Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1938 (Anul 19, nr. 935-938)

1938-11-13 / nr. 936

Editura „ZIARUL" s.a.r. 12 PAGINI, ILUSTRATE Anul XIX. Sursa III. No 936 PREȚUL LEI S Duminică 13 Noumbrie 193S LITERAR ȘI ARTISTIC D­i­fi­­­C­TO­fi : M. SEVASTOS Prețul abonamentelor: Lei 200 pe an­ii 100 pe 6 luni „ 50 pe 3 luni în străinătate dublu BUCUREȘTI înscrisă sub No. 232, Tribunalul Ilfov Plata taxelor poștale un numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T., No. 137.282/926 IN ACEST NUMĂR COLABOREAZĂ: St. Antim, V. Haneș, Iz. Sadoveanu, F. Di­ma, Horia Roman, Al. G. Piepteanu, E. Cami­­lar, Tache Soroceanu, Gh. Nenișior, Gh. Spina, St. Tita, Mih. Popescu, Ross și alții. DELA BIBLIA LUI ȘERBAN CANTACUZINO LA BIBLIA REGELUI CAROL II Din „Proverbele lui Solomon“ 5. Viață fără prihană. Stăpânirea de sine. 1. Fiul meu! Ia aminte la înțelep­ciune și la sfatul cel bun pleacă urechea ta. 2. Ca să poți păstra povețile ieșite din gura mea și învățătura buzelor mele s-o ții la tine. 3. Căci buzele femeii streine picu­ră miere și cerul gurii ei este mai alunecător decât untul de lemn. 4. Dar la sfârșit ea este amară ca pelinul și tăioasă ca o sabie cu două­ ascuțișuri. 5. Picioarele ei coboară spre moar­te și pașii ei duc de-a-dreptul în Șeci. 6. Fiindcă tu nu iei seamă­­ la­ ca­lea vieții, pașii ei rătăcesc fără să iei aminte. 7. Și acum, fiul meu, ascultă-mă și de la cuvintele gurii mele nu te a­­bate! 8. Drumul tău să treacă departe de ea, și nu te apropia de ușa casei ei.9. Ca să nu dai virtutea tinereții tale altora și anii tăi unui om fără de inimă; 10. Ca streinii să nu se sature de strădania ta, și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; 11. Ca să nu te jelești la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă; 12. Și să zici: „Cum am ajuns să urăsc povara și în ce fel inima mea a urgisit certarea? 13. De ce nu am ascultat de gla­sul dascălilor mei și la învățătorii mei de ce n’am plecat urechea? 14. Era cât pe ce să mă­ lovească nenorocirea în toiul adunării și în mijlocul obștiei!” 15. Bea apă din puțul tău și din ceea ce curge din fântâna ta. 16. Oare izvoarele tale trebue să curgă afară și pâraiele tale de apă în piețele cele mari? 17. Nu! Numai ale tale să fie ele și nicidecum ale celor streini! 18. Binecuvântat să fie izvorul tău. Bucură-te de femeia ta cea din tinerețe. 19. Cerboaică prea iubită,o gazelă plină de farmec! Iubirea ei să te îm­bete în toată vremea,­ dragostea ei să te ademenească neîncetat! 20. De ce să-ți ieși din minți pen­tru o streină și să strângi în brațe pieptul unei femei necunoscute? 21. Căci Domnul stă cu ochii țin­tă la căile omului și toate cărările lui le ispitește. 22. Omul se prinde în lațul păca­telor lui și în lanțurile fărădelegilor lui el se încurcă. 23. Unul ca el va muri din lipsă de îndreptare și din pricina marii lui nebunii va pieri. K if n*»_ Í I * r» . n — r % «HIM« 4* <^*K« IffHAi UJH • JjJ/* ntlMMrHCn'ÎA Cf4.Hfgr»(Vrnfr UIH HfmtKMHmb ..IUn ț'm/n'țfii? ^a'î'fc fi+tm­f* nfl ifi ti Ai, fii A & m­; nVim* fi<ktfnjĂ 401« % |11n !*ti ylf t £ tn­ ­ , UJH fl* 4^MHM* • U>H ive* fipHirn.'S Alfajén vVn» * iuti OH \ „ r , • • * * A .< / , v L 1 • «H «H«4UtV 4*-VIN MIM , um ftlfl i AAHKAIhXa AIT1VhI|IH/*Vh .. HJlî nV’iMH AaÎ*M A4 aamha /r co, ui« tin'll a «Yaim • nunmi , ion fa<J>*i<* tj/ra, ui« (hAih* ,țfUMrH*vtjr», 5*5 ^ tj’HA • Ul« ^NCI jțMHțH)/, tyâlljtt fmJfHffțl ^MUfKftnfAt, Äin ^ ui« ra <J>n tScJVnmtAfi Amil Ann, ujh Ain/f mu, un» «1 d)U«K ÂtUd • H IUH fi'tMHt^nX .j,rn»fHW)ifA9 UJH OtlV* fi* Hlțrtll ARIN HAfl /fa tYnm» țhmV’fn. 9 uiH fmți .mhikijikYaíi Atun hi țf* fi fi^ffpfA efmitfnmff'tH* W\nfAiH fmnfHinffJ* lifHf UJH ftr»țK fiMHțn'J K*S Arms MW , ui»î tn tAfn 9 uni ii^uKir fiHM* I‘ *« 4 A CJ4 . UJh Ölt ti fifMHțtnf Âfif <w v» .f* I , • » .. \ HK I 4ÍT,I 1* fțIcYfimfc TI/«* ftTIf • AfiSHAțI 9 UIH tntn' Hs'tcNn •Y’Wnmifdb » Um tn Antiit alua * .um AnA'iv fiicYnmt nif» aa 4^Yh*/ha| Al fH « UIH HRM (II4/T1^ 111« fi^M nn&AiAHm­b» OfH Afi­lnnfHA% îni Atfb Hfc*0Î MrlțH 1 UIH Wțif fifAAHtțn)l im Â!ctnt «i SHHI . IUÄ gHfi fiVMH(țn\t.9 țnc*rn nn/ifki*’ mtf/ib iVffriiH* xit*fvn9 <rj^H<unM/i tți» fi'lnn fti/Huitf ujh fi'inn Atn^nnAfiuif aut aimH. jijHm»^i4 <ț>ntt^Hfik ft*fi1* 9 f* aV*h țnlf&Hjl'iAk fiinn ttfi ttn r» MAKtTTfc* UJH* AUIA • IU« nn**(l mV'.* rtfftfntHn fii ttffn tn/HnHnmu/t «oimahjI filltlț I Ullî ACIMnHAft 9 UJH AlAIHb ft fiVtnífH «4/1 Q'fa $!a fin 9 tîSM^HrțA tfll « ^n/i n/i,nniMAMoții * m» fii 8*5« fiMHtrlf itr» Atrm­« VHHf • UIH m­ Șl­iV «4/a, uiH t* <^rnn< ^HAAi­foftu­** Xm­ iA • • |l Um­ fitiMHisn­! 3 <J»4«ÎU aVmhhiÎ7»|h, ^mnfHm­/fA IlfHA­ lH m­­ t AfMHH*f= «A (rt cacIctfHff. j-Vfl MHfKAHI^A ^HaTh* UJH A'TTf# fii‘itKA*tl)lA «»«4 l'lî » ^utAA* b ». / v » r Í « Nil UIH ^S/(A4Hy Um ^L^HX/y UJH f *t<H IUH f*^;Ti rn/i A^MHHAfi jfmț'l ^fn*/nmV/A*,,»l fl| fHA'lh 9 . tIA tn n/f tltoMAHljU- » UJ^ț ^ AUJAi iii H ^HIH. fiCJH £9 A'lMHHnmtfH 9 A)lri'nHnmi()lA it a ma/«* xmiHAHH/'fc fi»AtH , ••IUH AVulHH»»'ni«4,f«-4l. HtAb AA'^9 ^ tn/î JtmanAMH/ffe Hiqifiif 9 ujh kjp'tÂrAi» HI«’ *>9 ufti ti ft ^ahuuTii fiMHșn)£ jfmnfiimffAHi . fnAlii., «a «u aV.mAh'IÎ^i o/f nvMAiuiib« UJh («» jJ ^IIATh UJH H« rÍljlÍM. IU« (« MII ä irfma -jTrn/i ww* aikVaa aVmhhYm f ujh ^Tin/i **•* aiiDÎai jjTmtüií tnțt fiAAHțnV *M *!tmt Vhh/, Uli» tJfn 9 toi «îi ««­­iiiAUH'Ei^i» ții in/m/A. UiH 5»in fill*im* aț c«#Atta Ain­Af4nA/xm­*4/t fii n'm­ț. UiH țsty>T<­ni4fț ííVn/4 n*»ATAH.U1^A^M, ț­ni­Amn*/HmA4 .tiihia^h« tu« »a.A*ni» p­­­e* , I _v ln I­­­S * 1­fA Ulii ^ ik« XMHm­X khitiiujTh hh­a«4/k. uuHmim­^f KH­mi At f mikfxntiAft , «­pe xtf jrtfA» fiYmn ^AH/HAif. ACU/* m­­?­minn^ istf­'ntiT% fHA -l­ țvid/n fi­ lm­ Ș^ahiu, ulii «Vvf IM. NfOfc sfiit» (lin Al fcîrtH frMttb­'l ^MT fffi «AHfib, «/ift/IftlM, UJH *Hp ^T-MVÎlțHt}b » «IH nAlt^H A.lfAA ^*A*pH, UJH »AfUf r«*f» Atftift n«»A»AHfH^A^»îb. QJi* «''<£*« «Apa» ujh tn^tntiri AHAilHifi|a» 5« a^hm-îHî •* (bM 5«t# 9 «iHitMița naMAHOiVă «V *T «țiAflIT» «TV fifmn ^AMUJp llVfîAiTJfV­OH-lilfl. CU^ mxtxmitfi. ui« HCHrAfin­ attMXnm­/Af* ^AHUXoUJH 4tflA. Ulif. fimp-Up Ktț­f XiAm­Ai nnMiiAmfA­ itX fifna * UJH ^•SmmiA’IÎAI fi%u­^AHA Alt­9 UJH­miA*!* «TA/*op*4piAi nnnA+iimía^u fiVnn ^>*1 ahuj' • ii» 8*5«. fiMHț'v «'»- b »V’m». j. CJiÎ 5*v« »yi fiÂAtim­f «iin^Ajui­ n­^.tiii« fifnn Am­MXtiAii tuiti tu tmnnXh­ ititn niuj­ iAi» AiapiH, din njtHjtNAi/ Ht­ttAXtr * ta» fi­ffHW^Ari Alf• ujiî mrnnfc­­osh tnVm.^u­ s­nix/Amn/4/f Asp­n «itTAA'^foV Atmn­* nn­fisrniA «. UJh <^a«8 fiMHznf­ jSit%Sifii «fi iVinf/­uf ti f*A La 10 Noembrie 1688 a ieșit de sub tiparul Mitropoliei din București cel mai de seamă monument al li­teraturii noastre bisericești. După ce, vreme de aproape două sute de ani, s-au pus la îndemâna credin­cioșilor români numai fragmente ale Sfintei Scripturi, — Tetravan­ghelul, Psaltirea, Apostolul, Cartea Genezei și a Exodului, ba uneori frânturi și mai mici, — pentru în­tâia oară Românii au prilejul să vadă în haină românească întreaga Biblie. Iată titlul acestei cărți: Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și ale cei noao lege, toate care s’au tălmă­cit dupre limba elineascâ înțelegerea limbii rumănești, spre cu porunca prea bunului creștin și luminatului Domn IOAN ȘAR­­BAN CANTACUZINO BASARAB VOEVOD și cu îndemnarea Dum­nealui VEANUL CONSTANDIN BRANCO­­MARELE LOGOFĂT, nepot de soț al Măriei Sale, care­le după prestăvirea acestui mai sus pomenit Domn, puternicul Dumnezău den alegerea a toatei Țări Rumănești pre Dumnealui l-au coronat cu domnia și stăpâ­nirea a toată țara Ugro­ vlahiei. Și întru zilele Măriei Sale s’au săvârșit acest dumnezăesc lucru, carele și toată cheltuiala cea de săvârșit o au rădicat. Tipăritu­­s’au întânit în scaunul Mitropo­liei Bucureștilor, în vremea păs­toriei Prea Sfințitului Părinte chir Teodosie, Mitropolitul țării și Exarhu­laturilor, și pentru cea de obște priviță s’au dăruit nea­mului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iar de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui Noemvri in 10 zile. Pornită din inițiativa lui Șerban Vodă, traducerea a fost încredințată arhiereului Ghermianu de Niș, ca unui reputat elenist (la moartea a­cestuia apelându-se la alți învățați de aceeași specialitate), și cărtura­rilor români Șerban și Radu Gre­ceanu. Supravegherea corecturii au căzut în tiparului și sarcina lui Mitrofan, episcopul de Huși. Profi­­tându-se de prezența în țară a pa­triarhului Dositeu al Ierusalimului, s-a obținut, o dată cu învoirea și binecuvântarea înaltului chiriarh, scrisoare către Domn, care figu­rează, alături de cuvântul Voevo­­dului, în fruntea Bibliei. Șerban Vodă a murit la 29 oc­tombrie 1688 și nu a avut fericirea să mângâie foile minunatei opere, care face și astăzi deliciul biblio­fililor. I-a fost dat lui Constantin Brâncoveanul, care, încă, de pe vre­mea când era Mare Logofăt, a se­cundat pe Domn în opera­­ cultu­rală, să împartă cu inițiatorul tra­ducerii și tipăririi Sfintei Scripturi gloria de a fi sprijinit colaborarea unui monument literar de seamă, într’adevăr, cum se menționează în titlu. Vodă Brâncoveanul a contri­buit cu cheltuiala desăvârșirii Bi­bliei. Remarcabilă prin chiar osteneala de a se tălmăci întreaga Scriptură Sfântă, Biblia de la București in­seamnă în evoluția literaturii noas­tre vechi un punct culminant. Mai întâi, ea consfințește graiul munte­nesc ca limbă literară, fixându-se o dată pentru totdeauna, printr-un text de largă răspândire, conștiința unei limbi comune, conștiință care începuse a se înfiripa cu un secol mai înainte, grație tipăriturilor Diaconului Coresi. In al doilea rând, prin grija ce s’a pus întru redarea, nu numai cât mai exactă, dar și cât mai frumoasă a cărților care alcătuesc Sfânta Scriptură, avem a face cu o tradu­cere m­ai liberă decât cele de până acum și deci cu o prezentare mai fi­delă a posibilităților de exprimare mai aleasă în secolul al XVII-lea Fraza e mai corectă, mai romă­nească, iar cuvântul e bine ales, o­colindu-se atât cât e cu putință vo 10 NOEMVRIE 1688. Prima pagină a bibliei lui Șerban Cantacuzino * 10 NOEMVRIE 1938 DUMNEZEIASCA SCRIPTURA A VECHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT DIN ÎNALTA INIȚIATIVA A MAIESTAȚII SALE REGELUI CAROL IT BUCURE­Șt­i fundația pentru literatură și artă .regele CAROL II* 89, Bulevardul Lascar Catar« L 3« 1­9­3­8 Pagina de titlu a Bibliei M. S. Regelui Carol II cabularul slav necunoscut limbajului vorbit. Unele stângăcii, care s’au strecu­rat totuși în limba Bibliei de la 1688, își găsesc explicația în dificul­tățile începutului și ele nu pot în­tuneca o operă de trudă și de mi­gală, înfăptuită cu un gând atât de înalt. Astăzi, când se împlinesc 250 de ani de la apariția celei dintâi Biblii românești, gândul tuturor se în­dreaptă cu recunoștință spre cei care, inițiatori și înfăptuitori, au scris o pagină luminoasă in Istoria literaturii române. Și nu cunosc un omagiu mai fericit ales decât acela pe care li-1 adresează Suveranul no­stru. Astăzi, 10 Noembrie 1938, a apă­rut, din înalta inițiativă a M. S. Re­gelui Carol I, în editura Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol I”, Biblia tradusă din nou, după textele originale ebraice, de preoții Profesori Vasile Radu și Gala Galaction. Gândul M. S. Regelui de a se ti­pări o nouă versiune a Bibliei încu­nună o activitate de stăruitoare muncă și oglindește grija pe care Voevodul culturii o poartă neamu­lui românesc. De-a lungul veacuri­lor Sfânta Scriptură a fost și a ră­mas hrana sufletească a milioane de oameni și s-a dovedit a fi o sa­lutară temelie a educației popoare­lor. Dar pe lângă Cartea Revelațiu­­nii Divine, Biblia este, — cum spun autorii acestei noui versiuni, — „un cedru din Libanul literaturii uni­versale”. „Sfânta Scriptură, — scriu Pr. Vasile Radu și Gala Galaction, în prefața Bibliei Carol II, „prin mi­nunată și multiplă binecuvântare, a odrăslit și odrăslește pururea, ca to­iagul lui Alaron prima frunte de fiori în toate literaturile naționale creștine... La noi Românii, deși Biblia principelui Șerban Can­tacuzino este cu aproape două sute de ani mai vechi decât A­­lecsandri, Odobescu și Emin­escu, Creangă, Caragiale și Coșbuc, totuși, pentru anumite pricini proprii stării noastre bisericești și culturale, nu se poate dovedi că ea a avut asupra lor o înrâurire prea statornică și hotărîtoare. Cu atât mai mare cu­vânt simțim azi cu toții că Sfânta Scriptură trebue să-și îndeplinească, la noi, rodni­a ei menire și să pă­trundă ca o rețea de apă vie ogoa­rele inimii și ale literaturii româ­nești. B In preoții Vasile Radu și Gala Ga­laction trebue să vedem nu numai pe învățații profesori de Exegeza Vechiului și Noului Testament, pă­trunzători ai tuturor subtilităților filologice și teologice, ci și pe doi mânuitori ai unei limbi dintre cele mai alese. Originar din Vrancea, — amintindu-ne, prin urmare, o veche cunoștință a scripturilor române, pe Varlaam, — Părintele Vasile Radu aduce în scrisul său o vigoare și o prospețime cum nu se poate mai potrivite pentru unele pagini ale cărților biblice. Cât despre Părintele Gala Galaction, scriitorul de suavă poezie, finul iscoditor și înțelegător al sufletului omenesc sub toate as­pectele lui. S. La are o activitate lite­rară prea cunoscută și nu va fi greu pentru nimeni să recunoască în tot ce e expresie a sensibilității, în tot ce e avânt al imaginației, pana la măiastră. Operă a secolului al XX-lea. Bi­blia „Carol I” oglindește limba zi­lelor noastre, păstrând totuși o dis­cretă aromă arhaică, atât de potri­vită cu atmosfera ce ne-o evocă Sfintele Scripturi. E în această feri­cită îmbinare a ceea ce e străvechi cu ceea ce corespunde stadiului ac­tual al limbii, o afirmare a unor calități puțin obișnuite și se cuvine s’o subliniem. D. profesor Al. Rosetti, directorul Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol II”, s’a dovedit, și cu prilejul tipăririi Bibliei, un înțelegă­tor interpret al gândului regal. D-sa și-a dat osteneala să trans­forme vechiul model al Bibliei de mari proporții într-o carte mică, ușor de mânuit și ușor de purtat. Pe o hârtie fină, aproape ca foița de ți­­gare, se desfășură tiparul clar al Imprimeriei Naționale, constituind prin el însuși o operă de artă. O Bi­blie cât o carte de citire. Ea nu aș­teaptă decât cititori. Și când ne uităm la prețul ei, atât de neînsemnat, ne vin în minte cu­vintele altui Voevod, care și el a fă­cut un dar limbii românești, cuvin­tele lui Vasile Lupu. Adresându-se cititorilor Cazaniei, el se spunea că deși cartea „este de puțin preț, iară voi să o primiți nu ca un lucru pă­mântesc, ci ca un odor ceresc”. Ca un odor ceresc trebue prețuită și Biblia Carol II, „carte pre limba românească, întâi de laudă lui Dumnezeu, după aceea de învăță­tură și de folos sufletelor pravo­slavnice”. é. Păcatele pe care le urgisește Domnul 1. Fiul meu! Dacă te-ai pus che­­zaș pentru aproapele tău, dacă ai­ dă-i tot palma pentru un strein. 2. Dacă te-ai legat prin cuvintele gurii tale, dacă te-ai prins prin graiul buzelor tale, 3. Iată ce să faci,, fiul meu. Scai­pă-te de ele! Și fiindcă ai căzut în mâna aproapelui tău, du-te la el, nu-1 slăbi, ci silește mereu pe aproa­­pele tău. 4. Somnul să­­ nu prindă ochii tăi, nici ațipirea genelor tale. 5. Smulge-te ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din latul păsărarului. 6. Du-te, leneșule, la furnică și ui­­tă-te la hărnicia ei ca să ajungi vii Jelep­t. 7. Cu toate că n’are voevod, nici cârmuitor și nici stăpânitor. 8. Ea își strânge de cu vară­ hra­­na ei și își adună la seceriș de mân­c­carea ei. 9. Până când, leneșule, vei mai sta­­ culcat? Când te vei scula din somnul tău? 10. „Puțin somn, încă puțin ați­pire, puțin să mai stau în pat ca mâinile în sân!” 11. Sărăcia va veni peste tine ca un călător și nevoia va năvăli peste tine ca un războinic. 12. Omul de nimic și fără căpătâi umblă cu șiretenia în gură. 13. Clipește din ochi, freacă din picioare, face semne din degete. 14. Urzește rele plănuiri în inima lui iscând certuri, in toată vremea. 15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit, va fi dintr’odată și fără de leac. 16. Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, ba chiar șapte de care se scârbește sufletul său. 17. Ochii mândri, limba minci­­noasă, mâinile care varsă sânge ne­vinovat. 18. Inima care urzește planuri vi­clene, picioarele grabnice să alerge spre rău. 19. Martorul mincinos care măr­turisește strâmb și cel care seamănă vrajbă între frați. 20. Păzește, fiule, învățătura tată­lui tău și nu disprețui povețile maicii tale! 21. Leagă-le dea pururi de inima ta și atârnă-le la gâtul tău. 22. Când vei merge, povața te va călăuzi, și în vremea somnului te va păzi, iar când te vei deștepta va grăi cu tine. 23. Fiindcă povața este sfeșnic și legea lumină, iar sfatul și învățătu­ra sunt calea vieții. 24. Ele te vor păzi de femeia a­­proapelui și de limba cea ademeni­toare a celei streine. 25. Nu dori frumusețea ei în ini­ma ta și nu te lăsa prins la căutătura ochilor ei. Ț. BYCK ȘERBAN CANTACUZINO IULIA A­DI­C A TRADUSA după textele originale EBRAICE 51 GRECEȘTI DE PREOȚII PROFESORI VASILE RADU Și GALA GALACTION Tot din „Proverbele lui Solomon“ M. S. REGELE CAROL II ■'"­'*7?”'!mrfu- 11 "nmm

Next