Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-09-12 / nr. 192
CU L a ce încovăia, greutatea unei trăsuri, s'au stricatu mi ce lăsă în poeanul valurilor » Adoa zi, aa 6 oare de dimineața, englezii atăcără din nou Marele Redaiu și îl luără într'unu modu hotăritoriu: „În același timpu, bastionul Central ce lua de trupele francese. Focul încetară din partea Rușilor; totul era posomoritu în poliție, incendiul făcea mari propășiri, esplozile de mine se îmbulțiau. Însă acum căteva din trupele noastre străbătuseră în foburgurile Sevastopolei, și generalul Pelisie petrecuseră noaptea în Carabelnaia. Rușii făceau pregătirile lor de pornire și treceau în mici pălduri îN ceialaltă parte a portului. „La 9", oare, o boambă, singura pe care Rușii o aruncaseră în ziua aceia, sbucni din fortul Carantinei. În același timp, o luntre cu Pavilionul albu se depărta de țerma și se întălni cu o ambarcare pornită de la vasul amiral francesu: totu o asemene întălnire urmă și cu o ambarcație engleză; apoi amiralul Sir Larens se dusă îndată la cvartira generală unde ei au șezutu în destul timpu, și la înturnarea sa, vasul Banshee primi ordinu de aduce o depeșă lordului Redclif la Constantinopoli. „Cu toate aceste Rușii, care sfărșiseră de deșertatu partea Sudită, se pusesă în ordinu de bătaie din napoia fortului Konstantinu, pe unu tapșanu formăndu o plăcută preumblare încadrată de arbori. „Pavilionul parlamentariu continuă a fălfăi toată ziua, și Rușii remaseră nemișcați, privindu la flacările ce mistuiau poliția. „În momentul cănd Banshee pleca, vaporul Rodney îi anunța prin semnalu că armata rusască părăsia pozițiile sale și se ducea în direcția Machenne, și trupele franceze se dirigiau și ele spre Cernaia.” După noutățile pozitive, 1,500 de Ruși s'au făcutu prisonieri în fortificațiile Malacofului. Numărul inimicilor ce apărau întăriturile era dară mult mai însemnătoru de căt aceia ce s'au arătatu mai susu. Sfărmarea Sevastopolei s'au celebratu la Paris în 13 Cent. npersmo anunțasă Molitorul de cușară prin unu Te-Deum solemnelu căntaiu în biserica Nofr-Dam în ființa Împăratului și cu o pompă neobicpuită, prin teatruri gratisu în totu Parisului Capa, prin o luminație a edifițiilor publice. Totul s'au urmatu în cea mai mare ordine și în mijlocul unui intusiasmu lesne de înțălesu, căci se știe încă că Francesii săntu simțitori mai cu samă la gloria militară, și nu se poate tăgădui că luarea Malacovului, care au trasu deșertarea completă a Sevastopolei, nu ar fi unu mărețu fabru de arme. Taimsul publică unu articol de o violenție mare în care sprijine că astăzi aliații nu trebue nici de cum să mai facă propuneri de pace. Victoria puterniciilor apusene au dovedit că ele fac trebuință de agiutorul nimănui spre a domina Europa, și unul din principalele rezultate ale victoriei de față „va fi de a învăța pe guvernămintele Europei centrale să aibă mai puțină înjumătare și, pe popoarele Europei centrale mai puțină supunere.” Puterniciile aliate, zice Taimsul, au dritul astăzi de a lua o poziție mai măndră, și a avea o vorbă mai dîrză, căci ele au doveditu la ce rezultate au condusu acumu resbelul, și ele nu vor voi să fie făcute atătea sacrificii în zădaru. La Constantinopoli au urmatu serbăr;