Adevěrul, decembrie 1888 (Anul 1, nr. 90-113)
1888-12-14 / nr. 100
2 datoria partidului de a ţine promisiuneasa? Şeful menţine părerea sa, şi vechii săi aliaţi vor fi cu el , fi-vor soldaţii partidului conservator mai puţin fideli decât aliaţii maltrataţi? Am observat că pentru veleităţi de majoritare, în cestiuni cu desăvârşire neimportante, conservatorii, sub cuvânt de disciplină, pun bila albă la urna albă, spre a nu expune guvernul unor eşecuri. Ei bine, de ce n’ar fi conservatorii tot atât de disciplinaţi faţă cu ei înşişi, adică faţă cu şeful lor. Conservatorii trebue să ştie, că un drapel în sine poate să nu fie mare lucru, însă odată perdut, nu valoarea materială a drapelului s’a prăpădit, ci s’a sfârşit cu existenţa regimentului Drapelele apoi se urmează şi se apără nu numai în locurile pe care soldaţii le cred bune, ci în şanţuri şi mlaştini, unde soarta râsboiului şi a luptei le-a împins. Aceia dar cam pentru a nu face greutăţi guvernului pun bila albă la urna albă, să binevoiască a se afirma ca soldaţi ai unui partid, acolo unde existenţa lui e în joc. Nu ce vrea guvernul o vrea partidul, ci ceia ce vrea şeful partidului, aceia trebue să o vroiască guvernul. Un Ieşan. ADEAÉRŐL Nevoile Iaşilor s Sub acest titlu Curierul Balasan publică următorul articol din care es tragem părţile principale: In nenumărate rânduri s’a rădicat glasul nostru ca şi al altor confraţi din localitate pentru stabilirea decădere! oraşului Iaşi, a acestui frumos şi iubit oraş al Moldovei, zis şi a doua Capitală, părăsit de protecţiunea guvernelor ce s’au succedat la cârma ţârei. In nenumărate rânduri s’au prezentat ocaziuni bărbaţilor politici de a’i vedea starea de mizerie in care a ajuns, mai cu deosebire de vr’o 15 ani, şi totuşi nu îşi au ridicat glasul lor autorizat în Cameră, spre a cere cu stăruinţă să’i redea mijloacele de reînprospătare a lorţelim şi al Reîuiharee «stlfol Inotarea de înflorire de care se bucura odinioară, ţi nu dor că n’au fost angajaţi în privinţa aceasta de cetăţeni, sau nu îşi au luat din propria lor voinţă asemenea angajamente, in mod solemn chiar, ori de câte ori solicităm sufragiul blândului şi încrezătorului popor al laşului ! Dar vorbele au rămas vorbe fără nici un efect pentru acest prea încercat pus. In ultimii ani ai guvernului D-lui I. C. Brătianu se dăduseră oarecare promisiuni de îmbunătăţire pe calea comercială şi a învăţământului public, mulţămită măsurilor generale pentru ridicarea culturală şi economică a mai multor oraşe din ţară, iar nicidecum stăruinţelor serioase şi autorizate ale bărbaţilor trimişi în Cameră pentru susţinerea drepturilor acestui oraş, care ar fi meritat din partea guvernelor o mai deosebită atenţiune ca cel ce s’a impus marele sacrificiu de a renunţa pentru totdeauna la importanţa sa politică, în interesul ideilor naţionale al căror focar principal a fost netăgăduit el. Acele promisiuni traduse deja în angajamente guvernamentale, deoarece au aprobarea Camerilor sunt: zidiri de școli pentru care sumele sunt votate deja de vreo cinci ani ; ramuri nouă de drum de fer, destinate a lega districtele megieșe cu Prutul, având ca legătură asul și în fine, magazinurile de antrepozit pentru înlesnirea comerciului. Fără îndoială, dacă mandatarii ieșeni îşi puneau toate stăruinţele şi uzau de autoritatea ce aveau în Parlament, ori toată seriozitatea, astăzî Iaşul se bucura deja de existenţa clădirilor de şcoli ce trebue să se facă pentru suma 5.000,00(^ cât pentru liniile de drum de fer şi magazinile de antrepozit foarte curând puteau să fi devenit un fapt îndeplinit. Dar după cât se vede, au preferat să aibă la Bucureşti aerul de desinteresaţi faţă cu nevoile vitale ale acestui oraş, lăsând ca întâmplarea ori generozitatea celorlalţî membrii ai Parlamentului să le îndeplinească şi astfel greşită cu a-itata mai mult cu cât cetăţenii acestui oraş îngenunchiat, aşteptaţi vindecarea cât mai grabnică a relelor de care este bântuit prin poziţiunea sa izolată şi nepăsarea întru câtva premeditată a guvernului de la centru. S’a zis şi s’a repetat de atâtea ori de guverne şi Tron chiar, că dacă Iaşul s’a perdut importanţa politică de odinioară, i se va da pe cea intelectuală că se va face din el un centru de lumină care să se restrângă asupra întregei ţări, până astăzi însă n’a rămas de cât tot în ceea ce se găsia cu 20 de ani în urmă — ba încă poate că a mai perţ dut, cum bună oară şcoala de agricultură de la Galatz - pe când în Bucureşti numpul şcoalelor cu zidiri măreţe şi al* diferitelor instituţiuni creşte pe fiecare an într’un mod surprinzător. Atâta lpsă de solicitudine, chiar din partea acelora cari au direct îndatorirea de a apăra interesele acestui oraş, sleit de putere de a se mai opune răstogolirei în prăpastea nimicire, spre care este împins, ne uimeşte şi deci, ne impunem datoria de ai deştepta necontenit asupra nevoilor de tot mari ce le are el. Vom aminti clar mandatarilor noştri şi angajăm pe toţi deputaţii moldoveni să ceară pentru Iaşi aducerea la îndeplinire a promisiunilor ce i s’au făcut în multele ocaziuni pentru rădicarea stărei sale economice , să ceară înfiinţarea de şcoli cu clădirile lor necesare pentru a’şi lua locul de onoare de care trebue să se bucure ca a doua capitală ; să ceară cel puţin una din instituţiunile mari de Stat de a’şî avea sediul în Iaşi să ceara a-i se clădi un teatru mare şi bine înzestrat, căci din nenorocire prin focul de astă iarnă, care a consumat vechia zidire de la Copou, oraşul se află lipsit şi de o asemenea instituţiune de petrecere culturală, pentru care mai era vizitat, iarna cu deosebire, nu numai de provincialii Moldoveni, dar chiar şi de românii din Bucovina şi Basarabia ce găseau o dată cu petrecerea intelectuală şi încălzirea sentimentelor de românism şi iubire de ţara-mamă. Aceste amintindu-le mandatarilor noştri şi al Moldovei în genere, din actuala Cameră, rugăm ca să fie susţinute şi aduse la îndeplinire cât mai neîntârziat, ca Iaşul să poată scăpa de peirea totală de care este ameninţat şi a eşi din adânca posomoreală în care, abnegaţiunea lui pe de o parte şi desinteresarea multora printre bărbaţii noştri de Stat pe de alta, l’a făcut să se cufunde. ----------------a»# Informaţiuni La direcţia căilor ferate sau primit instrucţiuni în privinţa călătoriei Regelui. Regele va pleca, după cum ni se spune,cel mult peste 20 zile, şi va merge poate la San Remo, în tot cazul va merge întro localitate din Italici. * Trib. de Ilfov a respins ori cererea unor pretinse rude ale defunctului artist Christescu prin care cereau a fi puşi în posesiunea averei rămase în urma sa Astfel Statul va moşteni. Nu ar fi rea ca din banii proveniţi din această succesiune să se trimeată în străinătate elevii din conservatorul nostru cari s’a distins prin talentul lor. Aflăm că fostul general Anghelescu este într’o stare care îngrijeşte mult pe familia sa. El şuferă de diabet şi lovitura morală care a primit’o a adus boala într’o stare acută.* * 4S1 Se zice că soţia nenorocitului fost general Anghelescu, va adresa Senatului o petiţiune prin care îl roagă de a lua iniţiativa de a cere graţiarea soţului său. Sir & Vineri va avea loc în sala teatrul naţional concertul celebrei cântăreţe D-ra Bărbi. Suntem siguri că publicul bucureştean nu va perde ocaziunea de a asculta o artistă de mare valoare. * * Eri sr£ a închis sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. Tribunalul a respins ieri opoziţiunea introdusă de complicii escrocului Andronic. Se zice că condamnaţii au făcut apeL * ■ Epoca află că fostul general Şaman, a izbutit să ipoteceze moşia sa din ţinutul Tecuciului,, astfel că procesul ce i se va intenta de Stat va fi tardiv. . *’* Comitetul naţional român pentru participarea României la Expoziţiunea din Paris, întrunindu-se la principele G. Bibescu, a ales ca al şeaselea vice-preşedinte pe principele Konaki-Virgoridi. Se anunţă căsătoria D-lui Ion Caragiale, director general al teatrelor cu I-ra A. Burelli Felicitările noastre D lui Caragiale. # Eri primul președinte al trib. de Ilfovr a deschis testamentul defunctei Elenei Oteteleșanu. QSuccesiunea coprinde trei mobil, 100.000 fr. în bani și un mare număr de obiecte de valoare. Executoară testamentară este D-na Irina Câmpineanu împreună cu un comitet. Venitul moşiilor va fi întrebuinţat la întreţinerea Azilului creat de la 1883 de D-na Oteteleşanu. Banii se vor împărţi astfel: 20.000 fr. D-nei Smaranda Faca. 20 000 „ colonelului Polizu. 10 000 „ D-nei Catinca Golescu. 1 000 „ D-lui Săvescu. 10.000 „ D-rei Linţa O. Sutzu. 15.000 „ Ateneului. 10.000 „ diferite legate. Testatoarea declară că, în caz ca testamentul va fi atacat din vre o parte, toată averea revine D-nei Irina Câmpineanu, cu obligațiunea de a îndeplini clauzele testamentului. *r. * * Ni se comunică că doctorul Iscovescu, fost intern al spitalelor din Paris şi al spitalului pentru scrofuloşii din Bergsur-Mer, a trecut cu succes înaintea facultăţii de medicină din Bucureşti, examenul de liberă pactică în România. Tînărul doctor, care se stabileşte în capitală, este laureat al Academiei de medicină din Paris care a premiat importantele sale lucrări asupra boalelor scropuloase , urăm succes deplin. # * * Alaltă-erî s’a ţinut o mare întrunire electorală la Ploeşti sub presidenţia D-niî C. T. Grigorescu. A vorbit D-niî Chr. Negoescu și C. C. Dobrescu. S’a pus candidatura D lui P. Grădișteanu la colegiul vacant. -X* * •# * # Forța ZIARULUI „ADEVERUL" cEATORITOCNffll DE ALEXIS BOUVIER PARTEA A DOUA Casa jBersird. și comp. Capitolul XIII Muzele pădurelor și cântecele cîmpenești 59 ===== — In acea zi chiar, Linotte și cu el s’a întâlnit pe pragul ușei. — Ei s’au vorbit? — Nu! — S’au văzut?... — Asta nu știam... — Nici că... am aflat’o tocmai seara când toată familia a părăsit casa pentru a pleca la gară, n’am părăsit un moment măcar pe Cardinet, când am văzut recomandațiile pe care i le făcea Bérard... atunci am văzut de câtă importanță era el.. și seara la bal, am intrat aproape în urma lui Boule-Noire — Ce se dusese să facă acolo ? El era cu Linotte şi am surprins, de la spatele unui boschet, câteva vorbe din conversaţia lor, acolo am simţit eu ce voiau să’ţi facă... a doua zi eram să vin să’ţî spui tot şi aşteptam ca cei doi dobitoci să plece d’acasă... când veni tot acel Cardinet... el știa tot, și afacerea de la Grande-Jatte și afacerea pe care eu singur n’o știa .. cu câteva pahare de vin și cu bani, el hotărî ca dobitocii mei să’l servească în contra ta... de care el au frică. Dar care este planul lor?... — Planul lor!. . asta nu pot s’o spui... Lerémont privi pe Petite încruntând sprîncenele. El o privi astfel câteva momente, căutând să citească în ochii dînșii ceea ce se petrecea în sufletul ei; el se temea încă să nu fie tras pe sfoara de complicea lui. Petite adora pe Lorémont, el însă, n’avusese pentru dînsa decât un capriciu de o zi... El o cunoscuse cu Grosbouleau şi o obligase cu toate relaţiunile lor—să stea cu acest din urmă: ea era un spion pe care el îl avea în bandă. Părăsirea lui Loremont de către Grosbouleau şi Lalongueur nu fusese chibzuită mai de mult, prin urmare Petite nu știa nimic, şi nu aflase de cât în momentul când lucrul era şi săvârşit şi astfel îi fusese cu neputinţă să înştiinţeze pe adevăratul ei stăpân, Loremont. Această iubire stranie a Petitei pentru mizerabilul, nu trăia de cât din aceea ce ar fi trebuit s’o omoare. Loremont o dispreţuia o respingea, se servea de dînsa ca de un instrument. Această indiferență mărea iubirea pe care dînsa o avea pentru el. Această pasiune născută în noroi nu se întreținea decât din mocirlă. Pentru Lorémont, ea ar fi înșelat pe toată lumea Când Grosbouleau și Lalongueur credeau că au într’însa o tovarăşe, ei aveau o inimică; ea înştiinţase a doua zi pe Lorémont de ceea ce se completase contra lui. El ale căruia idei îşi luaseră avînt de îmbogăţire, în faţa portretului lui Berard, la Grande-Jatte, fusese foarte fericit de plecarea lui Grosbouleau şi Lalongueur, căci astfel se desfăcea banda de pirați, mai întâi, se neliniştise supraveghierea pe cari ei o puseseră la Bérard dar se liniști numaidecât când Petite îl asigură și -i spuse tot, asemenea scrisoarea care la început îl înspăimântase, îi fusese espicată a doua zi. Petite adora pe miserabilul, cu un surîs, cu un sărut, ea era plătită de toate trădările. Dar Loremont care știa cât de puțin poate să se încreazâ cineva în devotamentul aceleia care ’1 iubea, se îndoia de dînsa. Auzind respunsul pe care i ’1 dase, el zise apăsând ton pe fiecare cuvînt: Petite, vrei să’mi spui care este planul lor? — Nu pot! — Pentru ce? — Pentru că nul știu. — Tu știi tot ce fac ei. — Da .. întot-d’auna!. . Dar Cardinel J a voit ca eu să nu fiu acolo când se înțelegea cu dînșiî. Tu nu ’i-aî întrebat pe urmă ? — Ba da, dar n’a vrut să’mî spună nimic. — Este imposibil. — Hippolyt ti’o jir — Imi juri că nu ştii nimic... — Dacă aşi şti ţi-a’şi spune... — Tu poţi să me înşeli!... — Să te înşel eu... eşti nebun! — Este lucru de mirat ca Grosbouleau să aibă secrete pentru tine. — N’a voit să’mî spue nimic. — Este foarte straniu! zise Loremont. — Dar cugetă nițel... zise Petite luându’î mâinele şi privindu-l drept în ochi, ce caut eu aci ?. . lată, am venit să’ţî spui să te păzeşti, căci eşti pierdut, poliţia trebue să te caute... Dacă aşi şti mijloacele pe cari vor să le întrebuinţeze nu ţi le-aşi spune eu?...Vrei să ’ţi probez că ţiu cu tine . — Da ! — Dacă voeştî, voia rămânea aci. Să nu te mai duci înapoi?... Cu ochiul nemişcat, Loremont se gândi un moment. Ai dreptate, zise el, văzând că tu nu mai vii, neliniştiţi, tremurând de frică pentru dînşii, ei nu se vor mai ocupa de mine. Primesc ! Primeşti ?... întrebă Petite al căruia obraz se lumină. — Da! (Va urma).