Zori Noi, septembrie 1967 (Anul 20, nr. 6130-6155)

1967-09-17 / nr. 6144

Tirgul de săptămină , în primul rînd un amestec viu de culori, panoramic, care-ți b șochează privirile. Culorile sînt ale ogoarelor, pădurilor, ale livezilor pîrguite, culorile soarelui și ale văzduhului coborîte, în una din zilele săptămânii, vinerea, în piața din mijlocul orașului. Vuietul și forfota mulțimii se adaugă pe urmă. Pe urmă se adaugă, pe alocuri, și strigarea mărfii, cu voci pestrițe, învălmășite, pierdute-n larma obștească. Esențiale rămîn însă culorile, amestecul lor atît de neobișnuit și specific, încît poți socoti, cu toată îndreptățirea, c-ai nimerit pe paleta imensă a unui vestit zugrav. Cu singura deosebire că aici culorile sînt mobile, se rotesc înfr-ma, însuflețite. Tîrgul de vineri de la Rădăuți e un furnicar policrom, în care vegetalele ocupă locul de frunte. Mormane de roșii aprinse, munți de ardei galbeni - verzui, verzele înfoiate în rochii umede, barbujii pîntecoși și vărgați, cununile de ceapă cu bulbii strălucitori și cele de usturoi cu căciuliile albe, vinetele lăcuite și suple, castraveții mărunți, buburoși și atîtea altele se întîlnesc într-o fățișă și superbă rivalitate. în vecinătatea lor se înteiază prunele brumate castru, perele zemoase arbi moi ca untul, merele aurii, cu miezul dulce, înmiresmat. S-au adunat aici, de pretutindeni, livezi și ogoare coapte, au venit în căruțe și-n autocamioane vîrfuite, revărsîndu-se generos pe tipsiile toamnei. în ansamblu, imaginea e de belșug statornic. Gîndul te poartă pînă spre țarinele de pe malul Prutului, sau spre satele de munte, îndepărtate. Fețele vînzătorilor sînt grave, concentrate în calcule precise. Țăranii coonseratori din Ștefănești Volovăț își mînuiesc marși fa multicoloră cu mișcări agere. Limba chitarelor încremenește-n echilibre stabile, în halate curate și albe, ca niște laboranți, cei din Frătăuții Vechi taie, cu gesturi darnice, mari calupuri de urdă și caș. Urmărești îndelung acest proces de vînzare a roadelor, risipit în sute și-n mii de nUIF gesturi și ai impresia că asiști la un ritual impresionant. Tîrgul pe săptămînă te asaltează din toate părțile, cu lorma sa amețitoare. Străbați un spațiu extrem de divers și de dens: fiecare metru pătrat dezvăluie aspecte noi, pitorești. Intr-o latură se înșiruie străchini, hîrburi pentru flori și oale smălțuite de Marginea. Sub privirea răbdătoare a meșterilor bătrîni, femeile le probează cu de-amănuntul, grijulii, le ciocănesc și le duc la ureche. Olarii zîmbesc, puțin ironic. Sunetul li e bun, vasele lor n-au nici o hibă, în marea îmbulzeală tîrgului, cîțiva inși umblău cu fluiere vopsite în galben și păsări de lut, cîntătoare. Alții au întins la soare pietrele de miel, negre și brumării. Treci pe lingă caleapuri de cînepă și scuturi de lîpă, pe lingă mături, topoare, cearne și linguri de lemn și alungi, pe nesimțite, în partea cea mai liniștită a tîrgului. La prima vedere, ai nimerit parcă intr-o expoziție de artă populară, desfășurată in aer liber. E atîta pînză albă acolo, atîta bumbac moale și curat și atîtea cusături în altițe și-n fluturi scăpărători, atîția trandafiri țesuți în ștergare, atîtea catrințe, brîie și ițari ca neaua, încît nu-ți mai amintești c-ai zărit adineaori, în alt ungher al tîrgului, niște lucruri de-o banalitate înspăimîntătoare, cu inscripții stupide și agramate de felul : „Bucătăria fără femeie, e ca lacătul fără cheie“, sau „Cînd soția-ți este bună, căsnicia merge strună“ și „Braga bărbate mai stai și acas, căci de uu capăt altul și te las“. . . Gospodine din Straja, din Bilca, din Frătăuții Noi, expun pe brațe și pe împrejmuirile de ciment lucrări migălite seara cu acul și cu suveica și-n așteptarea amatorilor povestesc domol, ca-ntr-un original colocviu folcloric, despre felurite feluri de împunsături sau țesături. în fiecare vineri, tîrgul de la Rădăuți dobîndește semnificații mult mai adînci decit simpla vînzare de mărfuri. Se manifestă, în uriașa sa aglomerare, atracția intensă a orașului, în fiecare vineri, cîmpiile și livezile coboară spre oraș, se instalează în inima sa cu larga lor mișcare de arome și culori. La spartul tîrgului, după ce-l cutreierasem dintr-un capăt în celălalt, un poet al acestor locuri mi-a recitat un rondel nespus de gingaș și frumos. Caligrafia se parcă, cu smalțul proaspăt al vorbelor, pe un ulcior nevăzut, iarmarocul de la Rădăuți. Un singur lucru nu văzuse însă poetul din marea fierbere a tîrgului : bicicletele. Erau acolo sute și mii de biciclete, rînduite una lingă alta, o întreagă herghelie de biciclete, de gazele subțiri de metal cu care coborîseră la oraș nevestele și bărbații tineri. GEORGE SIDOROVICI Anul XXII nr. 6144 4 pagini 25 ban) duminică 17 septembrie 1967 Organ al Comitetului regional Suceava al P.C.R. și al Sfatului popular regional IN RAIONUL RĂDĂUȚI RECOLTATUL CARTOFILOR LA ZI Incepînd de săptămâna viitoare, puține culturi se mai pot compara cu cartoful sub aspectul volumului de muncă pe care îl necesită. Mecanizarea apare deci ca un imperativ ; totuși, solul destul de uscat complică întrucîtva lucrurile. In raionul Rădăuți, în cooperativele agricole care au plantat cartoful cu mașina și mai ales acolo unde prășitul s-a făcut pe teren zvîntat, nu apar dificultăți : mașinile de recoltat funcționează bine. Am văzut la Grănicești, în brigada a treia, două mașini de recoltat, care, reglate la o adîncime corespunzătoare, erau pur și simplu suprasolicitate de cooperatori. Lucrul de calitate, un procent foarte redus de tuberculi vătămați, faptul că în sol nu rămîne recoltă erau motivele ce-i dedeterminau pe cooperatori să acorde prioritate mecanizării. Singura defecțiune remarcată aici era doar că munca n-a fost organizată astfel încît mașinile să satisfacă cerințele tuturor cooperatorilor. este că nici Adevărat nu fuseseră puse în funcțiune decât, trei din cele cinci mașini aflate în dotarea brigăzii de tractoare. Două erau defecte (aviz tovarășului Viorel Brădățeanu, directorul SMT Rădăuți). In alte părți însă aceste mașini nu se bucură de aceeași bună primire. La Negostina, de exemplu, unde zeci de cooperatori lucrau în cîmp la scos cartofii cu sapa — cu toate că plantatul s-a făcut mecanizat — cele trei mașini de recoltat din dotarea brigăzii SMT se aflau la sediu. Și, distanța de la Negostina pînă la Grănicești nu-i mare. Din discuțiile avute cu cooperatorii a reieșit că ei nici nu erau informați cu normele avantajoase ce se aplică în cazul recoltării mecanizate și care, firesc, ar avea o influență pozitivă asupra creșterii ritmului de lucru. Două mașini de recoltat cartofi, care stăteau nefolosite, am aflat și la Iacobești. Este adevărat, nu peste tot pot fi folosite aceste mașini, mai plantatul nu ales cînd s-a făcut mecanic. .Dar, după cum remarca un inginer agronom, este imposibil ca să nu se poată găsi în fiecare unitate porțiuni de lanuri ce se pretează la recoltatul mecanic. Sunt însă și cooperative agricole unde recoltatul nu se face nici mecanic, nici manual. „De luni“ începem, comunică oricui îl întreabă, tovarășul Robu, președintele cooperativei agricole din Volovăț. Dar asemenea amînări nu-și au nici o motivare tehnică sau organizatorică. Este momentul să se lucreze din plin pentru că altfel e în pericol însăși producția. Cîteva cuvinte în legătură cu preluarea cartofilor în bazele ORVLF. In gara Milișăuți, în jurul centrului de recepțieexpediție pot fi văzute adesea grămezi mai mici sau mari refuzate de către beneficiar. Cauza ? Procentul mare de cartofi tăiați. Am fost de față la un transport adus de la cooperativa agricolă Șerbăuți cînd procentul de cartofi ce prezenta vătămături mecanice se ridica la 24 la sută. Este de înțeles că în condiții de secetă nu-i ușor să desprinzi cartofii din pămînt, mai ales cînd operația se face cu sapa și nu cu mașina. Insă e de-a dreptul revoltător să-i trimiți nesortați în baza de recepție, cînd ești sigur că în felul acesta vei pierde circa 300 lei la fiecare tonă. Dar cartofi nesortați au adus în unele zile și cooperatorii din Zamostea, Grămești Calafindești etc. Sunt în aceste baze delegați ai C.A.P. Un asemenea delegat era deunăzi de la Grănicești. Este interesant însă că după ce au fost sortați niște cartofi în bază, nu i-a venit ideea ca in căruțele ce se îndreptau goale spre cooperativă, să încarce tuberculi vătămați pentru a fi trimiși spre furajare sau în alte scopuri. Socotim că de simple prezențe fizice nu este nevoie II. MAXIMIUC ■ ■ • ■ Recoltatul mecanic al cartofilor la cooperativa agricolă de producție Șcheia Foto : D. VINTILĂ Principalele lucrări agricole (pînă ieri dimineață) Recoltat Treierat Arături Insămîn- Raionul porumb floarea pentru țat soarelui însămînțări griu »/» °/6 % % Botoșani 55,9 29,1 59,3 2,1 Botoșani-oraș 57,6 18,1 52,6 0,2 Dorohoi 29,6 16,4 62,0 9,5 Fălticeni 3,6 — 50,1 13,5 Gura-Humorului — — 43,1 7,4 Rădăuți 0,8 — 47,3 11,7 Săveni 63,4 40,1 52,1 — Suceava 5,0 — 46,3 5,4 Total 36.2 29,6 54,5 6,3 Patru constructori la „cota succeselor“ Anul trecut, în luna noiembrie, printr-un proiect elaborat de I.C.P.F.S. — București, se puneau bazele extinderii capacităților de producție de la Fabrica de mucava „Molidul“, raionul Cîmpulung. Din primele zile, constructorii au imprimat muncii un ritm viu, organizat. Zilnic, decadă cu decadă, graficele de execuție au fost realizate și chiar depășite. Aprovizionarea cu materiale n-a cunoscut obstacole. Utilajele și mașinile, supravegheate de oameni iscusiți, au funcționat la capacitatea maximă. Zidarii, dulgherii, alți meseriași, conștienți de sarcina ce le revine, au folosit la maximum timpul de lucru. Pe zi ce trece, noul obiectiv industrial capătă contururi tot mai precise. Beneficiarul, fabrica de mucava „Molidul“, s-a interesat din vreme de aducerea pe șantier a utilajelor tehnologice. Colaborarea fructuoasă dintre constructori (I.S.C.M., I.M.B., I.L.S.), beneficiar și proiectant se materializează în scurtarea termenului de dare în folosință a noilor hale de fabricație, în prezent se lucrează la finisările exterioare și interioare. Parte dintre muncitorii de la I.M.B. au început montarea unor utilaje într-un stadiu avansat se găsesc și instalațiile de încălzire și cele sanitare. Se preconizează ca obiectivul să fie dat în folosință cu cel puțin o lună de zile înainte de termenul prevăzut. Aceasta înseamnă că se vor realiza în plus 300 tone de mucava. Pentru eforturile depuse în devansarea datei de predare a obiectivului merită evidențiați toți constructorii celor patru întreprinderi: antreprenorul general, I.S.C.M. și subantreprenorii I.L.S. București, Două generații. Tehnicianul Ladislau Török și munci la IPROFIL Rădăuți, discutînd despre calitatea produselor toatea Eugenia Dohotaru, de Foto , I. NEGREA Cu planul pe 9 luni îndeplinit C. C. H. Suceava Ieri, 16 septembrie a.c., colectivul Combinatului de celuloză și hîrtie Suceava a raportat îndeplinirea planului producției globale pe primele trei trimestre ale anului. Indicatorul producție marfă vîndută și încasată a fost realizat încă din ziua de 10 septembrie. Pînă la 1 octombrie, sarcinile producției planificate primelor 9 luni vor fi depășite cu 19 milioane lei la producția globală și marfă, 22 milioane lei la producția marfă vîndută și încasată, 19 milioane lei economii la prețul de cost și 23 milioane lei beneficii suplimentare. Vor fi date peste plan 1050 tone celuloză, 1.600 tone hîrtie și 300 tone (echivalente) saci. Succesul materializează eficiența măsurilor aplicate în cadrul acțiunilor de organizare științifică a producției și muncii și a rentabilizării întregii activități, hărnicia chimiștilor din toate secțiile combinatului. Conferința regionala a U.R.C.M. Ieri a avut loc la Suceava conferința extraordinară a uniunii regionale a cooperativelor meșteșugărești. La lucrările conferinței au participat membrii comitetului executiv al U.R.C.M., președinți și vicepreședinți ai cooperativelor meșteșugărești din regiune, șefi ai unor secții de deservire și lucrători evidențiați, delegați și invitați. Pe ordinea de zi au figurat darea de seamă privind activitatea desfășurată de cooperativele meșteșugărești în perioada care a trecut de la ultima conferință a U.R.C.M., urmată de discuții, și alegerea delegaților la cel de-al IV-lea Congres, al UCECOM. Au luat cuvîntul tovarășii Bereu Făibiș, președintele Cooperativei meșteșugărești „Sporul“ din Dorohoi, Bruno Negură, președintele Cooperativei meșteșugărești „Unirea“ din Suceava, Mihai Dumitrescu, președintele Cooperativei meșteșugărești „Munca invalizilor“ din Rădăuți, Cornel Cornea, președintele Cooperativei meșteșugărești „Libertatea“ din Rădăuți, Constantin Chirilă, șeful secției radio - televiziune din Botoșani, Ion Florea, vicepreședinte al Cooperativei meșteșugărești, „Solidaritatea“ din Gura Humorului, Nicolae Butnaru, președintele Cooperativei meșteșugărești „Progresul“ din Botoșani, Mihai Dascălu, președintele Cooperativei meșteșugărești din Săveni și Ioan Catargiu, președintele Cooperativei meșteșugărești „Deia“ din Cîmpulung. Nu de mult, în orașul Botoșani a descris un personaj deosebit, de profesie incertă, însă altfel nu lipsit de „patină", de o școală a vieții cit se poate de întinsă și aspră, îndemînatec și bun de gură, pricepîndu-se să capteze simpatia și chiar încrederea unor interlocutori naivi, Ion Miclescu, de foc din regiunea Argeș, trebuie totuși să fi păstrat un felul de a se prezenta, de a vorbi, cîte ceva din psihologia, din imboldurile care îi duseseră, de cel puțin patru ori, la comiterea unor acte crase de furt și tîlharie. Plimbîndu-se prin oraș, I. M. reușea să se prezinte unor cetățeni, probabil „selecționați" cu grija, și să le propună vânzerea la prețuri excepțional de avantajoase — a unor obiecte de aur : verighete, inele etc. Fiindcă, deși oferantul se arata într-o lumină favorabilă, rahatul la preț putea totuși să pară suspect, I. M. făcea la repezeală dovada autenticității „aurului" său : încerca obiectul în oțet, indica zgîrietura care reprezenta, chipurile, marcajul aurului etc. Pînă la urmă i s-a înfundat. Interesant doar că, dintre cei păcăliți, numai doi s-au prezentat la tribunal pentru a solicita despăgubiri. Ceilalți au preferat. . . să-și înghită în tăcere necazul. ★ Excrocul Ion Miclescu, vînzător de aur fals, speculant al naivității unora, și-a primit pedeapsa meritată : 2 ani privațiune de libertate. Există însă și o escrocherie mai subtilă, în care locul aurului fals este luat de prețioase sentimente omenești, de cele mai adevărate și înalte sentimente umane, mimate cu aceeași îndemînare. De data aceasta nu se mai folosesc oțetul și celelalte ; apare căldura glasului, cuvintele mari și zornăitoare, gesturile care pretind a trăda o afecțiune de rară autenticitate. Bineînțeles că demnitatea celui ce practică un asemenea trafic sentimental nu este, în fond, de altă calitate decit a aceluia care „desface" false metale prețioase. ★ La Tribunalul raionului Săveni a fost pronunțată, acum cîteva zile, sentința definitivă într-un proces numit, în termeni juridici, de stabilire a paternității, de fapt un prilej pentru inculpat de a se înjosi pe sine însuși, nerecunoscîndu-și propriul copil, încercînd prin diverse tertipuri să nege că i-ar aparține, că ar fi „singe din sîngele lui". Și de ce toate acestea ? Pentru a nu fi obligat — oficial la ceea ce ar trebui sa constituie una din cele mai minunate obligații morale ale vieții lui : creșterea și educația copilului. Să facem cunoștință cu „părțile" : de o parte abilitatea fără scrupule, de alta, naivitatea și buna - credință. Ion Gh. Robotă și Maria I. Crudu, din Iepureni, comuna Ungureni, erau buni prieteni de cîțiva anii de zile. Prin 1965, I. R. a plecat să-și îndeplinească stagiul militar. Despărțirea nu a fost lipsită de dramatism, îndrăgostiților nu le-a venit ușor sa trăiască la sute de kilometri unul de celălalt. Cel puțin așa se înțelegea din scrisorile care soseau adesea la Iepureni, (multe pe adresa tatălui Măriei. . .), scrisori în care tînărul își exprima sentimentele de caldă iubire pentru fata din satul natal. Nu numai familiile respective, dar întreg satul cunoștea și privea, negreșit cu simpatie, idila înfiripată între cei doi tineri ; nimeni nu se îndoia că, la întoarcerea din armată, Ion Bobotă își va invita rudele și prietenii la nuntă. . . După venirea tînărului din armată, idila a continuat în condiții similare. Se întilneau deseori, mergeau împreună la petreceri. I. R. își vizita adeseori logodnica, părinții fetei îl primeau cu inima deschisă, așteptînd să li se solicite consimțămîntul. . . Au fost, fără îndoială, clipe frumoase, de neuitat. Dar într-o bună zi, pe neașteptate, relațiile dintre cei doi tineri s-au întrerupt cu totul. Nimeni nu-i mai vedea împreună, nimeni nu știa ce s-a putut întîmpla. Lucrurile au ieșit la iveală mai tîrziu, abia la începutul acestei veri, cînd Maria a născut o fetiță voinică și frumoasă. Oricare altul, în locul Iubi. R., ar fi fost nespus de fericit și, după ce și-ar fi sărutat din inimă copilul, ar fi făcut întîiul drum la sfatul popular, la ofițerul stării civile. Doar așa lucrurile ar mai fi putut evolua cum se cade, pe făgașul cinstei și omeniei. Amîndoi tinerii, Ion și Maria aveau înainte o viață întreagă, încît, sîntem convinși, nimeni în sat nu i-ar fi privit niciodată chioriș. Așa ar fi procedat un om adevărat. J. R., pare-se și rău sfătuit de părinți, a înțeles să evite consecințele propriei ușurințe. Și-a renegat copilul, și-a renegat dragostea, a negat astfel principii elementare de viață. A urmat un proces de cîteva luni. Un proces penibil din toate punctele de vedere. Maria, abandonată fără scrupule, urmărită de conștiința unei vinovății poate fără vină, a fost silită să facă față unui calvar încă mai dureros : în fața instanței a trebuit să dea explicații jenante, să argumenteze public fapte din cea mai strictă intimitate. Președintele tribunalului, încercînd să tre c. CIOLCA Continuare în pagina a IiI-a) ANCHETA NOASTRĂ AURUL FALS „CORVADA" SAU INSTRUIRE a gajați să li se facă un instructaj de 5—10 zile, la suprafață. El trebuie să constituie o bogată sursă de învățăminte pentru cei neinițiați, încît să contribuie la înlăturarea cauzelor accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, la cunoașterea specificului muncii pe care o va presta viitorul miner. Efectuarea instructajului e sarcina unui inginer sau tehnician cu o bună pregătire profesională și bogată experiență în minerit. O etapă importantă în familiarizarea cu locul de muncă al viitorilor muncitori o constituie intrările în subteran, de cel puțin 3 ori, în perioada instructajului, timp în care sunt prezentate principalele lucrări miniere, utilajele și se demonstrează cum trebuie să se lucreze corect, spre a evita pericolele de accidente sau îmbolnăviri profesionale. Iată, însă, cum se face instructajul la întreprinderea minieră „Suceava“ : există aici, așa cum se cere, un tehnician cu o bogată experiență în sectorul minier, care se ocupă exclusiv de instruirea noilor angajați. S-a asigurat spațiul necesar, există suficient material documentar, s-au procurat filme, avînd drept conținut respectarea regulilor de tehnica securității, muncii. Condițiile create nu , sunt însă puse în valoare. Controalele efectuate au dus la concluzia că la această întreprindere, cu toate că se înregistrează nenumărate accidente,instruirea se face superficial. Programul, aprobat de conducerea întreprinderii, nu se respectă. Muncitorii, repartizați spre instruire sunt folosiți la diferite minui necalificate. In luna iulie, muncitorul Anton V. Ciornei, în perioada afectată : instruirii, a fost trimis, împreună cu alți angajați, să încarce niște fier vechi într-o mașină. Nici asupra felului cum trebuie efectuată această operație n-a primit indicații. Nefiind obișnuit cu o astfel de muncă, s-a accidentat. In zilele de 26 și 27 iulie, chiar conducerea întreprinderii a dat dispoziție ca muncitorii aflați în instructaje să efectueze diferite lucrări necalificate. Unii au fost trimiși să sape un canal, operațiune necuprinsă în programul de instruire. Foarte des sînt întîlniți nou angajați efectuînd diverse lucrări de „corvadă“ pe la canFLOREA GRAPINI inspector de stat pentru protecția muncii — Inspectoratul regional Suceava (Continuare în pagina a III-a) Alături de alte ramuri industriale, o importantă dezvoltare a cunoscut în ultimii ani, în regiunea noastră, sectorul minier. Concomitent, spre acest sector sunt atrași tot mai mulți oameni, mare parte dintre ei fără a poseda vreo calificare. Deci, ei trebuie să înceapă cu cunoașterea celor mai elementare lucruri. Această inițiere este cunoscută în întreprindere sub denumirea de „instructajul introductiv“. Datorită specificului deosebit în care se desfășoară munca în subteran, normele prevăd ca noilor an- Pentru export Mihăileni, Fabrica „Granitul“. Facem cunoștință cu mulți lucrători de aici, iscusiți meșteri în ale ceramicii. Oameni care făuresc vase și suporți pentru flori, articole de menaj, cahle. Produsele executate de ei sânt mult apreciate în țară, peste hotare. Zilele trecute au fost expediate în Cehoslovacia cîteva zeci de vase și suporți pentru flori. De la începutul anului în această țară au fost exportate aproape 30.000 de asemenea produse. Iată și cîțiva dintre meșterii care, pasionați de frumos, transformă argila în diferite obiecte utile : Grigore Bîlbă, Nicolae Nichiforiuc, Viorica Irimiciuc, Ilie Chilimîndrilă. GH. MUNTEANU Mexicul din așteptarea olimpicilor De data aceasta, pentru a participa la a XIX-a Olimpiadă, tineretul sportiv al lumii se va întîlni pe meridiane latino - americane, în Mexico. Gazdele se pregătesc de mult ca această olimpiadă să se desfășoare în condiții optime. E o chestiune de mîndrie națională, ceea ce la mexicani înseamnă mult de tot. Aflîindu-mi în capitala Mexicului, am putut constata interesul general față de acest eveniment. Ca să ajungi din centrul orașului pînă la locul unde va fi instalat cartierul general al jocurilor olimpice trebuie să străbați Avenida Insurgentes, un bulevard de 22 de km., considerat de localnici ca fiind cel mai lung din lume. Din dimensiunile acestui bulevard se poate deduce lesne care sunt dimensiunile metropolei mexicane, populată azi de cca. șase milioane de locuitori. Din Avenida Insurgentes cobori pe șoseaua ce duce la Cuernavaca și ajungi în cartierul „Jardins de Pedregal“ („grădinile Pedregal). Aici se înalță orășelul universitar, unde în prezent se construiește complexul olimpic. Acum cîteva milenii vulcanul Ajusco a intrat în erupție, acoperind cu lavă zona dimprejurul actualei capitale. Acum vreo 15 ani, un grup de urbaniști și arhitecți mexicani au elaborat, un proiect îndrăzneț, care apoi a transformat acest teritoriu vulcanic în unul din cele mai frumoase și originale cartiere urbane ce se pot imagina. Poți vedea aici edificii construite în cel mai riguros stil funcțional — cuburi de ciment de culoare roz, verde, violet, albastră, roșie — instalate pe un teren accidentat. Nu știi ce să admiri mai întîi : cutezanța constructorilor sau sensibilitatea celor ce au plantat alei superbe grădini cu flori. Mi s-a spus că pentru a construi acest cartier, excavațiile și nivelările de teren au fost reduse la minimum. S-au folosit în schimb cu curaj și fantezie toate particularitățile solului. Unele edificii lasă impresia că se mențin într-un echilibru precar deasupra terenului frământat peste care s-a împietrit de milenii lava vulcanică. Pereții anumitor clădiri au fost construiți conform tehnicii utilizate încă de azteci, la vremea lor meșteri VASILE OROS (Continuare în pagina a IV-aJ 9