Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1852-02-14 / nr. 65

V : - + + - N °. 65. .. Abonamentu. Iașii mi ținuturi: Prepul ne unu anu 75 dei . MAT - șese luni 40 — -- înșiințerilor ne unu rându hirtste 25 parale. Astă fone esă Lunea și Golea cu doue suplemente in 8. pe fie­care lună, UE- st­ | pă Li Fe­x L­­as a” M . Iașii, Joi in 44 Fevruarie 1852. ES PE Anul I­ teptăți. Ce face în Iași, a Pedargica în m­­­orpuriea Buciumeluii Romani la ținuturi pe la Domnii Profesori. și în București la libreriea D. Ioa­­pidi, xs­preți de doi galuini mi unu svanțigu pe anu. îPIMra OLDAPIEASA.­ ­ mădulariu Comisiei îndeplinitoare Kodes ia părei me D.sa Aga Costachi Hurmuzachi. Româniea. Garrela Pomano-[eomans De Bo­­de­apă, cel arătu de favorabilu mi puținu costisi­­toru râul Oltului zicu, ce ce pare hărăuzitu chinru de natură spre înlespirea comerțului ecstemicru afară­ al Transilvaniei cu Țara­ Romănească Jurnalul „andorer” din Viena, în numărul uși , ns­te încă pluim­­lu, spu cum amu, cu data din 7 lansapre anul coreniu publică sh zice nu s'au cescriu încă, și va rumăne­ama, da­­articol în rape trad­ează despre o cvestie imi că guvernul nu BA ajutora slabele noastre puteri M (Ba urma.) tantă, atătu pentru Principatele dranssiene, cat si pentru Transilvaniea, ne care ni lipsimu - o cu Velgratdu, 16 Ianuar. Inginerul englezu șunica fără întărziere cititorilor noștri. Acel­e site au sositu aice spre a intra in desba­­jurnal zinei Fermanul imperial de s'au liitu­­l­ieri cu guvernul Serbianu în privința iioi- București la 8 Dechemvrie d­. n. 1851, după Jfrui­­umui. atașau de­­ Éent lucrările construcții drumurilor și a podurilor cer RL..u. Înfiinarea din Principatele dranssiene, urmează a ce rigula unui drumu de feri de la Alecsina cu pănă l­­­a radicalemente și a lua o simțitoare îmbunătățire, la Cemendria cu cheltuelile unei soțietăți en­­ori­uze să se fi și primitu de cătră Înalta Poartă. Serbiea se invitează acum a înfiin­­au făcutu comerțianților și febricanților la lucrarea drumului de feru de la Alec­­sinacu pănă la Belgradu. (G. rom. germ.) Din Aradu avemu știri, cum­că în urma unor corespondențe, peste care s'au datu, că se facu între prisonierii din fortăreață și emigrați, s'aru fi mai aspritu măsura tră­­dării lor, adică li s'au luatu instrumentele de scriere, iar din Transilvaniea se scrie, că s'au mai trimisu încă vre o 38 de pri­­sonieri politici la fortăreață. - Cine vrea a ști, cum ne petrecemu carnevalul, cu că­­tă plăcere, sfială, supărare, voie, năcazu, capriție, acela se judece numai contrastul ce se află și între diversele nature ome­­nești și între deșărtăciunile unuia și al­­tuia. — Minteneros. Dons „Observ. Dalpi” ș.a. între senatul Muntenegrinu mi intre Dagii­­le Petrovici, desemnatul următoru in scaunul al vlădicăi, s'au mai intămplatu decurăndu neimvoiri. Senatul, sau mai bine presiden­­tele acestuia Petru Petrovici, din preună cu cățiva senatori partizani ai sei, nu'și va vrea să'și cunoască pe junele Daniele de capu al lor, pănă nu'și va căștiga însușirile ce se arată prin testamentul răposatului a se cere pentru domniea peste Muntenegru. Ju­­Moldovei prin adresa ca xs No. 652 Din 11 cere și cuprinde urmatoarele:­ SIașii. Deosub­iea Oșilor Principatului Peopsapie 1852 in nostene a publica somo­­toprele ordine de si­ns No. 5, 7 si 8. No. 5 Ghenar­ in 27. Din Anaforaua No. Aa D. Minicipsasi din Năuntru, incredin­­pindune de sirguința ne intrebuințază Stol­­nicul Iordachi Luchi rănduitul comandiru al pompierilor Orașului Romanu, întru ținerea în bună stare a comănzei ce'i este încredința­­tă, cum și pentru slujba de mai mulți ani ce au prelungitu în pămănteneasca Miliție, în temeiul acestor atestații Noi înaintimu pe numitul în rangul ostășăscu de Praporșcicu potrivitu cu a sa îndatorire.­­ No. 7 Fevruarie în 5. Potrivitu rapor­­tului No. 514 a D. Gheneralu Inspectiorului Oastei prin care au supusu cerirea demisiei dostorului Batalionului al II Capitanului anu­l Rotu și pentru înlocarea acestuia cu actorul de Medețină și Hirurgie Xenue prezentatu de Sabu doctorul Miliției. Noi întărimu demisionarea celui întăiu și celui al doilea întrarea­ga postul Barante.­­ No. 8 Fevruarie în 8. Demisionatul din Miliție Maiorul Neculai Lamandi prin jalu­­bă cătră Noi arătăndu dorință de a îmbră­­țoșa iarăși slujba militară în însărcinare de ai stru Domnescu Adjutantu, în con­­erațiea slujbei de zece ani ce au pre­­lungitu numitul, în care vreme au coman­­datu și Escadronul cu deplină vrednicie și plăcute purtări, precum Ne­amu încredințatu din al său atestatu cu formularul alătu­­ratu la el, ce'i s'au datu la a sa demisioare. Noi primimu ne D. Iamandi mi il întărimu de al Nostru Domnescu Adjutantu, cu ran­­gul său de Maioru.­­ Prea Înalțatul Domnu Stăpănitoru prin decretul subu No. 16 au binevoitu a prmi­­cipatele danubiene au fostu și săntu încă toté una cea mai însămnată piață de vânzare , producțiile meșteșugurilor noastre, cu toate manufactura engleze, franțeze, germane, ba chiare și nordamericane cam de multu împinseră în ale noastre, apucăndu-le locul pe care zdinnea il ocupaseră numai ele singure, și măcar că Princi­­patele danubiene prin fabricile sale de stecli hâartie­nii de postale, ce nu de multu ce întemeea­­seră acolo, producu o parte din acele ma­i­turi, care mai de multu avură numai Transilvani de patriea lor, de unde se și aduceau acolo. De aice se poate videa, că loculețul ce au mai­ne piața Principatelor danubiene pentru ce nu facturilor transilvanene este de totu cumpulatu. Fiindu­că Transilvaniea, precum se ție, nu scoate niscarea mărfi fine, și nici poate să le scoată la starea de acum a industrii case, de aceea îngrije­­șc ea Principatele danubiene cu fabricate ordinare și alte producții de ale meșteșugului pentru pe­­duințe casnice. Prin urmare dar se află aice, precum se poate vedea din isvoare statistice, peste o sută de prăvălii cu marfă de Transilvaniea sau de Brașovu (bogasierii, brașovenii,) și fie Kare vinde din trănsele pe totu anul de la 10 pănă la 40,000 fiorini valuri de Viena (30,000 -120,900 de lei).­­ Însă la starea de acum a drumurilor (celor mari) din Principatele danubiene cere tran­­sportarea acestor mărfi cheltueli mari. Cel mai de ne urmă prețu al chiriei transportului de la ho­­tarul Transilvaniei vine pănă la 8 fiorini v. d. V. pentru o masă. Dară ce se facemu! Drumul cel . FOILETONUL ZIMBRULUI LA. Ce gândești măi frate, Te-apuci din pacate Iar versuri să faci? Părerea me este, ȚG o spuni fără șagă Mai bine să taci, Ca nu fără veste Muza să te tragă Pe­naltul Parnasu, Ș acolo odată Suitu pe Pegasu, Dreptu­ra giudecată Vei vede te-a duce, Ca să te apuce La gre răfuială, Să dai socoteală Cum de Poezie, Cu-așa negrobie Tu ai cutezatu De te-ai apucatu.­­D­esabul în nori, Te-au svărlitu cinci ori, Și căndu ai picatu Vai­ coastele tale Rău s'au sfărămatu,­­ căt zău de jale i că nii plăngeau Și boii zăgeau. Șii că -mi spuneai mie hai avutu norocul, Prin inginerie, A măsura locul, De­lici mea la soare, Norii 'i-ai văzutu, Și cum mi se pare Nu ț'o pre plăcutu. Cată bine, cată, De'i mai cuteza Pe Pegasu odată À încăleca, El pănă în soare Cu tine-a sbura Și o scuturare După ce'ți va da, Te va trănti goșu, cătu osu de osu i s'a sfărăma, Și atunci credu sine C'ori ce focu din tine­­­ ­ Re poru, Pentru poezie, Ca fumul­u'a duce De vânturi mânatu, Ca cerbul ce fuge sle 'ntinea sxmnie De câni alungatu. Cupăntul ce s'au rostitu la esamenul scoalei publice din tărgul Ocnei din 3 fepruarie 1852, de cătră­­ prof. A. Păunu. ONORAȚILOR ASCULTĂTORPI. „Pentru a putea agiunge omul mai curăndu la sco­­pul menirii sale, spre a cunoaște cu respire misia la care providința directă îl orănduește și apoi spre a urma potrivitu amăndurora, ca să sosiască la lo­­cul ce de la așa înființare creatorul­­ iau termi­­natu, trebuie mai întăi ai se disporta simțirile no­­ște ale sufletului cu care el se află înzestratu de la natură și prin care el se deosebește de toate celelalte animele vețuitoare împreună cu ele, fără de care disportare puțin s'ar deosăbi de exe. A­­cea disvoltare nu o poate căpăta de aiurea de cătu numai prin învățătură, prin care nu numai își poate cunoaște necesitățile lui, ce cu multu mai văz­. Dosu­ acele o-­ji crescu lama, ji înalță rangul mi meri­­tul și însfărșitu îl rădică mai pre­susu de ai căi ce îi pribosescu, acele ce ji adună

Next