Adevěrul Literar şi Artistic, ianuarie 1929 (Anul 10, nr. 422-425)

1929-01-13 / nr. 423

52 m tfräQilLr EL. to­ ftiuemsmszîLg­r^HAH Ș2 ASrSli ^TIC1* Conu Alecu plecă zâmbind : Multe mai născocesc și bonjuriștii iștia... Iar vreo trăznae de-a lui Lascarache (colonelul era „bonjurist“, iar Vornicul „ruginit“)... In van Marele­ Vornic depăna în minte însărcinările­ slujbașului numit logofătul de taină, doar va găsi vreo a­­naloghie... Dacă ar fi vorba, își zicea el, de căprarul de la cănțelarie, poate tot s’ar mai nimeri... Dar trompeții?... trompeți de taină?!... N’avea, firește, de unde să prindă firul glumelor lui don Vagmistru... Toate însă, până într’o zi... Un prieten, cu­ vreo slugă... Ei !... Și s’a făcut foc Conu Alecu... Să fim drepți, era și dece... Ca să nu-i pălească damblava, s’a năpustit asupra Elencuței și fără să mai fie seamă că-i os domnesc, i-a muiat oasele rupându-i un ciubuc pe spinare. Apoi, mai domolit pleacă, a penit să dea jalbă de despărțenie. Prin anii aceia,­ la dicasterie, tăia și spânzura Sărdarul Andrei, după cum i se năzăriea dumisale, căci era sever cin­stit, aprig și-i avea pe toți la mână, și pe mitropolit chiar. Glasul lui era hotărâtor. Iar împricinații îi luaseră frica, fiindcă era olraș, hursuz și sucit. Cu el nimănui nu putea să-i iasă socotelile cum și le făcuse de-acasă... Avea omul logica lui, din care nu-1 scotea nici Han­ tatar... Vornicul s’a dus cu hârtia dea dreptul la dânsul, ca să-l măgulească. După ce boerii noștri s’au sărutat pe bărbi după cu­viința rangului, și după ce li s’au adus câte un ciubuc... Tabietul înainte de toate... Vornicul și-a spus păsul din două vorbe: Am venit să mă desparți de Elencu... — Și de ce, mă rog? Este pricină cuviincioasă? —­ Ba-i scârbavnică , dar cuviincioasă după paragra­­furi, cred că prea ieste — apăsă în ciudat Vornicul și mai adăugi : Ii o celet­ică ! Știe tot leșul de mult. Acuma se țâne cu berbantu cela de Lascarache Mușat. — Și de când s’a ticăloșit așa ? —- De când a făcut-o mă-sa... Mneata n’o știi ce poa­­mă-i... Când avea vreo 16 ani atâta s’a tot vârît în sufletul unui țigan... până când baragiadina și-a pierdut mințile..., ca a doua zi să-și piardă și zilele. Ți-aduci aminte ? Căr­vunarii mai să facă rezmeriță ’n țară pentru uciderea acelui țigan... — Ei, dar cu vremea s’a mai fi potolit și dânsa... D-ta însuți n’ai fi luat-o... — Ași !... Nu’s așa de nătărău , dar mă vrăjise diavo­­lița... Zi nurire tare... O îndrăgisem... Are lipici ca nici una alta. — Hm ! Hm Și de când te înșeală ? — Păi soțot că chiar de a doua zi de cununie și nu cu unul, cu zece pe an și sunt zece ani de-atunci... — Arhon Vornice, să nu te mânii, dar n’ai pricină cuviincioasă pentru despărțenie... Că Vornicul s’a mâniat, și încă tare, că s’a rugat, că a amenințat, că a răscolit toată protipendada, că s’a dus la Vodă, e lucru tare de ’nțeles. Ceea ce însă nimenea nu vroia să înțeleagă, era încăpățânarea bătrânului judecător. El o ținea morțiș că „nu-i pricină cuviincioasă după para­­grafuri“. Și de... în felul lui, cum avea dreptate.... „Unde scrie, mă rog, Măria Ta, se desvinovățea bă­trânul în fața lui Vodă care clătina îndoelnic și blând din cap (era doar cimotie cu Coana Elencu), unde scrie că cel care a luat o celeb­ică,­știind cii­ipit și pipă,, sacă va rămâne toată viata ei celeb­ică, după zece ani s’o lase pentru că-i celet­ică! După socoteala Prea­ cinstitului Mare­ Vornic soața d-sale a avut o suta de ibovnici,­ hornul’ de când s’a cununat cu dumnealui. De ce n’a lăsat-o la al nouăzeci și noulea? De ce nu așteaptă pe al o sută unulea? Spusu-i-a măcar cinstit de la început că nu va răbda de­cât până la sută? Ea nu s’a schimbat: avea dreptul să se aștepte că nici dumnealui n’are să se schimbe... Intâmplatu-s’a ceva nou și neprevăzut?... Ce s’a întâmplat a fost prevăzut și răspre­­văzut, că se putea trece și ’n izvodul de zestre!“ Un văr al Marelui­ Vornic avea în casă pentru instruc­ția copiilor un francez, care făcuse oarecari studii de drept și avea ambițiunea să contribuiască la „reformătuirea“ le­giuirilor noastre... Acesta, adeseaori, în numele unor vo­lume despărechiate și reviste vechi, ce i se rătăciseră prin lăzi, smulgea judecătorilor hotărîri neașteptate. Astfel Musiu Boncar poate fi socotit drept acela care a introdus la noi atotputernicia jurisprudenței franceze. Marele­ Vornic, nemaiștiind ce să facă, ceru și părerea francezului, deși nu-1 prețuia mult, socotindu-1 din cale­­afară de palavragiu. Mr. Boncar, entuziast ca întotdeauna, se oferi să-i pledeze cauza, jurând pe toți sfinții din ca­lendar că o va câștiga, în temeiul unui „caz analog“ din anale tribunalelor franceze. Fluturând triumfător o căr­ticică, Mr. Boncar și plecă la Dicasterie... Conu Alecu se uită cu milă bupă dânsul și zise cu a­­dâncă convingere către vărul Ionică: Franțuz zărghit! Caz anatog... Poftim... Mare scofală dacă are să-i dovedească catârului de Andrei că și în Franța sânt mueri de teapa Vornicesei mele... Sorocul pri dnei se apropia, și cauza Vornicului părea pierdută. ..Dacă Fîencuța nu vra — zicea lu­i ca — degeaba se mai zbate bărbatu-său. Nu știe el că și Dumnezeu și dracii îi intră în vne? Are ea mit pa­ce tot soiul cu care să răpite și pe cei mai dansâni din Divan... Le vine ea de hac, mai cu seamă că are de partea ei și pe­zmintitul de Andrei, care, ca Vă după paragrafe nu-i pricină cuviincioasă ca să-i despartă.“ In sfârșit, veni și ziua înfățișării. Desbaterile au fost furtunoase și ar menta să fie povestite pe țar. La urmă se dădu cuvântul­ui lui Boncar, care înecă Divanul sub valurile elocintei sale, într’o moldovenească destul de bu­nicică. Era de mult în tara. Boerii nu mai aveau răbdare, până când unul îi tac șirul: — „Musiu Boncar, ne-ai amețit de tot. Ești mai de­grabă o moară stricată decât un bun car...“ (Calambururi proaste se făceau și pe atunci). Andrei, care, spre mirarea tuturor, deja o vreme dă­dea din con aprobativ, interveni și el: — „Și drept că ne-ai făcut nanul călindar, însă ai spus ceva care s’ar putea să-mi schimbe părerea". Toți ciub­­ă urechile: coana Elencuța se îngălbeni... „Lasă palavrele și lămu­rește-ne pe scurt, dacă poți. analoghia cu m­odelul de la Marsilia, că parcă ar fi ceva cu șart într’asta... Franțuzul, care nu era prost, simți că este cazul unui atac bruscat, și lăsând frazele, deschise solemn cărticica cu care mereu amenințase în cursul cuvântării (un număr din Pandectele franceze), și rezumând, tălmăci cu glas res­­pirat. Având în vedere că Durand cere divorț pentru că i-a născut nevasta abea șase luni după cununie. Având însă în vedere că d-na Durand dovedește că soțul știa de pata dumisețe, și că acceptase situația în schimbul unei măriri de zestre, ar urma să se respingă cererea de divorț. Cu toate acestea având în vedere că pruncul este un pui de harap, și că dacă logodnicul luase asupra lui pata fetei, nu se știe de-ar mai fi luat-o dacă i se spunea că pata îi atât de neagră. Acest fanț nou și neprevăzut îndreptățește cere­rea de despărțenie... O clipă de tăcere adâncă, anul Boncar, cu arătătorul proiectat spre bărbile boerilor uluiți: Iată analoghia, cinstiți boeri! Zici domnia ta, Arhon Sărdare că Marele­ Vornic știa năravurile cucoanei Elen­cu și că dacă nu s’a plâns de nouăzeci și nouă de ori, n’are pricină cuviincioasă să se plângă abea la a suta pata. Dar bine, prea cinstit boer, această a sutei pată este ca și ună singură, ca și cum ar fi cea dintâi, fiind, în felul ei, ceva nou și neprevăzut. Această pată este pata neagră a lui Durand. Nu se poate cere Marelui­ Vornic să rabde și de data asta, ceh,ce a răbdat de nouăzeci și nouă de ori!... Este doar întâia dată când coana Elencuța vestește târgu­lui întreg, prin fanfară de trâmbiți, clipa anume în care își încornorează bărbatul. Dixi. Consternare și priviri ațintite spre boerul Andrei, care se rostește apăsat : „Palavragiul are dreptate!...“ D. V. BARNOSCHI HRĂNIT! COPII CU ALIMENTELE "ALLEN BURYS" si 7 .BANDA FLAMANDA PLÂNGE SGAMOTOS CERÂND ALIMENTELE­­ ALLEN BURYS" m te?, //as y/ b­anda veselă CA A MANCAT DELICIOSUL ALIMENT »ALLEN BURYS» Cereți broșura­ ALIM­ENITAP­EA CO­PI î LO­C CU ALIMENTELE ENGLEZEȘTI ALLEN BURYS" Se trimite gratis k DE VÂNZARE LA FAR­MA MACI! ȘI DROGHERII Se trimite mamelor, nurselor și moașelor mostre gratuite . A se indica vâr­st­a copilului DOMNILOR MEDICI S! CLINICELOR de COPII In TRIMITE LA CERERE MOSTRE Și LITERATURA ȘTIINȚIFICA Reprezentant: S.N. Iancovici Bucureștii Stn Academiei 6 Cum scriem românește Ne-a căzut în mână un memoriu întocmit de Un pro­curor de tribunal spre a îi înainta­ ministrului, și ni s’a părut destul de interesant pentru a-l transcrie aici, știind că cel ce-l semnează este cel puțin posesorul unei diplo­me de bacalaureat și al uneia de licență. Raportul primului procuror al Trib. T. către Minis­terul de Interne, Domnule Ministru. Satisfacția mare simțită de către majoritatea cetă­țenilor acestei țări am împărtășit-o și noi altă categorie de șefii de servicii, când s’a luat dispoziția pentru deș­ănțarea automobilelor destinate diferitelor servicii, căror întrebuințare n’a adus nici un folos real serviciu­­l­ui respectiv, din contră, producând multă risipă în ba­nul public cu întrebuințarea lor căci acestora li s’au schimbat de m­ulte ori destinația motive care poate au dus la desființarea acestor mașini. Inspirați de desființarea acestor mașini de la ser­viciile din județ care nu le-ar simți lipsa lor, cunoscând și părerile altor colegi membrii ai parchetelor, judecători de instrucție precum și a­i Comandanților Companiilor de Jandarmi, ne-am gândit a vă expune o părere a noa­stră cu această ocaziune, pe care, in cazul că Domnia Voastră o veți găsi întemeiată, vă rugam să binevoiți a disputa în consecință, aducând prin aceste măsuri mai jos solicitate, cele mai mari servicii parchetelor, cabi­netelor de instrucție și Comandanților Companiilor de Jandarmi. La nici un serviciu din județ, nu se resimte nevoia unui automobil, mai mult ca la parchete, cabinete de in­strucție și companii de jandarmi, căci acestea și-ar înde­plini mult mai bine misiunea lor, dacă ar avea un mijloc de transport rapid la îndemână căci sunt obligați în in­teresul unei cercetări mai importante care de multe ori sunt numeroase, să se transporte la fața locului pentru : crime, falsuri, diferite fraude reconstituiri de crime, per­­chezițiuni, etc , ce le-ar face reprezentant­ acestor ser­vicii personal decât să le lase pe mâna auxiliarilor infe­riori ca jandarmi, ale căror cercetări nu-și ajung scopul dorit fie din lipsa cunoștințelor juridice, fie din alte cau­ze, care ar influenta asupra cercetărilor ce le fac. In afară de cercetări, comandantul companiei de jan­darmi l-ar folosi și la inspecțiile ce sunt obligați a le face cât de des asupra subalternilor săi din județ. Acest mijloc de transport rapid până în prezent nu­­ am putut avea la îndemână, căci la serviciile înzestrate cu aceste mașini la care ne adresam, ca Prefectura de județ, serviciul tehnic, camere agricole, serviciul sani­tar, revizorat școlar, consid­erat agricol găseau diferite pretexte de a fi refuzați exemplu: că mașina nu e itt lo­calitate, că e stricată sau că șoferul e bolnav, etc., etc., așa că de cele mai multe ori, ne­găsind nici cu plată a­­cest fel de mașini în oraș trebuiam să renunțăm a ne transporta noi personal, mărginindu-ne a da delegațiunr agenților noștri auxiliari cari în cele mai multe cazur autoritatea lor nu putea înlocui pe a noastră. Această idee la care poate nimeni nu s’a gândit până în prezent a veni în ajutorul organelor superioare de cercetări spre a îndrepta multe neajunsuri constatate de lumea juridică, și-ar găsi aplicarea foarte ușor în­ practică, din mașinile ce sunt atașate diferitelor servici din Capitalele județului și care sunt numeroase, desfiin­­țându-se parte din ele, urmând ca acești șefi de serviciu administrativii sa se folosească de o singură mașină a prefecturii sau două câte posedă unele, fie însoțind pe Prefect în județ cu care ocaziune s’ar putea face inspec­țiile obligatorii, fie că li s’ar putea stabili un program lunar pentru a li se pune la dispoziție mașina prefecturii, și astfel s’ar economisi o mulțime de cheltueli, ce fie­care serviciu il suportă cu mașina Din mașinile desființate s’ar putea pune una la dis­poziția șefului parchetului, judecătorului de instrucție ș Comandantului companiei de jandarmi, pe care s'o utili­zeze la cazuri imperioase. Mașina s’ar da în păstrare Comandantului companiei de jandarmi, care are posibili­tatea să o fie în garaj, soldați la dispoziție pentru cu­rățenia ei și mai ales șoferul gratis, cum de altfel se prac­tică de toți ofițerii ce au mașini, căci aceștia sunt recru­tați dintre soldați ce cunosc această meserie și care se găsesc la orice companie de jandarmi. Procedându-se astfel n’ar costa pe stat decât ben­zina și reparațiunile mașinii, cheltueli ce s’ar face sub controlul strict al șefului parchetului care fiind șeful su­perior al ofițerilor de poliție judiciară din județ adică chiar al Comandantului companiei de jandarmi. Punându-se o singură mașină la dispoziția acestor trei organe superioare de cercetări, pentru infracțiunile comise în județ care prezintă importanță, s’ar rezolva o importantă problemă a deplasărilor rapide în orice mo­ment când nevoia va cere, iar anchetele făcute de că­tre membrii parchetelor, judecătorii de instrucție și Co­mandantul companiei de jandarmi ar inspira toată încre­derea justițiabililor, nemai putând fi contestate sau puse la îndoială, ca azi când se fac majoritate de auxiliari noștri din județ. Această inovație va contribui mult la rapiditatea cer­cetărilor, conștiinciozitatea lor, pentru descoperirea in­fractorilor, ca apoi pedeapsa să fie aplicată lor cât ma curând spre a-și produce efectul, iar nu amânate cât mai târziu când acest efect al sancțiunii va fi pierdut și pen­tru infractor și pentru societate. (si) Primul procuror al Tribunalului T. X. Y. Menționăm că n’am făcut nici o modificare în text, nici o ștersătură și nici o corectură. A. C. Cereți ultimele noutăți apărute în vitrina Librăriei „UNIVERSALA“ Alcalay , Co. Calea Victoriei 27 (Coif cu e-duțl Elisabeta) V. Demetrius, Monahul Damian. (Roman de dragoste) Lei 80.— Delavrancea, Patria și patriotismul. Dis­cursuri politice „ 40.— Minulescu, Corigent la limba română „ 125.— ft. Streitman, Intre da și nu. „ 90.— G. Galaction, Caligraful Terțius „ 90.— Perpessicius, Mențiuni critice „ 84.— Pompiliu Constantinescu, Opere și autori „ 60.— Căpitanii Gheorghe și Alex. Cristescu, Cum trăește populația rusă în paradisul bolșevic „ 20.— Ștefan Tătărescu, Sovietele in fața războiu­lui de mâine. „ „ 100.—■ Eugen Relgis, Internaționala pacifistă „ 25.—­­­Ie Diaconescu, Chestiunea Țărănească în România „ 300.—■ Delavrancea, Apus de soare », 50.— „ Viforul „ 60.— „ Intre vis și viață „ 60.— „Colecția Clasicilor Români și Străini pentru copii și tineret”, Caragiale, Povestind copiilor „ 40.— Creangă, „ „ „ 40.— Eminescu, „ „ „ 40.—• Negruzzi, „ r „ 40.— Odobescu, „ „ „ 40.— F. Corcos. — L’art de parier en public 105.— Jean Lefas. — L’art de connaitre le caractere par la physionomie 210.— Bernard Shaw. — La profession de M-me Warren comédie 65.— René Schwob. — Moi juif 1-20.— L. Lehuraux. — Sur Ies pistes du désert 90.— Comtesse Riguidi. — Savoir vivre, savoir s’habi­­ller, savoir plaire 78.— Grand Almanach Vermot de 1929, foarte com­plet 88.— C. Pândele. — La repartition dc l’or dans le mon­­de aprés l’assainissement des monnaies Eu­­ropéencs 225.— Hausen. — Au prises avec le Spitzberg 78.— Zangwill. — Comedies du ghetto 78.— E. Rohde. — Psyche, le culte de l’âme chez les grecs 630.— Dr. Freud. — Ma vie et la psychanalyse 78.—■ R. Lewinsohn. — A la conquéte de la richesse 175.— T. Gomperz. — Penseurs de la grece, hisloire de la philosophic antique 280.— A. Aftation. — Monnaie et Industrie, les grands problémes dc l’heure présente 140.— A. Kerenski. — Révolution Russe 175.— G. Dwelshauvres. — Traité de psychologie 280.— G. Tabonis. — Lc Pharaon Tout An Kamon 175.— C. Simonin. — L’Etat d’ivresse, son importance judiciaire 49.— Pariganné. — Le Krasșine au service de lTtalie 97.— H. Matton. — Traité de science financiérc et du. capitalisté publique ; 560.—• Agenda Agricole ct Viticole Verry pe 1928 70.— Abel Hermunt. — Le nouvcl Anacharsis, pi’ome­nade au janiin des lettres grecques 78.— Julien Benda. — Mon premier testament 59.— In provincie se expediează contra ramburs Citiți azi LECTURA No. 205 FLOAREA LITERATURILOR STRĂINE JE.for LORRAIN AVENTURI PRINCIARE Destăinuiri revoltate ale unei complice și victime Lei 5 Scrierea complectă la, chioșcari și librari CUZA VODĂ roman istoric de Vasile Pop Poate să pară ciudat că viața unui Domnitor a cărui amintire a fost parcă ostracizată în tot timpul domniei Regelui Carol, să provoace azi un atât de mare interes în publicul cult, adică cititor. Mai ciudat însă poate fi socotit faptul că din atâția mari scriitori, nu s’a gândit vre­unul să reliefeze fie și sub formă de roman viața atât de zbuciumată și plină de aventuri a lui Cuza Vodă. Scriitorul Vasile Pop a îndrăznit să cerceteze scrie­rile și pamfletele apărute pe vremea acestui Domnitor, și a închegat din documentele adunate, un roman, cu un substrat pol­tic foarte instructiv. Ca roman este aproape un roman ..de mare senzație“. Dar are și o lăture pe care nu o poate nega nici u­­nul­ din cei cari il citesc.... Este pasionant în cel mai înalt grad. Se poate ca scrierea lui Vasile Pop intitulată ..în­conjurul lumii fără voe”, să fie mai bună, fiindcă este trăită. Dar nu am citit ceva mai interesant decât acest roman brodat pe evenimentele din viața Domnitorului „Cuza“ în care făuritorul „Unirei’’ să apară intr’o mai frumoasă lumină. Biblioteca clasicilor români In această admirabilă colecție pusă sub îngrijirea d-lui E. LOVINESCU a apărut: „MOMENTE“ ,­e I. L. CARAGIALE în două volume prezintate cu mare acurateța tipografică și precedate de un studiu al d-lu­i E. Lovinescu asupra operei esențiale a marelui prozator. Prețul fiecărui vo­lum e lei 35. De vânzare la toate librăriile din țară și la Editura .ANCORA“. București strada Enagrafu’ui 4. mmmmmammmmmmmm

Next