Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-09-12 / nr. 192

CU L a ce încovăia, greutatea unei trăsuri, s'au stricatu mi ce lăsă în poeanul valurilor­­ » Adoa zi, aa 6 oare de dimineața, en­­glezii atăcără din nou Marele Redaiu și îl luără într'unu modu hotăritoriu: „În același timpu, bastionul Central ce lua de trupele francese.­­ Focul înce­­tară din partea Rușilor; totul era posomo­­ritu în poliție, incendiul făcea mari pro­­pășiri, esplozile de mine se îmbulțiau. Însă acum căteva din trupele noastre străbătuseră în foburgurile Sevastopolei, și generalul Pelisie petrecuseră noaptea în Carabelnaia. Rușii făceau pregătirile lor de pornire și treceau în mici pălduri îN ceialaltă parte a portului. „La 9", oare, o boambă, singura pe care Rușii o aruncaseră în ziua aceia, sbucni din fortul Carantinei. În același timp, o luntre cu Pavilionul albu se depărta de țerma și se întălni cu o ambarcare por­­nită de la vasul amiral francesu: totu o asemene întălnire urmă și cu o ambarca­­ție engleză; apoi amiralul Sir Larens se dusă îndată la cvartira generală unde ei au șezutu în destul timpu, și la înturna­­rea sa, vasul Banshee primi ordinu de a­­duce o depeșă lordului Redclif la Con­­stantinopoli. „Cu toate aceste Rușii, care sfărșiseră de deșertatu partea Sudită, se pusesă în ordinu de bătaie din napoia fortului Kon­­stantinu, pe unu tapșanu formăndu o plă­­cută preumblare încadrată de arbori. „Pavilionul parlamentariu continuă a fălfăi toată ziua, și Rușii remaseră ne­­mișcați, privindu la flacările ce mistuiau poliția. „În momentul cănd Banshee pleca, va­­porul Rodney îi anunța prin semnalu că armata rusască părăsia pozițiile sale și se ducea în direcția Machenn­e, și trupele franceze se dirigiau și ele spre Cernaia.” După noutățile pozitive, 1,500 de Ruși s'au făcutu prisonieri în fortificațiile Ma­­lacofului.­­ Numărul inimicilor ce apă­­rau întăriturile era dară mult mai însem­­nătoru de căt aceia ce s'au arătatu mai susu. Sfărmarea Sevastopolei s'au celebratu la Paris în 13 Cent. npersm­o anunțasă Molitorul de cușară prin unu Te-Deum so­­lemnelu căntaiu în biserica Nofr-Dam în ființa Împăratului și cu o pompă neobic­­puită, prin teatruri gratisu în totu Parisul­­ui Capa, prin o luminație a edifițiilor pu­­blice. Totul s'au urmatu în cea mai mare ordine și în mijlocul unui intusiasmu lesne de înțălesu, căci se știe încă că Francesii săntu simțitori mai cu samă la gloria mi­­litară, și nu se poate tăgădui că luarea Malacovului, care au trasu deșertarea com­­pletă a Sevastopolei, nu ar fi unu mărețu fabru de arme. Taimsul publică unu articol de o violen­­ție mare în care sprijine că astăzi alia­­ții nu trebue nici de cum să mai facă pro­­puneri de pace. Victoria puterniciilor a­­pusene au dovedit­ că ele fac trebuință de agiutorul nimănui spre a domina Europa, și unul din principalele rezultate ale vic­­toriei de față „va fi de a învăța pe guvernă­­mintele Europei centrale să aibă mai pu­­țină înjumătare și, pe popoarele Europei centrale mai puțină supunere.” Puterniciile aliate, zice Taimsul, au dritul astăzi de a lua o poziție mai măndră, și a avea o vorbă mai dîrză, căci ele au do­­veditu la ce rezultate au condusu acumu resbelul, și ele nu vor voi să fie făcute atătea sacrificii în zădaru. La Constantinopoli au urmatu serbăr;

Next