Adevěrul Literar şi Artistic, ianuarie 1925 (Anul 6, nr. 213-216)

1925-01-18 / nr. 215

Versuri de coșbuc uitate Sub acest titlu am mai dat acum trei ani in­forma­­țiuni în revista «Renașterea Moldovei“ din Chișinău des­pre trei poezii ale lui Coșbuci). Astăzi vin să le com­­plectez cu altele. In revista din Blaj „Cărțile săteanului român" de sub redacția lui Ion Pop Reteganul (anul XI—1886) Coș­­buc a tipărit următoarele trei poezii: 1) ) îngerul morții, versificarea unei cunoscute le­gende orientale (pag. 53—54); 2) Lupii țiganului, anecdotă populară, versificată de autor și datată ,,Cluj, Faur 1886“ (pag. 54—59); 3) Amin strigă stâncile, o legendă orientală, care după sumarul revistei este arătată ca o traducere. A­­ceastă traducere este făcută din limba germană, întrucât la sfârșitul poeziei (pag. 85) poetul indică și titlul revis­tei germane: »,Kosegarten“. Această indicație este cu a­­tât mai prețioasă pentru cercetătorul operei poetice a lui Coșbuc, întrucât arată un izvor, din care poetul s’a inspirat probabil și altă dată, știut fiind că dânsul a tradus și prelucrat adeseori texte germane în românește. 2) Anecdota populară, amintită mai sus, este inferioa­ră ca subiect și pare a face parte din primile încercări­i de versificație ale lui Coșbuc, care, înainte de a se fi in­spirat din viața țărănească (ca în ,,Balade și idile“ și »,Fire de tort“), se mulțumia cu simple versificări de tex­te‘poporane, așa cum ne-a mai dat și altele. . îngerul­­ morții de asemenea prezintă stângăcii și poar­­­­ă­ pecetea primelor sale încercări poetice. .In­­ schimb a treia poezie, traducerea, prezintă un progres apreciabil atât ca limbă cât și ca versificație și merită prin urmare să fie cunoscută de cercetătorii evo­­luti­ei talentului­ poetic al lui Coșbuc. O reproducem în­tocmai din „Cărțile săteanului român“ din Blaj, unde a apărut la­ 1886 in numărul 6 al revistei din 1-13 Iunie.­­ I ■ Liviu Marian „imun“ strigă stâncile Bătrân,'slăbit de'zile și ’ngârbovit de chin. Prin lume trece Beda, ca vecinie peregrin El, naFnceta' prin țară să tot călătorească Vestind prin­­ evanghelii credința creștinească. Bar pentru că bătrânul părinte nu vedea, Un­­ prunc, ca drept tovarăș, de mână-l conducă: Odată­ călăuzul, condus-a, printr’o vale . Pe Beda , era locul închis și fără cale. Pustiul fără­­ viață, cu stânci îmbrobodit. Ne mai putând bătrânul să meargă de-oșteni. Stădni.loași, dup’atâta drum greu, se odihnește. Cumlul nebunatec glumind așa vorbește: ,.O,dragul meu părinte! Nu-i bine-a sta în drum — .Poporul te, așteaptă, deci, scoală-te acum ,-i predică....” Bătrânul îndată să rădică mercând un text, începe vorbirea și explici Așa de blând și dulce, cât la crime cu drag Brăzdan ■ șubreda fata a bietului, moșneag. Copilul tut int­e una , râdea cu desfătare, Văzând cum sfântul ține la pietre cuvântări Cum vorba lui răsună­­ în gol și piere ’n vânt. Par iază!... Când bătrânul încheie al său cuvâ­n, Când­ face semnul­ crucii, atuncea deodată Din crânguri se pornește o șoaptă fermecată Și mii de mii de glasuri din vale strigă în : „Pe-a veacurilor veacuri Amin,­­ părinte — Anv­al” 1 1) R.­ M­ an. (1921) No. 6-^-8, în care vine vorba despre poem­alele­ Romanță, Ștefan Vodă și­ Non ammis mortar și se reproduce frumoasa baladă Ștefan Vodă . 2) O , astfel, de prelucrare sau traducere mi-se , par a fi cele 3 poezii, publicate de­ Coșbuc In No. 8 din „Foaia popu­lară“, publicație sâjptămânală, care a a apărut­ la București în 1898. • TRADE VERSUL LITERA* EI’ARTISTIC’*’: Se spărie băiatul. Pe cugete se pune . Și tremură. Cu plângeri se -nchină el și spun* Păcatul său lui Beda, cu suflet pocăit. Bătrânul râde dulce și zice umilit: „Tu n- ai citit, se vede, scriptura, ce vorbește: „Când tace omenirea, chiar stânca glasuește!” ,,inseamnă-ți asta bine și nu o mai uita. „Căci tot așa se poate o piatră­ a înschimba „In inimă umană, precum inima încă „Adesea­ ori se schimbă în piatră, chiar în stâncă­­“ GEORGE COȘBUC. E de ajuns să citim traducerile ce s’au făcut în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Diferite ca valoare au toate o mare calitate comună, unitatea de ton. Păcatul traducerilor moderne, din potrivă, este că sunt destânate și lipsite de unitate. Cuvintele rău acordate sus­cită evocațiuni cu totul opuse, celor din textul tradus. Aspre, pretențioase, fără grație și naturalețe, tradu­cerile de azi,­ aproape n’au în ele autorul tradus. Fichte ca educator al poporului german... Filosofia lui Fichte nu mai prezintă azi decât un­­ in­teres istoric, dar Fichte trebue cunoscut nu numai pentru scrierile lui, ci pentru caracterul lui, și influența pe care a avut-o în educația poporului german. A trăit la sfârșitul secolului al 18-lea, începutul se­colului al 19-lea, într-o epocă de transformări repezi, când filosofii germani, sub presiunea cuceririlor napoleoniene, treceau la un naționalism pronunțat, și dedeam metafizicei lor o orientare spre acțiune. Aceste schimbări pare că au avut drept centru tocmai pe Fichte, sau cel puțin aceasta este tema unei cărți apă­rute de curând: „Fichte și timpul său’’ datorită lui Xa­vier Léon. Aci îl găsim pe Fichte, pe rând, în 1797 aplaudând anexiunea de către Franța a malului stâng al Rinului. Profesor de filosofie la Sena, pretinde să întreacă pe Kant în rigorism moral, împinge idealismul până la a nega realitatea simțurilor. Ateismul lui l-au silit să pă­răsească Sena și să se refugieze la Berlin, unde la în­ceput, nu făcea nici cursuri, nici conferințe. Introdus de Frédéric Schelegel, cunoaște astfel socie­tatea berlineză, îmbibată de spirit tolerant, de modă fran­țuzească și de o concepțiune pe cât de confuză, pe atât de caracteristică epocei. Fichte s-a simțit din capul locului stânjenit în acest mediu. Și a fost și mai mult, în 1804, când d-na de Staël, debarca din Weimar la Berlin. Se înțelege ce primire i s’a făcut acestei „sultane a gândirei” care scrisese cu ură împotriva lui Napoleon. Ea ținea să fie inițiată în teoriile filosofului german, înainte de a-l cunoaște personal, pentru a putea discuta cu el. Filosoful Spalding a fost însărcinat să explice tai­nele doctrinei lui Richte, pe care el însuși n’o înțelegea bine, și aceasta într’o limbă pe care o cunoștea destul de aproximativ. Nu mică a fost deci surprinderea lui Richte, când în în seara următoare, d-na de Staël i-a cerut să-i explice teoria Eului, din care îi mărturisea că nu pricepe nimic. Dar și mai mare a fost surprinderea lui Fichte, când, după o expunere , de un sfert de oră, făcută într’o franțuzească incorectă, d-na de Staël îl opri, spunându-i că nici de data aceasta, nu vede nimic clar. Ori­cât de filosof era Fichte, n’a putut uita niciodată injuria ce i s’a făcut. Lecția însă pe care i-a fácut-o d-na de Staël, mai ales imputarea aridităței sistemului lui filosofic, au împins pe Fichte, în evoluția spre filosofia afectivă, își sfătuește însă compatrioții scriitori să se păzească de superficialitate și condamnă cu asprime, revistele, cari prin dările lor de seamă, încurajează lenea și îndeamnă să nu fie cercetate lucrările originale. In Aforisme asupra Educației, destinate fiului lui Her­man, Fichte dă dovadă de mult bun simț. Se declară ostil oricărei specializări anticipate, în ve­derea unei cariere. Trebue ca tânărul să se formeze com­plect, înainte de a păși pe câmpul unde vrea să-și con­centreze­ activitatea. Cu toate că nu inceteaz­ă de a fi moralist, Fichte se declară împotriva educației morale în sens pozitiv. Morala­ nu se învață cu formule, ci prin exemplul profesorului și al mediului copilului, înlăturând tot ceea ce ar fi primej­dios și vulgar. Izbucnind războiul între Franța și Prusia, Fichte, după dezastrul de la Sena, dă acest cuvânt de ordine poporului german: „Numai educația ne poate scăpa de toate relele care ne copleșesc”. Iar prin celebrele „Discursuri către națiunea germană”, în timpul ocupației franceze, seamănă germenul pangerma­­nismului, care a­ stăpânit atâta vreme Germania modernă. Arta de a traduce : Lumea literară așteaptă cu multă nerăbdare, traduce­rea Odiseei de­ d-nul Victor Bérard. Recent s’a publicat în Revue de Paris un­­ fragment din lucrare, și aceasta n’a făcut decât să mărească și mai mult interesul pentru tra­ducere. , •­­ ■ Comentând fragmentul și interesul ce se arată Odiseei lui Bérard, d-nul Abel Bonnard, face în „Journal des Dé­­bats”, observațiuni pline de spirit relativ la arta­­ de a traduce.­Arta de a traduce, spune d-nul Bonnard,­­ este una dintre cele mai delicate. Nu ajunge ca traducătorul să aibă o sumă de calități, mai trebue să știe să și le­ întrebuințeze astfel, ca el să rămână în umbră, pentru a ne lăsa să-l vedem pe celălalt. Adevăratul lui triumf este ,atunci când ne­­ face să-l uităm, așa cum uităm pe un binevoitor care-ți înlesnește între­vederea cu persoana iubită. Se înțelege astfel că bunii ■ traducători au fost, tot­deauna rari, și devin și mai rari azi, într’un timp, când individul vrea cu ori­ce chip să se evidențieze. Putem distinge două feluri de traduceri: literară­ și literală. Un bun traducător nu poate­ urmări­­ altceva decât să­ redea fidel modelul. Pentru aceasta însă sunt mai multe modalități. Unii se servesc de „cuvânt cu cuvânt”; alții, din potrivă, pare să se preocupe de amănunt, se mulțumesc să redea ansamblul caracteristic ale textului tradus. Desigur acesta e cel mai bun. Traducerea unei opere literare, trebue să fie:,ea însăși,­ literară, și în primul rând,­plăcută. . Astfel au fost acei profesori, cari, în secolul trecut au făcut atâtea traduceri, excelente,­ foarte exacte , și în acelaș timp plăcute. Făceau aceasta însă, cu atâta, dra­goste și modestie, și îi ajuta nu numai calitățile lor spi­rituale, dar și­­ cele morale. . . Premiile Academiei Următoarele publicațiuni au fost prezentate la concur­surile premiilor ce sunt a se acorda în sesiunea generală din Aprilie — Maiu 1925: 1. — La Marele Premiu Năsturel, de 12.000 lei. (Prin Comisiunea specială). Bărlea (Pr. Ion), Balade, Colinde și Bocete din Mara­mureș. Vol. I; Cântece Poporane din Maramureș. Descân­tece, vrăji, farmece și desfaceri. Vol. II. București, 1924. Borgovan (Nicu), Doctorul Cornelius, Nuvele umoristice. București, 1924. Condiescu (N. M.), Peste mări și țări, vol. I. Grecia și Egiptul, vol. II. Indiile. București, 1922 —1923. Florin (L.), Almanahul Științei. București, 1924. Gâlman (Dem.), Minciuni nemuritoare, București, 1924. Ivanovici (Căpitan Sofronie), Pentru Patrie și Neam, București, 1924. Săzeanl (Alexandru), Idile, versuri, Craiova, 1923. Lun­­gianu (Mihail), In Sărbători. A treia tipăritură, București, 1924. Zile Senine. A II-a tipăritură, București, f. a.; în­săilări. A patra tipăritură, București, f. a.; Din Umbra Satelor. Icoane și povestiri. A doua tipăritură, București, f. a.; Teama de Vieață, roman de Henry Bordeaux, dar în românește după a 76-a tipăritură, București, 1924. Ma­­carovici (Dr. Dent. George P.), Istoria Dentară a Româ­niei, Epoca de renaștere a dentisticei noastre 1859 —1910, Călărași, 1924. Minulescu (Ion), Romanțe pentru mai târ­ziu, București, 1922; De vorbă cu mine însu­mi, București, 1924; Roșu, Galben și Albastru, roman, București, 1924. Nicolae­ Argeș, Busuioc de la Bătrâni, Legende și povești, București, 1924. Tutoveanu (G.), Poezii Alese, București, 1924; Tinerețe, Craiova, 1924. Zaharescu (Petru), Geogra­fia României, București, 1924. 2. — La Premiul Statului Eliade Rădulescu, de 50.000 lei. (Prin Secțiunea literară). Cardaș (Gheorghe), Ioan Budai-Deleanu, Țiganiada, Poemă eroi-comică în 12 cânturi, publicată în forma de­finitivă din 1800—18T2, cu introducere, indice de nume și glosar, București, 1924. Cioflec (Virgil), Luchian, cu 60 ilustrații, București, 1924. Furtună (Horia), Făt-Frumos, Poveste lirică în 4 acte, în versuri, București, 1924. Oyr (Radu), Liniști de Schituri, Poeme, Craiova, f. a. Kirileanu (Simion T.), Ștefan­ cel-Mare și Sfânt, Istorisiri și cân­tece populare, Tip. Mănăstirea Neamțu, 1924. Orleanu (Maior Gh. Al.), Perle și Comori, Poezii noi, artistice, de toate genurile, cuprinzând 3 părți: Focșani,­ 1924. Pal­lady (G.), Simboluri, Craiova, 1924. Stahl (Henriette Yvonne), Voica, roman, București, f. a. Vasilescu (D.), Frânturi din Suflet, versuri, București, 1924. 3.­­­ La Premiul Statului Gheorghe Asachi, de 50.000 lei. (Prin Secțiunea istorică). Cazaca (Dr. P.), Moldova dintre Prut și Nistru 1812 — 1918, Iași, s. a. Delaturda (I. C), Războiu și Civilizație, Cluj, 1923. Dragomir (Silviu), Vlahii și Morlacii, Studiu din istoria românismului balcanic, Cluj, 1924. Ghibu (Dr. Onisifor), Catolicismul Unguresc în Transilvania și Poli­tica Religoasă a Statului Român, Cluj, 1924. Kirițescu (Constantin), Istoria Răsboiului pentru întregirea României 1916 — 1919, Volumul II, București, 1924. 4.— La Premiul Gr. C. Angelescu, de 4.000 lei. (Prin Secțiunea istorică). Băjenaru (Popescu I.), Povestea Neamului Românesc, București, 1924. 5.— La Premiul Adamachi, de 5.000 lei (divizibil). (Prin Secțiunea istorică). Bucuță (Em.), Românii dintre Vidin și Tim­oc, cu un adaus de documente, folkor, glosar, fotografii, hărți, Bu­curești, s. a. Condurachi (Ion D.), Clausele de Naționali­tate privitoare la România din tratatele încheiate în 1919 — 1920, Studiu critic, București, 1924. Dăscălescu (N.), și Oprescu (A.), Calendarul Plugarilor 1925, București. Faur (D.), Galațul Nostru, însemnări istorice și culturale, Ga­lați, 1924. Mihăileanu (M.), Mica Pravilă, București, 1924. Stroescu (V.) și Pantele (Stanciu N.), Dobrogea Nouă — Pe Căile Străbunilor, Bazargic, 1924. 6. — La Premiul Statului, Lazăr, de 50.000 lei. (Prin Secțiunea științifică). . Petrescu (Ing. N.), O Invenție românească, București, 1924. Popovici (Const), Teh­nologia Materialelor, I, Ed. III, București, 1924; Teh­nologia Meseriilor, II, Ediție nouă, București,­­1924. Porucic (T.), Lacurile Sărate din Sudul Basarabiei, Studiu geografico-geologic și economic, cu pri­vire specială la industria extragerii sării de Mare, București, 19­24. Teodorescu (G-ral rez. C.), Atlas Geografic pentru Scoalele Secundare, Brașov, f. a. 7. —La Premiul Demostene Constantinide, ■ de 4.000 lei. (divizibil). . ‘ (Prin Secțiunea științifică).­­ Apostol (Dr. Căpitan Od.), Cercetări Somatologice, Con­­tribuțiuni statistice la o geografie antropologică a Româ­­niei-Mari, Cluj, 1924. Diaconescu (Pantelimon) și Cosmu­­lescu (Petre), Cartea Bunului Gospodar, scrisă pe înțelesul și­ pentru folosul poporului, București, 1924. Dobrescu (Dr. I.), Zonele Climaterice ale­ grâului de toamnă în România (Vechiul Regat),­ București, 1924. Florescu (Dr. Al.), Con­­tribuțiuni la Studiul Simpatectomiei Periarteriale, Craio­va, 1924. Glavan (Dr. I.), Cum să ne creștem copiii, Bu­curești, 1924. Rădulescu (Codin C.), Cuvântări Populare, pentru conferențiarii cercurilor culturale, ale preoților și în­vățătorilor, ed. II.­ București, f. a. Slobozianu (Dr. Horia), Copilul, „îngrijirea lui modernă, București,­ 1924 D-nul Victor. Eftimiu va da la iveală în curând o triologie de romane, în care intră: „Tragedia unui come­dian , „Omul fara nume” și „Prințesa Moruzov’’. — A apărut romanul d-lui George Cornea: Nebunia Lumii. „Academia Bârlădeană, va comemora, în iarna a­­ceasta, pe scriitorul Al. Vlahuță, printr’o serie de confe­­­rințe, împărțite in 12 subiecte: Vlahuță poet liric, poet satiric, nuvelist, romancier, filosof, reînvietor al trecutului, pictor în cuvinte al frumuseților țării sale, pedagog, prieten al lui Grigorescu, polemist, cetățean și intim. Printre cei înscriși figurează d-nii: Victor Ion Popa, Virgil Duicu­­lescu, I. Beldiman și d-ra Marieta L. Creangă. — Spre sfârșitul lunei Februarie, apare la Iași. Ga­zeta literară, scrisă de cei mai de seamă scriitori ai noștri. — Au apărut în editura „Cugetarea”: Mama de Ma­xim Gorki, Visul de Emile Zola și Hector Servadac în lumea solară de Jules Verne. — Compania dramatică Bulandra­ Manolescu-Storin va reprezenta în cursul acestei stagiuni „Legaltres” dramă de John Golsworth, despre care s’a scris în „Adev. Lit". — In urma unui schimb de vederi care au avut loc între d. Al. Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor și d. Ion Săn-Giorgiu, directorul Teatrului popular, e­­ vorba ca Teatrul Popular să se transforme într-un al doilea teatru subvenționat de Stat, care să funcționeze cu concursul Tea­trului Național din București. D. Ion Sân-Giorgiu va con­tinua tratativele în numele Societății Teatrului Popular cu d. Valjean, directorul general al Teatrelor. — A apărut romanul: „Neamul Ciuraevilor” de G. Grebenșcicov, în traducerea d-lui Cezar Petrescu. — Sub tipar la „Cartea Românească”- romanul d-lui M. Sadoveanu: „Venea o moară pe Siret”. — A apărut la Galați în editura revistei „Miorița" volumul de versuri­ „Boabe de rouă” datorit d-rei Nim Vâfa. — A apărut la „Cartea Românească” Didim Comedii a lui Dante în traducerea poetului George Coșbuc. Ediția e îngrijită și comentată de d. Ramiro Ortiz. — A apărut de N. D. Petrescu-Zolta un studiu literar asupra operei lui M. Tulliu Ciceronis: „Pro­f. Annio Mi­­lone oratio ad­judices“. — La ancheta lui Les nouvelles littéraires: „L’influ­­ce de la littérature franțaise à l’Etranger“ răspund pentru Peru: Ventura Garcia Calderon, — pentru Canada: Oli­­var Aselin. Amintim că despre literatura noastră s’a scris... câteva rânduri. Poate după ce va răspunde un reprezen­tant din Honolulu, poate num­ai atunci va lua condeiul un om cu autoritate din întreaga noastră țară. —A apărut No. 2 din „Foaia pentru popor” care apare la Craiova, sub îngrijirea redacțională a colaboratorului nostru, d. Ion Dongorozi. A&ebneb­eBe soc. ADEVERUL Băru­miar P NOILE ABONAMENTE „DIMINEAȚA“ — CIOC lea anual — Primim zilnic nenumărate scrisori de la diverși ci­titori ai ziarelor noastre, salariați în special, prin care ne cer o reducere la costul abonamentului care este azi de 850 lei anual, 450 pe 6 luni și 250 pe 3 luni. Spre a satisface toate aceste cereri am decis de a face un preț cu totul excepțional pentru domnii învățători, pensionari, funcționari publici și parti­culari, preoți, militari, meseriași, lucrători și în general orice salariat. Prețul abonamentului la ziarul „Dimineața“ pen­tru orice cititor din categoria de mai sus, va fi Lei 600 anual Lei 300 pe 6 luni Lei 150 pe 3 luni Abonații noștri participă toți la marile noastre premii care cuprind 2 CASE NOUI libere de orice sarcini, una în București și alta la Craiova o poliță de asigurare de viață, de lei 100.000 la sec. de asigurare „Ancora“, un dormitor, etc , etc In acelaș timp am întocmit un abonament combinat lei 600 la ziarul „Dimineața“ „ 200 la „Adeverul Literar“ și „ 125 la „Dimineața Copiilor“ IN TOTAL £ es­tE 35 un abonament anual la „Dimineața“, „Dimineața Copiilor“ și „Adeverul Literar“ sau — Lei 475 — pe 6 luni Este un imens sacrificiu pe care-l facem pentru cititorii noștri. Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni și se plătesc anticipativ prin mandat poștal sau la administrația noastră, București, str. Sărindar 9—11. » m »Liviu RE LUCIA MANTU ROMAN PREMIAT DE ZIARUL „DIMINEAȚA" CU LEI 50.000 PREȚUL LEI 30

Next