Zori Noi, mai 1970 (Anul 23, nr. 6958-6982)

1970-05-28 / nr. 6979

ZORI NOI IN PAGINA 2 Alte și alte argumente emoționante La redacție continuă să so­sească numeroase scrisori din partea unor colective de oameni ai muncii sau de la diferiți cetă­țeni din toate colțurile județu­lui, prin care ni se comunică donațiile făcute pentru ajutora­rea sinistraților, pentru recupe­rarea pagubelor pricinuite de inundații. De asemenea, dese­ori, ni se transmit telefonic alte și alte aspecte și exemple de emoționantă solidaritate cu cei aflați în suferință. Pînă ieri, la ora 15, după cum ni s-a telefo­nat din orașul Rădăuți, salaria­ții de aici se înscriau cu 535.000 lei virați la bancă, evidențiin­­du-se colectivele de muncă de la UEIL (cu 140.000 lei), I.M.I.L. (cu 80.000 lei) și Fabrica de mobilă (cu 60.000 lei). Totodată, în con­tul 2000 s-a adunat suma de 154.000 lei. Organizațiile U.T.C. din oraș au donat, la rîndul lor, pînă în prezent, 150.000 lei, iar comitetul orășenesc pentru cul­tură și artă s-a angajat să con­tribuie, în ajutorul sinistraților, cu 30.000 lei, pe care-i va rea­liza prin prezentarea unor spec­tacole. Impresionantă este materiali­zarea solidarității cetățenilor din Rădăuți prin obiectele de îmbră­căminte și de uz casnic donate la cele 4 centre de colectare înființate în diferite puncte ale orașului. Ni s-a comunicat că, numai la centrul din strada Bogdan Vodă nr. 5, s-au pre­zentat, cu diferite obiecte, în valoare de 600.000 lei, un nu­măr de 1.100 familii. Zilnic, aici, se consemnează, în medie, 100 de donatori. Ploile, torenții, inundațiile au provocat mari pagube și agri­culturii județului nostru, îndru­mați de specialiști și mobilizați de cadrele de conducere, coo­peratorii, mecanizatorii, lucrătorii din întreprinderile agricole de stat au acționat cu promptitu­dine pentru atenuarea distruge­rilor, punînd stavilă apelor, ca și pentru refacerea biloanelor din culturile de cartofi afectate, pen­tru completarea golurilor produ­se, pentru reînsămînțarea grab­nică a suprafețelor pe care cul­­­turile au fost compromise. Efor­turile lor se concretizează în completarea golurilor pe aproa­pe 2.000 ha., în reînsămînțarea a 1.600 ha. din cele 4.460 ha. cu culturi compromise și în reface­rea biloanelor pe 700 ha. culti­vate cu cartofi. Cu mari supra­fețe pe care s-au refăcut biloa­­nele se înscriu cooperativele a­ricole din Ciprian Porumbescu, răgoești, Ilișești, ferma vegeta­lă din Ilișești a I.A.S. Suceava etc. „In casa noastră - ne scrie pensionarul Andrei Tamaș, din satul Holda, comuna Broșteni - este stabilit un centru de colec­tare a obiectelor donate pentru sinistrați, împreună cu soția mea, ne ocupăm de primirea acestor obiecte de la locuitorii satului și de la cei din Holdița. Aș vrea ca, prin intermediul ziarului, să evidențiez familiile Mihai Mito­­caru și Dumitru Țînțaru, care au donat obiecte în valoare de 1.000 lei fiecare, toate lucrurile fiind noi, acum cumpărate din magazin”. Tot direct din magazin au cumpărat diverse obiecte de îm­brăcăminte și încălțăminte, pe care apoi le-au prezentat la cen­trele de colectare, numeroși alți cetățeni de pe cuprinsul județu­lui. Il mai notăm aici pe Nicanor Buburuzan, din Mănăstirea Hu­morului, care a donat obiecte în valoare de peste 2.000 lei și care a menționat că, la nevoie, ar fi gata să facă și alte efor­turi în același scop. Sub semnătura profesoarei Ortenzia Platon, directoarea Șco­lii generale nr. 3 din Cîmpu­­lung, am primit o scrisoare emo­ționantă, din care cităm : „A­­dînc impresionați de calamități­le naturale care au lovit greu o parte din județele patriei noas­tre, elevii Școlii generale nr. 3 din Cîmpulung s-au angajat să-i ajute pe copiii din respectivele județe cu suma de 3.360 lei, proveniți din economiile lor, și cu diferite rechizite necesare procesului de învățămînt. Pînă în prezent (scrisoarea este datată: 25 mai a.c.), s-au și depus la C.E.C. 3.100 lei". in încheiere, cîteva cuvinte despre atitudinea muncitorilor de la întreprinderea tipografică din Suceava , pe lingă contribuția lor de două - trei zile din salar, pe lingă alte modalități de spri­jinire a acțiunii de recuperare a pagubelor, ei s-au angajat, re­cent, să dea peste planul anual 150.000 lei la producția marfă vîndută și încasată. De la gaze­ta de perete „Tipograful”, unde este popularizată contribuția în­tregului colectiv de muncă al în­treprinderii, reluăm un singur paragraf : „La sectorul gazetă, în afară de eforturile făcute de toți tovarășii, tipografii Modest Rotaru și Mihai Cucoș au hotărît ca, pe lîngă contribuția lor din salar, să presteze 5 zile de mun­că în timpul concediului de odih­nă, fără a fi remunerați, iar contravaloarea să fie donată în fondul de recuperare a pagu­belor". Expresie grăitoare a înaltei ținu­te morale ce caracterizează între­gul nostru popor, faptele și as­pectele relatate nu sunt decit cîteva argumente care ilustrează, în aceste momente de grele în­cercări, voința și efortul de care sînt capabile masele largi de oa­meni ai muncii. DUMITRU TURTA PĂTRUNȘI DE O ÎNALTA RESPONSABILITATE UMANA ȘI SOCIALA ajutorarea Totul pentru înlăturarea urmărilor calamităților naturale, pentru zonelor sinistrate­ A Intre urgențele de primă mărim­ ale acestor zile : Prioritate producerii materialelor de construcție Apele au trecut, sau vor tre­ce. Forțele umane și materiale ridicate împotriva lor le-au abă­tut, le-au stăvilit — peste tot unde s-a putut, și atît cît ome­nește s-a putut — iureșul, le-au înlăturat și le înlătură încă de pe locurile din care nu se mai pot întoarce, singure, pe drumul pe care au venit. Dar, în urma lor, rămîn hale industriale fără pe­reți, instalații fără fundație, case distruse, școli fără bănci și oa­meni fără un acoperiș deasupra, podețe spulberate, drumuri gî­­tuite de prăbușiri ori de aluvio­­nări, animale lipsite de adăpost. E un tablou sumbru, ale cărui proporții exacte încă nu s-au pu­tut calcula pînă la leu (și nici nu se vor putea calcula, vreoda­tă, pînă la ultima implicație), ale cărui secvențe sînt răspîndi­­te pe întreg teritoriul patriei, fără ca sentimentele pe care ele le provoacă să poată fi măsurate cu alte unități decit această pro­fund omenească durere și aceas­tă înalt emoționantă solidaritate, ale căror intensități, de aseme­nea, niciodată nu vom izbuti să le înfățișăm întrutotul. Știm, însă, în schimb, cum nu se poate mai bine, altceva , că tot ce s-a distrus, că tot ce s-a pierdut­­ în industrie, în agricul­tură, in viața noastră socială și personală­­ trebuie pus la loc, trebuie recuperat, trebuie reînăl­­țat din temelii, mai trainic și mai frumos decit înainte. Ca un sim­bol al hotărîrii noastre de a nu ne lăsa înfrînți, ca o confirmare a tăriilor și năzuințelor noastre. Am căutat semnele acestei ho­­tărîri, ale acestor potențe — pentru că, acum, între priorită­țile de prim rang stă producerea masivă și urgentă a materialelor de construcție — în sectoarele de specialitate ale județului, cu deo­sebire în industria locală, fabri­cile de binale, întreprinderile producătoare de piese de schimb pentru industria materialelor de construcții. Ca pretutindeni, am găsit la datorie oameni fermi, ne-am întîlnit cu preocupări de maximă incandescență, cu o mo­bilizare voințelor­ totală a energiilor și Scopul, unul singur , producție de vîrf, în timp cît mai scurt și cu cheltuieli cît mai scă­zute, pentru repunerea cît mai grabnică a tuturor lucrurilor în făgașul lor normal și pentru în­deplinirea integrală, fără excep­ții, a sarcinilor acestui ultim an al cincinalului. Nu putem evita cifrele. Nici nu trebuie evitate, pentru că pu­terea lor de sugestie înlocuieș­te optim oricare altă explicație. Angajamentele de pînă mai ieri ale industriei locale suce­vene însumau : 300 tone var gras, 3.000 tone agregate de ca­rieră și balastieră, 500.000 bu­căți cărămizi, 10.000 bucăți cahle teracotă, 200 m.c. prefabricate din beton armat,­­ toate peste plan ; angajamentele de azi ale aceluiași viguros sector urcă pînă la : 600 tone var gros, 13.000 tone agregate de carieră și balastieră, 600.000 bucăți că­rămizi, 10.000 bucăți cahle tera­cotă, 300 m.c. prefabricate din beton armat, apoi 1.000 m.p. bi­nale, confecții metalice de un milion lei și — în același context general, al ajutorării masive a zonelor sinistrate, de la noi și din alte părți ale patriei — mo­bilă de 500.000 lei și 500.000 litri apă minerală , bineînțeles, tot peste plan. O suplimentare cu trei milioa­ne lei a propriilor angajamente nu poate fi judecată, însă, nu­mai în raport cu cuantumul său cifric. Cînd acesta înseamnă, la I. I.L. „Cheile Dornei“, 1.200.000 lei în plus, asemenea valoare se cere neapărat confruntată cu faptul că zona orașului Vatra Dornei, în care activează toate secțiile întreprinderii, a fost ea însăși lovită puternic de calami­tăți. Cînd angajamentul privind producția agregatelor de carieră și balastieră sporește cu mai mu­lt decît triplul prevederilor ini­țiale, trebuie avut în vedere că toate, dar absolut toate balas­tierele, aflate pe firul apelor, au fost ele însele inundate, că ma­rea majoritate a carierelor au fost înfundate de viituri, alune­cări, puse în dificultate de infil­trații, că efectele acestor încer­cări încă nu sínt în întregime înlăturate. Cînd vorbim despre sute de mii de cărămizi în plus n-avem dreptul să uităm că re­zervele de materie primă sînt, acum, multiplu prejudiciate, că o bună parte din procesul de producție în cărămidării se des­fășoară sub cerul liber, sub ploi care pătrund nu numai echipa­mentul, oricît de adecvat, al oa­menilor, ci și structura semifa­bricatelor, alterîndu-le conținutul și forma. In fine, aprecierea a­­portului celor 300 m.c. prefabri­cate din beton trebuie să por­nească de la realitatea că, da­torită calamităților, industria lo­cală a județului a fost nevoită să se înscrie cu restanțe de 234 m. c. la aceleași repere , că, deci, are de executat — practic - o cantitate de aproape două ori mai mare. Numai judecind astfel — și adăugind că, în afara obli­gațiilor curente și a angajamen­telor, mai sunt de produs 5.100 tone var (4.000 la „Rarăul“ și 1.100 la „Cheile Dornei"), pen­tru acoperirea cantităților pe care unități calamitate nu le mai pot furniza Combinatului side­rurgic din Galați — numai pu­nînd în balanță toate aceste greutăți într-adevăr obiective vom putea avea imaginea exac­tă a ceea ce înseamnă efortul, dăruirea și spiritul de sacrificiu al lucrătorilor din acest sector. Ei s-au angajat să muncească, în toate secțiile, în cîte două schimburi, cu regim prelungit pînă la zece ore : manopera pentru producția suplimentară a unora dintre principalele repere reprezintă însumează muncă patriotică și economii de circa 500.000 lei. La unitățile din Dor­na (carierele Dornișoara, Gheor­­ghițeni, Candreni, furnalele de var și mozaic, toate izvoarele de apă), Fălticeni (balastierele Li­­teni și Dolhasca), la „Rarăul“ (furnalul de var), I.M.I.L., (fabri­ca de cărămizi) și „Producția" (balastierele) se va lucra fără întrerupere, inclusiv toate dumi­nicile, pînă la sfîrșitul lunii iulie și, dacă va mai fi nevoie, și du­pă aceea , cîte două duminici, în fiecare lună, vor lucra întreprin­derile „Rarăul“ (în întregime), „Producția" și sectoarele de mo­bilă din Fălticeni. Rezultatele a­­cestei ample mobilizări vin să în­tregească succesele deja obți­nute în sporirea producției mate­rialelor de construcții, concreti­zate — după date fără îndoială majorate, la ora cînd apar aces­te rînduri — în producerea pes­te plan a : 1430 m.p. parchete, 399 m.c. placaj în echivalență (în unitățile CEIL), 2469 m.p. uși­­ferestre, 750 tone var gras (ceea ce creează, de pe acum, condiții prielnice revizuirii angajamentu­lui, chiar a celui mărit), mobilă în valoare de 1.215.000 lei, piese de schimb de peste 100.000 lei pentru industria materialelor de construcții. Nici un efort, față de proporțiile distrugerilor, nu e prea mare,­­ nici un sacrificiu, față de suferințele ce trebuie cît mai deplin și mai urgent înlă­turate, nu e prea greu. Ințele­­gînd bine acest lucru, și acțio­­nînd în consecință, toți oamenii muncii din industria locală suce­­veană, ca și cei din celelalte sec­toare, își vor dovedi prin fapte profundul lor patriotism, vor con­tribui efectiv la vindecarea cît mai grabnică a rănilor provocate de calamitățile care nu pot și nu trebuie să coboare, cu nici un pas, cotele prevăzute pentru dez­voltarea economiei noastre națio­nale. ȘTEFAN STROE Moment de campanie pe una din tarlalele C.A.P. Drăgușeni, pe care mecanizatorul Ion Vadalo­mei a început lucrul la ora 5,45 Compartimentul era co­pleșit de o calmă îngîndu­­rare. Toți purtau în suflet durerea profundă a țării, dar se fereau să vorbească despre aceasta, cuvintele erau obișnuite, de toate zilele, alese doar mai cu grijă. Se vedea limpede că aleg anume astfel de cuvinte și că nu fi-e ușor s-o facă, cînd își simțeau inima atît de grea. Era însă un semn de reculege­re, de gravă și de bărbă­tească stăpînire să vor­bești, tocmai acum, despre lucruri obișnuite. O, de-ar crește din aces­te cuvinte grîu, mă gîn­­deam, de-ar avea puteri să readucă seninul și lu­mina. Numai copilul din com­partiment, o fetiță ce nu împlinise anul, îmbrăcată în alb, rîdea îndreptîn­­du-și, cu o firească și ne­știutoare bucurie, brațele spre călători. Seninul și lumina erau acolo, în rîsul și în brațele copilului. Aruncîndu-și ochii pe fereastră, un bătrîn cefe­rist a zis : — Plouă iar. S-au uitat și ceilalți, o clipă doar, au înțeles și și-au întors privirile asu­pra copilului. Fetița rîdea și țipa, ridicîndu-și bra­țele în aer ca pe niște ra­muri tinere. Și atunci s-a petrecut un lucru atît de simplu în frumusețea lui, încît nu poate fi trecut cu vederea. Trenul alerga spre munții din nord, în­vâluit în ploi. Și am simțit nevoia, cîți eram de față, să vorbim cu copilul, să-i spunem măcar un cuvînt. Fetița trecea dintr-o mină în alta ca un simbol. Tîrziu, după ce adormi­se, careva a întrebat: — Unde plecați ? Oameni tineri amîndoi­ părinții ne priveau liniș­tit. — Acasă, a răspuns băr­batul, numind o localitate din Transilvania, într-o zonă crunt încercată. — Eram în concediu, la părinți, lîngă Iași, cînd am aflat, adăugase femeia. — Vi s-a terminat con­cediul ? a întrebat ceferis­tul. — Mai aveam două săp­­tămîni, a zis femeia. Dar vrem să fim acolo. Soțul a stat o zi și o noapte la te­lefon. N-am obținut legă­tura cu mina. Bărbatul tăcea. I s-o fi părut că se discută prea mult și nu e cazul. Pornea spre mină, spre locul său de muncă, pornea mai de­vreme cu două săptămîni, faptul nu avea nimic deo­sebit. Era un gest normal. Dar știa și el, știam și noi, că trenul nu trece de Sal­va. Pînă la Baia Mare și de acolo la mină erau dru­muri desfășurate în necu­noscut. „Vor ajunge, ne gîndeam cîți eram de față, privind somnul adinc al copilului. Trebuie să ajungă“... La un centru de pîine am surprins o discuție în­tre doi pensionari suce­veni. — Poimîine primesc pensia, zicea unul dintre ei. O să mearg la contul 2000. — M-am gîndit și eu, a răspuns celălalt. Trebuie. Nu se poate altfel. Erau oameni modești, purtînd însemnele blajine ale vîrstei. Vorbeau des­pre contul 2.000 ca de-o certitudine vitală. . . Bă­iatul unui prieten, elev în clasa întîi, își aduna MARELE GEST de prin casă, înfrigurat, toate cărțile de povești. Văzuse la televizor o școa­lă inundată, o bibliotecă pustiită, transformată în­­tr-un morman de zdrențe cleioase. Pe fiecare volum în par­te, pe basmele lui Creangă și Ispirescu, pe ale fraților Grimm, a scris cu slove încă stîngace, tremurate u­­șor: „Pentru copiii din Transilvania...“. A uitat doar un singur lucru — propria sa iscălitură. Desigur, în dramatica încleștare a țării cu stihii­le oarbe, lîngă atîtea fapte de eroism fără seamăn, sunt gesturi mărunte, fi­rești prin frecvența lor. Dar mărunt și firesc nu are aici sensul de minor, de lipsit de însemnătate. Sunt gesturi izvorîte din inimă, pretutindeni, din milioanele de inimi ale a­­cestui popor. Ele aparțin marelui gest al țării, ho­tărîrii nestrămutate de a restaura viața în temeiuri­le sale normale. Există în ele acea putere de a readu­ce seninul și lumina. GEORGE SIDOROVICI 1 ÎN AGRICULTURĂ «ÎN AGRICULTURĂ MAREA BĂTĂLIE PENTRU RECOL­TA ACESTUI AN POA TE El Ci ST IC A TA NUMAI PRIN MUNCĂ INTENSĂ • INSAMÎNȚAREA CELOR 22.244 HECTARE TREBUIE GRĂBITĂ PRIN ORICE MIJLOACE • „CU FIECARE ORA CE TRECE, ÎNAINTAM CU LUCRĂRILE IN TIMP” • „SATELE NU TREBUIE LASATE DIN MINA, ALTFEL, ÎNVING BURUIENILE". Munca în cîmp a devenit o dominantă. Aceasta este imagi­nea pe care o are oricine stră­bate ogoarele in aceste zile. Cu dirzenie și abnegație, fără răgaz, zeci de mii de țărani, mecaniza­tori și muncitori din sectorul a­­gricol se află in linia intiî a bă­tăliei pentru obținerea de recol­te bogate. Este cu adevărat im­presionantă înțelegerea de care dau dovadă marea majoritate a cooperatorilor participînd la mun­că din zori și pînă noaptea, pen­tru a recupera rămînerile în urmă la lucrările agricole. Fiecare înțe­lege bine că acum nu-i timp de odihnă, că trebuie să se facă totul pentru a grăbi efectuarea lucrărilor în cîmp. In cursul zilei de ieri, poposind pe tarlalele fermei vegetale ili­șești, a I.A.S. Suceava, am con­statat o înverșunată luptă cu timpul, grăbindu-se lucrările a­­gricole de sezon. Inginerul V. Po­­gorevici, șeful fermei, era la „Tol­va" și supraveghea ca plantarea cartofilor cu cele 3 mașini să se facă în condițiuni optime. Pe „Corjanu“, rîndurile de cartofi fi­ind bine încheiate, se acționa cu spor la prima prașilă. Demnă de notat este orientarea bursă a conducerii fermei, care, văzînd că mijloacele mecanice nu pot fi folosite din cauza umezelii so­lului, a luat măsuri pentru între­ținerea culturii printre rînduri, cu 11 prășituri și pe rînd, din urmă, cu 60—70 brațe manual. Și la ferma zootehnică Ilișești, condusă de M. Cojocaru, se lu­cra din plin. Se întrețineau gulii­le și sfecla furajeră, se semăna porumb­eiloz, iar pe tarlaua din spatele grajdurilor, pe care urmează să se însămînțeze tot porumb furajer, se săpau canale pentru a ușura evacuarea apei stagnante. Aici, am găsit o ac­tivitate susținută și-n ce privește valorificarea ierbii de pe zona șoselei „Masa verde rezultată va duce la sporirea producției de lapte - ne-a spus șeful fermei. In prezent, realizăm zilnic, de la fiecare din cele 530 vaci furaja­te, cîte 10,5 t. lapte. Calculat pî­nă la 27 mai a.c., am livrat sta­tului, peste plan — 80.000 litri de lapte, întregul colectiv de mun­că al fermei dorește să avem re­zultate și mai bune. In acest el ne vom aduce contribuția la edresarea economiei țării, greu lovită de calamități". In drumul nostru prin satele Stroești, Zaharești, Liteni (Gura Humorului) am întîlnit la datorie zeci și zeci de mecanizatori, în­fruntau condițiile grele existente. La discuri se lucra, pe alocuri, cu două tractoare. încercările pe te­renuri, pentru a stabili dacă se poate începe lucrul, se fac de cîteva ori pe zi. Directorul I.M.A. Ilișești, ing. I. Dogaru, ne-a de­clarat : „Spre deosebire de alte campanii, prin controlul ce-l fa­cem permanent, nu constatăm fapte reprobabile din partea me­canizatorilor. Din contra. In a­­ceste zile, din oră în oră, fără odihnă, se caută în teren noi po­sibilități de a reintra în lucru. Se lucrează pe porțiuni mici, chiar pe jumătăți de hectar, dacă te­renul este zvîntat". Orele și zilele dinaintea ploi­lor, în care nu s-au mobilizat toate forțele pentru grăbirea ritmului însămînțărilor, au făcut ca la C.A.P. Ciprian Porumbes­cu să mai fie de plantat cu cartofi, la această dată, 130 hectare, iar de semănat cu po­rumb - 80 hectare. „Acum însă — ne relata tovarășul Isidor Eva, secretarul comitetului comunal de partid - participarea la mun­că a cooperatorilor este mulțu­mitoare. Astăzi, de pildă, lucrea­ză în cîmp peste 300 brațe de muncă. Conducerea din aceas­tă unitate, inginerul șef Radu Rump, ținînd seama de urgențe, și-a întocmit un calendar pre­cis al lucrărilor. Se acționează, concomitent, atît cu forțe meca­nice, cît și manuale, la planta­rea cartofului (miercuri s-au rea­lizat manual 20 hectare), la în­­sămînțatul porumbului cu o se­mănătoare SPC 6, la pregătirea terenului. Cît privește întreține­rea culturilor, pentru a preîntîm­­pina dezvoltarea buruienilor, s-a început lucrul cu sapa rotativă. Avansate cu lucrările sînt brigă­zile a Ill-a și a IV-a, conduse de Gh. Bilan și, respectiv, Gh. Căilean", într-adevăr, față de multitudinea lucrărilor ce mai sînt de executat la această uni­tate, numai organizarea temei­nică și mobilizarea totală a for­țelor pot duce la recuperarea întîrzierilor. Am reținut cu deosebire, din discuția avută cu brigadierul Gh. Boca de la C.A.P. Stroești, urmă­toarea idee : „Sapele nu trebuie lăsate din mină. Altfel, înving buruienile". Așa și este. Peste tot, aceste plante nedorite, a­­vînd condiții bune de dezvolta­re, năpădesc pe cele cultivate și le împiedică creșterea. In alți ani, era firesc ca, după ce se terminau însămînțările, să urme­ze campania de întreținere a cul­turilor. „Acum, dintre nenumă­ratele lucrări ce trebuie efectua­te­­ ne spunea V. Otrocol, șe­ful secției de mecanizare Stro­ești — una este mai presantă decît cealaltă. Astăzi, toate cele 17 tractoare lucrează. Cele mai multe, la pregătirea terenului, 2 la plantat cartofii, altul la semă­nat porumb, iar altul la sapa rotativă. Mai avem de plantat 60 hectare cu cartofi (coopera­tiva agricolă a suplimentat cu 10 hectare planul la această cultură), și 120 hectare cu po­rumb. Unde este prea umed, se acționează manual. In cîteva zi­le bune de lucru vom încheia însămînțările. Totodată, toți me­canizatorii își vor aduce contri­buția lor la combaterea buruieni­lor, prin prașile bine executate". Și pe ogoarele cooperativei a­­gricole ilișești lucrările de sezon se desfășurau în ritm alert. Ast­fel, în brigada a ll-a, mecani­zatorul Valerian Roman cultiva și gripa, iar din urmă se marca terenul și se plantau manual cartofii pe tarlaua „Poiana". In locul denumit „Buhăime", pe un teren înclinat, zvîntat suficient pentru a fi lucrat, 5 tractoare discutau 7 ha. destinate porum­bului dublu hibrid 99. Din dis­cuția avută cu tovarășul M. Chi­­riac, inginerul șef al unității, a reieșit că mai sunt de însămîn­­țat cu porumb 48 ha. (în tarla­lele „Costișa" și „Fîntîna Grafi­­nei"), și 80 ha. cu cartofi. Pa­ralel, forța manuală din coope­rativă a fost dirijată la efectua­rea prașilei la porumb, cartofi și sfeclă furajeră. Condițiile climaterice din a­­ceastă primăvară, la care s-a adăugat și natura solului, au fă­cut ca la Cajvana lucrările să fie mult rămase în urmă. De aceea, considerăm bună măsu­ra luată de direcția agricolă de a grupa, la această unitate, 37 tractoare, 11 mașini de plantat cartofi 2 SPC 6, 7 grupe cu discuri ș.a. Se cuvine însă ca, atît în această cooperativă, cît și în alte părți unde se vor adu­ce, suplimentar, altfel de mijloa­ce mecanice, să se reducă la zero orice fel de staționare sau întîrziere în intrarea lor în lu­cru. Faptele relatate, cît și multe altele, ilustrează pregnant capa­citatea organizatorică a condu­cerilor unităților agricole, efor­tul conștient al întregii țărănimi pentru terminarea grabnică a însămînțărilor și a primei etape de întreținere a culturilor, pentru asigurarea condițiilor necesare înregistrării unor sporite produc­ții agricole vegetale și animale. GH. ZAHARESCU

Next