Zori Noi, mai 1970 (Anul 23, nr. 6958-6982)
1970-05-26 / nr. 6977
ZORI NOI IN PAGINA 2 In inima industrială a Sucevei, toate fabricile ■ la capacitatea de vii . Lunca Sucevei trepidează normal, cu intensitatea de întotdeauna a ritmurilor sale. E ora dintre schimburi și autobuzele vin la fel de încărcate ca în orice zi. Cu o singură deosebire , fluviul de oameni pe care ele îl revarsă nu se mai îndreaptă doar spre „focul continuu“ de la complexul de celuloză și hîrtie, ci spre toate unitățile productive din zonă. Zi plină, zi de lucru în lunca Sucevei, peste tot unde mica renunțare personală a fost gata să consolideze temelia încă uneia dintre marile și neîndoielnicele biruințe ale țării asupra potrivniciilor. Pe platforma combinatului de exploatare și industrializare a lemnului, toate fabricile lucrează la capacitatea de vîrf. Directorul tehnic al combinatului, inginerul Nicolae Răducu, e acolo, împărțit între încrederea pe care i-a dat-o această participare unanimă la efort și grijile pe care vîntul năpraznic din noaptea trecută i le iscă pentru puterile celor din munți, pentru pulsația normală a fiecărui funicular și gater dintre văi și de pe firul apelor nefiresc ridicate împotriva firescului muncii noastre avîntate de pînă acum, li solicităm o echivalență cifrică pentru amploarea celei de azi. „Sute de mii, cel puțin ca într-o zi obișnuită. E încă devreme să calculăm, dar - așa cum se lucrează — rezultatul nu poate fi altul, Iată, au început să vină și oamenii din schimbul de după - amiază". Le ieșim în întîmpinare. Iși pontează fișele cu o oarecare stînjeneală, dar cu solemnitate, consultîndu-le după aceea, să se convingă de ceva : pe cartonul gălbui, în dreptul acelui „D“ care înseamnă „duminică",e neobișnuit să apară inscripția ceasului de pontaj, și, cum spune unul dintre ei, vor să vadă dacă „s-a învățat și ceasul cu mobilizarea“. E o glumă, desigur, ca și aceea care-l viza pe un muncitor ceva mai în vîrstă : „Umbli prin ploaie, în loc să stai acasă, la căldurică“. Dar răspunsul a fost grav, deși se adresa tot unuia care făcuse la fel : „Pe care l-ar răbda inima să stea, acum, acasă ?". In sectorul prese, maistrul Gheorghe Capătă ne confirmă nici un absent. Cînd ajungem acolo, tocmai se înscrie pe grafic producția schimbului B de la presa nr. 1 . 560 de foi placaj. însuși acest grafic este concludent, prin gruparea cifrelor pe care le conține. Un grup de șase (prima săptămînă din mai), apoi un rînd liber (duminică, 10), apoi alt grup de șase și alt rind liber (duminică, 17), și, după aceea, un șir continuu, săptămînă precedentă unită de cea în care ne aflăm prin acest 560 aflat la înălțimea oricăreia dintre realizările zilnice anterioare, amplificîndu-le fizic și - mai ales - îmbogățindu-le nemăsurat conținutul intrinsec, de aport neprecupețit la satisfacerea deplină a nevoilor țării și ale oamenilor săi, de către toți oamenii săi. DUMINICA, ZI DE MUNCĂ AVANTATD Acolo unde apele încă fac parte din depășirea de normă Reporterul - singurul, din întreaga incintă, fără cizme de cauciuc — reface proporțiile încercării după semnele încă neînlăturate ale asaltului pe care l-au dat (și l-au pierdut) aici, la Fabrica de cherestea din Sucevița, apele sălbăticite. De cinci zile cînd apar aceste rînduri, va fi a șaptea neîntrerupt, zi și noapte, pompa trimisă de I.A.S. încearcă să scoată apa din subsolul halei gaterelor. Nu prididește singură, așa că oamenii o ajută înverșunat, cu gălețile și cu tot ce se poate. Unii. Alții, majoritatea, lucrează de acum la mașini. Aflăm că și cei ce pritocesc șuvoaiele sînt tot mașiniști. Intr-adevăr , cei care au adus tocmai acum lada golită de rumeguș preiau gălețile, iar cei care au aruncat pînă adinea ori apa trec lingă ladă, îndreptîndu-și umerii și suflîndu-și în palmele învinețite de umezeală și frig. Pășim peste podețe de scînduri care reprezintă, acum, pardoseala subsolului halei. Dedesubt și, cînd scîndura se îndoaie puțin, „dedesubt“ înseamnă sub talpă de apă. Canalul săpat anul trecut n-a putut cuprinde viitura, năpraznică și enormă. Avem cu noi ziarul de duminică, in care o fotografie, făcută cu trei zile înainte, înfățișează trei mecanici acționînd, cu hîrlețele, pentru oprirea infiltrațiilor de apă și pentru evacuarea celei adunate. Confruntăm imaginea cu realitatea : în locul apei curge, acum, rumegușul, mecanicii sunt unde trebuie să fie, zgomotul mașinilor l-a astupat pe cel al fluidului perfid, munca a reînceput să se măsoare cu metri cubi de cherestea, nu de mîl; întreaga fabrică lucrează din plin, în două schimburi, cu regim prelungit, de zece ore. în depozit, patru camioane sunt încărcate ca în orice zi, obișnuită. Cînd pleacă, lasă în noroi dîrea din ei, dar pleacă încărcate - ca de obicei - la capacitatea maximă. Unul dintre cei care ajutaseră la încărcare poartă cămașă albă. Am crezut că onorează, totuși, o veche obișnuință a zilei sale de repaus: „Nu, tovarășe, celelalte n-au apucat încă să se usuce“. Șeful fabricii calculează pierderile, ritmul necesar pentru recuperarea cît mai grabnică a lor, surprizele pe care norii prăbușiți peste creste încă le mai pot aduce , dar rezervă primul loc, în toate planurile sale, unei comenzi speciale : cherestea pentru baracamentele executate de secția lăzi a UESS Rădăuți, în vederea ajutorării urgente a sinistraților. Și n-are nici o îndoiala că, față de participarea integrală la muncă de îndată după reluarea activității, față de dîrzenia cu care acționează colectivul, restanțele vor fi acoperite curînd, iar depășirile vor concretiza expresia uneia dintre cele mai onorante trăsături ale acestuia : înalta sa conștiință socialistă. La scara unui singur om, pendularistul Ariton Gheorghe Procopiuc - cel mai lovit, din întreaga fabrică, de dezlănțuirea stihiilor - am avut o imagine strălucită a acestei conștiințe. Ariton Gheorghe Procopiuc nu mai are casă, i-au sfărîmat-o apele. Soția și cei patru copii stau la un consătean, la Ion Cazacu. El e la lucru, a fost și va fi la lucru, indiferent dacă e noapte sau duminică, dacă e senin sau furtună. Iși explică opțiunea stîngaci, cu dificultatea celui căruia ii soliciți să-și exprime un gînd pentru care el nu socotise necesară nici un fel de explicație : „Sigur că o să muncesc și pentru casa mea. O să mă ajute și fabrica, mi s-a spus. Dar ca să fie de unde, trebuie să facem atîta cherestea încît să ajungă pentru tot ce se cere acum, să acopere tot ce s-a pierdut și să rămînă și pentru casa mea“. Este ideea în numele căreia — astăzi, duminică 24 mai 1970, și peste o săptămînă, într-o altă duminică, și în fiecare zi care ar putea să fie una de binemeritată odihnă — acești minunați oameni, despre care scriem cu respect și emoție sînt și vor fi necontenit prezenți la posturi, pînă cînd urmele dureroasei calamități care ne-a încercat țara nu vor mai dăinui decit în amintire, aureolate de luminile unui unanim eroism civic. TEMPERATURA ÎNALTA A CUPTOARELOR $1 OMENIEI . La întreprinderea pentru piese de schimb, oțelarii au fost, toți, ca într-o zi normală de lucru, la datorie. Datoria solidarității, a demnității umane. Aici, în cetatea metalului, încă foarte tînără, concomitent cu dezvoltarea producției, au crescut cresc oameni cu o înaltă conștiință . . . Cuptoarele au funcționat din plin. Au fost elaborate 16 tone de oțel și 7 tone de fontă, care au luat forma unei game diverse de piese, așteptate cu nerăbdare de beneficiari. Șenile pentru excavatoare. Scuturi, tot pentru excavatoare. Role, volanți pentru fabricile de ciment, de cărămizi, de prefabricate, din zonele peste care au năvălit, nemiloase, puhoaiele. Reluarea, acolo, a activității, producerea materialelor de construcții, mult solicitate în mod obișnuit, dar acum atît de așteptate pentru acoperirea rănilor pricinuite de ape, depinde și de ajutorul concret al acestui tînăr colectiv de muncă sucevean. Iar acesta este prompt. Maistrul oțelar Ioan C. Popa ține să precizeze : Răspunsul a fost, din partea tuturora, același, afirmativ. Tot schimbul este prezent. Cîștigul îl vom dona în sprijinul sinistraților . . . Zi obișnuită de lucru. N-au lipsit intervențiile deosebite, ca totul să decurgă normal, în cursul elaborării unei șarje de oțel, s-au rupt doi electrozi. Oțelarii Gheorghe Guliciuc, Petru Jildea și Dumitru Ionescu, precum și electricianul Ion Vîntu au acționat cu rapiditate. Intervenții „mărunte", dar care au solicitat, totuși, eforturi. Și munca s-a desfășurat normal. In lucru, comenzi urgente Unul dintre drumurile metalului către transformarea lui în piese de o înaltă tehnicitate trece, aici, la întreprinderea pentru piese de schimb, prin atelierul de mecanică grea. Utilaje moderne, în plină funcțiune, supravegheate atent de oameni pricepuți, prelucrează piese, unele obișnuite, altele impresionante prin dimensiunile lor. Axe avînd lungimi de cîțiva Uriașe lagăre pentru marile metri de ciment. O gamă diversă de roți dințate. O comandă urgentă se află în curs de execuție la unul dintre cele mai mari utilaje freza „M-20" , ax - pinion pentru reductorul de 1.600 kw. de la fabricile de ciment. Pentru mulți, simpla enunțare a denumirii nu spune mai nimic. tăm că axul are o lungime Nede aproape 3 metri (cerem scuze tehnicienilor pentru faptul că apelăm la această unitate de măsură), iar diametrul celor două pinioane trece de jumătate de metru. Intre cei prezenți în această zi la datorie îi întîlnim și pe Francisc Simon, lăcătuș specialist. Menirea lui este ca, prin intervenții operative, să asigure funcționarea necontenită a utilajelor. A venit și duminică. Cu două zile în urmă, pe la miezul nopții, a fost chemat de acasă, spre a înlătura o defecțiune ivită la acest utilaj complex. A lucrat împreună cu frezorul Ilie Vartolomei, cu strungarul Gheorghe Motruc. A doua zi, mașina funcționa normal. A avut și duminică Intervenții. Nu însă de o așa amploare, îi solicităm inginerului Cornel Rusu, șeful atelierului mecanică grea, să ne facă cunoscute cîteva dintre rezultatele acestei zile de muncă : Pe lîngă faptul că au avansat mult operațiile la o serie de piese de dimensiuni mai mari, au fost pregătite pentru livrare 10 coroane rulou, 4 roți de lanț, 8 roți dințate, 8 tamburi, toate destinate funcționării normale a excavatoarelor, utilaje mult solicitate în lupta împotriva apelor ori la refacerea construcțiilor distruse . . . 1970, la ora 13,45, cind oamenii și mașinile trebuiau să se odihnească. Nu s-au odihnit, pentru ca indicatorii de plan ai întregii țări să nu se resimtă cu nimic de pe urma calamităților, să fie îndepliniți exemplar și depășiți, pentru cele mai mnalte cote ale actualului cincinal Fără îndoială că ați mai văzut această imagine, de la fabrica de placaj a C.E.I.S. Suceava. Mașinile sunt aceleași, produsele sunt aceleași, poate că și oamenii sunt aceiași. Dar ea, imaginea aceasta, este luată duminică, 24 mai, La Fabrica de cherestea din Sucevița, unul și același gater. In aceeași zi de efort unanim , in hală, unde producția a fost în totalitate reluată și în subsolul halei, unde rumegușul rezultat din tăierea buștenilor de deasupra cade, încă, peste o o învolburare de ape. SPIRITUL MUNCITORESCUl Pili ACTIONE In împrejurările acestea deosebite, oamenii muncii din Cîmpulung Moldovenesc sînt, cu gîndurile și faptele lor, alături de cei aflați în suferință. In această zi de duminică plouă mărunt și rece, ca într-o zi de toamnă tîrzie. In ciuda vremii apăsătoare, salariații s-au prezentat la locurile de muncă fără nici o întîrziere, ca în zilele de program normal. Muncitorii de la cariera Botuș (I.I.L. „Rarăul“) au înțeles importanța deosebită pe care o au materialele de construcții în aceste ceasuri de refacere a multiplelor daune produse. Au hotărît să-și prelungească timpul de lucru la 10 ore. Prin deosebitul efort depus s-au remarcat muncitorii Ioan Ursu, Dumitru și Gavril Flocea, Toader Lazar, Gh. Moroșan, Petru Botnaru, artificierul Leonard Țîmpău. Contribuția întregului colectiv a făcut să se realizeze o producție de 120 tone de piatră de var și 80 tone de piatră industrială. Planul zilei de lucru a fost depășit cu 20 la sută. O emoționantă atitudine au dovedit și lucrătorii de la cariera Peciștea. Ei au cerut să lucreze voluntar și în noaptea de sîmbătă spre duminică, obținînd o producție de 350 tone piatră de var și 100 tone savura. Fabrica de mobilă. In scopul recuperării pagubelor materiale produse economiei, colectivul de aici s-a angajat să producă peste plan 100 garnituri de mobilă „Argeș“, în valoare de peste 400.000 lei. Pentru aceasta, muncitorii au hotărît să lucreze două duminici din luna mai, iar acolo unde nu se lucrează în schimburi, programul să fie prelungit la 10 ore. Schimbul din noaptea de sîmbătă spre duminică a produs 10 șomiere din materiale economisite, care vor fi expediate sinistraților. Din asemenea materiale se vor confecționa mai multe cuverturi și cearșafuri. Pentru ambalarea obiectelor colectate în oraș, muncitorii au construit în timpul lor liber 10 lăzi mari. Valoarea producției obținută de salariați, în ziua de duminică, se ridică la 100.000 lei. Discutînd cu muncitorul Vasile Enachiuc (secția tapițerie) despre tabloul emoționant pe care îl prezintă, în asemenea împrejurări, activitatea oamenilor, acesta se exprima . Singura cale prin care putem recupera tot ce s-a pierdut este munca noastră. Cu cît lucrăm mai mult și mai bine, punem totul la loc, așa cum a fost înainte, ștergem suferința de pe fețele oamenilor loviți de calamități. Se acționează prompt. NICI UN MOMENT PIERDUT! „Transportorul ramme in același loc. Vom deplasa puțin circularul. .. Trebuie să creăm spațiu pentru piese . . . Tragem apoi rețeaua . . . Mîine mașinile pot lucra normal. . . Crâmpeie surprinse într-o discuție a mecanicilor. Prezenți și el duminică la program, la Fabrica de mobilă din Rădăuți, și-au stabilit, de dimineață, un concret plan de bătaie. Sectorul pentru croit panouri a fost înzestrat cu un circular automat, de o productivitate mai înaltă. Aceasta a impus o reașezare a utilajelor. La noua mașină se efectuează ultimele reglaje. O alta destinată croirii panourilor de dimensiuni mai mici urmează să fie pusă în funcțiune. Maistrul mecanic Teofii Vascan, împreună cu băieții din echipă — băieți între care întilnim și oameni în vîrstă, dar dovedind, prin fapte, o permanentă tinerețe — lucrează din plin. Primim cîteva amănunte de la inginerul șef al fabricii, Mircea Nuțu : — Sarcinile de plan ni le-am majorat substanțial in ultima vreme. Pe de altă parte, răspunzind chemării conducerii partidului statului, ne-am suplimentat angaajamentele inițiale. Acțiunile se Întreprind aici fac parte care din măsurile de perfecționare a producției. Scontăm ca, prin modificările aduse, productivitatea muncii în sectorul de croit panouri să sporească cu 10 la sută. Rămine disponibil un circular. Il vom monta în sectorul mașinii. Vom elimina un loc Îngust care există acolo . . . Calcule, acțiuni prompte. Toate reprezentînd un răspuns concret din partea colectivului de muncă rădăuțean. la halele V.I.L. „Bernath Andrei“ din Vatra Damei, in c are apa Bistriței acoperise, in urmă cu citeva zile, mașini și materiale, activitatea se desfășoară, acum normal, însuflețiți de entuziasmul general al oamenilor muncii, dînd curs angajamentelor luate pentru recuperarea raminerilor in urmă cauzate de inundații, salariații unității au fost prezenți la lucru duminică, 24 mai a.c., lucrînd un schimb de 8 ore. Prin eforturile colective ale celor 420 muncitori, numai în această zi s-au recuperat 900 m.c. cherestea. In secția nenominalizare, reintrată in funcțiune la 18 mai, după o staționare de 5 zile, se lucrează intens, in două schimburi, pentru recuperarea restanțelor. Numai duminică, lucrîndu-se 8 ore, s-au realizat, aici, 8.000 m.p. podină panouri schelă și 25.000 m.l. schelet seră, prin activitatea celor 70 muncitori ai secției. In ciuda unei ploi mărunte, care n-a încetat toată ziua, duminică, 24 mai a.c., harnicii muncitori de la cariera de piatră Dorna Candrenilor au lucrat cu mult spor. Sub conducerea șefului de echipă, Constantin Croitoru, ei au extras și concasat 80 tone piatră — atît de necesară reparațiilor drumurilor forestiere aparținind U.E.S.S. Iacobeni — lucrînd in două schimburi; manopera aferentă muncii lor din ziua de duminică va fi donată zonelor sinistrate. Pînă la ora prânzului fuseseră transportate 15 autocamioane de 4 tone cu piatră la diverse șantiere de reparații drumuri. Merită a fi evidențiată munca tovarășilor Gheorghe Burlacu, Vasiluță Agapie, Roman Bleju, Toma Carpen. Numai conducătorul auto Penciuc Constantin, de pe autobasculanta 31, Sv. 1437, s-a angajat să transporte 35 tone. De asemenea, și el oferă valoarea muncii sale din această zi pentru ajutorarea județelor lovite de calamități. Cariera de piatră de la Dorna Candrenilor. Pe un timp ploios, și aici s-a lucrat, duminică, cu forțe sporite \ „Pentru că fiecare ceas smuls vremii, acum contează cu două“ Patru oameni, conduși de maistrul Ioan Ungureanu, întețesc focul în cuptorul abia construit la cărămidăria de la Dornești , trebuie grăbită uscarea, trebuie grăbită și sporită producția de cărămizi, trebuie date peste plan 550.000 de bucăți — și nu cîndva la toamnă, ci acum, repede, cît sînt semeni de-ai noștri sub cerul liber, cît sînt bătrîni care nu și-au mai găsit casa pe locul ei din veac și copii care nu mai au o policioară pe care să-și pună abecedarul purtat la piept, prin puhoaie. Veniseră și alți nouă, echipa de formare, cărora izbirile ploii le-au smuls orice posibilitate de a lucra. Acolo unde ele, însă, nu pătrund, în secțiile și sectoarele deosebit solicitate, activitatea întreprinderii de industrie locală din Rădăuți se desfășoară normal, ca în orice zi de lucru. In secția mecanică se lucrează la o comandă a uzinelor din Colibași, se confecționează, totodată, - din economii de materiale și prin muncă patriotică - zece sobe de gătit, pentru zonele sinistrate , „deocamdată“, precizează cineva. Șoferul Mihai Fereală a plecat nu mult după începerea schimbului, cu o mașină încărcată cu mobilier abia ieșit din finisaj. Tot pentru mobilier — părțile sale metalice nichelate — lucrează și oamenii maistrului Mihai Trofin, în sectorul nichelat. E prezentă Ana Cojocaru, care a lăsat acasă un copil mic, neobișnuit să rămînă singur într-o asemenea zi , dar ea știe că sînt alți copii, mult mai crîncen singuri. E prezentă Maria Coca, rămasă ea însăși, nu de mult, singură, cu doi copii : a-ți infringe propria durere, ca să alini durerea altora, presupune un fond de omenie în fața căruia vorbele, cît de măiestre, rămîn neputincioase. Dintr-un loc lipsesc, totuși, doi oameni , cei plecați la Oradea, să monteze mobila.In rest, pretutindeni, efectivele complete , în secția nitrolac, tot schimbul, în hala mașinilor de mobilă, tot schimbul. Pe flux, paturi și scaune pliante. Intre ele, cu mișcări precise dar cu ochi grei, cu fruntea crestată de gînduri, hăițuitoarea Maria Rotaru , copilul ei se află undeva în județul Iași, la bunici, într-un sat de unde vin vești tulburătoare, unde planează primejdia. Nu s-a dus să vadă ce-i acolo, a rămas aici, să lucreze cu inima ei de mamă împărțită între grijile sale și cele, imense, ale țării. „Nu putem risipi nici un minut“ - ne spune Gheorghe Rotaru, locțiitorul secretarului comitetului de partid al întreprinderii, fără prea multe alte explicații. Și e limpede că toți oamenii gîndesc la fel, în încordarea lor gravă și simplă, de o tulburătoare frumusețe morală. Pagină realizată de : NICOLAE GROZA, ARTEMIZA IGNATESCU, EMIL BERIHI, ȘTEFAN STROE