai mare parte dintre cetățenii Romei era părtașă la comploturile Caterinei, și că prin urmare ca să scape republica, trebuia să se sacrifice legea republicană. Senatul, după socotința acestui oratoru mare, trebuia singuru ka să decideză asupra intrebărei. ch moartea, ei s'au dato înainte, ea care declarasă, înfiptea bătăliei de la Pistoia, că nișine nu conspira, muli denii nu încrezutu că este conspiratoru. Bată istoriea! - Proclamațiunea Preuzidentului republicei Aurelia Poporu. Franțezi or! Starea de față nu poate ținea mai multu fie care zi mărește mai tare periculele vechi că căndu au datu de bună-voie puterea infanteriei, cavaleriei și a artileriei, corpuru pusu pe tribuna oratorică. Catonu nu așteptadin mănă, se afla învestitu într'upu chipurile despărțite, trupele coloniilor militare, absolutu și completu de toată încrederea coronei, prevum și de aceea a ambelor camere pentru că cabinetul în acea epocă avea o maioritate numeroasă și imposantă în parlamentu. Dacă dacă mareșalul s'au retrasu au fost numai pentru că videa neputința realisării planului de iconomie progejatu de D. Bravo Murilo, planu conformu convingerilor sale personale, și pe lăngă aceste zi din causa sănătății, dacă au lăsatu îndată Madrizul, după primirea dimisiunei sale, au fostu însfărșitu pentru ca să nu fie de piedică la formarea unui cabinetu nou. Mareșalul au încetetu cuvăntul îndemnăndu pre partida liberală de a se ține unită mai multu decăt ori căndu, căci curăndu, poate, adaoase el, Spaniea va fi supusă unor ispite teribile și zile grele. Rusiea. Calici 14 Noem. Armiea rusască au intratu în cantopările sale de iarnă, și va petrece acolo pănă căndu nu voru urma niscaiva întămplări extraordinare. Iată starea de față a armatei pusă pe picioru de resbelu. Corpulu de infanterie se află în Poloniea va întăiul corpu de cavalerie și cu întăia diviziune de artilerie; căteva regimente de infanterie se află în Lituaniea Boaxiniea in gubernie a Chievului. Totu corpul al 2-le de infanterie este în Poloniea, precum și a doua diviziune de artilerie călăreață, căteva regimente ce află in Varșovica și în cetățile Poloniei. Cavaleriea ușoară atărnătoare de acestu corpu e cantonată mai toată în Polonica în uara Bugului. Corpul al 4-le de infanterie este așazatu în întinsele țeri ale Volciniei, Podoliei și a vechei Ucraine. Corpul al 5-le al arștei de infanterie este cantonata cu cavaleriea și artileriea în Moldova. RomaniCaius Iulius Cezaru declară în publicu că desființindusă dreptul suveranu al pOPOPORUL. Eu facu cară apelu cu prednicie la întreaga națiune și văzicu: De voiți a urma această stare de bolnăvire ce ne degredează și compromită totu viitorul nostru, alegeți pe unu altul în locul meu, căci eu nu poescu să Mai ținu număni o putere ce este neputincoasă de a face bine și care mă fade să fiu respunzătoriu de fapte, nu peputință de a le impede sa și mă leagă de cărmă, căndu vădu că vasul pică în prapastie. Dacă însă din contra, încă aveți încrez”mi Basarabiea, este împrăștietu Corpul Moscva, Tula, Smolensc 7-le al 9-le și parte de infanterie in Podolica, în guverniile și Orel, în guberniile mărginene. Bată față actică, fără de a CC pumera corpurile de jandarmerie, diviziunile de rezervă a Poporul nu fu ascultatu. Conspiratorii fură uciși și zăriți în catavombe. Căteva zile după aceasta, mormăntul lui Caterina celui ucisu fu coperitu de flori și poporul însoți pe Lepidusu nepotul unuia dintre congiurați la catacombe, de unde scoace cadavrul unciului său. Mai tărziu Cezaru cădea isbitu în sinul Senatului ca conspiratoru. Mai tărziu încă, Cicero era ucisu din ordinul lui Lepidusu și capul conspiratorului floiutu unu coibu de camploturi. țerii. Adunarea care trebuea să fie razișul cel mai puternicu al rănduelei sau Patriotismul celor 399 de modulări n'au pututu opri pe monedee ei țintiri. Ea in locu de a face legi in interesul publicii, fabrica arme pentru resbeul civilu; ea lovește in puterea ce o amu de dreptul de la poporu: nvurtjază toate patimile rele, ea compromită liniștea Franței, deci amu desființato, și facu pe poporul întregu giudecătoriu mie mi ei. Constituațiunea, știți că au fostu făcută cu scopu de a slăbi din nainte puterea ce aveau a mi o încredința; 6 milioane de voturi fuseră o protestațiune strălucită în apotisa ei, și în toate aceste eu amu năzito cu credință. Provocările, calomniile (năpăstile) batjocurile ai aflatu negăsătoriu. Astăzi însă, căndu pactul fundamentalunu'i mai multu respestitu de cătră acei ce singuri ii ceamă ne'ncetatu mi căndu barnații le au perdutu doue monarhii voescu să mi lege mănile pentru ca să restoarne republica, datoriea me este de a li strica progretele cele necredincoase, de a reținea republica ani de a scăpa papa chemăndu asuprămi judecata solemnelă a singurului suveranu ce il recunoscu in Franța, aceea al în San-Petersburgu și | starea de N | | *”) Aceasta Redacțiunea. ns este adevăratu. - gua nitatea mea adevărată ce o putemu ave și noi an” | mine unii în stiinghea altora. Cine înse săntun ghiseau nu potu ue ave toți oamenii însușimile acestea frumoase deopotghivă? Ascultați! Omul este o ființă pămintești; are în sigua sa dese feliugi de ispagul cegești, altele la elementele lui cele cerești se numeră: cu gată ca luminii adevărului; și inima cea cpugată ca isvogul galului; numără înghipuigea, cagea se face isspré pregudețele, de nu BA si sgeptu desvălită, de toate nălunniile, de toate afi nobile cu nălucighile ingă simțimentele nele cele gătăcite ale macătuial MAN putegi capută șintea ademenighilog învinuigei cupga ispitelog materiei, 68 arăta și omul încă poate cugeta mai slobodu și ști bine sa, și 4 mai cinele cestea temei, ingăși cugaiu pe ea cu cineva în giudecata sa de elemente, unele, adecă săntu la elementele trupul cei cugaie isvogu si mțghile caghe călciugei toată bredinga deșagtă, trestie văndu exe felingite fighi necontenitu sine cătu iăimu în lumea aceasti, și cuta cea sănătoasă cele oarse ale închi și ghei, și inima assara a lui, mintei cu atăta poate simți practș cu inima Sa, totuși mogale, stihii mopi a lui cele pămintești se luniă elu și dacă mintea șai povilu din pgotivă, adelit, cea tulba grasă a vatimiloi mai supunu pă- pio à euăpa galreré la nu va că elementele acestea feliughițe, ,„ aușog se de plecăgi neominoase, mi de pate și îngoite. Acumu cu se luptă între și anume filde lucighilog închipui gei, iagă cu inima sa pofteleg cel limanul celulinu al mogalului, și la pagiștea cea lor nesățioase ale mateghiei, cu atăta și cugetăghile veghe a șigtuței! Videți mei departe iubiților asateluil săntu încă mai mărginite, mintea lui mai cultătoghi cu cătă treslale gălaghe, cgește, îmflogheîntunecată, simțimentele lui mai nenobile, și inima șteri produce în fighea noastră sămănțicea celui mai gătăcită. 3. ce Atot-puterniciea, Atot-înțelepciunea și iată iubiților ascultă togici pghinile ce potu deosebi Atot-binătatea Dumnezeinecă, o au săditu mai propge oameni atătu de multu în lumea aceasta, ma susu de fige în sufletul nostru celu ominescu. Nu cag că toți totu o zestre ceghească au pghișiti de la este deci nici cumu lucgu de șigaghe dacă nidemi că păghintele log celu ceghescu. După toate acestea căte foarte puțini oameni săntu caghii Ce sigurul iaecă în le zise gămu pănă aicea, cum re putemu închipui șimijiocul seminilog log la nișe 6216 gi adevăgiurea ominească împgheună cu predecele ce i stau în viginoși, și ka nie adevărați lucefeghi ai omenicalea desvoltăghei sale mei morase? Ascultinți iugei îngătu tocmai pentru aceil băgbiți ce 43 șigăbițilog ascultătoghi! fighea ominească se poate asă- lușitu în lume pghe ogală pghin cunoștințe ani imnimăna cu o mare plecăghile și poftele ei, cu pighea de adevăru mi de dreptate, pghin uigiutea națioșghile măghei; patemile ne săntu adăncu gădăcina renală, patghiotică și socieală, prin însușirile log într'însa, cu stăncele cele înfricoșate ale măcele gagi și porile, asemenea băgenți cinu, tot de agei; vieața ei cu cogabiea ce plutește pintre vilugiile una și în totu locul, egalu pghiviți migheepedați la ui stăncele măgiei; mintea ominească să aoale pelcei veci ka pișe fenomene mari ale oșenigei, lui măna cu căgmaciul cogăbiei; ingă inima oșinească ka Die semizei la paghii apoi ei se și posinuë pu cu băgbățiea aceluiea, însfăgșitu împăcagirea cu tocmai ka la niște ființi cegești, și că gogi tocmai getului, multe mighea din nesutrs; liniștea sufletului; pentru acesl la și ghidiciu Feliughite semne de cintoate acestel zicu, se potu asămăna cu timpul celu utige, cumu săntă: Pi pmidele, Oveliemigile și alte linii la caghe agunge o corabie ne mare după toate feliugide monumește menite toate întru veciniciea sa asunse și nenogonighile prin cagheea șegusă. Vi 7 asemenea că grinți și întru aducerea așinte deți dagă iubiților pubnicători! ce călătorie pgimej despre aigințile și jghediniciile lor. Aistu feliu de lipasă trepuie să facemu noi în lumea aceasta! prin monumente mi de cinsthi publice se făceau la cei căte palugi șrebuie să șteacă corabie a vieței noastre! vechi pu pumai din partea societăței și a biatului, de către stemi șebuie să se loviască ea în marea fagă și însuși din pigtea familiilor încă, dacă se picătu de șteu lungu întămpla a se săpă grși din vienți pre unu mădulos cu sufletul. Aa munghiu din vinul log, ne epălucidă în vieață șin și cea minteningă de supusu și elu inimii poate pghi face într'unu cu se numără de no$te deșerte, știutu, ale încătă inimei cu „