Zori Noi, septembrie 1970 (Anul 23, nr. 7060-7085)

1970-09-19 / nr. 7076

V „Binevoitorii" vin, lîngă foc, cu paiele în mînă Am primit o scrisoare­­ bineînțeles că de la „un grup de vecini“ — care pu­tea umple de indignare pe oricine are, cît de cut, suf­let. Ni se relata „ticăloșia de care dă dovadă un fiu față de mama sa, aflată pe pa­tul morții“, cu un suspect lux de amănunte pentru cineva străin de respectiva familie : „își batjocorește mama în fel și chip", „o înjură și o amenință necontenit", „face dezordine în casă", „îi mă­­nîncă mîncarea pe care i-o aduc ceilalți copii", „nu-și spală nici măcar vasele in care manincă el", „n-o aju­tă cu nimic", „o lasă mereu singură" - și tot așa, pe patru pagini scrise mărunt. In încheiere : „Vă scriu (grupul, dragă doamne !) aceste rînduri sub îndemnul mamei sale, care dorește ca toată lumea să-i cunoască suferințele, iar prin interme­diul redacției să i se facă și lui cunoscut, întrunit ceilalți frați ai săi nu au reușit să-l educe și să-i facă să înțe­leagă că purtarea sa indig­nează pe cei care cunosc povestea ". Bine scris, nu-i așa ? în­duioșător, convingător, revol­tător, — cum vreți ! Numai că lucrurile nu stau de loc chiar așa, iar „bunăvoința" atât de indignaților (iertați pluralul) corespondenți se dovedește, pînă la urmă, o imixtiune nedorită și neceru­­tă, ea ticăloasă, intr-o tra­gedie pentru a cărei ame­liorare nu fac altceva nimic, mai intri pentru că nimeni nu l-a rugat să facă. Am stat de vorbă, pe larg, cu „ceilalți frați". Ne-au înfă­țișat viața aspră, plină de privațiuni pe care acest „fiu inconștient" o duce, de mul­tă vreme, locuind - singur­­ - în aceeași cameră cu ma­ma sa, bătrînă și într-ade­­văr bolnavă, și așa cu o fire dificilă, pretențioasă, acum incă mai înrăită de suferin­ță. Ne-au recapitulat sacrifi­ciile, nu numai materiale, făcute de acest tînăr, el în­suși aflat intr-o hotărîtoare răspîntie de viață, l-am ci­tit, lui, pe față, adevăratele sentimente de care era a­­nimat. Poate că nu erau u­­nele de ireproșabilă dragos­te filială, ba mai de grabă atrofiate de repetatele refu­zuri de a fi ajutată ale bătrînei, de micile și marile ei răutăți , dar erau unele de durere, de sinceră și a­­dîn­că durere pentru starea in care se află mama sa, pentru imposibilitatea — în care el și frații lui se află — de a o „ajuta" în sensul in care dînisa ar vrea. Interna­rea în spital o refuză , ca să se mute pentru 2—3 zile la fiica sa, pentru ca băiatul să poată face curățenie cu lumea în acea încăpere u­­nică, iarăși nu vrea­­ să în­țeleagă că toți copiii ei au serviciu, obligații, că nu pot sta toată ziua cu dînsa, îi e greu , a suporta alături un om străin, o femeie care s-o îngrijească mult mai bi­ne decit ar putea-o face propriu­l fiu, băiat tînăr și fără experiență, cu rezerve firești față de anume stări ale mamei sale, care nu mai părăsește patul, nu con­cepe. Ceva mai mult, aceiași vecini plini de o fariseică bunăvoință sunt exact cei care­­ animați de sentimen­te intr-adevăr înalte - ar putea încerca să suplineas­că, în timpul orelor sale de program, prezența fiului a­­casă. O face vreunul ? Nu, nici vorbă. In schimb, vîră în capul femeilor pe care fiul și ceilalți frați ai săi ar vrea să le aducă lîngă bă­­trînă ideea stupidă că boala de care suferă aceasta ar fi molipsitoare­­ și le alun­gă. „Nu-l putem ierta pe tînăr, oricîte circumstanțe a­­tenuante ar invoca el — spu­nea președinta comitetului sindical de la întreprinderea în care acesta lucrează — pentru că uită că „neînțele­­gătoarea ", „reca­lcitran­ta ", „încăpățînata", „dificila", nu e alta decit cea care i-a dat viață". Subscriemi. Dar am stat de vorbă cu șeful direct al respectivului , p”mai su­perlative — și na atuite ; în plus, relatarea frămîntă­­rilor sale cînd a aflat că ma­ma îi este bolnavă, încercă­rile de a-și vinde unele bu­nuri pentru a o putea ajuta materialicește, faptul că — de ani de zile - el este cel care stă cu bătrîna, el o în­grijește, el suferă alături de dînsa, chiar dacă n-a exte­riorizat toate acestea sufi­cient de vizibil pentru vecinii puși pe iscodit și pe bîrfă. Ce s-a întîmplat între timp, de­ci,l-a adus in față pe acest om nu cu senină­tatea fiului care și-a făcut datoria, ci cu încruntarea unui înrăit, cu vorbele aspri­te, cu un ton rece, parcă ne in stare să mai vibreze la suferințele unei ființe care-i este, înainte de orice, ma­mă ?­­Era, am constatat, doar o mască : omul sufe­rea, suferea total, și nu ex­plica de ce suferă tocmai pentru a nu-și prezenta ma­ma, în fața unor străini, așa cum este ea în realitate, cum au făcut-o anii și boa­la­. Ce s-a întîmplat ? Ne-a explicat sora celui învino­vățit : s-au amestecat veci­nii ! S-au dus la bătrînă și i-au strecurat, cu perfidie, fel de fel de gînduri de-a dreptul mîrșave ;• că, dacă ar ține la ea, nu s-ar mai duce la serviciu, s-a­r trans­forma în infirmieră ; că, dacă ar ține la ea, nu ar vrea (are 26 de ani) să se căsătorească, pentru a îm­părți cu altcineva afecțiunea­­ ce i-o datorează ; că, din dragoste pentru ea, ar tre­bui ca el să-și închidă viața cu totul, să înceteze de a mai trăi altfel decât ca umbră a unei boli din nefe­ricire incurabilă, intrată în­­tr.o fază ireversibilă. Vecinii și... unchii. Că sunt și de-ăștia, care, la rândul lor, n-au mișcat un deget ca să facă ceva, orice, pentru bă­trîna aflată în asemenea si­tuație , nimic altceva decit să o învețe ce să pretindă, cum să pretindă, cum să fa­că viața celor din jurul ei cît mai plină de spectrul ne­norocirii. Bătrîna nu vrea de loc ca „toată lumea să-i cunoască suferințele" : aceasta e o in­venție a anonimilor, pentru a da mai multă greutate in­tervenției lor lipsită de orice suport, pînă și de cel al a­­devăratei indignări. Este și motivul pentru care, în aces­te rînduri, n-am folosit nume, nici măcar inițiale. Bătrîna ar vrea, însă, dacă s-ar putea — și nu pentru că așa simte ea, ci pentru că așa i-a spus unul și altul că.. trebuie — ca toată lumea să sufere efectiv alături de dînsa , fiindcă „toată lu­mea" e cam mult, fiindcă ceilalți doi copii ai săi sînt, fiecare, pe la casele lor, se „rezumă" la cel mai mic, care nici n-a făcut, ani de zile, și nici nu face, acum, altceva. Aceasta este reali­tatea, nu prea stimate autor al scrisorii de care ne ocu­păm. Și e urîtă, în primul rînd pentru că dumneata și alții ca dumneata vă strădu­iți — fiindcă nu sînteți în sta­re, probabil, de altceva mai bun - să o faceți așa. ANDREI SCORTEA PORNIND DE LA O SCRISOARE -J In contrast cu armonia străzii Me­rgînd pe stradă, întîlnești, la fiecare pas, fel de fel de tiner­i. Unii dintre ei fac bilanțul zilei de lucru, alții discută despre cărți și spectacole, despre pla­nurile lor de viitor. Privindu-i, în­cerci un sentiment de bucurie și admirație. Strada, cu multiplele ei fațete, ne oferă, însă, și fapte care ne dau un gust amar. In calea noastră întîlnim, din păcate, și tineri care se vor, cu orice preț, să fie „excepții", cu o ținută și comportare necorespunzătoare. Vezi încă tineri postați pe la colțuri sau rezemați de vitrinele magazinelor, cărora le citești pe față plictiseala, indiferența, une­ori chiar un ușor dispreț față de semeni. In una din zile, doi tineri stăteau pe o bancă așe­zată foarte central. Sigur, asta nu e rău. Poziția lor e­ra însă mult prea comodă pentru a fi potri­vită unui loc public. Unul dintre ei stătea atît de relaxat nncit îi determina pe toți trecătorii să-l ocolească. Partenerul lui stătea lungit pe bancă, folosindu-l pe celălalt drept pernă, cu un pi­cior ridicat. Am mai remarcat că fumau țigară de la țigară, deși nu cred să fi avut mai mult de 15 ani. Nu a trecut timp și am constatat un mult alt aspect. Un băiat, cam la vîrsta majoratului, înalt, îmbrăcat fără cusur. Mi-a fost ușor să conchid că nu întotdeauna haina face pe om, deoarece tînărul n-a întîrziat să mănînce niște mere ale căror cotoare au venit jos, ca din în­­tîmplare, apoi punga a urmat și ea aceeași traiectorie. L-am ur­mărit, după zece minute, a arun­cat, tot pe trotuar, țigara aproa­pe terminată. M-a dezamăgit, deoarece îl lăudam pentru ținu­tă. Ceea ce m-a surprins și mai mult a fost faptul că părinții ca­re îl însoțeau n-au folosit oca­zia pentru a-i face o binemeri­tată observație. Mi-au oferit în schimb o dovadă de felul cum nu se preocupă de creșterea și educarea lui. Cineva ar putea spune că a­­ceste cazuri nu merită să fie puse in lumină, deoarece sunt izolate și minore. Intr-adevăr, la prima vedere, ele par lipsite de importanță, nesemnificative, dar curățenia orașelor și comunelor, aspectul lor atrăgător, la fel ca și frumusețea morală a oameni­­lor pe care îi avem în față, tre­­buie să ne stea în atenție tu­turor. Poziția combativă față de tinerii în cauză, ca și față de alții care ignorează normele e­­lementare de comportare în so­cietate (și care, deci, nu se res­pectă nici pe ei înșiși), e cu atât mai necesară cu cît faptele lor, considerate de unii simple ma­nifestări ale exuberanței speci­fice vîrstei reprezintă un blam la adresa celor care, în mod firesc, au datoria să îndrume pașii ti­nă­rului în viață. NATALIA CIOCAN Jili. Fără cuvinte Fără cuvinte DE 500 LEI „rudenie“ Primim, din partea pen­sionarului George D., din comuna Făget, județul Timiș, următoarele rîn­duri : „Imi permit a vă adu­ce la cunoștință un nou gen de excrocherie, a că­rui victimă a fost familia mea. In toamna anului 1968 am fost invitați, de către fa­milia S., din Rădăuți, să-i vizităm, în calitate de neamuri. Le-am făcut vi­zita, urmînd ca și noi să-i găzduim, la rîndul nostru, la Făget. Dînșii n-au pu­tut să vină, dar i-au tri­mis pe fiul lor, Aurel, in vîrstă de 30 ani, care a avut de scos și niște ac­te de la Lugoj. Rămînînd fără bani, mama lui ne-a scris să-l ajutăm, că ne va înapoia tot. Aceasta a făcut sa-i dăm 500 lei, cu promisiunea lui că, în­dată ce va ajunge acasă, la Rădăuți, ne va trimite suma, înainte de a le da ba­nii, ne scriau în fiecare lună. După aceea, au în­cetat : nici vești, nici urări de sănătate, dar nici bani. Fapt pentru care, la 8 septembrie a.c., i-am che­mat în fața comisiei de judecată de pe lîngă Con­siliul popular al orașului Rădăuți. Abia aici am aflat - și încă nu­-mi vine să cred că așa stau lucru­rile - că suma reprezin­tă. . . costul intreținerii noastre, cît am stat în vizi­tă la ei ! Noi am fost oaspeții Zamfirei și ai lui Vasile L., care ne-au che­mat cu scrisoare și care n-au ridicat nici o pre­tenție față de noi. După aproape doi ani, fiul lor ne cere..........costul între­ținerii", și aceasta numai după ce l-am chemat în judecată. Dacă nu ne scriau ei, noi nu ne du­ceam, iar tânărul Aurel - dureros că înțelege să tră­iască în acest mod - n-ar fi avut pe cine să vnșele. Vă rog să mă iertați că v-am luat din timpul dv. cu relatarea acestor ne­cazuri ale mele. Cu multă stimă, G. D." ■ ■ [UNK] Fapta, aflăm, constitu­ie abuz de încredere și se încadrează în art. 19, lit. b, de competența tri­bunalului, care va hotări. Dar, indiferent de felul cum va suna această ho­­tărire, lucrurile sunt - pur și simplu - cumplit pătate de josnicie. ZORI NOI IN PAGINA 3 ACOLO UNDE HOȚIEI I SE DESCHID LARG PORȚILE Intr-un interval de zece zile, la începutul acestei luni, forma­ții operative ale miliției au fost concentrate, mai intens decit de obicei, într-o acțiune unitară, menită să stabilească în ce mă­sură sunt cunoscute și respecta­te, în cele mai diverse domenii de activitate, prevederile și ce­rințele legislației noastre socia­liste. Bilanțul — bogat, din pă­cate - nu este, însă, și satisfă­cător, deoarece din nou au fost date la iveală dovezi de irespon­sabilitate din partea unora, care favorizează (ba chiar inspiră) re­lele intenții ale altora, din nou au fost puse în relief abateri flagrante de la normele legii și ale eticii. Rezumativ, acțiunea s-a soldat cu descoperirea a 83 infracțiuni, cu confiscarea unor materiale în valoare totală de 91.646 lei, cu încheierea unor acte de contravenție, pentru 1.323 cazuri, însumînd nu mai puțin de 120.417 lei. Dintre in­fracțiuni atrag atenția cele 38 furturi de material lemnos, sus­tragerile de produse agricole și materiale de construcție, de­lapidările în dauna cooperati­velor agricole de producție, cen­trelor de legume și fructe ori în­treprinderii de transport auto, a­­buzuri în serviciu ; printre mate­rialele confiscate se află peste 51 m.c. bușteni, aproape 25 m.c. cherestea și lăturoaie de rășinoa­­se, 49 m.c. bile­manele, 40 m.c. lemne de foc, deșeuri lemnoa­se, draniță,­­ un adevărat de­pozit forestier ; de asemenea, bu­telii de aragaz false, tub ber­­gman, carton asfaltat, panouri tego pentru cofraje, chit, zarza­vaturi etc. Diversitatea acestei liste arată limpede multitudinea de sectoare în care cinstea nu este încă deplin și fericit acor­dată cu exercitarea îndatoririlor de serviciu, dezvăluie serioase goluri în munca de recrutare a cadrelor însărcinate cu mînuirea de valori, în controlarea riguroa­să și exigentă a acestora. In a­­ceeași măsură, preponderența cazurilor aparținătoare exploată­rii și industrializării lemnului a­­rată că în această ramură, cu toate progresele reale obținute pe planul prevenirii și descope­ririi furturilor, mai sunt încă mul­te de făcut. Ceea ce surprinde cu deose­bire, la analiza fiecărui caz în parte și a tuturor, laolaltă, este ușurința de necrezut cu care e­­lementele certate cu etica, puse pe chiverniseală, își pot face mendrele sub ochii conducerilor de întreprinderi, ai pazei civile contractuale, ai colegilor lor de muncă. Șoferii Mihai Haucă, Constantin Florea, Gavril Ungu­­reanu — toți de la Unitatea pen­tru mecanizarea transporturilor forestiere, secția Frasin­­ au fost surprinși transportînd clandestin 5,31 m.c. bile manele, furate de la gura de exploatare m­ani, a U.E.S.S. Moldovița ; tot din patri­moniul aceleiași unități, con­ducătorul auto Ion Rădășanu a sustras cantitatea de 8 m.c. buș­teni rășinoase, pe care urma să-i vîndă celor ce-și construiesc case în Rădășeni. Firesc, trebuie să ne întrebăm : întîi, ce fel de su­praveghere a instituit conducerea acelei întreprinderi, cum își a­­pără ea gestiunile, bun al între­gului popor, dacă numai în două cazuri a fost prejudiciată cu o a­­semenea cantitate, definitiv pier­dută, dacă nu interveneau orga­ne din afară ? Apoi , cei ce in­tenționau să cumpere asemenea material, de unde socoteau că s-ar putea avea vînzătorii ? In ambele cazuri este vorba des­pre atitudini la fel de condam­nabile, despre complicități la fel de evidente chiar dacă cei im­plicați îl vor lua pe „nu știu" în brațe și vor poza în. . . victime, în creduli nevinovați. Prima întrebare s-ar putea pu­ne, cu egală îndreptățire, și ce­lor ce răspund de construcția școlii generale din Cacica. Trac­toristul Aurel Săvuț­ă de la în­treprinderea pentru mecanizarea agriculturii, din Iacobești, deci un fel de. . . flotant pe respecti­vul șantier - a furat de acolo doi saci cu ciment; la perchezi­ția efectuată la domiciliul tată­lui său s-au mai găsit 800 kg. ciment, cu aceeași rușinoasă pro­veniență. Este limpede că proas­ta organizare a locului de mun­că, insuficiența sau totala ab­sență a mijloacelor de pază, ati­tudinile de gură-cască ale celor puși să gospodărească bunurile respective sunt principalele ele­mente favorizante ale furturilor, în general, și ale acestuia, în special. Cu altă superficialitate se pun în practică normele le­gale privind evidența și tranzita­rea bunurilor reiese clar și din faptul că gestionarul Ichim Mercur, de la cooperativa agri­colă de producție din Voinești, județul Iași, a fost depistat, in Fălticeni, cu un plus de 432 kg. diferite legume, pe care urma să le vindă in propriul folos. Or, averea obștească, de stat sau cooperatistă, nu poate fi confun­dată cu un sac fără fund, din ca­re fieca­re fa ce vrea, cînd vrea și cît vrea, ignorînd dispozițiile categorice ale legii și rațiunile nescrise ale bunului simț, ale spiritului gospodăresc. Toate aceste fapte - și altele, a căror popularizare se va face la timpul cuvenit, pe măsura ie­rarhizării vinovățiilor și precizării „recompenselor” - s-au putut ivi numai pe fondul unui reprobabil sentiment de autoliniștire, de excesivă (și nelegală) încrede­re în unii inși, care au dovedit că nu merită așa ceva. Lăsînd lupul paznic la oi, conducerile de unități economice îi favorizea­ză, de fapt, dezlănțuirea năravu­rilor păgubitoare pentru societa­te. Socotim, de aceea, că, alături de făptașii direcți, trebuie che­mați să răspundă, proporțional cu „contribuția“ fiecăruia, și toți cei a căror superficialitate a lă­sat și lasă portițe deschise ho­ției. Trebuie înțeles că nu e su­ficient să producem exemplar, să asigurăm produselor cei mai înalți parametri de calitate și e­­ficiență , alături de asemenea preocupări, bineînțeles primordi­ale, cei ce răspund de buna desfășurare a activității în eco­nomie cu datoria să manifeste și o susținută grijă față de a­­vuția întregului popor, față de bunurile a căror gospodărire li s-a încredințat. „Cine nu deschi­de ochii, deschide punga", spune o vorbă de demult. In zilele noastre, păstrîndu-și integral va­labilitatea, ea se cuvine comple­tată și cu adevărul că vigilența, indiferent de planul pe care se manifestă, reprezintă unul dintre elementele principale ale condi­ției de cetățean, ale demnității de membru al unei societăți în care echitatea, dreptatea și cin­stea sunt ridicate la rangul de politică de stat. Maior SEVASTIAN GEMANARU adjunct al șefului Inspectoratului județean de miliție Ori „greu" Caricaturile de M. PINZARU N-aveau topometru­l Aurel Predelcă, Devo­ra Dronțu, Vasile Cîrdei și Veronica Carcea au intrat cu plusbirul in pe­rimetrul C.A.P. Vicovu de Jos, insămințînd pentru suflețelul dumnealor vreo 0,64 ha. teren al obștei. Căci erau duși de avîn­­tul în muncă și nu s-au mai putut opri la „cît­­i-e plapoma", că i-a înșelat ochiul la măsurătoare, că n-au avut aparate spe­ciale de cadastru. . . Păi, o să li se dea , pe măsură ! Numai la un singur control... . . . la ieșirea din lu­cru a muncitorilor con­structori de pe șantierul complexului zootehnic Ve­­rești, s-au nu­mplat citeva veritabile miracole. Mie Antoneac, din Siminicea, a rămas. . . stîlp : avea asupra dumnealui 12 kg. de ciment. Gheorghe Lá­zár, din Dumbrăveni, făcut că sta­n șopron , ducea cu sine 2 m. car­ton asfaltat și 0,100 m.c. scînduri. Vladimir Curie, din Bosanci, a devenit șo­­fran , pesemne din cauza celor 2 kg. de oxid gal­ben care i se lipiseră de plăsură. Minunile vor interpretate conform legii, iar atît de îndrăgostiții de materialele în cauză își vor primi, cinstit, zeciuia­­la pentru. . . efort. Dar mai marii lor imediați, ori cei puși să vegheze ca materialele să intre în o­­peră, nu in desagă ? Că, dacă merge tot așa, in­tr-o lună - două șantierul își deschide filiale in toa­te satele din jur ! Dinastia Liță, și alții Muncitor la șantierul Fălticeni, Liță T. Nice­fi­dim, din Baia, a crezut că și-n agricultură e tot ca-n construcții, ce face unul strică altul , și și-a dus vitele la păscut pe unde i-a venit bine. Pre­judiciu, 867 lei. Mai pu­țin decit a produs Liță T. Nicolae, care se mîndreș­­te cu 1.020 lei, tot cît are de dat și Liță T. Mihai (în ciuda faptului ca-i un vechi client al tribunale­lor, pentru delicte silvice, ultraje, loviri și alte. . . bravuri de aceeași teapă). Ceva mai departe, la Bă­­ișești, Vasile Botezat și Alexandru Hrișciovschi au distrus, tot cu vitele, su­prafața de 0,62 ha. te­ren agricol insămînțat. U­­nul dintre dînșii, cică, a explicat : „Ce poți să-i faci, dom’le ? Vita-i vită". Suntem­ întru totul de a­­cord cu acest logic, să­nătos și. „ . autocritic punct de vedere : să plă- Contra­­ # punct „Schimbare“ de optică Pe la începutul lunii iulie a.c., ziarul nostru a publicat ancheta socială intitulată „Ce are opinia publică cu mine ?", care se relatau doar c­­în teva revoltătoare abateri de la cultivă, etică pe care le cu îndărătnicie, Herbert Groper, salariat al Spitalului din Siret; ti­tlul era furnizat de „eroul" însuși, foarte. . . nedume­rit că toți cei în mijlocul cărora trăiește nu-i pot tolera neomeniile. Aflăm, acum, că visul și-a schim­bat­ optica. Solicitat să participe, la fel cu toți colegii săi de muncă, la unele acțiuni patriotice, a clamat sus și tare : „N-am să merg niciodată la muncă de-asta, pentru că nu vreau, nu-mi stă în o­­bicei; am să plătesc pe altcineva să lucreze pen­tru mine, iar opinia pu­blică n-are ce-mi face !". Ciudată concepție ! Rubrică realizată de ȘTEFAN STROE tească, deci, stăpinul, fi­­­­indcă ochiul lui e cel­­ care. . . \

Next