Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1851-08-02 / nr. 10
10 privind parte la negoțiuții. au recunoscutu sinioru Masoni au protestatu, că actele zicăndu du- dintre fără ceda îndoeală, poate că această protestație va rămăne fără de lucrare, poate încă și fără de respunsu, dară totu e o armă bună, mi o treaptă așăzată în viitoru. Aceasta e o măsură a politicei romane. Însă trebue să se dea dreptate Marelui Duce și miniștrilor sei: ei au arătat, în această impregiurare, o mare energie și o datopnică hotărire. Consiliul miniștrilor se reuni, și după aceea espectul îndată unu curiera la cardinalul Antopeli, cu o hotărire in următoarea cuprindere: „Dacă Roma „prin miserabilul mijlocu al unei protestații „cugetă de a rumpe concordatul, sau cel „puținu de a-i opri buna lucrare, guvernul „toscanu va rumpe de îndată tractatul și la privi la o hărtie ais Nu numai guvernul toscanu nu va respunde asupra acestei protestații, ce încă se cere formalii ca ea să se retragă ca și autorul ei, Monsinioru Masoni sarge d'Afer să se rechieme. În așteptarea respunsului cardinalului, prezidentul Consiliului, Senatorul Baldaseroni, au refuzatu de a primi pe Monsinioru Masoni. Ceialalți siniștri vor urma acestui exemplu. Ce are să facă curtea Romei ce crede KB Ce va pleca. Se așteaptă știri cu mare nerăbdare. Cauza refugiulor prinși pe pămăntul Republicei de San Marino, nu e încă sfărșită, cu toate spusele contrarie a giurnalelor italiene. Refugiui în numeru de 27 totu săntu la lazaretul de la Livornu, în sarcina guvernului. Nă știu unde să'i trimită. Guvernul toscanu propune de a'i transporta cu cheltueala sa în Englitera; se așteaptă respunsul ministerului englezu, ce nu se grăbește nici cum de a'și da învoirea. — Ce ins pectingazi că statornicirea ministerului toscanu au avutu unu bunu rezultatu. Monsiniorii Masoni au primitu de la Roma o scrisoare prin care ice declară că el au pășitu peste datoriile sale. Toate dau a crede că protestațiea are să se tragă îndărăptu și că bietul diplomatu are să fie sacrificatu, cu prin cocarda barbopiană, cel, ce voru veni să fie garnizonu la Roma și voru purta cocarda pontificală. Austrica aru înlocui la Neapoline acei 12,000 de ovițeri prin 12,000 de Croați, ce voru Franțezii aru părăsi Roma și s'aru retrage la Civita Veche, și Austrienii s'aru duce la Ancona, păstrăndu unii garnizoni la Bolomea. Provenbul austrieanu au respănditu vorba la Milano că Milanezii voru trebui să dei totu argintul lor. Se zice că merui de la Milano și au datu demisiea pentră ca să nu fie silitu a încuviința marile pretenții ale Austriei. (se încredințază că la monastirea de călugărițe a Madonei del Monte Navarita s'au tămplatu o ceartă urmată de curănd. Aceasta se atribuește unor intrigi amoroase. Ariepiscopul s'au dusu îndată la fața locului sau ui au concediatu cinci eclesiastici ce slujiu în acea monastire. — Ce cetește in Jurnalul de Roma că Baronul de Uzedoni, trimisu estraordinaru și ministru plenipotențiaru al regelui Prusiei lăngă Scaunul Papalu, au cods la Roma venindu de la Florența. — Ce vorbește despre Combinații noue de Franțezi și Germani, despre marșa a zece mii de Austrieni asupra Neapolei. Nu se știe ce este, dară este ceva. Greciea. IL de Constantinopoli din 29 iulie după o scrisoare de la Lira (Greciea) din 24 iulie cuprinde: „În urmarea scrisorilor anonime adresate regelui Oton, și a descoperirilor făcute de unii senatoru despre o revoluție ce avea să isbucniască decurăndu, în urmarea sosirei la Atena a unei comisii de Sulioți ce reclamau împlinirea făgăduinților făcute de cătră guvernu în favorul lor, au urmat numeroase schimbări între funcționarii capitalei și a celor de prin provinții. Gardiotachie Grivas mareșalul de Palatu s'au înlocuitu de cătră leneo Colocotroni pumindusă și generalu anșefu al trupelor din Greciea Răsăriteană Generalul Manusurisu s'au numitu generalu anșefu al Greciei Apusene. Schimbările aceste s'au făcutu după descoperirile unei pretinse mișcări revoluționare. căratu căteva zile, la Suli lăngă Maratonu, mai lăngă capitală, o bandă peste 12 tălhari a jăfuitu dose Race și schingiuitu cu incetul și grozavu ne dose sărmane femei vărsindule unt-de-lemnu clocotitu ne peptu. e pare că totu acești hoți au avutu o tarlă și cinci jandarmi s'au rănitu foarte greu. î În 271 iulie, patru hoți au năpăditu, aproape de pădurea Alba, 4 care de la Patrasu, asupra a 20 călători de la care au rănitu o mulțime de matasă, patru milioaxme și trei cai frumoși. Dintre acești călători unul au fostu rănitu de o lovitură de pistolu. Se propune că mai era și alți tălhari dosiți in pădure. America. Staturile unite O mare peformă se îndeplinește în momentul acesta în costtumul damelor la Staturile Unite, fustele scurte și pantalonii inlocuiscu pretutindine rochiile lungi. Dorința ce ce arată această reformă ce numește Slumerismu. Unu PGiurnalu de la Ohio vorbește cu entusiasmu despre unu balu unde șesezeci blumeriste tinere și frumoase au arătatu la danțu organele poetice a le co mișcărei. V Diverse., Unu procuroru de aa Dublinu murindu foarte săracu, ce deschise o subscripție de căte 1 selingu spre a se plăti celtuelile înmormăntărei lui. Cea mai mare parte din procurori și din advocați au subscrisu, dară unul dintre aceștiea ce atresă cătră Toleruac după aceea ajunse cel întăiugiu de la Norduri, manifestăndu speranța că ci el va binevoi a'și da ofranda de unu șelingu. Unu șelingu numai ? zise Toleru numai unu șelingu spre a înmormănta pe unu provuroru! Iată orinee... dute, ci înmormăntează douezeci și unul de provurori.” LuPii in unanimitate. Roma. Se zice că rezultatele întălnirei erau întocmai Lucrările ce gătrul Austriei la Castelu- Gandolfo săntu Regele de Neapoli aru Paa, Regele de Neapoli pă ințelesul tractatului. si nu in starea aceasta, căndu de odată Monaceste urștătoare: Papei ne acei 12,000 și minisde Svițeri ai mess „ În tipografien Buciumului Romani. -să așiapia poz cpielilinți lapnen 3igei,splin poble 23 e fuf priamonio DPD de ani, și eramu păgânu și banditu al Zerbei. Tatăl meu șefu al Zerbei de Resăritu, fu zugrumatu de cătră unu traditoru plătitu. Pe căndu se întămplă aceasta, tănăru cum eramu amuguratu o resbunare teribilă (cumplită), și la douezeci de ani eramu banditul cel mai cruntu și mai cutezătoriu dintre muntenii noștri, pradamu, ardeamu, ucideamu ne dușmanii părintelui meu, ne crezintu niciodată că părsu sănge întreagi meu, spre a împăca umbra tatălui șmeu, ne care mi ce părea auzinduo planăndu deasupră mi și strigăndumi, loveșe! loveșe! În una din zile, în fruntea acătorva din tribul meu, amu prinsu unu neguțitoru egipteanu, și amăgitu de însușimea ca de musulmanuă, eramu să'l spânzuru cu însuși mănele șele de unu stejaru, zicăndui că ei nu cu grumatu ne tatăl meu! căndu îmi respunsă: - Egiptenii săntu dușmanii turcilor; ei s'au revoltatu în contra Sultanului lor. -Adevăru ensi tu? strigaiu. Pe Melamine Profitu! așa îți spunu adevărul. — De este așa, căți dae viața mi tu trebui să să conduci în Ewinte. Dese luni după aceea în adevăru, m'amu aflatu la porțile Cahului, cu sinența de-a smepe, cu pumnariul și pistoalele la cingătoare, și așa mă prezentăiu naintea lui Muradu- Beiu. - Cine ești tu mi ce să prai? întrevă beiul. 18 săntu unu leu din Muntele-Negru, eu urăe cu nedușmșanii poștri, care pu ucisu pre tatăl meu și vrnu Ka să te servescu în contra lor, crezi tu în legea Profitului? — ba nu, dacă însă legea Profitului e mai bună decătu a mea, o voiu îmbrățoșa. Muradu-Beiu mă trimisă la mufti (preotu) care mă îmbătă Coranul, și mă făcuiu musulmanu; căriu mai schimbăiu legea, Muradu-Beiu îmi dătu o sabie făcăndumă hotenintu la unu corpu de mameluci, pe care'l comanda unu tănăru de vărsta mea, a căruia nime ajunsă apoi frimosu. Mehmet-Ali” După o luptă săngeroasă cu Poarta, Egiptul fu silitu a și întâlnii armele sale în contra franțezilor și alui Bonaparte, împăcăndusă cu Supinul, meluci, și, în sara bătăliei de la Austerlit Imperatorul mă decoră. Pronscopul ce întrerumpsă pentru a ne arăta unu capătu de cordea roșie apinată la peptul său. — Eu am fostu față, reapucă porba, la toate bătăiiie Imperiei. Amu fostu la Moscova și la Fonteneble; euimu însoțitu ne eroul căzutu la insula Elba, și m'amu înturnatu cu el în 1815. În timpul campaniei Franțeză, căpătăii unu glonțu în pepturi după o leșinare lungă ș'amu deșteptatu lungitu în patul unui semimamu preotu de satu demi vorbea de Hristosu mi mă boteză. Imperatul pică la Viterloo și se dădu Englezilor. El plăngeamu cu lacrămi de sănge căci îl iubiami, sublimul meu imperatoru! - după aceea mă înfundbăm într'o seminarie; amu învățatu, mi după doi ani eramu preotu. Atunci amu apucatu dosmis cătră munții noștri, contra Turcilor, pentru că ei uciseră ne tatul meu. Amu fostu una după alta, vicariu al parohiei Ce- Muratu-Beiu este unu trădătoru pentră că s'au îmbina, sard riu mi preotu totu în acel cantonu; după ES îmi înșăluăiu calul într'o noapte, mi omenișiu pu tabora franceză. — Me prai? îmi zisă unu colonelu la care m'amu fostu adresatu. Eu m'imu bătutu în șirurile lui Muradu-Beiu înpănatu cu Sultanul. Eu preu să'și restunu asupra lui Muradu-Beiu mi a mă combate cu voi. Din ce țară ești ti ? săntu Albinezu mi Muntenegrinu. Republica Franceză pe atunci nu'și pre bătea capul cu credința, și nu corep nici unu felu de a suspape flepădare de lege) pentru a mă încorpora într'unu corpu de cavalerie. Dons zid de la Piremizi, el urmări ne Bonaparte la Parisu. La 1804 eramu ofițeriu la ma aceea șefu unui corpu de Muntenegrini ce săută în ajutorul Greciei s - însfărșitu la înturnare, prin o alegere, amu fostu cematu în locul practiscăi care murisă. Pe căndu fărși, și clopotul religiosu resuna, pră el ne zice: Voi știți istoriea soldatului, pcuma peniți la leturghie pe care are s'o facă preotul. Noi ne-punu închinatu și'l urmărămu, (ba urma) (Urmează Suplementu No 9 din Mixail Moxdosans) flui Mai Nou. Ducesa de Orleans, însoțită de fiii săi, contele de Parisi și ducele de Sparta s'au înturnatu în Londra de la Edimburgu. Eminența sa cardinalul principele Altieri au părăsitu Poma noaptea în 24 iulie. Călătoriea ca ce zice a fi în scopu politicii. A doua Cameră a Marelui Ducatu Hesa s'au prorogatu de la 30 Iulie pănă la 26 Augustu. - D-