Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)
1894-01-07 / nr. 1745
ANUL VII. — No. 1745. NUMERUL 15 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI SI SE PLĂTESC TOTD’AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţiei din Judeţe şi Streinătate prin mandate POŞTALE UN AN ÎN ţară 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LEI şase luni . . 15 » » » 25 » TREI LUNI . . 8 » » « 13 » Un immer în streinătate «O bani MANtlSCRIPTELENU SE INAPOIAZA ___* T- y—:--------------.------------------------------.--------, ADMINISTRAŢIA PASAGEU. BĂNCEI NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) O SINGIJRĂ EDIŢIE Să te fereşti Române de cuiți strein în casă V. Alexandri. NUMERUL 15 ANUNCIURILE mx Bucureşti şi judeţe se primesc Administraţie din Streinătate, direct LA AnttrMiijTBAI [ la toate oficiile de publici ANUNCIURÎ LA PAG. IV . » » » III . » » » II INSERŢIELE La Paris, Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDA PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (CASELE RARAGE OF HINCI) UN N SPIRITISM SI SARLATANIE tt O S’or fi întrebat mulţi, pentru ce Adevărul literar a început să atace spiritismul D-lui Hijdan. Sint oameni deprinşi a vedea în bătrînul profesor un om care a lucrat pentru ţară şi care n’ar trebui să fie tratat aşâ de crud. Să ne explicăm deci: Cită vreme spiritismul eră o simplă doctrină alandala, care nu zăpăcea capul de cît unui cenaclu răstrîns, nimeni nu avea motive serioase să intervie. Era o afacere privată. Mai la urmă, sînt oameni la cari nebunia este urmarea unei predispoziţii organice; pe aceştia, dacă nu există spiritismul, s’ar fi găsit altceva ca să-i înebunească. Iată însă că de la o vreme ne găsim în faţa unei adevărate epidemii, care nare nici măcar scuza nebuniei sincere. S’au văzut, mai ales in ţările catolice unde jesuitismul a avut o influenţă îngrozitoare asupra minţilor slabe, epidemii întregi de halucinaţii vizuale ori auditive. Sate întregi alergau, după zvonul dat de un isteric oarecare, să vadă o Maică-Precistă ori un înger, care, — zicea istericul, — se arată in fundul unei ruine ori pe malul unei gîrle. Şi toţi vedeau ori toţi auzeau. In asemenea cazuri, doctorii au crezut că e bine să intervie, dar numai pentru a căută să arate bieţilor nebuni că se înşală, că e o simplă suggestie, că vedenia e rezultatul unei boale. Insă nu e acesta cazul cu spiritismul la noi. D. Hijdan, care s’a milostivit să ni-1 prezinte, — şi încă sub o formă pseudo-ştiinţifică,—a găsit de cuviinţă să uzeze de puterea socială pe care o are, spre a-şî răspîndi şi susţine credinţele. Se ştie că D. Hijdan e profesor universitar, academician şi membru în consiliul permanent al Instrucţiunei,—pentru ca să nu vorbim decît de aceste trei slujbe influente. In aceste calităţi, D-sa are la îndemînă tot corpul didactic, multe burse şi multe funcţiuni. Ce a făcut D. Hijdan? A trecut de la Katedor-spiritism la spiritismul propagat urbi et orbi. Ne-am pomenit deodată că D-lui nu se mulţumeşte să-şi petreacă serile învirtind mesele şi ascultînd ciocănele ingeniosului Cosmovici, ci a început să iasă la lumina mare a zilei, făcind o propagandă bolnăvicioasă. Ei bine, în ţara asta în care caracterele venale se întilnesc cu atîta uşurinţă, a fost de ajuns ca D. Hijdan să-şi arate slăbiciunea, pentru ca o sumedenie să se arunce a i-o susţine. Mediocrităţi incapabile de a trăi prin muncă cinstită, talente cărora nu le mai ajung banii, detracaţi cari nu aşteaptă de cît Un pretext spre a luă cîmpii, toţi au intrat în arenă. Ce s’a întîmplat atunci, am văzut-o cu toţii. Mai ales in pensionatele particulare, care au tot interesul să se pue bine cu oamenii mari de la Instrucţiune, spiritismul a ajiins o adevărată boală. Serile, în loc să fie ocupate cu prepararea lecţiilor, sunt prinse cu învîrtirea meselor. Se ameţeşte mintea bieţilor copii cu tot soiul de comedii, cu tot soiul de experienţe, bune pentru babe, dar dureros de primejdioase pentru copii. Nu erau de ajuns strigoii, stafiile, vîrcolacii şi toate celelalte nebunii cu care doicile şi mamele proaste zăpăcesc pe copii;—acum a mai venit şi spiritismul. Li se spune că mesele se ’nvîrtesc singure, că sufletul are nas, ochi şi alte găuri imateriale, că duhurile vin dintr’o lume închipuită şi se lasă să fie intervievate de bine-credincioşi; li se propagă un fel de credinţă care trece dincolo de spiritualismul obicinuit. Ce dar e de făcut? Nu-i aci un adevărat pericol pentru minţile fragede şi chiar pentru oamenii vîrstnici? De sigur că da, şi nu cred să egziste pedagog modern, pătruns de rolul lui, care să nu spue că sistemul acesta e absolut dăunător. Şi cînd pe lingă sminteala asta, mai adaogi partea şarlatanească a afacere!, uşor se vede dacă nu avem dreptul să înfierăm cum se cuvine procedeul spiritist. Nu se pasionează nimeni pentru chestiunile ştiinţifice, se socoteşte ca o crimă să fii profesor şi să te ocupi de chestiunile sociale; dar e foarte onest, e chiar un merit, să te ţii de spiritism, pentru ca să teei bine cu fakirul omnipotent. Cum dar să nu te revolţi? A ajuns in zilele noastre, că e destul să faci spiritism, pentru ca să capeţi o funcţiune, o bursă ori o avansare. A ajuns şi Ministerul Instrucţiunei şi Academia să fie puse sub un fel de paşalic spiritist, în faţa căruia trebue numaidecît să te pleci, dacă voeşti să-ţi capeţi vreun drept. Neîndoelnic, D. Hijdan e un filolog de valoare. In ramura aceasta,— mai mult sau mai puţin utilă, — în care nu se cere nici mult talent nici mult duh, ci multă muncă şi mult noroc, D-sa a făcut lucrări însemnate. Dar pentru ce se aruncă D. Hîjdău în fiîosofie, și încă într’un soii de filosofîe în care chiar capete ca al lui Crookes se zăpăcesc? Nu vede dumnealui că se expune să-i arătăm că nu-i nici mai original nici mai clasic de cît Moralescu și Prodănescu? Afară de asta, pentru ce D. Hijdan se apucă să lovească în dreapta şi in stînga in toate direcţiile literare, atunci cînd vede că direcţiile acestea nu se pot lăsă să fie tîrite pe povîrnişul în care mesele se învîrtesc şi minţile se răcnesc? ** * Spun unii că nu D. Hijdan e vinovat, ci aceia cari îl exploatează. Se poate, dar pe cită vreme Dumnealui e pus în fruntea atîtor instituţii, noi nu-l putem încă socoti ca iresponsabil. Şi iată pentru ce, oricît de crud ar fi să loveşti într’un bătrîn, trebue să ne facem datoria. O fi bun lucru respectul «perilor albi», dar nu pot respectă perii ăştia cînd îi găsesc în ciorba mea. Bătrînii, opt să se retragă la pensie și să ne lase ’n pace, ori, dacă ne plictisesc, să încaseze, ANTON hacai,bașa. ------------------------------g=lefi 3 .„TV ....I . ---------- GALERIA LITERARĂ cat. -flk-f ixtxt- Unul din cei patru din generaţia celor mari de la Iaşi: Eminescu, Conta, Lambrior, Panu. Intre aceştia patru, D. G. Panu ţine un loc distins. A debutat în publicistică pe la 1866, cînd a scris în Convorbirile Literare un articol istoric de o mare însemnătate, distrugînd pe vestitul Hîjdăă. Şî-a complectat apoi studiile în străinătate, tie unde s’a întors doctor în drept, ţţii se pare că şi n litere. A avut p rtengracţie, ale cârpea consecinţî le-a îndurat în tqată viaţa ; prea s’a aruncat cu totul în politică. Şi a intrat cu sufletul. A izbutit să croiască un drum brun în ziaristică, unde a adus o notă originală, care a făcut şcoală. A luptat în potriva elişeurilor şi te-a distrus. A luptat în potriva regimului de piuă la 1888, — şi regimul a căzut. Dar a îndurat nenumărate decepţii, crezînd un moment în toţi cîţî îi făceai curte, a ajuns să vadă în cele din urmă cine sînt Negoeşti, pe cari îî luase în serios. Şi atunci a lăsat politica militantă pe seama altora. Acum, ni se anunţă un adevărat eveniment: D. G. Panu e hotărît să ia direcţiunea literară a Luptei, a căreea conducere politică rămîne ziaristului de atîta talent, Const. C. Bacalbaşa. Lupta va fi astfel reînviată, ea va face şcoală. D. G. Panu e omul esenţialmente fără prejudecăţi. Nimic din gravitatea «sepulcrală» a «marilor bărbaţi». Un estetician modern, un mare talent beletristic, un om care va distruge de sigur multe prejudecăţi literare. Fără ’ndoială, apariţia sa în literatura militantă va însemnă mai mult de cît şapte schimbări de ministere, — toate ca unu. Cine vrea să cunoască uine !pe D. Panu, treime să-l vadă îi intimitate: e cel mai plăcut ţanşeur dip cîţi am întîlnit m Viaţă. Un om cu epre nu ţi se Urăşte nici zece ani. Şi, ceea ce-ţ face să apară mai curios, e tocmai originalitatea. Cînd o lume întreagă se ’itchiită la Shakespeare, D. Panu îi dovedeşte, — cu o logică, cu un nou simţ, cu un întreg magazin de cunoştinţe,— că Shakespeare putea fi nec plus ultra la 1570, dar nu în zilele noastre. Poate că şi din pricina originalităţeî acesteea, are vrăşmaşi cu duiumul. Şi parca văd pe mulţi necăjiţi pentru galeria asta literară, în care eu am pus cea mai sinceră admiraţie pentru cel mai sincer admirat. Semne particulare : îi plac cercurile în care toţi tac şi-l ascultă, nu poate suferi fumul de tutun, a tradus sonete din Petrarca, e senator pe nedrept şi înţelege viaţa sub toate aspectele ei. Autorii favoriţi : Dante, Dalloz, Henri George, Maupassant, etc. KLAPS. ---------____________________ AMINTIRE Era în seara ceea aşa frumoasă luna Şi-atît de visătoare, cum nu e ’n tot-d’a una; Era precum adesea, cuprinşi de fericire, O văd în vis poeţii, femeile ’n iubire; Iar de pe buze calde de-amanţi, în aiurări, Zburau uşor spre stele perechi de sărutări... Traileri. Duminecă 9 Ianuarie 1894, ora 2 p.m. întrunirepublică în care se va discuta : Votul Universal Bătaia în armată Partidele politice. Vor lua cuvîntul D-niî: A. V. Beldimann, Ioan Nădejde, V. G. Morţun, Al. G. Radovici, Const. Miile şi Anton Bacalbaşa. Cetăţenii capitalei sînt rugaţi să ia parte. VINERI 7 IANUARIE. .... ..m1111111111,1 M—IBWlWlMffiMOBm LITERATURĂ OFICIALĂ In sfîrşit, oficialii s'au hotărît să se deştepte din somnul cel de moarte, în care l-aruncaseră sinecurele. Eî s’au trezit şi... au făcut o poznă pentru care literatura romînă le va fi în veci recunoscătoare. Ce s’au gîndit neprihăniţii? Ţara romînească avea de toate: miniştri, prefecţi, bragagii, spiritişti, angrosişti, vaxologi; prin urmare, de ce n’ar avea şi clasici recunoscuţi?La lucru deci! Şi, nici una nici două, Ministerul Instrucţiunei publică o deciziune prin care, dintr’o dată, se stabilesc cari sunt autorii clasici şi cari trebuesc escluşi de la această înaltă demnitate. Ascultaţi: Ministerul, auzind pe consiliul permanent, a ales din operile autorilor : V. Alexandri, Bolintineanu, Donici, Gr. Alexandrescu, Cronicarii, Antim, Variam, Dosofteia şi Corezi, precum şi din Biblia din 1688 şi din culegerile de poezii populare, bucăţile ce sunt apropiate din punctul de vedere didactic. Cum vine vorba asta ? Consiliul permanent al Instrucţiei hotărăşte el autorii cari trebuiesc popularizaţi şi lasă de o parte pe cei ce nu-i convin. Consiliul acesta ştiţi din cine se compune? Din D-nii B. P. Hijdan, Jack Negruzi și.... C. Disescu!! Care va să zică, iată oamenii cărora li-i dat să ne judece literatura. Așa fiind, nu trebue să ne mirăm de loc de alegerea făcută. Dintre cronicari, D. Hijdan, — în calitate de fakir imponderabil, — nu are la stomac decît pe aceia cari reprezintă,,, credinţa-ştiinţă. N aţi văzut ? Dosofteia, Varlam, Antim, Corezi şi Biblia!! Parcă am mai avut noi şi alţi cronicari ? Şincaiu, Gr. Ureche, Miron Costin, Cantemir, Niculcea, Cogălniceanu, Zilot Românul, Radu şi Ştefan Greceanu, Nestor Ureche, Dionis Eclesiarhul, Petru Maior, Samuel Micu, (Klain), — toţi aceştia nu fac două parale. Ei nu cunoşteau nici măcar arta de a învîrti mesele şi subvenţiile. Căci toată daravera atîrnă de fakir; doar n’om avea pretenţia ca Jack Negruzi, ori C. Disescu, sa priceapă aseme- I nea năzdrăvănii. D. Negruzi pricepe aşa de puţin, încît nu ştie că a existat cîndva un literat cu numele Costache Negruzi. Cît pentru D. Disescu, Dumnealui e, în ce priveşte literatura, mai înapoiat ca Barbă-Albastră. Dar cu literaţii propriu zişi! Văzurăţi năzdrăvănie? Afară de Bolintineanu, Alexandri, Donici (cel care a plagiat pe Kriloflf) şi Gr. Alexandrescu, nu mai sunt alţii. Aţi auzit de Văcăreştii, de Konachi, de Beldimanu, de Boliac, de Nicoleanu, de Mureşanu, de Bălcescu, de R. Negruzi, I. Creangă, Depărăţeanu, Sihleanu şi de un oarecare Eminescu ?! Toţi aceia au fost nişte moftangii, împreună cu I. Eliade-Rădulescu, pentru că eî n’au ştiut să cînte ca Bolintineanu nici măcar atîta lucru : Armia maghiară ţar’a năvălit, Soarele văzînd-o a îngălbenit; Dar bătrînul Mir’cea nu se înspăimintă Ci cu-o mică ceată de voinici s’avintă. Nu că el voeşte ţara a scăpa, Ci va ca să-şi facă datoria sa ! Se ’nţelege, dacă n’aî făcut vacofoniî de astea, nu meriţi să fii clasic. Iar pentru ca să nu se strecoare vre-o erezie în operele oficiale, circulara Ministerului adaogă: Cărţile ast-fel întocmite vor avea aprobarea Ministerului. Operile însoţite de note literare, explicative ale textului vor fi supuse aprobărea Consiliului permanent. In cazul acesta operile se vor depune în manuscris sau în corectură. Editorii vor putea lua cunoştinţă despre părţile alese din fiecare autor la Ministerul cultelor şi instrucţiunei publice, direcţia învăţămîntului secundar şi superior. Lucrul e foarte lămurit. Vrei să faci o antologie, care să fie aprobată? Nu te ocupa decît de scriitorii admişi, iar notele despre dînşii supune-le aprecierei lui Disescu & Corn. Foarte frumos şi foarte interesant. E un gen nou de cenzură, pe care D. Disescu vrea să-l introducă pe cale indirectă, cu acea abilitate pe care numai dumnealui o cunoaşte. De acum încolo se va şti, deci, că nimeni n’are dreptul să scrie despre alţi autori decît despre cei iubiţi de paşalîcul Disescu & Co., — afară de cazul cînd vrea să risce ca să-i rămînă lucrarea ’n vrafuri! In prost hal am mai ajuns, vai de capul nostru! Şi-i plîng pe nenorociţii cronicari, pe cari compania asta îi judecă şi-i clasifică. Bietul Eminescu, — unul dintre escluşî, — a ştiut ce a spus în versurile lui: O, eroi! cari în trecutul de măriri vă adumbriseţî, Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ! ! Şi, cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii. Şi iac’aşa. Dac ’ar fi ştiut bietul Eminescu că o s’ajungă spiritiştiî şi guşaţii să-l scoată din rîndul scriitorilor, mai bine ar fi învîrtit mesele decît să ’nvîrtească «geniul limbeî romîneşti». Avem o singură speranţă : bieţii oficiali îşi ostenesc degeaba mîna şi mintea, —erte-mi-se egzagerarea aceasta. Pot să dea care ’ntregî de circulărî,—tinerimea nu se ia după literatura spanac, după literatura cu zgardă. Au încercat mulți mijloacele de suprimare, — dar ce e să rămîîe, rămîne; iar fakirismul se va întoarce la urma urmei, — în spanacul din care a eșit. Wunderkind. — ^—-----— Cine va face cea mai zie pe rimele: SPANAC,FRANTA, CLANȚĂ, BIRCUŢU, ŞUŢU, va primi ultimele ANECDOTE efi- Speranță. Ale tale dintr’ ale tale! CANMEL, DUPE PAUL ARNAULT — Acuma e bătrîn... Pe prispă Stă toată ziua, sau la vatră; Spre trecători mai nicî-o dată Nu latră... Cînd e senin și despre cringurî Adie vinul a răcoare, Se urcă pe bordeiu a lene Și stă la soare ... Copiii cheamă blind pe un El se retrage trist de-o part Privirea lui ce mulţumire împarte !... Tot satul ştie... şi cioban;; îşi povestesc ades la urlă, Cum a scăpat un miel, o dat Din gîrlă ... Prieten credincios de curte. Cînd mort de frig, cînd nea El nicî-o dată ’n altă parte N’a dezertat... Acuma e bătrîn ... Stăpînu In multe rinduri l-a gonit; El a plecat,—şi dup’o vreme revenit! Copii doar îl au în grije Şi o minghe ca pe-un bolnav El într’un colţ uitat s’ascun Tăcut şi grav... Dar noaptea uneori cînd li Pe frunze razele ’şi resfrîng . Urlînd aleargă trist pe cîmp Şi par’că plinge. NERVA. — SPIRITISM FOARTE Mi Nu o dată, ci de un milion spus că cifrele sunt nişte avocaţ cuenţi. Cine a spus asta întiia c om mare. Pe de altă parte, se ştie că , bine să te sprijini pe argumentate de vrăşmaşi. Aşa şi facem. O dată, Voinţa Naţională a vorbă nenorocită: ea a spus crescu a tras foloase din literati, Hijdan a folosit literaturei. Imediat destul de guvernamental, să ia la socoteală foloasele pe nul Fakir le-a tras din literalul vinovăţie imponderabilă, lata socoteala Timpului (26 )' Aşa este, D. Hijdan n’a tras şi r solut nici un folos din literatură şi rar veniturile statiduî nu i-a minjit pa D-sa, cînd îşi încheie budgetul a Leafa la arhiva Statului .... lei 8 Subvenţia de la M. S. Regele pen. Magnum Etymologicum » i Subvenţia de la minister, idem » 8 De la Universitate ....... » 8.18(i De la consiliul permanent. . . » 2.M De la Academie..................... . » 1. U)b Total general .... lei 3.. 680 • Mai puneţi la socoteală locuinţa ii luminatul, serviciul la arhiva Statuie si n noaşteţi împreună cu noi că într’adevii D [f i jd nu poate trage din literatură foloase mai de cît atît! Noi, ce să mai zicem? Ne midim - adăogăm că nota din Timpul nu plectă : în ea nu se vorbeşte uimitic toat comisiunile şi de toate diurnele , care încasează în mod foarte ponderabil «maginitul din nemărginire» B. P. Hijdâu. Apoi un om care crede serios că orice..., noaptea cu duhurile din ceea cm are hal să se ocupe ziua cu tot soia! de l casări materiale, ca un burtă-vie iau care ? ■JEn-oîo.