Adevěrul, aprilie 1892 (Anul 5, nr. 1138-1164)
1892-04-19 / nr. 1154
Cosiliul de miniştri nici nu a voit să audă de o casare a acestor alegeri. Termenul dreptului de a casa expiră Sâmbătă şi D. Catargiu are intenţia de a lăsa să se constitue consiliul resp a’l disolva apoi. Sâmbătă seara se va întruni din nou comisiunea aleasă de partidul liberal pentru a elabora un proect de program. Mare ceartă în consiliul comunei urbane Bacău. D. Primar Gh. Sturdza conduce comuna dupe placul său şi în detrimentul intereselor ei cele mai însemnate, aşa că trei membri au şi demisionat din consiliu. Un comersant de frunte din Piteşti a fost maltratat şi bătut de nişte „bravi“ ofiţeri din garnizona Piteşti într’un mod grav. S’a orînduit anchetă. La Dorohoi, lucrurile stau rea în urma inspecţiunilor făcute. D. Procuror general de la Iaşi a fost delegat de ministerul Justiţiei spre a face o o anchetă şi a dispune darea în judecată a culpabililor. D. Mănciulescu, prefectul judeţului Olt, este pe cale a demisiona din această demnitate. D-nii comercianţi, industriaşi, etc., cari aut dat anunciuri spre publicare la sta ■ arul Adeverul, dirijat de D. Alex. V. Beldimanu, şi vor să continue publicaţiunea lor în acest ziar, sunt rugaţi să binevoiască a ne trimete formularele , iar, precum şi ultima chitanţă de plătă Anunciurile, inserţiunile, reclamele pentru Adeverul, dirijat de d. Alex. V. Beldiman, se primesc numai la administraţia ziarului, strada Academiei 24 (Tipografia Gr. Luis). Mai mulţi membri din comisiunea interimară a oraşului Ploeşti au demisionat. Alegerile din renumita comună rurală Hinova din judeţul Mehedinţi au fost casate, aşa că se vor face nouă alegeri. — »«MEI — In privinţa ridicărei unei statui lui I. C. Brătianu, hotărîtă pentru anul acesta, aflăm că ideia a fost amânată pentru la anul, când se speră că vor sosi la clubul central al partidului liberal toate listele de subscripţie răspândite în ţară în acest scop. S’ar părea că nu prea sunt sorţi ca să se construiască gara centrală. Camera nu e dispusă a da încă 29 de milioane de rentă pentru acoperirea cheltuelilor. Astfel două secţiuni până acum au respins proectul guvernului. Deputaţii cer ca făcându-se ceva espropriere să se mărească Gara de Nord. In jud. Bacau,unde Bistriţa se varsă în Siret, apele au venit aşa de mari, încât de două săptămâni, comunicaţia judeţului cu capitala lui este aproape întreruptă, fiind nevoiţi cei ce au trebuinţe să înconjure mai bine de 30 kilometre. Lucrările liniei ferate Lăculeţe-Pucioasa, stau în părăsire anul acesta. Pricina este că ministerul lucrărilor Publice, afară de ingineri nu mai are la dispoziţie nici un funcţionar specialist, care să poată supraveghia lucrările. Consiliul comunal din Capitală, neputându-se întruni aseară, s-a amânat şedinţa pentru astăzi la orele 8 seara. Societatea de navigaţie pe Dunăre a redus cu 60 la sută preţul transportului pe vapoarele sale pentru toţi călătorii cari vor proba că sunt funcţionari ai Statului român. —I — I — . Membrii cercului „Studiilor Sociale,“ sunt rugaţi să se întrunească la Clubul Muncitorilor astă seară la orele 8. La ordinea zilei: Manifestaţia de 1 Mari. Comercianţii şi funcţionarii comerciali din Craiova, vor ţine în ziua de Sf. Gheorghe o întrunire publică, în chestia repaosului de Duminecă. Din Bucureşti vor lua parte la această întrunire, doi delegaţi ai Societăţei generale a funcţionarilor comerciali. —I■■I— D.I.L. Caragiale va publica la 15 Mai, viitor un volum întitulat: Note şi schiţe menite a face mult zgomot prin unele note intime ce conţine, mai ales cu privire la nefericitul şi marele poet Eminescu cu care D. Caragiale a trăit in cele mai strînse relaţii timp de vreo zece ani. Institutul de chirurgie Cartea apărută anul acesta dă numele profesor-Assaky, a doctorilor: Sache Şteefănescu, Kiriac, Tzonciu, Drugescu, Caralb, Marcel, Petraşcu, Pompilin, Popescu, Oardă, precum şi a studenţilor: Andreescu, Bârdescu, Romano, Crivăţ, Carnabel, Tătuşescu, Domnişoarei L. Moschuna. Subiectele conţinute în prezenta carte sunt de cea mai mare importanţă, tratând chestiuni mari şi de actualitate ştiinţifică. Aşa, stadiul asupra Leprei, al D-rului Popescu, ilustrat cu mai multe planşe este din cele mai folositoare pentru ţara noastră, unde leprase găseşt°, nu a rare ori. Studiul D lui Bărdescu, asupra operaţiunilor pe craniu, presintă un deosebit interes, căci D. Bădescu a găsit un nou mijloc pentru orientare în aflarea centrilor cranienî. Studiul D rului Calaib, asupra adormirea bolnavilor prin un nou corp numit Pental, care să poată înlocui cloroformul. Apoi lucrările complecte asupra cloroformizărei făcute de D. Romano, tratează cu minuţiositate chestiunea adormirei prin cloroform, care se ştie, că nefiind bine făcută, expune viaţa bolnavilor. Vin apoi subiecte cu totul noul ca: Arterio scleroza în mioamele uterine, studiu foarte bine făcut de către Domnişoara L. Moschina . Varicele experimental, prin care D-rul Tzoniu arată că a reuşit a produce la animale varice, prin urmare a găsit cauza producere! varicelului la om ; apoi studiul D-rului Drugescu, asupra operaţiunilor pe intestine, un subiect foarte greu îl găsim foarte bine tratat căci se vede experimental, care este cel mai bun mijloc de operaţie a intestinelor din multele ce sunt în practică. Studiul asupra diferitelor moduri de suturi a uterului în operaţiile genecologice, făcut de D. Andreescu, descurcă chestiunea, care e cel mai bun mod de cusătură pentru ca operaţia să reuşească şi să nu expue viaţa bolnavilor. Studiul defunctului Dr. Oardă, care a reuşit a vindeca fistule făcute artificial asupa canalului uretral prin aceea că a transplantat de la alt animal o bucăţică din o arteră care a reuşit a se prinde şi a vindeca fistula canalului urinar. Nu mai vorbim despre eelucrările Profesorului Assaky, Drilor, Kiriac, Sache Ştefânescu, Marcel, căci numele lor sunt o garanţie sigură. Această carte este la nivelul celor mai bune cărţi apărute în literatura medicală din străinătate şi face onoarea autorilor şi şcoalei în care s’a lucrat. Congresele D-nei Bostănescu Era prin Iulie. Soarele ajunsese aşa de fierbinte încât chiar cei mai deprinşi cu căldurile, nu le mai puteau suferi, şi toată lumea se grăbea să se ducă şi să se mai răcorească la ţară. Domnul Bostănescu, ca cotţ an care se respectă, plecă şi el cu scumpa tovarăşă la moşia pe care o cumpărase anterţ, îndată ce se desfăcuse de magazinul de coloniale din strada Domnească, din Bârlad. Două săptămâni le petrecură minunat, D. Bostănescu, deşi era aproape de cincizeci de ani, se alinta ca un copil la umbra prunilor şi a nucilor cu frunzele late, şi dădea chiar câte odată dovezi de mai multă sau mai puţină tinereţe.... dar numai câte odată. Unde mai puneţi că în fiecare dimineaţă, înainte ca nevastă-sa să se scurte din pat, gingaşul D. Bostănescu îi culegea şi aducea într’un admirabil buchet cele mai dubă şi mai mirositoare flori pe care le găsea în grădiniţa anume făcută. El! dar toate acestea parcă tot nu o mulţumeau pe D-na Bostănescu, o brunetă de vreo treizeci de ani care făcuse epocă în analele liceului din Bârlad — nu doară să credeţi cine ştie ce, dar eleganţa taliei sale, a zîmbetuluî ei drăgălaş şi a onestităţei sale, mai cu seamă a onestităţei sale, pe care onorabilul D. Bostănescu o aprecia mult mai mult decât viitorii bacalaureaţi ai Bârladului. Toate bune, dar, după două săptămâni, D-na Bostănescu începu să se plictisească, şi încă amarnic. Nu-i mai plăcea nimic, nici mîncarea, nici băutura, nici somnul.... așa încât sărmanul bărbat nu mai știa ce să facă de întristare. Zi și noapte o întreba, o cerceta, o ruga aproape plîngînd să-i spue ce are, dar ea de abia răspundea din cap: „nimic!“ Bărbatu-său era desperat. In sfârșit într’o zi se hotărî să vorbească şi după nenumărate şi obicinuitele rugăciuni, ea ii spuse încetişor, tainic, sărutându-l în gură, că ar vrea să vadă şi ea Bucureştiul.... — Zeu aşa, dragă, strigă ea într’un avânt de expansiune, Bucureştiul ăsta mă urmăreşte pretutindeni: în fiecare zi citesc în gazetele tale ba de şosea, ba de lumina electrică, ba de Ateneu, ba de teatrul naţional, şi eu n’am văzut încă nimic din toate astea. — Hei, bată te norocul Aglăiţă, dacă nu-i decât asta, apoi poţi fi liniştită; uite, ai să pleci chiar.... mâine dimineaţă, da mâine dimineaţă, şi mâine seară vei vedea şi lumina electrică, şi şoseaua şi ce vei pofti. — Dar tu ? întrebă iute tînăra Bostănescu. — Hei, eu am să rămîn aici, să văd de moşie şi de reumatismele mele ; dar asta nu te împiedică pe tine de a te duce să vezi nişte lucruri pe care eu le-am văzut de atâtea ori. Prin urmare, m-am înţeles, strîngeţi catrafusele şi mâine dimineaţă la gară. — Ah ! cât eşti de bun, drăguţule! Am să caut să-ţi aduc şi eu cele mai bune doctorii pentru reumatisme. * * * Pregătirile de plecare fură sfirşite curând. Doamna Bostănescu desfăşură o hărnicie uimitoare; într’un ceas un cufăr şi două geamantanemari fură încărcate cu tot ce credea că are sa-i fie de trebuinţă pentru nişte găteli vrednice de Căpitală şi de liniştitele ei moravuri. In sfîrşit totul era gata; cele din urmi lucruşoare care nu încăpuseră nici în cufăr nici în geamantane, sunt ghemuite într’o boccea suplimentară, şi trăsura aştepta bagajele pe care rândaşii se grăbeasc să le aşeze bine. — Hai coconiţi, să nu scăpăm trenul, că-i târziu. Să scape trenul! Nici odată. S’ar bolnăvi de necaz. Dintr’o săritură sprintenă, doamna sare de gâtul bărbatu său, desmierdându-l, giugiulindu-1 şi apoi ştergându-şi ochii cu o batistă din cele mai subţiri şi frumoase pe care le avea. Onorabilul Bostănescu a dat boii dracului. — Ah! cum mă iubeşte, gândeşte el. Niciodată n’aşi fi crezut că cu burta mea aşi putea să insufla atâta dragoste unul îngeraş de femee ca asta. Şi plin de emoţie şi de recunoştinţă, o strîngea în braţe cu o iubire părintească, iar ca s’o mai îmbărbăteze, 51 mai strecoară în mână o hârtiuţă albastră, dulce, o sutişoară de lei, nouă nouţă. — Ţine, zice el, ţi-am dat pentru drum şi pentru cheltuială pe cât vei sta acolo, asta şi fie pentru... ştii, poate vezi ceva care îţi place, de... ca omul şi tu... — C’coniţă, are să plece trenul. — Iacă vin. Şi sare sprintenă, uşurică, în trăsură, pa când D. Bostănescu spre a’şi stîmpăra emoţii de despărţire, ia o stropitoare şi începe a uda florile şi castraveţii din grădiniţă.* îfc *■ Au trecut cincisprezece zile. Din când în când, Doamna Bostănescu scriea barba'a sau trimiţindu-i mii şi milioane de îmbrăţişări, vorbind cu o nespusă plăcere de Bucureşti, de teatrele sale de şosea, de Ateneu, de lumina electrică... dar da întoarcere de loc. Cele d’antâia două săptămâni le petrecu Bostănescu cum le petrecu, nevastă-sa petrecea şi ea, ca fameeie; el era mulţumit; dar zi cu zi, se făcu o lună, şi Doamna nici nu se gândea să se mai întoarcă. Tocmai se deschisese congresul studenţilor de la Giurgiu, şi ea plecase acolo. Căci pentru ce nu s’ar fi folosit de ocazia asta ca să vadă şi Giurgiul ? Şi la o sensoare a lui prin care o ruga din toată inima să se întoarcă, ea îi răspundea cu dragoste, că asta ar fi şi făcut dacă magazinele de mde nu i-ar fi smuls fără să bage de seamă, şi banii drumului şi al oţelului. Plin de bucurie că o va avea în sfârşit iar lângă dânsul, el se grăbi să-i trimeatâ încă o sută cincizeci lei — că doar numai o femee avea, şi asta încă nu se ducea în toate zilele la Bucureşti. A doua zi însă congresul plecă la Giurgiu— Ah! şi ce mai viaţă acolo ! Discuţii peste discuţii, chestiuni vitale, chestiuni ştiinţifice, liga culturală, confederaţia balcanică... Şi atâtea alte chestii de interes naţional!... In sfîrşit gingaşa bîrlădeancă se întoarse în capitală după ce dăduse partea sa de lumină (şi de întunerec, cine ştie!) se întoarse glorioasă cu studenţii cari erau serbatori şi pretutindeni. In acest timp însă, D. Bostănescu care o aşteptase cu flori şi cu masa întinsă, văzând că nu mai vine alergă şi el la un prieten vecin, un burlac vieian, şi când D-na Bostănescu intră în odaia D-sale de la otel, găsi următoarea scrisoare: „Scumpă Doamnă, „Cu cea mai adîncă părere de rău, vin să vă aduc la cunoştinţă o veste foarte tristă, care sunt silit de un jurământ pe care am apucat a’l face unui prieten pe patul de moarte. „Acest prieten, Doamnă, este.... este. doamnă... este.. bărbatul D-tale! care şi-a dat sufletul în braţele mele îngânând numele D-tale. „înmormântarea va avea loc poimâini la două ore p. m. Al Dv. servitor, I. Tulpeanu.“ * * * A doua zi, din trenul care venea despre Bucureşti, se scobora o doamnă tînără, în negru, cu un voal de crep care spânzura din creştet până în tălpi, iar în mână o coroană uriaşă având această inscripţie: „Neasemănatului soţ, era mai nemângâiată soţie.“ Era Doamna Bostănescu. Când ajunse acasă, îşi luă o înfăţişare tristă, abătută, aşa cum se cuvine la astfel de ocaziuni. Dschizând uşa, cel d’chiâiu lucru pe care’l văzu, fu I. Bostănescu, îmbrăcat în negru din cap până in picioare, cu crep la mânecă şi la pălărie, iar în mână cu o coroană care avea această inscripţie : „Soţiei mele . Regrete eterne.“ Fără multă vorbă, D-na Bostănescu, crezând că are atace cu o stafie, căzu în genunchi rugându-se s’o ierte că a greşit, căci nu ştia că el ar putea să moară în lipsa ei. In sfîrşit, întocmai ca în melodramele de care auzise că se joacă la teatrul naţional, ea leşină făgăduind că n’are să se mai ducă la nici un congres de studenţi, iar la deşteptare D-lui îi cere ertare pentru festa jucată numai ca s’o vadă mai curând acasă. Se va ținea ea Insă de cuvânt ? Iată ceea ce eu nu pot ști până la viitorul congres... care se va ținea la Roman. (După M. L. Neran). E. M. DIN CALAFAT Calafatul e un orăşel mic şi viaţa cât se poate de monotonă. Serbătorile a fost cam rele din causa timpului care este foarte schimbător. Şi ca să treacă U să omor sfintele sărbători nici că se poate dar ucigaşii au fost prinşi şi înaintaţi parchetului. Ei o ooriseră din răzbunare pentru nescaiva pământ pe un ţăran la via lui. îndată după serbători a venit şi o trup de actori, cari nici idee nu au ceva să 4 că a juca teatru. In dumineca Tomi au dat în sala Hotelului Loyd,o representaţie jucând 2 comedii în câte un set şi apotosa Iul I. Brătianu. Partea întâiă din apoteosă s’a sfîrşit cu fiasco, iar a doua nu s’a mai jucat ci o actriţă a cântat 2 rominţe fără simţ. Publicul era în majoritate oficeri cu soţii lor şi numai foarte puţini din aristocraţia Calafatului. E de remarcat reaua înţelegere sau mai bine starea încordată între militari şi civili, neamestecându-se unii cu alţii. Căuşele sunt mute şi din ambele părţi. Damele în toalete simple petreceau între pause laolaltă. Locurile de distracţie ale Calafatului nu sunt decât 2 grădini. Ce priveşte politica, Calafatul se poate numi oraş mart. Unicul lucru care le î l preocupă mai mult astăcji, e o chestie cu D. dr. Primar C. care cred că se va aplana spre bine. Sis tep. Diferite ştiri A apărut: Chimia polpidară, broşura No. 1 de D. Dr. C. Istrati. Această broşură face parte din Biblioteca Apărătoruluî sănătăţei. Preţul 3 50: pentru abonaţii ziarului Apărătorului sănătăţei, preţul se reduce la 50 bani numai.* In unul din numerele trecute vorbind despre proectul de lege pentru încetăţenirea D-lui Y. Niculescu, de naţionalitate evreu, botezat la 1875, zisesem între altele că e căsătorit cu o evreică botezată. Ţinem să rectificăm această ultimă parte a informaţiuneî noastre. D. Y. Niculescu este căsătorit cu o româncă, D-ra Elena Botez, din oraşul Piatra. File rupte din Album Reveria este o vizitatoare cu care trebue să stai totd’auna singur, căci ea s° speria când aude deschizându si o uşe. A. Dumas.* Curios exemplu de dezinteresare la femei: Cu cât o mamă iubşte mai mult fetele ei, cu atâta e mai mare dorința de a se despărți de ele. Anonim.* * * Un ultim cuvent Cine va întreba pe D. doctor E. M. avizul său asupra absintei: — Nu e bun, răspunde doctorul. — Cu toate acestea ea deschide apetitul. — Nu zic nu; dar eu cred că nu trebue nici o dată să deschiz ceva........ cu chei false. Dezbaterile Parlamentare SENATUL Şedinţa din 17 Aprilie 1892 . Şedinţa se deschide la orele 2 p. m. sub Preşedinţa D-lui G. Gr. Cantacuzino. Prezenţi 85 senatori. Sa fac formalităţile obişnuite. D. Ieliescu, presintă o petiţiune prin care funcţionarii vamali din toată ţara în număr de 120 cer îmbunătățirea soartei lor. D. V. A. Ureche, cere urgenţa pentru această petiţiune, care se admite. La ordinea zilei proectul de lege pentru modificarea unor articole din legile de la 18 Iunie 1881 relative la construcţiunea magazinelor de tii epozit şi docuri. D. G. Fotin, raportor, dă citire proectului de lege- Legea se votează. CAMERA Şedinţa de la 16 Aprilie 1892 Şedinţa se deschide la ora 1 şi 30 minute, sub preşedinţa D-lui general Manu. D. G. Manu roagă Camera să treacă în secţiuni până la ora 3 şi jum., spre a se ocupa cu proectul de lege pentru reorganizarea creditelor agricole, şi alte lucrări care aşteaptă în secţiuni. Ura! Ura! de trei ori!! ! CEREŢI HARTIEA DE ŢIGARA CREANGA din renumitele falnici franceze ABADIE PARIS Cea mai superioară, mai pură şi mai prielnică sănătăţei dintre toate celelalte hârtii de ţigară aflate în comerţ. Furnisori al casei Regale şi al Onor. Regii al Monop. Tutunurilor. A eşit cea dintâiu la concursul de higienă din Paris şi din Bucureşti. Pentru cereri de probe şi comenzi la D-na Olga C. Creangă. Depozitul central (pentru România şi statele Balcanice) în Pasagiul Băncei Naţionale Bucureşti. Adresa telegrafică: Creangă-Bucureşti. a Ultime Informaţii Aseară la orele 3, s-au întrunit la D. Aristid Pascal arbitrii în diferendul D-lui Alex. V. Beldiman şi Thoma Basilescu. La desbateri a asistat şi D. Nicolae Fieva, supra- arbitru D. Beldiman era însoţit de D. avocat Const Mille. D. Thoma Basilescu avea de apărători pe D-nii W. Lascar, Gh Tocilescu şi H. Papadat. Pledoariile au început la orele 3 şi jum. şi s’au terminat la 12 şi jum Au vorbit toţi avocaţii. Pronunţarea sentinţei s’a’amânat pentru Marţi seara Conştiinciosul reprezintant al colegiului al II-lea de Brăila, D. Beloiu, a depus până în momentul de faţă la Cameră 1880 de cereri a ţăranilor din judeţul său, cerând a fi împămănteniţi pe Domeniul Brăilei. Am remarcat cu multă satisfacţie că D-sa este aproape singurul deputat al ţăranilor, care pune în adevăr, multă rivnă pentru îmbunătăţirea soartei acestor nenorociţi fii ai ţăreî, atât de năpăstuiţi de toate guvernele, îndemnăm pe D. Beloiu, a urma înainte pe calea conştiincioasă ce şi-a croit, fâcăndu-şi datoria pentru care a fost trimis de ţărani în Parlamentul ţăreî, căci chiar de nu va fi satisfăcut, D-sale nu i se va imputa nimic. Precum am prevăzut, ministrul de interne a respins contestaţiunile guvernamentalilor din Roman, în potriva alegerilor comunale, confirmându-le. Intre aleşii acestui consiliu oposant figurează şi D-nii deputaţi Delimarcu şi V. Gh. Morţun. Ministrul Domintelor pregăteşte un proiet de lege pentru brevetarea invenţiunilor. Această lege este neapărat necesară şi ar trebui votată cât de curând. Noua lege telegrafo-poştală nu va fi promulgată decât pe ziua de 1 Mai st. v. Pe această zi se vor face şi înaintările şi se vor plăti şi lefurile cu sporul prevăzut. Aflăm că D. farmacist Sergiu Torjescu a depus la ministerul de Interne un tratat despre Farmacopea Română. Ministrul a pus resoluţia că se va numi o comisiune specială pentru a examina manuscrisul. Aceasta este a doua lucrare de acest gen, căci ministerul de interne a mai însărcinat cu scrierea unei Farmacopee române, pe D-nui D-r. Măldărescu, Trausch şi Roşu, care au fost salariaţi câţiva ani de-a rîndul de către minister în acest scop. Sperăm că comisiunea specială ce se va numi pentru examinarea celor două manuscrise se va rosti în mod imparţial.