Adevěrul, aprilie 1892 (Anul 5, nr. 1138-1164)

1892-04-19 / nr. 1154

Cosiliul de miniştri nici nu a voit să audă de o casare a acestor ale­geri. Termenul dreptului de a casa ex­piră Sâmbătă şi D. Catargiu are in­tenţia de a lăsa să se constitue con­siliul resp a’l disolva apoi. Sâmbătă seara se va întruni din nou comisiunea aleasă de partidul li­beral pentru a elabora un proect de program. Mare ceartă în consiliul comunei urbane Bacău. D. Primar Gh. Sturdza conduce comuna dupe placul său şi în detrimentul intereselor ei cele mai însemnate, aşa că trei membri au şi demisionat din consiliu. Un comersant de frunte din Pi­teşti a fost maltratat şi bătut de nişte „bravi“ ofiţeri din garnizona Pi­teşti într’un mod grav. S’a orînduit anchetă. La Dorohoi, lucrurile stau rea în urma inspecţiunilor făcute. D. Pro­curor general de la Iaşi a fost delegat de ministerul Justiţiei spre a face o o anchetă şi a dispune darea în ju­decată a culpabililor. D. Mănciulescu, prefectul judeţului Olt, este pe cale a demisiona din a­­ceastă demnitate. D-nii comercianţi, industriaşi, etc., cari aut dat anunciuri spre publicare la sta ■ arul Adeverul, dirijat de D. Alex. V. Beldimanu, şi vor să continue pu­­­blicaţiunea lor în acest ziar, sunt rugaţi să bine­voiască a ne trimete formularele , iar, precum şi ultima chitanţă de plătă Anunciurile, inserţiunile, reclamele pentru Adeverul, dirijat de d. Alex. V. Beldiman­, se primesc numai la administraţia ziarului, strada Academiei 24 (Tipografia Gr. Luis). Mai mulţi membri din comisiunea interimară a oraşului Ploeşti au de­misionat. Alegerile din renumita comună ru­rală Hinova din judeţul Mehedinţi au fost casate, aşa că se vor face nouă alegeri. — »«MEI — In privinţa ridicărei unei statui lui I. C. Brătianu, hotărîtă pentru a­­nul acesta, aflăm că ideia a fost amâ­nată pentru la anul, când se speră că vor sosi la clubul central al par­tidului liberal toate listele de sub­scripţie răspândite în ţară în acest scop. S’ar părea că nu prea sunt sorţi ca să se construiască gara centrală. Camera nu e dispusă a da încă 29 de milioane de rentă pentru acope­rirea cheltuelilor. Ast­fel două secţiuni până acum au respins proectul guvernului. De­putaţii cer ca făcându-se ceva espro­­priere să se mărească Gara de Nord. In jud. Bacau,unde Bistriţa se varsă în Siret, apele au venit aşa de mari, în­cât de două săptămâni, comuni­caţia judeţului cu capitala lui este aproape întreruptă, fiind nevoiţi cei ce au trebuinţe să înconjure mai bine de 30 kilometre. Lucrările liniei ferate Lăculeţe-Pu­­cioasa, stau în părăsire anul acesta. Pricina este că ministerul lucrărilor Publice, afară de ingineri nu mai are la dispoziţie nici un funcţionar spe­cialist, care să poată supraveghia lu­crările. Consiliul comunal din Capitală, ne­­putându-se întruni aseară, s-a amâ­nat şedinţa pentru astăzi la orele 8 seara. Societatea de navigaţie pe Dunăre a redus cu 60 la sută preţul trans­portului pe vapoarele sale pentru toţi călătorii cari vor proba că sunt funcţionari ai Statului român. —I — I — . Membrii cercului „Studiilor So­ciale,“ sunt rugaţi să se întrunească la Clubul Muncitorilor astă seară la orele 8. La ordinea zilei: Manifesta­ţia de 1 Mar­i. Comercianţii şi funcţionarii comer­ciali din Craiova, vor ţine în ziua de Sf. Gheorghe o întrunire publică, în chestia repaosului de Duminecă. Din Bucureşti vor lua parte la această întrunire, doi delegaţi ai So­­cietăţei generale a funcţionarilor co­merciali. —I■■I— D.I.L. Caragiale va publica la 1­­­5 Mai, viitor un volum întitulat: Note şi schiţe menite a face mult zgomot prin unele note intime ce conţine, mai ales cu privire la nefericitul şi marele poet Eminescu cu care D. Caragiale a trăit in cele mai strînse relaţii timp de vreo zece ani. Institutul de chirurgie Cartea apărută anul acesta dă numele profesor-Assaky, a doctorilor: Sache Şteefă­­nescu, Kiriac, Tzonciu, Drugescu, Caralb, Marcel, Petraşcu, Pompilin, Popescu, Oar­dă, precum şi a studenţilor: Andreescu, Bârdescu, Romano, Crivăţ, Carnabel,­ Tă­­tuşescu, Domnişoarei L. Moschuna. Subiectele conţinute în prezenta carte sunt de cea mai mare importanţă, tratând chestiuni mari şi de actualitate ştiinţifică. Aşa, stadiul asupra Leprei, al D-rului Popescu, ilustrat cu mai multe planşe este din cele mai folositoare pentru ţara noastră, unde lepra­se găseşt°, nu a rare ori. Studiul D lui Bărdescu, asupra operaţiu­nilor pe craniu, presintă un deosebit inte­res, căci D. Bădescu a găsit un nou mij­loc pentru orientare în aflarea centrilor cranienî. Studiul D rului Calaib, asupra adormirea bolnavilor prin un nou corp numit Pental, care să poată înlocui cloroformul. Apoi lucrările complecte asupra cloro­­formizărei făcute de D. Romano, tratează cu minuţiositate chestiunea adormirei prin cloroform, care se ştie, că nefiind bine fă­cută, expune viaţa bolnavilor. Vin apoi subiecte cu totul noul ca: Ar­­terio­ scleroza în mioamele uterine, studiu foarte bine făcut de către Domnişoara L. Moschina . Varicele experimental, prin care D-rul Tzon­iu arată că a reuşit a produce la animale varice, prin urmare a găsit cauza producere! varicelului la om ; apoi studiul D-rului Drugescu, asupra operaţiunilor pe intestine, un subiect foarte greu îl găsim foarte bine tratat căci se vede experimen­tal, care este cel mai bun mijloc de ope­raţie a intestinelor din multele ce sunt în practică. Studiul asupra diferitelor moduri de su­turi a uterului în operaţiile genecologice, făcut de D. Andreescu, descurcă chestiu­nea, care e cel mai bun mod de cusătură pentru ca operaţia să reuşească şi să nu expue viaţa bolnavilor. Studiul defunctului Dr. Oardă, care a reuşit a vindeca fistule făcute artificial a­­supa canalului uretral prin aceea că a tran­splantat de la alt animal o bucăţică din o arteră care a reuşit a se prinde şi a vin­deca fistula canalului urinar. Nu mai vorbim despre eelucrările Profeso­rului Assaky, D­rilor, Kiriac, Sache Şte­­fânescu, Marcel, căci numele lor sunt o garanţie sigură. Această carte este la nivelul celor mai bune cărţi apărute în literatura medicală din străinătate şi face onoare­a autorilor şi şcoalei în care s’a lucrat. Congresele D-nei Bostănescu Era prin Iulie. Soarele ajunsese aşa de fierbinte în­cât chiar cei mai deprinşi cu căldurile, nu le mai puteau suferi, şi toată lumea se gră­bea să se ducă şi să se mai răcorească la ţară. Domnul Bostănescu, ca cot­­ţ an care se respectă, plecă şi el cu scumpa­­ tovarăşă la moşia pe care o cumpărase anterţ, în­dată ce se desfăcuse de magazinul de co­loniale din strada Domnească, din Bârlad. Două săptămâni le petrecură minunat, D. Bostănescu, de­şi era aproape de cinci­zeci de ani, se alinta ca un copil la um­bra prunilor şi a nucilor cu frunzele late, şi dădea chiar câte odată dovezi de mai multă sau mai puţină tinereţe.... dar nu­mai câte odată. Unde mai puneţi că în fie­care dimineaţă, înainte ca nevastă-sa să se scurte din pat, gingaşul D. Bostănescu îi culegea şi adu­cea într’un admirabil buchet cele mai dubă şi mai mirositoare flori pe care le găsea în grădiniţa anume făcută. El! dar toate acestea parcă tot nu o mulţumeau pe D-na Bostănescu, o brunetă de vreo trei­zeci de ani care făcuse epocă în analele liceului din Bârlad — nu doară să credeţi cine ştie ce, dar eleganţa taliei sale, a zîmbetuluî ei drăgălaş şi a onesti­­tăţei sale, mai cu seamă a onestităţei sale, pe care onorabilul D. Bostănescu o apre­cia mult mai mult de­cât viitorii bacalau­­reaţi ai Bârladului. Toate bune, dar, după două săptămâni, D-na Bostănescu începu să se plictisească, şi încă amarnic. Nu-i mai plăcea nimic, nici mîncarea, nici băutura, nici somnul.... așa în­cât sărmanul bărbat nu mai știa ce să facă de întristare. Zi și noapte o întreba, o cerceta, o ruga aproape plîngînd să-i spue ce are, dar ea de abia răspundea din cap: „nimic!“ Bărbatu-său era desperat. In sfârșit într’o zi se hotărî să vorbească şi după nenumărate şi obicinuitele rugă­ciuni, ea ii spuse încetişor, tainic, săru­­tându-l în gură, că ar vrea să vadă şi ea Bucureştiul.... — Zeu aşa, dragă, strigă ea într’un a­­vânt de expansiune, Bucureştiul ăsta mă urmăreşte pretutindeni: în fie­care zi ci­tesc în gazetele tale ba de şosea, ba de lumina electrică, ba de Ateneu, ba de teatrul naţional, şi­ eu n’am văzut încă nimic din toate astea. — Hei, bată te norocul Aglăiţă, dacă nu-i de­cât asta, apoi poţi fi liniştită; uite, ai să pleci chiar.... mâine dimineaţă, da mâine dimineaţă, şi mâine seară vei ve­dea şi lumina electrică, şi şoseaua şi ce vei pofti. — Dar tu ? întrebă iute tînăra Bostă­nescu. — Hei, eu am să rămîn aici, să văd de moşie şi de reumatismele mele ; dar asta nu te împiedică pe tine de a te duce să vezi nişte lucruri pe care eu le-am văzut de atâtea ori. Prin urmare, m-am înţeles, strîngeţi catrafusele şi mâine dimineaţă la gară. — Ah ! cât eşti de bun, drăguţule! Am să caut să-ţi aduc şi eu cele mai bune doctorii pentru reumatisme. * * * Pregătirile de plecare fură sfirşite cu­rând. Doamna Bostănescu desfăşură o hărnicie uimitoare; într’un ceas un cufăr şi două geamantane­­mari fură încărcate cu tot ce credea că are sa-i fie de trebuinţă pen­tru nişte găteli vrednice de Căpitală şi de liniştitele ei moravuri. In sfîrşit totul era gata; cele din urmi lucruşoare care nu încăpuseră nici în cu­făr nici în geamantane, sunt ghemuite în­tr’o boccea suplimentar­ă, şi trăsura aştepta bagaj­ele pe care rândaşii se grăbeasc să le aşeze bine. — Hai coconiţi, să nu scăpăm trenul, că-i târziu. Să scape trenul! Nici odată. S’ar bol­năvi de necaz. Dintr’o săritură sprintenă, doamna sare de gâtul bărbatu său, desmierdându-l, giu­­giulindu-1 şi apoi ştergându-şi ochii cu o batistă din cele mai subţiri şi frumoase pe care le avea. Onorabilul Bostănescu a dat boii dra­cului. — Ah! cum mă iubeşte, gândeşte el. Nici­odată n’aşi fi crezut că cu burta mea aşi putea să insufla atâta dragoste unul îngeraş de femee ca asta. Şi plin de emoţie şi de recunoştinţă, o strîngea în braţe cu o iubire părintească, iar ca s’o mai îmbărbăteze, 51 mai stre­coară în mână o hârtiuţă albastră, dulce, o sutişoară de lei, nouă nouţă. — Ţine, zice el, ţi-am dat pentru drum şi pentru cheltuială pe cât vei sta acolo, asta şi fie pentru... ştii, poate vezi ceva care îţi place, de... ca omul şi tu... — C’coniţă, are să plece trenul. — Iacă vin. Şi sare sprintenă, uşurică, în trăsură, pa când D. Bostănescu spre a’şi stîmpăra emoţii de despărţire­, ia o stropitoare şi în­cepe a uda florile şi castraveţii din grădi­niţă.* îfc *■ Au trecut cinci­spre­zece zile. Din când în când, Doamna Bostănescu scriea barba'a­ sau trimiţindu-i mii şi mi­lioane de îmbrăţişări, vorbind cu o nes­pusă plăcer­e de Bucureşti, de teatrele sale de şosea, de Ateneu, de lumina electrică... dar da întoarcere de loc. Cele d’antâia două săptămâni le petrecu Bostănescu cum le petrecu, nevastă-sa petrecea şi ea, ca fameeie; el era mulţu­mit; dar zi cu zi, se făcu o lună, şi Doamna nici nu se gândea să se mai în­toarcă. Tocmai se deschisese congresul stu­denţilor de la Giurgiu, şi ea plecase acolo. Căci pentru ce nu s’ar fi folosit de ocazia asta ca să vadă şi Giurgiul ? Şi la o sensoare a lui prin care o ruga din toată inima să se întoarcă, ea îi răs­pundea cu dragoste, că asta ar fi şi făcut dacă magazinele de md­e nu i-ar fi smuls fără să bage de seamă, şi banii drumului şi al oţelului. Plin de bucurie că o va avea în sfârşit iar lângă dânsul, el se grăbi să-i trimeatâ încă o sută cinci­zeci lei — că doar numai o fe­mee avea, şi asta încă nu se ducea în toate zilele la Bucureşti. A doua zi însă congresul plecă la Giur­giu­— Ah! şi ce mai viaţă acolo ! Discuţii peste discuţii, chestiuni vitale, chestiuni ştiinţifice, liga culturală, confederaţia bal­canică... Şi atâtea alte chestii de interes naţional!... In sfîrşit gingaşa bîrlădeancă se întoarse în capitală după ce dăduse partea sa de lumină (şi de întunerec, cine ştie!) se în­toarse glorioasă cu studenţii cari erau ser­bat­ori şi pretutindeni. In acest timp însă, D. Bostănescu care o aşteptase cu flori şi cu masa întinsă, vă­zând că nu mai vine alergă şi el la un prieten vecin, un burlac viei­­an, şi când D-na Bostănescu intră în odaia D-sale de la otel, găsi următoarea scrisoare: „Scumpă Doamnă, „Cu cea mai adîncă părere de rău, vin să vă aduc la cunoştinţă o veste foarte tristă, care sunt silit de un jurământ pe care am apucat a’l face unui prieten pe patul de moarte. „Acest prieten, Doamnă, este.... este. doamnă... este.. bărbatul D-tale! care şi-a dat sufletul în braţele mele îngânând nu­mele D-tale. „înmormântarea va avea loc poimâini la două ore p. m. Al D­v. servitor, I. Tulpean­u.“ * * * A doua zi, din trenul care venea des­pre Bucureşti, se scobora o doamnă tînără, în negru, cu un voal de crep care spân­zura din creştet până în tălpi, iar în mână o coroană uriaşă având această inscripţie: „Neasemănatului soţ, era mai nemân­gâiată soţie.“ Era Doamna Bostănescu. Când ajunse acasă, îşi luă o înfăţişare tristă, abătută, aşa cum se cuvine la ast­fel de ocaziuni. D­schizând uşa, cel d’chiâiu lucru pe care’l văzu, fu I­. Bostănescu, îmbrăcat în negru din cap până in picioare, cu crep la mânecă şi la pălărie, iar în mână cu o coroană care avea această inscripţie : „Soţiei mele . Regrete eterne.“ Fără multă vorbă, D-na Bostănescu, cre­zând că are atace cu o stafie, căzu în ge­nunchi rugându-se s’o ierte că a greşit, căci nu ştia că el ar putea să moară în lipsa ei. In sfîrşit, întocmai ca în melodramele de care auzise­ că se joacă la teatrul na­ţional, ea leşină făgăduind că n’are să se mai ducă la nici un congres de studenţi, iar la deşteptare D-lui îi cere ertare pentru festa jucată numai ca s’o vadă mai curând acasă. Se va ținea ea Insă de cuvânt ? Iată ceea­ ce eu nu pot ști până la viito­rul congres... care se va ținea la Roman. (După M. L. Neran). E. M. DIN CALAFAT Calafatul e un orăşel mic şi viaţa cât se poate de monotonă. Serbătorile a fost cam rele din causa timpului care este foarte schimbător. Şi ca să treacă U să omor sfin­tele sărbători nici că se poate dar uciga­şii au fost prinşi şi înaintaţi parchetului. Ei o ooriseră din răzbunare pentru nescai­­va pământ pe un ţă­ran la via lui. îndată după serbători a venit şi o trup de actori, cari nici idee nu au ce­va să 4 că a juca teatru. In dumineca Tomi au dat în sala Hotelului Loyd,o representaţie jucând 2 comedii în câte un set şi apot­osa Iul I. Brătianu. Partea întâiă din apoteosă s’a sfîrşit cu fiasco, iar a doua nu s’a mai jucat ci o actriţă a cântat 2 rominţe fără simţ. Publicul era în majoritate oficeri cu soţii­­ lor şi numai foarte puţini din aristocraţia Calafatului. E de remarcat reaua înţelegere sau mai bine starea încordată între militari şi ci­vili, ne­amestecându-se unii cu alţii. Cău­şele sunt m­ute şi din ambele părţi. Damele în toalete simple petreceau în­tre pause la­olaltă. Locurile de distracţie ale Calafatului nu sunt de­cât 2 grădini. Ce priveşte politica, Calafatul se poate numi oraş mart. Unicul lucru care le î l preocupă mai mult astăcji, e o chestie cu D. dr. Primar C. care cred că se va aplana spre bine. Sis tep. Diferite ştiri A apărut: Chimia polpidară, broşura No. 1 de D. Dr. C. Istrati. Această broşură face parte din Biblioteca Apărătoruluî să­nătăţei. Preţul 3 50: pentru abonaţii ziarului Apărătorului sănătăţei, preţul se reduce la 50 bani numai.* In unul din numerele trecute vorbind despre proectul de lege pentru încetăţeni­­rea D-lui Y. Niculescu, de naţionalitate evreu, botezat la 1875, zisesem între al­tele că e căsătorit cu o evreică botezată. Ţinem să rectificăm această ultimă parte a informaţiuneî noastre. D. Y. Niculescu este căsătorit cu o româncă, D-ra Elena Botez, din oraşul Piatra. File rupte din Album Reveria este o vizitatoare cu care tre­­bue să stai tot­d’auna singur, căci ea s° speria când aude deschizându si o uşe. A. Dumas.* Curios exemplu de dezinteresare la fe­mei: Cu cât o mamă iub­şte mai mult fetele ei, cu atâta e mai mare dorința de a se despărți de ele. Anonim.* * * Un ultim cuvent Cine­ va întreba pe D. doctor E. M. a­vizul său asupra absintei: — Nu e bun, răspunde doctorul. — Cu toate aceste­a ea deschide apetitul. — Nu zic nu; dar eu cred că nu tre­bue nici o dată să deschiz ceva........ cu chei false. Dezbaterile Parlamentare SENATUL Şedinţa din 17 Aprilie 1892 . Şedinţa se deschide la orele 2 p. m. sub Preşedinţa D-lui G. Gr. Cantacuzino. Prezenţi 85 senatori. Sa fac formalităţile obişnuite. D. Ieliescu, presintă o petiţiune prin care funcţionarii vamali din toată ţara în număr de 120 cer îmbunătățirea soartei lor. D. V. A. Ureche, cere urgenţa pentru această petiţiune, care se admite. La ordinea zilei proectul de lege pentru modificarea unor articole din legile de la 18 Iunie 1881 relative la construcţiunea magazinelor de t­ii epozit şi docuri. D. G. Fotin, raportor, dă citire proec­­tului de lege- Legea se votează. CAMERA Şedinţa de la 16 Aprilie 1892 Şedinţa se deschide la ora 1 şi 30 mi­nute, sub preşedinţa D-lui general Manu. D. G. Manu roagă Camera să treacă în secţiuni până la ora 3 şi jum., spre a se ocupa cu proectul de lege pentru reorga­nizarea creditelor agricole, şi alte lucrări care aşteaptă în secţiuni. Ura! Ura! de trei ori!! ! CEREŢI HARTIEA DE ŢIGARA CREANGA din renumitele falnici franceze ABADIE PARIS Cea mai superioară, mai pură şi mai prielnică sănătăţei dintre toate cele­­l­alte hârtii de ţigară aflate în comerţ. Furnisori al casei Regale şi al Onor. Regii al Monop. Tutunurilor. A eşit cea dintâiu la concursul de hi­­gienă din Paris şi din Bucureşti. Pentru cereri de probe şi comenzi la D-na Olga C. Creangă. Depozitul central (pentru România şi statele Balcanice) în Pa­sagiul Băncei Naţionale Bucureşti. Adresa­ telegrafică: Creangă-Bucu­­reşti. a Ultime Informaţii Aseară la orele 3, s-au întru­nit la D. Aristid Pascal arbitrii în diferendul D-lui Alex. V. Beldi­­man şi Thoma Basilescu. La desbateri a asistat şi D. Nicolae Fieva, supra- arbitru D. Beldiman era însoţit de D. avocat Const Mille. D. Thoma Basilescu avea de apărători pe D-nii W. Lascar, Gh Tocilescu şi H. Papadat. Pledoariile au început la orele 3 şi jum. şi s’au terminat la 12 şi jum Au vorbit toţi avocaţii. Pronunţarea sentinţei s’a’a­mânat pentru Marţi seara Conştiinciosul reprezintant al co­legiului al II-lea de Brăila, D. Be­­loiu, a depus până în momentul de faţă la Cameră 1880 de cereri a ţă­ranilor din judeţul său, cerând a fi împămănteniţi pe Domeniul Brăilei. Am remarcat cu multă satisfacţie că D-sa este aproape singurul depu­tat al ţăranilor, care pune în adevăr, multă rivnă pentru îmbunătăţirea soartei acestor nenorociţi fii ai ţăreî, atât de năpăstuiţi de toate guvernele, îndemnăm pe D. Beloiu, a urma înainte pe calea conştiincioasă ce şi-a croit, fâcăndu-şi datoria pentru care a fost trimis de ţărani în Par­lamentul ţăreî, căci chiar de nu va fi satisfăcut, D-sale nu i se va im­puta nimic. Precum am prevăzut, ministrul de interne a respins contestaţiunile guvernamentalilor din Roman, în potriva alegerilor comunale, confir­­mându-le. Intre aleşii acestui consiliu opo­­sant figurează şi D-nii deputaţi De­­limarcu şi V. Gh. Morţun. Ministrul Dom­intelor pregăteşte un proiet de lege pentru brevetarea invenţiunilor. Această lege este neapărat nece­sară şi ar trebui votată cât de cu­rând. Noua lege telegrafo-poştală nu va fi promulgată de­cât pe ziua de 1 Mai st. v. Pe această zi se vor face şi înain­tările şi se vor plăti şi lefurile cu sporul prevăzut. Aflăm că D. farmacist Sergiu Tor­­jescu a depus la ministerul de In­terne un tratat despre Farmacopea Română. Ministrul a pus resoluţia că se va numi o comisiune specială pentru a examina manuscrisul. Aceasta este a doua lucrare de a­­cest gen, căci ministerul de interne a mai însărcinat cu scrierea unei Farmacopee române, pe D-nui D-r. Măldărescu, Trausch şi Roşu, care au fost salariaţi câţi­va ani de-a rîn­­dul de către minister în acest scop. Sperăm că comisiunea specială ce se va numi pentru examinarea celor două manuscrise se va rosti în mod imparţial.

Next