Zori Noi, mai 1970 (Anul 23, nr. 6958-6982)

1970-05-26 / nr. 6977

ZORI NOI IN PAGINA 2 In inima industrială a Sucevei, toate fabricile ■ la capacitatea de vii . Lunca Sucevei trepidează normal, cu intensitatea de în­totdeauna a ritmurilor sale. E ora dintre schimburi­­ și auto­buzele vin la fel de încărcate ca în orice zi. Cu o singură deosebire , fluviul de oameni pe care ele îl revarsă nu se mai îndreaptă doar spre „focul continuu“ de la complexul de celuloză și hîrtie, ci spre toate unitățile productive din zonă. Zi plină, zi de lucru în lunca Sucevei, peste tot unde mica renunțare personală a fost gata să consolideze temelia încă uneia dintre marile și ne­îndoielnicele biruințe ale țării asupra potrivniciilor. Pe platforma combinatului de exploatare și industrializare a lemnului, toate fabricile lu­crează la capacitatea de vîrf. Directorul tehnic al combina­tului, inginerul Nicolae Rădu­­cu, e acolo, împărțit între în­crederea pe care i-a dat-o a­­ceastă participare unanimă la efort și grijile pe care vîntul năpraznic din noaptea trecută i le iscă pentru puterile celor din munți, pentru pulsația nor­mală a fiecărui funicular și gater dintre văi și de pe firul apelor nefiresc ridicate împo­triva firescului muncii noas­tre avîntate de pînă acum, li solicităm o echivalență cifrică pentru amploarea celei de azi. „Sute de mii, cel puțin ca în­tr-o zi obișnuită. E încă de­vreme să calculăm, dar - așa cum se lucrează — rezultatul nu poate fi altul, Iată, au în­ceput să vină și oamenii din schimbul de după - amiază". Le ieșim în întîmpinare. Iși pontează fișele cu o oarecare stînjeneală, dar cu solemni­tate, consultîndu-le după a­­ceea, să se convingă de ceva : pe cartonul gălbui, în dreptul acelui „D“ care în­seamnă „duminică",e neobiș­nuit să apară inscripția ceasu­lui de pontaj, și, cum spune unul dintre ei, vor să vadă dacă „s-a învățat și ceasul cu mobilizarea“. E o glumă, desi­gur, ca și aceea care-l viza pe un muncitor ceva mai în vîrstă : „Umbli prin ploaie, în loc să stai acasă, la căldurică“. Dar răspunsul a fost grav, deși se adresa tot unuia care fă­cuse la fel : „Pe care l-ar răb­da inima să stea, acum, a­­casă ?". In sectorul prese, maistrul Gheorghe Capătă ne confirmă­ nici un absent. Cînd ajungem acolo, tocmai se înscrie pe grafic producția schimbului B de la presa nr. 1 . 560 de foi placaj. însuși acest grafic este concludent, prin gruparea ci­frelor pe care le conține. Un grup de șase (prima săptămînă din mai), apoi un rînd liber (duminică, 10), apoi alt grup de șase și alt rind liber (dumi­nică, 17), și, după aceea, un și­r­ continuu, săptămînă pre­cedentă unită de cea în care ne aflăm prin acest 560 aflat la înălțimea oricăreia dintre realizările zilnice anterioare, amplificîndu-le fizic și - mai ales - îmbogățindu-le nemă­surat conținutul intrinsec, de aport neprecupețit la satisfa­cerea deplină a nevoilor țării și ale oamenilor săi, de către toți oamenii săi. DUMINICA, ZI DE MUNCĂ AVANTATD Acolo unde apele încă fac parte din depășirea de normă Reporterul - singurul, din întreaga incintă, fără cizme de cauciuc — reface proporțiile încercării după semnele încă neînlăturate ale asaltului pe care l-au dat (și l-au pierdut) aici, la Fabrica de cherestea din Sucevița, apele sălbăticite. De cinci zile­­ cînd apar a­­ceste rînduri, va fi a șaptea neîntrerupt, zi și noapte, pom­pa trimisă de I.A.S. încearcă să scoată apa din subsolul halei gaterelor. Nu prididește sin­gură, așa că oamenii o ajută înverșunat, cu gălețile și cu tot ce se poate. Unii. Alții, majo­ritatea, lucrează de acum la mașini. Aflăm că și cei ce pritocesc șuvoaiele sînt tot ma­­șiniști. Intr-adevăr , cei care au adus tocmai acum lada golită de rumeguș preiau gă­lețile, iar cei care au aruncat pînă adinea ori apa trec lin­gă ladă, îndreptîndu-și umerii și suflîndu-și în palmele învi­nețite de umezeală și frig. Pășim peste podețe de scîn­­duri care reprezintă, acum, pardoseala subsolului halei. Dedesubt­­ și, cînd scîndura se îndoaie puțin, „dedesubt“ înseamnă sub talpă d­e apă.­ Canalul săpat anul trecut n-a putut cuprinde viitura, nă­­praznică și enormă. Avem cu noi ziarul de duminică, in care o fotografie, făcută cu trei zile înainte, înfățișează trei mecanici acționînd, cu hîr­­lețele, pentru oprirea infiltra­țiilor de apă și pentru evacua­rea celei adunate. Confruntăm imaginea cu realitatea : în lo­cul apei curge, acum, rumegu­șul, mecanicii sunt unde tre­buie să fie, zgomotul mașini­lor l-a astupat pe cel al flui­dului perfid, munca a reînceput să se măsoare cu metri cubi de cherestea, nu de mîl; întreaga fabrică lucrează din plin, în două schimburi, cu re­gim prelungit, de zece ore. în depozit, patru camioane sunt încărcate ca în orice zi, obiș­nuită. Cînd pleacă, lasă în no­roi dîre­a din ei, dar pleacă în­cărcate - ca de obicei - la capacitatea maximă. Unul dintre cei care ajutaseră la încărcare poartă cămașă albă. Am crezut că onorează, to­tuși, o veche obișnuință a zi­lei sale de repaus: „Nu, tova­rășe, celelalte n-au apucat încă să se usuce“. Șeful fa­bricii calculează pierderile, rit­mul necesar pentru recupera­rea cît mai grabnică a lor, surprizele pe care norii prăbu­șiți peste creste încă le mai pot aduce , dar rezervă primul loc, în toate planurile sale, unei comenzi speciale : cherestea pentru baracamentele execu­tate de secția lăzi a UESS Ră­dăuți, în vederea ajutorării ur­gente a sinistraților. Și n-are nici o îndoiala că, față de participarea integrală la mun­că de îndată după reluarea activității, față de dîrzenia cu care acționează colectivul, restanțele vor fi acoperite cu­­rînd, iar depășirile vor con­cretiza expresia uneia dintre cele mai onorante trăsături ale acestuia : înalta sa conștiință socialistă. La scara unui singur om, pendularistul Ariton Gheorghe Procopiuc - cel mai lovit, din întreaga fabrică, de dezlănțui­rea stihiilor - am avut o ima­gine strălucită a acestei con­științe. Ariton Gheorghe Pro­copiuc nu mai are casă, i-au sfărîmat-o apele. Soția și cei patru copii stau la un consă­tean, la Ion Cazacu. El e la lucru, a fost și va fi la lucru, indiferent dacă e noapte sau duminică, dacă e senin sau furtună. Iși explică opțiunea stîngaci, cu dificultatea celui căruia ii soliciți să-și exprime un gînd pentru care el nu so­cotise necesară nici un fel de explicație : „Sigur că o să muncesc și pentru casa mea. O să mă ajute și fabrica, mi s-a spus. Dar ca să fie de unde, trebuie să facem atîta cherestea încît să ajungă pen­tru tot ce se cere acum, să a­­copere tot ce s-a pierdut și să rămînă și pentru casa mea“. Este ideea în numele căreia — astăzi, duminică 24 mai 1970, și peste o săptămînă, într-o altă duminică, și în fie­care zi care ar putea să fie una de binemeritată odihnă — acești minunați oameni, despre care scriem cu respect și emo­ție sînt și vor fi necontenit prezenți la posturi, pînă cînd urmele dureroasei calamități care ne-a încercat țara nu vor mai dăinui decit în amintire, aureolate de luminile unui unanim eroism civic. TEMPERATURA ÎNALTA A CUPTOARELOR $1 OMENIEI . La întreprinderea pentru pie­se de schimb, oțelarii au fost, toți, ca într-o zi normală de lu­cru, la datorie. Datoria solida­rității, a demnității umane. Aici, în cetatea metalului, încă foarte tînără, concomitent cu dezvolta­rea producției, au crescut cresc oameni cu o înaltă conști­­i­­nță . . . Cuptoarele au func­ționat din plin. Au fost elabora­te 16 tone de oțel și 7 tone de fontă, care au luat forma unei game diverse de piese, aștepta­te cu nerăbdare de beneficiari. Șenile pentru excavatoare. Scu­turi, tot pentru excavatoare. Role, volanți pentru fabricile de ci­ment, de cărămizi, de prefabri­cate, din zonele peste care au năvălit, nemiloase, puhoaiele. Reluarea, acolo, a activității, producerea materialelor de con­strucții, mult solicitate în mod obișnuit, dar acum atît de aș­teptate pentru acoperirea răni­lor pricinuite de ape, depinde și de ajutorul concret al acestui tînăr colectiv de muncă suce­vean. Iar acesta este prompt. Maistrul oțelar Ioan C. Popa ține să precizeze :­­ Răspunsul a fost, din partea tuturora, același, afirmativ. Tot schimbul este prezent. Cîștigul îl vom dona în sprijinul sinistra­ților . . . Zi obișnuită de lucru. N-au lipsit intervențiile deosebite, ca totul să decurgă normal, în cursul elaborării unei șarje de oțel, s-au rupt doi electrozi. O­­țelarii Gheorghe Guliciuc, Petru Jildea și Dumitru Ionescu, pre­cum și electricianul Ion Vîntu au acționat cu rapiditate. In­tervenții „mărunte", dar care au solicitat, totuși, eforturi. Și mun­ca s-a desfășurat normal. In lucru, comenzi urgente Unul dintre drumurile metalu­lui către transformarea lui în piese de o înaltă tehnicitate tre­ce, aici, la întreprinderea pentru piese de schimb, prin atelierul de mecanică grea. Utilaje mo­derne, în plină funcțiune, su­pravegheate atent de oameni pricepuți, prelucrează piese, u­­nele obișnuite, altele impresio­nante prin dimensiunile lor. Axe avînd lungimi de cîțiva Uriașe lagăre pentru marile metri­ de ciment. O gamă diversă de roți dințate. O comandă urgentă se află în curs de execuție la unul dintre cele mai mari utilaje freza „M-20" , ax - pinion pen­­­tru reductorul de 1.600 kw. de la fabricile de ciment. Pentru mulți, simpla enunțare a denu­mirii nu spune mai nimic. tăm că axul are o lungime Ne­de aproape 3 metri (cerem scuze tehnicienilor pentru faptul că a­­pelăm la această unitate de măsură), iar diametrul celor două pinioane trece de jumăta­te de metru. Intre cei prezenți în această zi la datorie îi întîl­­nim și pe Francisc Simon, lă­cătuș specialist. Menirea lui este ca, prin intervenții opera­tive, să asigure funcționarea ne­contenită a utilajelor. A venit și duminică. Cu două zile în ur­mă, pe la miezul nopții, a fost chemat de acasă, spre a înlă­tura o defecțiune ivită la acest utilaj complex. A lucrat împre­ună cu frezorul Ilie Vartolomei, cu strungarul Gheorghe Motruc. A doua zi, mașina funcționa normal. A avut și duminică In­tervenții. Nu însă de o așa am­ploare, îi solicităm inginerului Cornel Rusu, șeful atelierului mecanică grea, să ne facă cunoscute cî­­teva dintre rezultatele acestei zile de muncă :­­ Pe lîngă faptul că au avan­sat mult operațiile la o serie de piese de dimensiuni mai mari, au fost pregătite pentru livrare 10 coroane rulou, 4 roți de lanț, 8 roți dințate, 8 tamburi, toate destinate funcționării normale a excavatoarelor, utilaje mult so­licitate în lupta împotriva ape­lor ori la refacerea construcții­lor distruse . . . 1970, la ora 13,45, cind oamenii și mașinile trebu­iau să se odihnească. Nu s-au odihnit, pentru ca in­dicatorii de plan ai întregii țări să nu se resimtă cu nimic de pe urma calami­tăților, să fie îndepliniți exemplar și depășiți, pen­tru cele mai mnalte cote ale actualului cincinal Fără îndoială că ați mai văzut această imagine, de la fabrica de placaj a C.E.I.S. Suceava. Mașinile sunt aceleași, produsele sunt aceleași, poate că și oamenii sunt aceiași. Dar ea, imaginea aceasta, este luată duminică, 24 mai, La Fabrica de cherestea din Sucevița, unul și ace­lași gater. In aceeași zi de efort unanim ,­­ in hală, unde produc­ția a fost în totalitate re­luată­­ și în subsolul halei, unde rumegușul rezultat din tă­ierea buștenilor de dea­supra cade, încă, peste o o învolburare de ape. SPIRITUL MUNCITORESC­­­Ul Pili ACTIONE In împrejurările acestea deose­bite, oamenii muncii din Cîmpu­­lung Moldovenesc sînt, cu gîndu­­rile și faptele lor, alături de cei aflați în suferință. In această zi de duminică plouă mărunt și rece, ca într-o zi de toamnă tîrzie. In ciuda vre­mii apăsătoare, salariații s-au prezentat la locurile de muncă fără nici o întîrziere, ca în zilele de program normal. Muncitorii de la cariera Bo­tuș (I.I.L. „Ra­­răul“) au înțeles importanța deo­sebită pe care o au materialele de construcții în aceste ceasuri de refacere a multiplelor daune produse. Au hotărît să-și prelun­gească timpul de lucru la 10 ore. Prin deosebitul efort depus s-au remarcat muncitorii Ioan Ursu, Dumitru și Gavril Flocea, Toader Lazar, Gh. Moroșan, Petru Bot­­naru, artificierul Leonard Țîm­­pău. Contribuția întregului colec­tiv a făcut să se realizeze o pro­ducție de 120 tone de piatră de var și 80 tone de piatră indus­trială. Planul zilei de lucru a fost depășit cu 20 la sută. O emoționantă atitudine au dovedit și lucrătorii de la carie­ra Peciștea. Ei au cerut să lucre­ze voluntar și în noaptea de sîm­­bătă spre duminică, obținînd o producție de 350 tone piatră de var și 100 tone savura. Fabrica de mobilă. In scopul recuperării pagubelor materiale produse economiei, colectivul de­ aici s-a angajat să producă pes­te plan 100 garnituri de mobilă „Argeș“, în valoare de peste 400.000 lei. Pentru aceasta, mun­citorii au hotărît să lucreze două duminici din luna mai, iar acolo unde nu se lucrează în schimburi, programul să fie prelungit la 10 ore. Schimbul din noaptea de sîmbătă spre duminică a produs 10 șomiere din materiale econo­misite, care vor fi expediate si­nistraților. Din asemenea mate­riale se vor confecționa mai mul­te cuverturi și cearșafuri. Pentru ambalarea obiectelor colectate în oraș, muncitorii au construit în timpul lor liber 10 lăzi mari. Valoarea producției obținută de salariați, în ziua de duminică, se ridică la 100.000 lei. Discutînd cu muncitorul Va­sile Enachiuc (secția tapițerie) despre tabloul emoționant pe care îl prezintă, în asemenea împrejurări, activitatea oameni­lor, acesta se exprima .­­ Singura cale prin care pu­tem recupera tot ce s-a pierdut este munca noastră. Cu cît lu­crăm mai mult și mai bine, pu­nem totul la loc, așa cum a fost înainte, ștergem suferința de pe fețele oamenilor loviți de cala­mități. Se acționează prompt. NICI UN MOMENT PIERDUT! „Transportorul ramme in ace­lași loc. Vom deplasa puțin circu­larul. .. Trebuie să creăm spațiu pentru piese . . . Tragem apoi re­țeaua . . . Mîine mașinile pot lu­cra normal. . . Crâmpeie surprinse într-o discu­ție a mecanicilor. Prezenți și el duminică la program, la Fabrica de mobilă din Rădăuți, și-au stabilit, de dimineață, un concret plan de bătaie. Sectorul pentru croit panouri a fost înzestrat cu un circular automat, de o produc­tivitate mai înaltă. Aceasta a im­pus o reașezare a utilajelor. La noua mașină se efectuează ulti­mele reglaje. O alta destinată croirii panourilor de dimensiuni mai mici urmează să fie pusă în funcțiune. Maistrul mecanic Teo­fii Vascan, împreună cu băieții din echipă — băieți între care în­­tilnim și oameni în vîrstă, dar dovedind, prin fapte, o perma­nentă tinerețe — lucrează din plin. Primim cîteva amănunte de la inginerul șef al fabricii, Mircea Nuțu : — Sarcinile de plan ni le-am majorat substanțial in ultima vre­me. Pe de altă parte, răspunzind chemării conducerii partidului statului, ne-am suplimentat anga­­a­jamentele inițiale. Acțiunile se Întreprind aici fac parte care din măsurile de perfecționare a pro­ducției. Scontăm ca, prin modifi­cările aduse, productivitatea mun­cii în sectorul de croit panouri să sporească cu 10 la sută. Rămine disponibil un circular. Il vom monta în sectorul mașini­i. Vom elimina un loc Îngust care există acolo . . . Calcule, acțiuni prompte. Toate reprezentîn­d un răspuns concret din partea colectivului de muncă rădăuțean. la halele V.I.L. „Bernath Andrei“ din Vatra Damei, in c are apa Bistriței acoperise, in urmă cu citeva zile, mașini și materiale, activitatea se desfășoară, acum normal, însuflețiți de entuziasmul general al oamenilor muncii, dînd curs angaja­mentelor luate pentru recuperarea raminerilor in urmă cauzate de inundații, salariații unității au fost prezenți la lucru dumi­nică, 24 mai a.c., lucrînd un schimb de 8 ore. Prin eforturile colective ale celor 420 muncitori, numai în această zi s-au recu­perat 900 m.c. cherestea. In secția nenominalizare, reintrată in funcțiune la 18 mai, după o staționare de 5 zile, se lucrează intens, in două schim­buri, pentru recuperarea restanțelor. Numai duminică, lucrîn­­du-se 8 ore, s-au realizat, aici, 8.000 m.p. podină panouri sche­lă și 25.000 m.l. schelet seră, prin activitatea celor 70 muncitori ai secției. In ciuda unei ploi mărunte, care n-a încetat toată ziua, du­minică, 24 mai a.c., harnicii muncitori de la cariera de piatră Dorna Candrenilor au lucrat cu mult spor. Sub conducerea șe­fului de echipă, Constantin Croitoru, ei au extras și concasat 80 tone piatră — atît de necesară reparațiilor drumurilor fo­restiere aparținind U.E.S.S. Iacobeni — lucrînd in două schim­buri; manopera aferentă muncii lor din ziua de duminică va fi donată zonelor sinistrate. Pînă la ora prânzului fuseseră transportate 15 autocamioane de 4 tone cu piatră la diverse șantiere de reparații drumuri. Merită a fi evidențiată munca tovarășilor Gheorghe Burlacu, Vasiluță Agapie, Roman Bleju, Toma Carpen. Numai conducă­torul auto Penciuc Constantin, de pe autobasculanta 31, Sv.­­ 1437, s-a angajat să transporte 35 tone. De asemenea, și el oferă valoarea muncii sale din această zi pentru ajutorarea ju­dețelor lovite de calamități. Cariera de piatră de la Dorna Candrenilor. Pe un timp ploios, și­­ aici s-a lucrat, duminică, cu forțe sporite \ „Pentru că fiecare ceas smuls vremii, acum contează cu­ două“ Patru oameni, conduși de mais­trul Ioan Ungureanu, întețesc fo­cul în cuptorul abia construit la cărămidăria de la Dornești , tre­buie grăbită uscarea, trebuie grăbită și sporită producția de cărămizi, trebuie date peste plan 550.000 de bucăți — și nu cîndva la toamnă, ci acum, repede, cît sînt semeni de-ai noștri sub cerul liber, cît sînt bătrîni care nu și-au mai găsit casa pe locul ei din veac și copii care nu mai au o policioară pe care să-și pună a­­becedarul purtat la piept, prin puhoaie. Veniseră și alți nouă, echipa de formare, cărora izbi­rile ploii le-au smuls orice po­sibilitate de a lucra. Acolo unde ele, însă, nu pătrund, în secțiile și sectoarele deosebit solici­tate, activitatea întreprinderii de industrie locală din Rădăuți se desfășoară normal, ca în orice zi de lucru. In secția mecanică se lucrează la o comandă a uzinelor din Colibași, se confecționează, totodată, - din economii de ma­teriale și prin muncă patriotică - zece sobe de gătit, pentru zo­nele sinistrate , „deocamdată“, precizează cineva. Șoferul Mihai Fereală a plecat nu mult după începerea schimbului, cu o ma­șină încărcată cu mobilier abia ieșit din finisaj. Tot pentru mo­bilier — părțile sale metalice ni­chelate — lucrează și oamenii maistrului Mihai Trofin, în secto­rul nichelat. E prezentă Ana Co­jocaru, care a lăsat acasă un copil mic, neobișnuit să rămînă singur într-o asemenea zi , dar ea știe că sînt alți copii, mult mai crîncen singuri. E prezentă Maria Coca, rămasă ea însăși, nu de mult, singură, cu doi copii : a-ți infringe propria dure­re, ca să alini durerea altora, presupune un fond de omenie în fața căruia vorbele, cît de mă­iestre, rămîn neputincioase. Din­­tr-un loc lipsesc, totuși, doi oa­meni , cei plecați la Oradea, să monteze mobila.­In rest, pre­tutindeni, efectivele complete , în secția nitrolac, tot schimbul, în hala mașinilor de mobilă, tot schimbul. Pe flux, paturi și scau­ne pliante. Intre ele, cu mișcări precise dar cu ochi grei, cu fruntea crestată de gînduri, hăi­­țuitoarea Maria Rotaru , copilul ei se află undeva în județul Iași, la bunici, într-un sat de unde vin vești tulburătoare, unde pla­nează primejdia. Nu s-a dus să vadă ce-i acolo, a rămas aici, să lucreze cu inima ei de mamă împărțită între gri­jile sale și cele, imense, ale ță­rii. „Nu putem risipi nici un mi­nut“ - ne spune Gheorghe Ro­taru, locțiitorul secretarului co­mitetului de partid al întreprin­derii, fără prea multe alte expli­cații. Și e limpede că toți oame­nii gîndesc la fel, în încorda­rea lor gravă și simplă, de o tul­burătoare frumusețe morală. Pagină realizată de : NICOLAE GROZA, ARTEMIZA IGNATESCU, EMIL BERIHI, ȘTEFAN STROE

Next