Adevěrul, august 1890 (Anul 2, nr. 582-606)
1890-08-29 / nr. 604
De la gară va porni cortegiul în ordinea următoare: 1) Patru călăreţi. 2) Muzica regimentului 10 de Dorobanţi. 3) Şcolile publice. 4) Societăţile cu drapelele lor. 5) Corpul didactic, presa. 6) Consiliul comunal cu delegaţiunea studenţilor şi autorităţile. 7) Studenţii. 8) Patru călăreți. C^rtegiuV va străbate stradele : Calea Națională, straffe Primăriei, strada Rosetfi, stradalS^Valului, strada Cuvioasa Parasfflfriva ^Jrin'ferta palatului comunal până la Catedrală. Aci se vaofi#â un Te-Deum după care se va/£»dle*le la incuartierarea stud6La°orele 3 jum., va fi Deschiderea Congresului în sala Teatrului Naţional, unde vor fi locuri rezervate autorităţilor şi cetăţenilor botoşeneni. In această primă şedinţă se va alege preşedintele Congresului, se vor citi comunicările, se va trage la sorţi comisiunea de verificare şi în urmă se va asculta o disertaţiune. Vineri 7 Septembrie La 7 ore dimineaţa, studenţii se vor afla în grădina palatului Primăriei de unde vor pleca împreună cu Comitetul de recepţiune ca să viziteze: a) Liceul. b) Spitalul. c) Morile de vapor. d) Biserica Popăuţi, fondată de Ştefan-cel-Mare. . . . . . e) Biserica Sf. Gheorghe şi Catedrala Ospenia, fondate de Domniţa, soţia lui Petre Rareş. La 2 ore p. m. va fi a doua şedinţa a congresului, a cărei ordine de zi va fi prealabil anunţată. In această şedinţă se vor ţinea două conferinţe. Seara la 8 ore se va da un concert de către studenţi în folosul elevilor săraci din Botoşani. Sâmbătă, 8 Septembre Inaugurarea bustului poetului Eminescu, se va face după un program special ce se va anunţa la timp. Duminică, 9 Septembre La ora 5 dimineaţa se vor aduna în grădina Primăriei şi vor porni împreună cu comitetul de recepţiune şi cu muzica militară ca să facă o excursiune la monastirea Agafton. La 3 ore p. m. va fi ultima şedinţă a congresului, în care se va asculta o conferinţă, se va citi raportul comisiunei de verificare, se vor alege viitoarele comisiuni de organizare şi se va trage la sorţi oraşul unde se va ţinea congresul în anul viitor, apoi va avea loc un mare banchet dat de comună în onoarea studenţilor şi a invitaţilor speciali, care banchet va avea loc într’un salon improvizat in grădina Vârnav (Belvedere), după care studenţii vor porni la gară pentru a lua trenul de dimineață de 3 ore 10 m. DIN BÂRLAD Toată lumea din oraş care eşise in timpul vacanţiilor s’a reîntors şi Bârladul a început să mai lepede haina monotoniei. Fiecare au început a’şi relua afacerile şi activitatea reîncepe. * * * In fiecare an pentru ziua de 29 August se face bâlciii aici, care şi anul acesta ca şi alte dăţi a început de pe la 20 curent. Acesta face ca să fie în Bârlad mai multă mişcare decât alte dăţi. Bâlciul este renumit prin împrejurimi şi se fac însemnate vînzări şi cumpărări de vite şi cereale. Pare însă că anul acesta nu va fi tocmai înfloritor. * îte * Timpul care până acum a fost secetos şi foarte călduros, s’a schimbat de vr’o două zile. Plouă, s’a răcit, cerul e acoperit continuu de nori groşi. Aceasta nu e un avantagiu pentru bâlciu.X* * * Duminică, 26 curent, s’a celebrat nunta D-rel Lucreţia Neagoe cu Dl. Căpitan Dimitrie Petrescu din geniu. Deşi ziua a fost noroasă şi timpul cam răcoros, a asistat foarte multă lume, care se întrecea în graţiositate şi frumuseţea toaletelor. In acea mulţime plăcută am observat pe lângă gentila mireasă într’o superbă toaletă de mătase creme garnită cu dantele, pe care se aşeza cu deosebită eleganţă vălul ei nupţial, pe D-na Colonel Pavlov foarte atracţioasă, într’o toaletă vert-bouteille, pe D-na Colonel Agripina Cociuturescu, care pe unde trece smulge admiraţii, pe D-na Anna Neagoe, [muma miresei, pe D-na Dr. Neagoe din Bucureşti, pe D-na Drouhet, întruparea seriozităţei şi bunătăţei, şi încă un mare număr de Doamne şi Domnişoare, ce’ţi luau ochii care de care. .. * * * S’a logodit gentila D-r. E. Boiu cu Dl. Ştefan Dobrescu, profesor la şcoala normală din Galaţi. ---—--------------------------'OG'rv'»-------------------------------- Institutul RIDDin GALAŢI Cursurile primare se deschid la 16 August. Elevii din Liceu şi şcoala de Comerciu urmează cursurile în şcoalele Statului, au insă în Institut întregul menagiu şi preparaţiunile. Al. tradu. MERCURI 29 AUGUST 1890 informații vii DISCURS Pronunţat la împrmentarea lui Alexandri de d. Ionescu-Gion delegatul Comitetului Presei, împreună cu întreaga Românime care de cincizeci de ani, rostesce cu drag şi admiraţiune numele Poetului, Societatea Presei, asociaţiune a ziariştilor din România unesce vocea sa cu vocile tuturor acelora cari au rostit şi vor rosti şi de aci ’nainte, până în cea mai depărtată viitorime, numele şi gloria lui Alexandri. Şi cu durerea care pe om supune în faţa perderilor de felul acesteia, Societatea Presei se crede cu atât mai mult îndreptăţită a face să se audă şi glasul său, cu cât Alexandri a luptat, în anii plini de foc ai tinereţei, în rândurile primilor noştri ziarişti, trîmbiţaşii fără preget şi cu inimă mare al Redeşteptărei naţionale. Se aduc şi se vor aduce, aci şi pretutindeni, prinoasele cinstirei nemuritoare Poetului, omului de stat, luptătorului neobosit pe alte tărâmuri ale artei, Literaturei şi Ştiinţei, — noi, ziarişti români, înălţăm astăzi şi vom înălţa totdeauna în cerul neprihănit al recunoscinţei noastre pre scriitorul care, zilnic muncind în vremuri de grea cumpănă, a sfâşiat giulgiul nepăsărei, ignoranţei şi străinismului şi cercetând străvechile drepturi ale ţărei a arătat contimporanilor săi, de pe piscurile unui trecut glorios, viitorul plin de raze al naţiunei române. Negri, Alexandri, Kogălniceanu în partea aceasta a Milcovului.— Bălcescu, Rosetti, Ion Ghica în partea de dincolo a rîului pe care Alexandri l’a sorbit în Hora Unirei sunt luptătorii cari, in ţară şi n străinătate, la chemarea istoriei vor deschide cu glorie primele pagine ale Presei Române. Ne închinăm astăzi şi se vor închina urmaşii noştri, ori de câte ori vom întâmpina în calea cercetărilor noastre figuri de felul acestora. Căci nici minte, nici inimă de Român neînduioşate şi neoguduite nu vor rămâne, în faţa iubirei, tăriei de îngeri şi nemărginitei credinţi ale acestor protagonişti ai Renascerei române. In scrierile şi în faptele lor avem icoana desăvârşită a activităţii continue şi roditoare. Dacia Literară sau Progresul, România Literară sau alte reviste şi ziare sunt semnele elocinte ale acestei activităţi. Alexandri colabora la toate, şi când, suprimând ziarele şi revistele, asprimea nemiloasă a unor timpuri ce noi abia înţelegem în busia isvorul dintr’această parte, scriitorul redevenea poet, îşi relua lira şi fie în Doine şi Balade fie pe teatru şi în Legende, îşi continuă calea pe care împreună cu fraţii săi de luptă, se îndrumă într’una pentru a ajunge la unirea, independinţa, mărirea României. Ziarismul în Principate acum o jumătate de secol? Ce chin şi ce jale pentru sufletile ardente ale unor tineri ca Alexandri. Ziarismul acum 42 de ani, în vârtejul revoluţiunei, care topia vechia societate. Ce luptă pe viaţă şi pe moarte, care nu înceta decât pentru a isbucni şi mai înverşiunată dincolo ? Alexandri şi soţii săi de luptă trecură prin toate aceste viitori, neclintiţi în credinţa lor, ţinând fără sminteală către ţinta care era menirea vieţei lor: recunoaşterea naţiunei române în afară, câştigarea libertăţilor necesare înăuntru, o întreagă epopeie de luptă, strădănii şi sbuciumări, pe care Provedinţa a pus-o la poarta istoriei noastre contimporane, şi care ne face pe noi, copil timpurilor de acum, să ne uităm la eroii epopei, cu respectul şi cu admiraţiunea cu care, odinioară, în Fortul din Roma-Mumă, poporul se uita la ponteficii supremi, păstrători ai sântelor tradiţiuni străbune. Şi ne uităm cu respect şi admiraţiune ; şi ne silim să înţelegem pe oamenii ca Alexandri; şi năzuim a coprinde în întregul lor faptele acestei generaţiuni printre luceaferii cărora va străluci vecinie Alexandri, — pentru că, nicăeri, în fastele istoriei universale, nu găsim o generaţiune şi nisce luptători cari, în mai puţin de o jumătate de secol, să fi pus în picioare un întreg popor şi să fi făcut să rodească, într’o ţară ca România, o vieaţă atât de liberă şi atât de constientă, în raport cu viaţa trecutului. Şi de aceia, o ! Poate! când va fi să reînvingerim iubirea noastră de ţară, să lămurim vederile noastre în marile cestiuni naţionale, să înmulţim puterile noastre pentru consolidarea, întinderea şi glorificarea operei voastre , — când va fi să punem uraciul la înălţarea Românismului pe piedestalul ce in Evangeliul vostru stă scris, — noi, ziariştii români, cercetaşi grăbiţi ai zilei de mâine, nu ne vom aduna mijloacele proprie la atingerea ăstor sfinte scopuri nici din cărţile streinătăţei, nici din exemplele oamenilor mari din alte neamuri, — ci,—citind scrierile voastre, meditând asupra faptelor vieţeî voastre, îndreptându-ne, ca şi către nişte focare de divină inspiraţiune, spre mormintele din satele azi, istorice, Golesciî, Mânjina, Mirceştii, vom găsi lumina cea adevărată, arătarea cea nemincinoasă a viitorului marei patrie române. Şi pentru că eternă va fi iubirea de ţară în peptul Românului, eternă de asemenea va fi şi memoria acelora, cari, după o secetă cumplită, au aruncat în pogoarele României primele seminţe ale roadelor de astăzi. Semănător de geniu, vei continua, o Poete I şi de aci înainte şi în vecinicie, pentru toţi Românii Daciei Traiane vieaţa vie, vieaţă plină ce ai avut şi până acum. Coasa timpului nu seceră. Moartea nu atinge suflete şi inimi ca sufletul şi inima lui Alexandri. După terminarea discursului, d. Ionescu Gion a mai rostit şi aceste cuvinte : Membrii Societăţii Presei, convocaţi în adunare generală extraordinară, au votat în unanimitate în şedinţa de eri seară, Sâmbătă, 25 August, următoarea moţiune pe care ni-o comunică telegrafic şi ne invită a’i da cetire la înmormântarea lui Vasile Alexandri. „ Societatea Presei, asociaţiune a ziariştilor din România, depune pe mormântul nemuritorului coleg de odinioară, „ tributul iubirei şi admiraţiunei sale, şi „ împreună cu toţi Românii salută pe „ Poetul de geniu care 50 de ani de a„ rândul a cântat cu inima tânără şi Românească gloria trecutului şi prezentului Românismului.“ Până acum Consiliul de miniştri n’a căzut de acord de cât în privinţa câtorva numiri de magistraţi pe la Curţile de apel. Asupra celorlalte numiri discuţiunea urmează. Se crede că promulgarea legei inamovilităţei se va amâna până la 15 Septembrie, adică, după întoarcerea Regelui în ţară. Prefecţii judeţelor Mehedinţi, R.Sărat, Vlaşca şi Teleorman se află în Capitală. Pentru ce ? încă un loc vacant în Senat. Senatorul Gărdescu, reprezentantul colegiului I de Gorj, a încetat din viaţă la Tg-Jiu. Intre numirile proectate pentru Curtea de Apel din Bucureşti, s’ar fi admis şi chemarea D-lor M. Paleologu şi G. Petrescu, fost prefect de Tutova. O mare ferbcere domneşte între părinţi şi elevii din Galaţi, o mulţime de elevi din liceu au rămas repetenţi numai din cauza muzică şi a gimnasticei. Părinţii sunt convinşi, că copiii lor au fost asupriţi şi neîndreptăţiţi la clasificare din aceste două obiecte. Nici unul nici altul din maeştrii acestor obiecte nu se bucură de prestigiu în faţa elevilor şi ca să -şi rezbune, ’i-au lăsat repetenţi. Cerem cu insistenţă onor, minister, să cerceteze cazul şi convingându-se de adevărul informaţiunilor noastre, să dispună ca pentru anul acesta notele din muzică şi gimnastică să nu compteze ca note de promoţiune. E ceva nepomenit în analele şcoalelor din ţările civilizate europene, ca studiul, viitorul copiilor, să se condiţioneze de muzică şi gimnastică, din contra în toată Europa civilizată şi acolo, unde aceste două obiecte sunt obligatoare, notele acestor obiecte nu se calculează la promoţiune. Sperăm că onor. minister se va grăbi a aduce îndreptarea cerută de părinţi. Drapelul din Iaşi în cursul lunei Septembrie va începe să apară de două ori pe săptămână. II urăm succes. In ziua de 21 August curent, s’a judecat de către Consiliul de rezboiu al corpului al II-a de armată, procesul unui caporal din Batalionul de vânători din Tirgovişte, acuzat că ar fi insultat şi bătut pe un sergent dinRegimentul 22 de Dorobanţi. Acuzaţia susţinea condamnarea pentru că un inferiorşi-a permis să necinstească pe un superior. Consiliul însă, în urma unei strălucite apărări a D-lui sublocotent Anastasiu, din Batalionul din care face parte acuzatul, a achitat pe vinovat. E poate primul caz care se produce şi nu putem îndestul felicita pe ofiţerii cari au compus juriul, de dreptatea ce au dat celui mic contra unul mai mare. Lauda cea mai mare se cuvine valorosului apărător care a venit într’adias din Tîrgovişte spre a apăra pe inferiorul său, arătând Consiliului cura înţelege D-sa disciplina. Ni se scrie din gara Răcarî, că arendaşul moşiei, N. Ştefănescu, frate cu deputatul Ioan Ştefănescu de la Mehedinţi, ar fi bătut până a sluţit vr’o şase cărăuşi ce treceau cu var spre câmp, pentru motivul că ei ar fi dejugat boii pe islazul cârciumei cu învoirea cârciumarului iar nu a sa. Cerem parchetului local să facă cercetări şi să dea în judecată pe acest zbir nesăţios. Punem în vederea contribuabililor cari se cred încărcaţi de comisiunile de recensămînt pentru viitorul period, că termenul de apel la comisia Ad-hoc, începe de la 1 Septembre şi se sfirşeşte la 30 Septembre a. c. Totd’auna am constatat cu multă bucurie osteneala ce actualul şef al oficiului poştal central ’şi dă spre a face ca serviciul în capul căruia este de atâta timp, să fie executat pentru mulţumirea publicului, şi d’aceia ne adresăm D-sale cu rugăminte ca să aşeze o cutie de scrisori în respântia stradelor Carol, Calea Victoriei, cheiul Gârlei şi strada Rîureanu , căci de la Schwarzman până la palatul Dacia din Colţul Lipscanilor este cam lung drumul. Pe lângă mulţumirile noastre anticipate, suntem autorizaţi a-i aduce şi pe ale comercianţilor şi locuitorilor din preajma locului. Unul din abonaţii noştri stabilit de mai mulţi ani la Buenos Ayres, ne scrie cu data de 7 August st. n., despre cele petrecute acolo cu ocazia ultimei revoluţii. Prin telegramele ce am publicat la timp, am ţinut în curent pe cititorii noştri despre acele evenimente. Extragem dar numai următoarele ştiri pe care telegraful nu ni le-a dat: Agio a fost 450 la sută. Gabrielescu iubitul nostru compatriot trebuia sâ debuteze chiar în seara revoluţiei în opera Favorita, şi cum numai de teatru nu le ardea Argentinilor, el a luat partea cea mai bunâ de a părăsi această prea argintată republică. In ziua de 30 August se va deschide în una din salele liceului din Brăila, expoziţia lucrurilor confecţionate de învăţători în timpul cursurilor oficiale de lucruri manuale ce s-a ţinut în Brăila. Mercur, 29 August şcoala de Belle-Arte din Iaşi, împlinind 30 de ani de la înfiinţarea sa, în care timp a fost condusă neîntrerupt de actualul său director D. G. Panaiteanu, elevii şcoalei, în unire cu profesorii, sunt hotărâți a serba această aniversară prin un banchet. Aflăm cu o deosebită plăcere că D. S. Taubes-Bérnad, Drd. în chimie la Universitatea din Jena, a primit o invitare din partea vestitului literat german, profesorul Dr. Kürschner din Stuttgart, de a-şi înscrie şi numele său în „Anuarul literaţilor germani, redactat de profesorul Kürschner, care va apare în Noembrie, înregistrăm această ştire cu o plăcere cu atât mai mare, cu cât e, pe cât ştim, unicul caz, că se face in Germania unui tenor român şi încă unul student, această distinsă onoare. Ni se scrie că la şcoala de Bele- Arte din Veneția, la examenul din August anul curent, a avut un mare succes şi tenorul Constantin Bălăcescu din Gorj, care de şi fără mijloacele necesare studiului, a putut fi clasificat, între cei dinţări premianţi, din elevi sculptori ai anului intuiu. Târăm succes în frumoasa carieră ce a îmbrăţişat. Ieri a avut loc la Călăraşi, căsătoria Căpitanului Stoenescu din călăraşi, cu drăgălaşa Domnişoară Victoria Enescu din acel oraș. Felicitările noastre tinerei perechi. Anunţăm cu plăcere că d. doctor Andrei Dumitriu s-a întors în Capitală şi şi-a reluat consultaţiunile. Ştiri Telegrafice BUENOS-AYRES, 26 August.Congresul a adoptat proiectele relative la o emisiune de 60 de milioane de dolari în bonuri de ale tezaurului şi de 15 milioane în bilete. Un regiment de artilerie cu 50 de tunuri a fost trimes în provincia Entre- Rios. SYDNEY, 26 August.—Greviştii au făcut o mare manifestaţie; ordinea a fost perfectă.—Discursurile pronunţata arată o nestrămutată decisiune de a nu ceda. Orfanii arestatului US mamei mele . O, cine putea spune că nu erau fericiţi ! Traiauaşa de bine şi se iubeau ca şi atunci, în ziua neuitată, când bătrânul preot binecuvîntase împreunarea lor. Femeia, cata să ghicească cele mai intime gânduri ale soţului, bărbatul ar fi apucat pe D-zeu de picior spre a preveni celui mai mic capriciu al femei sale. Orele se scurgeau, deliciu urma şi luna de miere ameninţa să îmbrăţişeze vecinicia. Opt ani au trecut de când se văzuseră pentru întâia oară, opt ani, care pentru el nu sunt decât un vis neasemănat de dulce, în timpul unui somn de opt ceasuri. De altminteri însuşiri frumoase înlănţuiau aceste corpuri locuite de unul şi acelaşi suflet. El, bun, generos, onest, muncitor, se bucura de simpatia şi respectul oamenilor de caracter. Ideile sale erau tot atât de statornice ca şi simţirile sale. Partidul politic din care făcea parte, căzând de la putere, fu cel dintâiu care îşi dete demisia dintr’o funcţiune însemnată. Ca tot-d’auna şi peste tot, invidioşii şi intriganţii căutaseră să murdărească şi această onestitate în general necontestată. Totul, fu considerat ca sforţare ridicolă şi meschinăriile adversarilor râmaseră curând fără mască. Ea, frumoasă, distinsă, avută, blândă, de o natură excesiv de delicată, avea fruntea încoronată de modestie şi inima împodobită de virtute. Se luaseră înfăşuraţi în cea mai sinceră şi cea mai curată iubire. Plimbări nenumărate prin aleele misterioase sub supraveghierea unui vânt lenevos, sărutări neisprăvite, ascunse tuturor, spionate numai de lună, curioasa din văzduhuri, şi câte şi mai câte cunoscură tinerii soţi. Dar d’odată, un flagel încântător căzu peste dânşii. De acum — un an de la căsătorie — dragostea lor nemărginită trebui să se înapartă: copiii, aceste păcate mititele şi sublime veniseră pe lume. Ionel mai inteiu şi puţin în urmă Marioara, nişte îngeraşi grăsulii cu ochii ca murele şi cu părul ca spicele de grâu, atrăgeau acum mai toată grija, mai toată iubirea, trimiţând prin drăgălaşele lor surîsuri, cele mai calde raze ale soarelui fericirei adevărate. Câte nopţi de veghiere lângă leagănul fetiţei, câte bătăi de inimă pentru cea mai neînsemnată insomnie a lui Ionel, dar ţipetele primului dinte, dar înfricoşarea bubatului celui mic şi alte multe fleacuri goale cari pentru mame sunt dureri şi lacrămi nenumărate. El şi ? Ce’i păsa acum tinerei femei de toate acestea ? Totul fusese trecător. Ionel are să împlinească în curînd 7 ani, o sâ fie dat la şcoală, ceva mai mult, ştie perfect literile alfabetului, zmângăleşte frumos mesele cu tibişirul, e plin de inteligenţă şi simţire. Marioara de asemeni, deşi cu un an mai mică, pricepe totul aproape, face ştrengării drăgălaşe şi ştie să sărute „franţuzeşte.“ Când soarele sfinţeşte, când întunerecul Începe treptat-treptat a toarce fire posomorâte, îngeraşii plini de sănătate şi mulţumire, îngenuehiază cu frică înaintea icoanei lui „Isus Christos“ şi spun multe şi mărunte rugăciuni frumoase, pe cari i-a învăţat „mămiţa“, pentru că numai astfel se va îndura „fiul prea curatei cu ei păcătoşii.“ Părinţii mai de o parte privesc nesăturaţi spre el. Iată-î, sunt mişcaţi, bieţii oameni, le curg lacrămi de bucurie. Se reped, îi iau în braţe, îl strâng spre piepturi, îl potopesc cu atâtea sărutări pe obrajii lor fragezi, albi şi bucălaţi. Copilaşii se desprind numai da cât, rid, ţip, alerg cu sburdălnicie şi haz spre patul curat şi moale. Peste tot pluteşte un parfum cast ce te subjugă. Soţul îmbătat, şopteşte femei sale: „O, cine ar putea zice că nu suntem fericiţi!“ Cât de ciudat este destinul uneori şi cât de rea e lumea în tot-d’a una. O suflare crudă aduse de o dată nori de catran şi nenorocire pe acest semin aşa de uimitor. Intr’o zi nefastă, un mişel, care odinioară se fălise cu numele de „prietin“, trimise o denunţare infamă. Era vorba despre un fals în acte publice încă după timpul guvernului trecut. Deşi minciunile grosolane se zăreau înstelate curat cu aţă albă, totuşi câţiva amici adevăraţi se cutremurară gândind la multe alte exemple urâte.