Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1938 (Anul 19, nr. 935-938)
1938-11-13 / nr. 936
Editura „ZIARUL" s.a.r. 12 PAGINI, ILUSTRATE Anul XIX. Sursa III. No 936 PREȚUL LEI S Duminică 13 Noumbrie 193S LITERAR ȘI ARTISTIC DifiCTOfi : M. SEVASTOS Prețul abonamentelor: Lei 200 pe anii 100 pe 6 luni „ 50 pe 3 luni în străinătate dublu BUCUREȘTI înscrisă sub No. 232, Tribunalul Ilfov Plata taxelor poștale un numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T., No. 137.282/926 IN ACEST NUMĂR COLABOREAZĂ: St. Antim, V. Haneș, Iz. Sadoveanu, F. Dima, Horia Roman, Al. G. Piepteanu, E. Camilar, Tache Soroceanu, Gh. Nenișior, Gh. Spina, St. Tita, Mih. Popescu, Ross și alții. DELA BIBLIA LUI ȘERBAN CANTACUZINO LA BIBLIA REGELUI CAROL II Din „Proverbele lui Solomon“ 5. Viață fără prihană. Stăpânirea de sine. 1. Fiul meu! Ia aminte la înțelepciune și la sfatul cel bun pleacă urechea ta. 2. Ca să poți păstra povețile ieșite din gura mea și învățătura buzelor mele s-o ții la tine. 3. Căci buzele femeii streine picură miere și cerul gurii ei este mai alunecător decât untul de lemn. 4. Dar la sfârșit ea este amară ca pelinul și tăioasă ca o sabie cu două ascuțișuri. 5. Picioarele ei coboară spre moarte și pașii ei duc de-a-dreptul în Șeci. 6. Fiindcă tu nu iei seamă la calea vieții, pașii ei rătăcesc fără să iei aminte. 7. Și acum, fiul meu, ascultă-mă și de la cuvintele gurii mele nu te abate! 8. Drumul tău să treacă departe de ea, și nu te apropia de ușa casei ei.9. Ca să nu dai virtutea tinereții tale altora și anii tăi unui om fără de inimă; 10. Ca streinii să nu se sature de strădania ta, și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; 11. Ca să nu te jelești la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă; 12. Și să zici: „Cum am ajuns să urăsc povara și în ce fel inima mea a urgisit certarea? 13. De ce nu am ascultat de glasul dascălilor mei și la învățătorii mei de ce n’am plecat urechea? 14. Era cât pe ce să mă lovească nenorocirea în toiul adunării și în mijlocul obștiei!” 15. Bea apă din puțul tău și din ceea ce curge din fântâna ta. 16. Oare izvoarele tale trebue să curgă afară și pâraiele tale de apă în piețele cele mari? 17. Nu! Numai ale tale să fie ele și nicidecum ale celor streini! 18. Binecuvântat să fie izvorul tău. Bucură-te de femeia ta cea din tinerețe. 19. Cerboaică prea iubită,o gazelă plină de farmec! Iubirea ei să te îmbete în toată vremea, dragostea ei să te ademenească neîncetat! 20. De ce să-ți ieși din minți pentru o streină și să strângi în brațe pieptul unei femei necunoscute? 21. Căci Domnul stă cu ochii țintă la căile omului și toate cărările lui le ispitește. 22. Omul se prinde în lațul păcatelor lui și în lanțurile fărădelegilor lui el se încurcă. 23. Unul ca el va muri din lipsă de îndreptare și din pricina marii lui nebunii va pieri. K if n*»_ Í I * r» . n — r % «HIM« 4* <^*K« IffHAi UJH • JjJ/* ntlMMrHCn'ÎA Cf4.Hfgr»(Vrnfr UIH HfmtKMHmb ..IUn ț'm/n'țfii? ^a'î'fc fi+tmf* nfl ifi ti Ai, fii A & m; nVim* fi<ktfnjĂ 401« % |11n !*ti ylf t £ tn , UJH fl* 4^MHM* • U>H ive* fipHirn.'S Alfajén vVn» * iuti OH \ „ r , • • * * A .< / , v L 1 • «H «H«4UtV 4*-VIN MIM , um ftlfl i AAHKAIhXa AIT1VhI|IH/*Vh .. HJlî nV’iMH AaÎ*M A4 aamha /r co, ui« tin'll a «Yaim • nunmi , ion fa<J>*i<* tj/ra, ui« (hAih* ,țfUMrH*vtjr», 5*5 ^ tj’HA • Ul« ^NCI jțMHțH)/, tyâlljtt fmJfHffțl ^MUfKftnfAt, Äin ^ ui« ra <J>n tScJVnmtAfi Amil Ann, ujh Ain/f mu, un» «1 d)U«K ÂtUd • H IUH fi'tMHt^nX .j,rn»fHW)ifA9 UJH OtlV* fi* Hlțrtll ARIN HAfl /fa tYnm» țhmV’fn. 9 uiH fmți .mhikijikYaíi Atun hi țf* fi fi^ffpfA efmitfnmff'tH* W\nfAiH fmnfHinffJ* lifHf UJH ftr»țK fiMHțn'J K*S Arms MW , ui»î tn tAfn 9 uni ii^uKir fiHM* I‘ *« 4 A CJ4 . UJh Ölt ti fifMHțtnf Âfif <w v» .f* I , • » .. \ HK I 4ÍT,I 1* fțIcYfimfc TI/«* ftTIf • AfiSHAțI 9 UIH tntn' Hs'tcNn •Y’Wnmifdb » Um tn Antiit alua * .um AnA'iv fiicYnmt nif» aa 4^Yh*/ha| Al fH « UIH HRM (II4/T1^ 111« fi^M nn&AiAHmb» OfH AfilnnfHA% îni Atfb Hfc*0Î MrlțH 1 UIH Wțif fifAAHtțn)l im Â!ctnt «i SHHI . IUÄ gHfi fiVMH(țn\t.9 țnc*rn nn/ifki*’ mtf/ib iVffriiH* xit*fvn9 <rj^H<unM/i tți» fi'lnn fti/Huitf ujh fi'inn Atn^nnAfiuif aut aimH. jijHm»^i4 <ț>ntt^Hfik ft*fi1* 9 f* aV*h țnlf&Hjl'iAk fiinn ttfi ttn r» MAKtTTfc* UJH* AUIA • IU« nn**(l mV'.* rtfftfntHn fii ttffn tn/HnHnmu/t «oimahjI filltlț I Ullî ACIMnHAft 9 UJH AlAIHb ft fiVtnífH «4/1 Q'fa $!a fin 9 tîSM^HrțA tfll « ^n/i n/i,nniMAMoții * m» fii 8*5« fiMHtrlf itr» Atrm« VHHf • UIH m ȘliV «4/a, uiH t* <^rnn< ^HAAifoftu** Xm iA • • |l Um fitiMHisn! 3 <J»4«ÎU aVmhhiÎ7»|h, ^mnfHm/fA IlfHA lH m t AfMHH*f= «A (rt cacIctfHff. j-Vfl MHfKAHI^A ^HaTh* UJH A'TTf# fii‘itKA*tl)lA «»«4 l'lî » ^utAA* b ». / v » r Í « Nil UIH ^S/(A4Hy Um ^L^HX/y UJH f *t<H IUH f*^;Ti rn/i A^MHHAfi jfmț'l ^fn*/nmV/A*,,»l fl| fHA'lh 9 . tIA tn n/f tltoMAHljU- » UJ^ț ^ AUJAi iii H ^HIH. fiCJH £9 A'lMHHnmtfH 9 A)lri'nHnmi()lA it a ma/«* xmiHAHH/'fc fi»AtH , ••IUH AVulHH»»'ni«4,f«-4l. HtAb AA'^9 ^ tn/î JtmanAMH/ffe Hiqifiif 9 ujh kjp'tÂrAi» HI«’ *>9 ufti ti ft ^ahuuTii fiMHșn)£ jfmnfiimffAHi . fnAlii., «a «u aV.mAh'IÎ^i o/f nvMAiuiib« UJh («» jJ ^IIATh UJH H« rÍljlÍM. IU« (« MII ä irfma -jTrn/i ww* aikVaa aVmhhYm f ujh ^Tin/i **•* aiiDÎai jjTmtüií tnțt fiAAHțnV *M *!tmt Vhh/, Uli» tJfn 9 toi «îi ««iiiAUH'Ei^i» ții in/m/A. UiH 5»in fill*im* aț c«#Atta AinAf4nA/xm*4/t fii n'mț. UiH țsty>T<ni4fț ííVn/4 n*»ATAH.U1^A^M, țniAmn*/HmA4 .tiihia^h« tu« »a.A*ni» pe* , I _v ln IS * 1fA Ulii ^ ik« XMHmX khitiiujTh hha«4/k. uuHmim^f KHmi At f mikfxntiAft , «pe xtf jrtfA» fiYmn ^AH/HAif. ACU/* m?minn^ istf'ntiT% fHA -l țvid/n fi lm Ș^ahiu, ulii «Vvf IM. NfOfc sfiit» (lin Al fcîrtH frMttb'l ^MT fffi «AHfib, «/ift/IftlM, UJH *Hp ^T-MVÎlțHt}b » «IH nAlt^H A.lfAA ^*A*pH, UJH »AfUf r«*f» Atftift n«»A»AHfH^A^»îb. QJi* «''<£*« «Apa» ujh tn^tntiri AHAilHifi|a» 5« a^hm-îHî •* (bM 5«t# 9 «iHitMița naMAHOiVă «V *T «țiAflIT» «TV fifmn ^AMUJp llVfîAiTJfVOH-lilfl. CU^ mxtxmitfi. ui« HCHrAfin attMXnm/Af* ^AHUXoUJH 4tflA. Ulif. fimp-Up Ktțf XiAmAi nnMiiAmfA itX fifna * UJH ^•SmmiA’IÎAI fi%u^AHA Alt9 UJHmiA*!* «TA/*op*4piAi nnnA+iimía^u fiVnn ^>*1 ahuj' • ii» 8*5«. fiMHț'v «'»- b »V’m». j. CJiÎ 5*v« »yi fiÂAtimf «iin^Ajui n^.tiii« fifnn AmMXtiAii tuiti tu tmnnXh ititn niuj iAi» AiapiH, din njtHjtNAi/ HtttAXtr * ta» fiffHW^Ari Alf• ujiî mrnnfcosh tnVm.^u snix/Amn/4/f Aspn «itTAA'^foV Atmn* nnfisrniA «. UJh <^a«8 fiMHznf jSit%Sifii «fi iVinf/uf ti f*A La 10 Noembrie 1688 a ieșit de sub tiparul Mitropoliei din București cel mai de seamă monument al literaturii noastre bisericești. După ce, vreme de aproape două sute de ani, s-au pus la îndemâna credincioșilor români numai fragmente ale Sfintei Scripturi, — Tetravanghelul, Psaltirea, Apostolul, Cartea Genezei și a Exodului, ba uneori frânturi și mai mici, — pentru întâia oară Românii au prilejul să vadă în haină românească întreaga Biblie. Iată titlul acestei cărți: Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și ale cei noao lege, toate care s’au tălmăcit dupre limba elineascâ înțelegerea limbii rumănești, spre cu porunca prea bunului creștin și luminatului Domn IOAN ȘARBAN CANTACUZINO BASARAB VOEVOD și cu îndemnarea Dumnealui VEANUL CONSTANDIN BRANCOMARELE LOGOFĂT, nepot de soț al Măriei Sale, carele după prestăvirea acestui mai sus pomenit Domn, puternicul Dumnezău den alegerea a toatei Țări Rumănești pre Dumnealui l-au coronat cu domnia și stăpânirea a toată țara Ugro vlahiei. Și întru zilele Măriei Sale s’au săvârșit acest dumnezăesc lucru, carele și toată cheltuiala cea de săvârșit o au rădicat. Tipăritus’au întânit în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vremea păstoriei Prea Sfințitului Părinte chir Teodosie, Mitropolitul țării și Exarhulaturilor, și pentru cea de obște priviță s’au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iar de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui Noemvri in 10 zile. Pornită din inițiativa lui Șerban Vodă, traducerea a fost încredințată arhiereului Ghermianu de Niș, ca unui reputat elenist (la moartea acestuia apelându-se la alți învățați de aceeași specialitate), și cărturarilor români Șerban și Radu Greceanu. Supravegherea corecturii au căzut în tiparului și sarcina lui Mitrofan, episcopul de Huși. Profitându-se de prezența în țară a patriarhului Dositeu al Ierusalimului, s-a obținut, o dată cu învoirea și binecuvântarea înaltului chiriarh, scrisoare către Domn, care figurează, alături de cuvântul Voevodului, în fruntea Bibliei. Șerban Vodă a murit la 29 octombrie 1688 și nu a avut fericirea să mângâie foile minunatei opere, care face și astăzi deliciul bibliofililor. I-a fost dat lui Constantin Brâncoveanul, care, încă, de pe vremea când era Mare Logofăt, a secundat pe Domn în opera culturală, să împartă cu inițiatorul traducerii și tipăririi Sfintei Scripturi gloria de a fi sprijinit colaborarea unui monument literar de seamă, într’adevăr, cum se menționează în titlu. Vodă Brâncoveanul a contribuit cu cheltuiala desăvârșirii Bibliei. Remarcabilă prin chiar osteneala de a se tălmăci întreaga Scriptură Sfântă, Biblia de la București inseamnă în evoluția literaturii noastre vechi un punct culminant. Mai întâi, ea consfințește graiul muntenesc ca limbă literară, fixându-se o dată pentru totdeauna, printr-un text de largă răspândire, conștiința unei limbi comune, conștiință care începuse a se înfiripa cu un secol mai înainte, grație tipăriturilor Diaconului Coresi. In al doilea rând, prin grija ce s’a pus întru redarea, nu numai cât mai exactă, dar și cât mai frumoasă a cărților care alcătuesc Sfânta Scriptură, avem a face cu o traducere mai liberă decât cele de până acum și deci cu o prezentare mai fidelă a posibilităților de exprimare mai aleasă în secolul al XVII-lea Fraza e mai corectă, mai romănească, iar cuvântul e bine ales, ocolindu-se atât cât e cu putință vo 10 NOEMVRIE 1688. Prima pagină a bibliei lui Șerban Cantacuzino * 10 NOEMVRIE 1938 DUMNEZEIASCA SCRIPTURA A VECHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT DIN ÎNALTA INIȚIATIVA A MAIESTAȚII SALE REGELUI CAROL IT BUCUREȘti fundația pentru literatură și artă .regele CAROL II* 89, Bulevardul Lascar Catar« L 3« 1938 Pagina de titlu a Bibliei M. S. Regelui Carol II cabularul slav necunoscut limbajului vorbit. Unele stângăcii, care s’au strecurat totuși în limba Bibliei de la 1688, își găsesc explicația în dificultățile începutului și ele nu pot întuneca o operă de trudă și de migală, înfăptuită cu un gând atât de înalt. Astăzi, când se împlinesc 250 de ani de la apariția celei dintâi Biblii românești, gândul tuturor se îndreaptă cu recunoștință spre cei care, inițiatori și înfăptuitori, au scris o pagină luminoasă in Istoria literaturii române. Și nu cunosc un omagiu mai fericit ales decât acela pe care li-1 adresează Suveranul nostru. Astăzi, 10 Noembrie 1938, a apărut, din înalta inițiativă a M. S. Regelui Carol I, în editura Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol I”, Biblia tradusă din nou, după textele originale ebraice, de preoții Profesori Vasile Radu și Gala Galaction. Gândul M. S. Regelui de a se tipări o nouă versiune a Bibliei încunună o activitate de stăruitoare muncă și oglindește grija pe care Voevodul culturii o poartă neamului românesc. De-a lungul veacurilor Sfânta Scriptură a fost și a rămas hrana sufletească a milioane de oameni și s-a dovedit a fi o salutară temelie a educației popoarelor. Dar pe lângă Cartea Revelațiunii Divine, Biblia este, — cum spun autorii acestei noui versiuni, — „un cedru din Libanul literaturii universale”. „Sfânta Scriptură, — scriu Pr. Vasile Radu și Gala Galaction, în prefața Bibliei Carol II, „prin minunată și multiplă binecuvântare, a odrăslit și odrăslește pururea, ca toiagul lui Alaron prima frunte de fiori în toate literaturile naționale creștine... La noi Românii, deși Biblia principelui Șerban Cantacuzino este cu aproape două sute de ani mai vechi decât Alecsandri, Odobescu și Eminescu, Creangă, Caragiale și Coșbuc, totuși, pentru anumite pricini proprii stării noastre bisericești și culturale, nu se poate dovedi că ea a avut asupra lor o înrâurire prea statornică și hotărîtoare. Cu atât mai mare cuvânt simțim azi cu toții că Sfânta Scriptură trebue să-și îndeplinească, la noi, rodnia ei menire și să pătrundă ca o rețea de apă vie ogoarele inimii și ale literaturii românești. B In preoții Vasile Radu și Gala Galaction trebue să vedem nu numai pe învățații profesori de Exegeza Vechiului și Noului Testament, pătrunzători ai tuturor subtilităților filologice și teologice, ci și pe doi mânuitori ai unei limbi dintre cele mai alese. Originar din Vrancea, — amintindu-ne, prin urmare, o veche cunoștință a scripturilor române, pe Varlaam, — Părintele Vasile Radu aduce în scrisul său o vigoare și o prospețime cum nu se poate mai potrivite pentru unele pagini ale cărților biblice. Cât despre Părintele Gala Galaction, scriitorul de suavă poezie, finul iscoditor și înțelegător al sufletului omenesc sub toate aspectele lui. S. La are o activitate literară prea cunoscută și nu va fi greu pentru nimeni să recunoască în tot ce e expresie a sensibilității, în tot ce e avânt al imaginației, pana la măiastră. Operă a secolului al XX-lea. Biblia „Carol I” oglindește limba zilelor noastre, păstrând totuși o discretă aromă arhaică, atât de potrivită cu atmosfera ce ne-o evocă Sfintele Scripturi. E în această fericită îmbinare a ceea ce e străvechi cu ceea ce corespunde stadiului actual al limbii, o afirmare a unor calități puțin obișnuite și se cuvine s’o subliniem. D. profesor Al. Rosetti, directorul Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol II”, s’a dovedit, și cu prilejul tipăririi Bibliei, un înțelegător interpret al gândului regal. D-sa și-a dat osteneala să transforme vechiul model al Bibliei de mari proporții într-o carte mică, ușor de mânuit și ușor de purtat. Pe o hârtie fină, aproape ca foița de țigare, se desfășură tiparul clar al Imprimeriei Naționale, constituind prin el însuși o operă de artă. O Biblie cât o carte de citire. Ea nu așteaptă decât cititori. Și când ne uităm la prețul ei, atât de neînsemnat, ne vin în minte cuvintele altui Voevod, care și el a făcut un dar limbii românești, cuvintele lui Vasile Lupu. Adresându-se cititorilor Cazaniei, el se spunea că deși cartea „este de puțin preț, iară voi să o primiți nu ca un lucru pământesc, ci ca un odor ceresc”. Ca un odor ceresc trebue prețuită și Biblia Carol II, „carte pre limba românească, întâi de laudă lui Dumnezeu, după aceea de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnice”. é. Păcatele pe care le urgisește Domnul 1. Fiul meu! Dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău, dacă ai dă-i tot palma pentru un strein. 2. Dacă te-ai legat prin cuvintele gurii tale, dacă te-ai prins prin graiul buzelor tale, 3. Iată ce să faci,, fiul meu. Scaipă-te de ele! Și fiindcă ai căzut în mâna aproapelui tău, du-te la el, nu-1 slăbi, ci silește mereu pe aproapele tău. 4. Somnul să nu prindă ochii tăi, nici ațipirea genelor tale. 5. Smulge-te ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din latul păsărarului. 6. Du-te, leneșule, la furnică și uită-te la hărnicia ei ca să ajungi vii Jelept. 7. Cu toate că n’are voevod, nici cârmuitor și nici stăpânitor. 8. Ea își strânge de cu vară hrana ei și își adună la seceriș de mânccarea ei. 9. Până când, leneșule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? 10. „Puțin somn, încă puțin ațipire, puțin să mai stau în pat ca mâinile în sân!” 11. Sărăcia va veni peste tine ca un călător și nevoia va năvăli peste tine ca un războinic. 12. Omul de nimic și fără căpătâi umblă cu șiretenia în gură. 13. Clipește din ochi, freacă din picioare, face semne din degete. 14. Urzește rele plănuiri în inima lui iscând certuri, in toată vremea. 15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit, va fi dintr’odată și fără de leac. 16. Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, ba chiar șapte de care se scârbește sufletul său. 17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat. 18. Inima care urzește planuri viclene, picioarele grabnice să alerge spre rău. 19. Martorul mincinos care mărturisește strâmb și cel care seamănă vrajbă între frați. 20. Păzește, fiule, învățătura tatălui tău și nu disprețui povețile maicii tale! 21. Leagă-le dea pururi de inima ta și atârnă-le la gâtul tău. 22. Când vei merge, povața te va călăuzi, și în vremea somnului te va păzi, iar când te vei deștepta va grăi cu tine. 23. Fiindcă povața este sfeșnic și legea lumină, iar sfatul și învățătura sunt calea vieții. 24. Ele te vor păzi de femeia aproapelui și de limba cea ademenitoare a celei streine. 25. Nu dori frumusețea ei în inima ta și nu te lăsa prins la căutătura ochilor ei. Ț. BYCK ȘERBAN CANTACUZINO IULIA ADIC A TRADUSA după textele originale EBRAICE 51 GRECEȘTI DE PREOȚII PROFESORI VASILE RADU Și GALA GALACTION Tot din „Proverbele lui Solomon“ M. S. REGELE CAROL II ■'"'*7?”'!mrfu- 11 "nmm