Adevěrul, mai 1901 (Anul 14, nr. 4222-4251)

1901-05-24 / nr. 4244

Joul 24 Main 19012 IMPRESIUNI şi PALAVRE Florea deşertului Era o noapte senină şi poate că şi fe­ricirea sufletului nostru îi­ dădea o mai multă strălucire şi­ pace. Şi în noaptea acea cu lună plină şi cu atit ca stele—afară poate de steaua noastră—noi ne-am­ iubit. Ne­am iubit plimbîndu-ne prin tăcutele uliţi ale vechiului oraş, ne-am iubit pe puntea rîului în care luna trimetea plăci scîn­­teetoare de lumină, ne-am iubit ră­tăcind de-a lungul apei, singuri sin­gurei, în această imensitate brună a na­turei, ne-am iubit ast­fel căci dragostea noastră a fost pur intelectuală, numai sufle­tele noastre s’au iubit, prea superiori ca să punem sfîrşit prozaic unei patimi care nu era menită să fie ca toate e­le trecătoare, ca toate cele omeneşti. Şi cu toate acestea, vezî, dragostea noastră, nici aşa n’a avut nici un rost. Cînd mă gîndesc la ea, înainte-mî apare o cîmpie întinsă, întinsă, arsă de soare şi bătută de vînt dogoritor şi puternic. E stepa pustie în care la orizont nu se vede locuinţa, nu se vede umbră de arbori, nu se vede nimic de­cit întinsul des­­nădăjduitor, fără de margini, fără de apă, fără de viaţă. Şi totuşi uite o floare a răsărit. Natura ciudată a aruncat se- Biînţa ei aici şi cu toate că n’a udat o ploaia, cu toate că a ars’o căldura şi vîntul fiebinte, cu toate că n’a cunoscut dulcea răcoreală a arb­relui proteguitor, a crescut biata floare aici, minune între mi­nuni, floare de deşert cu mii de colori delicate şi plăpînde. Nu sínt vii nici una, din potrivă nuanţele ei sínt şterse, dar ce gingaşe sínt, ce dulci, cum se pierd una în alta şi în toate dominînd mauvul... Răsărită în deşert, crescută în deşert, bătută de vînturi şi arsă de soare a crescut biata floare dar a durat aceea ce durează aceste flori. Furtuna i-a rupt fără de milă petalele ei strălucitoare de frumuseţă, şi le-a împrăştiat în cele zece părţi al­e deşertului—fluturi fără de viaţă— minate de­ viat şi duse cine ştia să soar­bă apa vre­unui rUL, departe, departe şi acum cînd nimic nu le mai poate reînvia. Căldura a uscat tulpina, rădăcinei i s'a perdut viaţa şi de acum floarea deşertu­lui moartă va fi. N'a apucat nici măcar seminţele să i se coacă, să le­ea vîntul cel puţin şi pe ele, să le risipească în cel­e zece părţi ale deşertului şi la a­­nul, din nou în deşertul fără de apă şi fără de umbră să răsară alte zeci de flori care la r­odul lor să dea naştere la alte auto şi ast­fel floarea dulce a deşertului să renască în alte flori şi aşa în fie­care an pînă ce ochiul călătorului rătăcit să se o­­prească nu pe deşertul întins şi pe o singură floare ci pe lanuri întregi de flori. Nu, nu, floarea deşertului a murit cum s’a născut, singură în mijlocul cîmpiei arse de soare şi bătuta de vînt, a murit floarea deşertului pentru că întocmai cum şi dragostea noastră s’a născut în sufle­tele sfirşite, obosite, ea s'a născut în pă­­mîntul arid al pustiei. Şi totuşi noaptea iubire! noastre îmi vine veşnic în minte ca un tabloid feeric, ca ceva din poveste şi în colţul fiinţei mele a rămas goltocul care era rezervat a­­cestei iubiri. El mă doare dese­ori ca o rană vechie, pe tine sigur şi mai mult dare za­darnic a plînge floarea deşertului cînd oui şi ce ar fi tot aşa a fost mai bine de cît durerea unită cu durere, plînsul, cu lacrima, decît jalea soră de cruce cu tristeţea pentru ca apoi la urma urmei din sufletele noastre obosite să scoatem supremul strigăt al deşertă iunei chiar şi a iubireî! Chiţibuş, norocit şi a murit. O fată de 16 anî s’a sinucis luînd arsenic. O femee de 33 anî s’a ucis cu acid carbonic. O chelneriţă de 23 ani a sărit din catul al patrulea şi şî-a rupt şira spinăreî. Toate acestea într’o singură zi. A doua zi şease persoane au fost internate din cauză de nebunie primejdioasă. Trei oameni au declarat că sint Adam, unul a zis că e antichrist și altul in sfîrșit— ca culme—că e Dérouléde. Bun de tot! rog să crez! în dragostea tatălui tău pentru tine. Napoleon­». —Sticla despre care se vorbește in scrisoare era pe a­­tunci o invenție nouă. Ea era umplută cu un lichid care expuse razelor soare­lui, s’ar încălzi foarte repede. Invenţia n’a dat roadele la cari lumea era în drept să se aştepte şi azi nici nu se mai pomeneşte de ea. O carte de Krueger.—Din Amster­dam se scrie : Preşedintele Transvaalu­­luî Krueger lucrează retras în camerele sale la o carte. Se spune că apariţia a­­cesteia va pune pe mulţi englezi cu­noscuţi intr’o situaţiune­ foarte neplă­cută. Preşedintele vroeşte să spună pe şleau tot ce ştie, fără a ţine în seamă complicaţiunile la care ar putea da naş­tere afirmaţiunile sale. Natural că lu­crul se ţine în secret şi că această car­te ,nu va apare cită vreme războiul mai durează. O prim-ministru ca profesoară. — Doamna Karaweloff era profesoară la o școală de fete din Sofia, cind s’a mă­ritat după Karaweloff. Ea a iubit insă prea mult profesiunea ei, așa că n’a re­nunțat la ea după căsătorie. Karaweloff a devenit ministru, apoi­­prim ministru, dar nu mai puţin soţia lui a rămas credincioasă­ profesiunea sale şi astăzi încă ea se duce cu aceiaş exactitate şi mo­destie la şcoală pentru a-şi îndeplini misiunea. CÂRŢI şi REVISTE Revista ilustrată enciclopedică „Ga­zeta Săteanului“, No. 8 din 20 Mai 1901, anul al XVIII-lea, are următorul sumar: Agricultura şi industria, ***. Composi­­ţiuni furagere, C. Sandu. O scrisoare de la Muselim-Selo, G. Coşbuc. Ne deschi­dem ochii. *. Informaţiile agricole, N. Con­certul d-lui D. G. Chiriac, Ascultător. Originea armelor de foc, S. N. Domnul ministru de Agricultură la Ferma din Slobozia-Galbenu, Reporter. Știri diferite agricole, D. Sfaturi gratuite, Diverși. Bi­bliografie. Miscellanea : O plantă contra Ladbarer . Cum se păstrează mai bine fruc­tele- v Lignita în Germania; Lecuirea po­jarului prin lumină roşie; Soarele şi ra­sele omeneşti; Maşina de cules litere in Bucureşti, N. Rubrica Săteanului; Fără cununie, dramă in 2 acte şi 2 tablouri, S. Nicuteau. Sfaturi doftoreşti, Moş Stan. Vorbe înţelepte, din cele adunate de d. I. A. Zanne. Ilustratmni: Pădurea domenială de la Bftttovoeşti (Dolj): Pădure bătrînă da ste­­jar pedunculat.—Pădurea domenială da la Stubeni (Dolj): Pădure veche de Quercus con ferta.—Pădurea domenială Cocorăscu­- Mislaa (Prahova): Quercus robur. Teatre - Concerte - Petreceri —Sub patronajul pricesei Valentina G. Bibescu, are loc Vineri, 25 Mai­, din con­cert dat de personalul corului bisericeî „Domniţa Bălaşa“ condus de d. D. The­­odorescu, dirigintele corului. O aerată liceeană Asistăm de cît­va timp la o emulaţi­­une îmbucurătoare, se întrec par­că li­ceele noastre între ele pe cale culturală, artistică şi de bună organizaţiune mili­tară. Educaţiunea tineretului începe a fi înţeleasă şi organizată inteligent şi me­todic. Eminentul profesor Const. Banu şi-a luat sarcina frumoasă de a grupa elevii liceului Matei Basarab într’o societate, în scop de a le forma sentimentele de sociabilitate şi de a-i stimula în îndelet­niciri ştiinţifice, literare şi artistice. Abia cîte­va luni au trecut de la întemeere şi atît de frumoase şi de surprinzătoare re­zultate a dat gruparea. De la producţiunile lor de Simbătă seara, liceanii au trecut la producţiuni publice şi în seara de 20 Mai­, în sala Liedertafel, ne-a fost dat să ascultăm un program bogat. Conducerea artistică a avut-o de prof. Take Popescu. Imnul regal executat de liceani, voci şi violină, sub conducerea excelentului prof. Take Popescu, era mişcător şi întreaga sală l-a ascultat în picioare. Moartea lui Fulger, de Coşbuc, a fost zisă de d. Ionescu-Mihăeşti, care a emo­ţionat întreaga sală cu accentele superbe ale vocei sale. , D. E. Tine ne-a incîntat cu două bucăţi pe violoncel: Berceuse de Godard şi Le léve de Gatlerman. Este un talent remar­cabil D. Tine. Corul din Trovatore exe­cutat de licean! a fost bisat. D. Al. Mi­­hăescu, ne-a zis mai multe anecdote cu un haz nespus şi un umor neîntrecut. Rechemat de nenumărate ori, obosise cu desăvîrşire. Partea II-a s’a început cu o bucată de iFaure: Crucifix, cîntată de d. prof. Take Popescu. Sala întreagă mişcată de fru­museţea vocei acestui eminent artist a bizat bucata, nu s’a putut alt-fel. D. Ma­­salaki ne-a încîntat cu Danse Tzigane de Naches pe violină. Am ascultat apoi pe d-ra Eug. Cerchez, care dădea graţios concurs. Technică mi- i minată în. Balada sol. min. de Chopin. Aplauzele nu i s’au menajat. Doina de d. Take Popescu, executată în cor de elevi, a fost de un efect irezis­tibil. Bizată şi autorul rechemat de mai multe ori şi aplaudat sgomotos. Cîte­va scene din Căsătoria silită de Moliere ne-au fost date de elevii Miha­­lescu şi Locusteanu. Mărturisesc că am rămas surprins de talentul extraordinar al acestor doui tineri. Sganarolle, Pan­­cratius şi Marturius, ne-au fost înfăţişaţi de doui artişti iar nu de doui elevi de liceu. Le trimitem felicitările noastre. Dansuri naţionale executate minunat de d-nii Savu, Angelescu, Becheru, Zam­­firescu, Popescu, Euăceanu, Gioroceanu, Dumitrescu, au încheiat serata. In urmă s’a dansat cu vioiciune pînă tirziu. A fost o serată înălţătoare sub atitea privinţi. Felicităm călduros pe d-nii profesori Banu şi Take Popescu pentru sarcina frumoasă ce şi-au luat de a forma din elevii liceului Matei Basarab tineri să­nătoşi, de caracter şi cu cultură aleasă, d’Orage. Din toată lumea Pedeapsă post-restant.— Zilele a­­cestea trebuia să se judece la Berlin un proces privitor la un furt comis de un individ care reuşise să scape din mina poliţiei. Inchipuiţi-vă mutra procuroru­lui cînd in ziua cind era fixat să aibe loc procesul, se pomeneşte cu o scri­soare semnată de hoţ, prin care acesta işî cere scuze că n’a venit în persoană şi cere ca sentinţa şi pedeapsa să i se comunice post-restant. Căldura la Paris.— Căldura la Paris a avut efecte dezastruoase. Mul­tora li s’a urcat la cap. O mulţime de inşi au fost internaţi pentru grando­manie şi alte nebunii. Un soldat şi o tinără femee s’au­ aruncat in Sena şi au­ murit de înec. O calfă de măcelar a luat arsenic din cauza unui amor ne­ F­ELORTMI Lulu Napoleon.—Se ştie că unicul fiu al lui Napoleon IIi a murit victi­­tima a zuluşilor africani. Bonapartiştiî îi păstrează pînă astăzi o frumoasă a­­mintire, şi sînt unii cari adună tot ce se referă la viaţa lui. Printre aceştia se află abatele Misset care a alcătuit chiar un fel de muzeu. Lulu avea fan­teziei şi gust. Era întru cît­va artist. Dacă te uiţi la desemnele şi scrisorile lui, apoi eşti dispus* să crezi chiar că a avut o dragoste romantică cu lucră­­toarea londoneză Ch­riotta Watkins. Iri muzeul lui Misset găsim scrisorile ori­ginale pe cari Lulu le-a primit de la tatăl său, de la bunică-sa contesa Mon­­tijo, de la prinţesele Matilda şi Clotilda, şi de la mulţi fruntaşi ai celui de al doilea Imperiu. Una din aceste scrisori o reproducem aci. Ea este scrisă de mina împăratului, datată Saint Cloud 9 Septembrie 1866 şi adresată fiului său care pe atunci în vîrstă de zece ani, se afla la Biarritz. «Scumpul meu copil! «Mi-ai făcut mare bucurie cu scri­soarea ta, care ’rai dovedeşte că te gîndeşti la mine. Ce mă priveşte pe mine, gindurile mele sint mereu la tine, şi mi e dor ca să te îmbrăţişez iară. Sărat Claude e pustiu de la plecarea ta. Eu lucrez toată ziua, şi seara jucăm biliard sau citim cite­ ceva. Munca pe care ara isprăvit-o m’a interesat mult pentru că am găsit chipul ca in timp de războiu să am un milion de soldaţi fără a face mar! cheltuelî. Sper că ai primit vînatul ce ţi’l-am trimes. Azi iţi trimet o sticlă care face ca in tim­pul de trei ore să fiarbă o oală cu car­ne, dacă pui sticla şi oala la soare. Ră­cnit cu bine scumpul meu copil, şi te pentru rănire şi de către Curtea de apel din Craiova la un an închisoare pentru furt de cai, a cerut tribunalului de Dolj a-i contopi ambele pedepse. Tribunalul de Dolj îşi declină însă com­­petinţa şi trimete afacerea înaintea furţei de apel din Craiova care ase­menea îşî declină competinţa. Curtea de casaţie secţia II judecind această chestiune a stabilit în şedinţa de erî următoarea jurisprudenţă: in­stanţa care a pronunţat ultima sentinţă este singură în drept a contopi mai multe pedepse, şi deci trimete afacerea înaintea furţei de apel din Craiova. Din ce in CB revista Moda Ilustrată e mai variată şi ca cuprins literar şi ca bogăţie de modelele pentru toalete şi pă­lării de vară. Ori­ce femee cît de modestă sau cît de elegantă, are nevoe de detalii pentru cele mai sim­ple costume. Cumpăraţi dar Moda Ilustrată care costă nu­mai 20 Bană. CURŢI SI TRIBUNALE *­­ Afacerea Tom­a Boga Eri s’a urmat cu continuarea dezba­terilor în această interesantă şi zgomo­toasă afacere. Cel d’iniiiu a luat cuvin­­tul d-1 Dissescu, care in puţine cuvinte face resumatul pledoariei d-sale pro­nunţată în şedinţa precedentă şi susţine valabilitatea căsătoriei lui Tom­a Boga, conform legilor ungare, şi aduce în fa­voarea acestei teorii mai multe citate din autori străini. D-l avocat Barozzi în pledoaria d-sale spune că intr’un stat civilizat şi suve­ran nu se poate admite a se face un act contrariu legilor acelui stat şi de aceea căsătoria lui Tom­a Boga nu este valabilă nefiind făcută conform legilor fărei noastre, care prevede căsătoria ci­vilă. In privinţa numărului membrilor con­siliului de familie d-sa spune că nici un text de lege nu limitează numărul lor şi deci tribunalul nu poate fi făcut vinovat pentru faptul că a numit șeapte persoane in acest consiliu. Deci partea adversă n’are nici un drept nici in această privință. D-sa spune că familia lui Boga vrea ca averea minorei Olga Boga Sturdza să fie administrată de consulul austro­­ungar, ceea­ ce nu se va întimpla. Se acordă cuvintul d-lui procuror,­­ D sa spune că apărătorii ambelor părţi în pledoariile d-lor s’au servit de Texte de legi străine şi declară că cu toate că nu e datoria d-sale să cunoască legile străine totuşi le-a studiat, însă nu­­două zile n’a avut timpul suficient de a le studia bine. După această declaraţie d-sa intră în subiect şi constată că părţile în acest proces nu fac alt­ceva de­­cît îşi con­testă reciproc drepturile de rudenie. După legile austriace o căsătorie ce­lebrată înaintea preotului pare a fi va­labilă, însă in cazul de faţa fiind con­tractată intr’o ţară străină d-sa susţine că nu este valabilă de­oare­ce loveşte in interese de ordine publică, căci la noi căsătoria civilă este obligatorie îna­intea căsătoriei religioase şi legea pre­vede pedepse pentru preoţii de ori­ce rit cari ar celebra o căsătorie contrariu acestor dispoziţiunî. Pentru aceste consideraţiunî d-sa este de părere că căsătoria lui Torna Boga nu este legitimă şi deci este părinte na­tural al Ghiselei Boga. Insă după legile ţârei noastre părinţii naturali nu sunt socotiţi ca rude şi deci aici Torna Boga nu este nici o rudă cu Olga Boga Sturdza şi nici membrii fa­miliei lui Boga nu sint rude cu dinsa. In privinţa faptului susţinut de Toma Boga cum că nu cunoştea legile ţărei şi deci a făcut o eroare, d-sa nu poate­­ admite ca la 1883 dinsul să nu fi ct­­­unoscut legile tarei in care locuia de la 4870. D-sa mai susţine că rudele adoptato­­­ruluî nu sînt tocmai streine cu adop­­­tata. In urma acestor discuţii Curtea de­clară dezbaterile închise şi obligă pe părţi a depune concluziuni srise şi a comunica textele de Legi străine spre a putea fi consultate şi amină pronun­ţarea sentinţei pentru Mercury 30 Maini­c. Un atentat la pudoare Individul Micloş Ivanoviei făcindu-se vinovat de atentat la pudoare săvîrşit din luna Iulie 1900 asupra fiicei sale Florina Ivanoviei, un etate mai mică de 14 ani. Curtea cu juraţi din Galaţi l-a condamnat la 10 ani reclusiune. Condamnatul a făcut recurs care s’a înfăţişat erî înaintea Curţeî de casaţie secţia II-a care i-a respins recursul in lipsă. O regulare de competinţă Individul C. Vorvora fiind condamnat de către tribunalul Dolj la o lună închisoare Ediţia de dimineaţa INFORMATIUNI L’Indépendance Ronmaine nu mai vorbeşte nimic de soluţiunea afacerei Collar­d, iar Voinţa Naţională a sus­pendat polemicele în aceasta chestie. Asupra desminţireî noastre catego­rice date organului francez cum că guvernul a ajuns la o tranşare a a­­acestei afaceri, ziarele guvernamen­tale tic. In consiliul de miniştri care s’a ţinut ori, s'a discutat din nou înlă­turarea executăreî deciziei fără însă a se lua vre-o hotărîre. Chestiunea e încă departe de a se termina şi guvernul întimpină zilnic dificultăţi în rezolvirea ei. Aseară la orele 5 s’a ţinut un consiliu de miniştri­ la ministerul de externe sub preşedinţia d-lui D. Sturdza. Aseară s-a întrunit la ministerul de interne comisiunea farmaceutică şi a discutat mai multe chestiuni de ordin profesional. D. N. Racovitză, doctor in chimie, şi-a trecut era examenul de liberă practică în farmacie. Juriul a felicitat pe distinsul chimist pentru succesul obţinut. D. Petrini-Galaţi, directorul serviciu­lui sanitar superior, a înaintat d-lui ministru de interne un raport asupra rezultatului insprecţiunea ce a făcut-o filtrelor de la Bleu, spre a se încredinţa de starea higienică a apei din Ca­pitală. Ministerul de interne a adresat mi­nisterului de externe un raport prin care-î comunică că la noi in ţară nu se află nici un supus­ Ungur printre bolnavii de lepră. Aceasta in urma informaţiunilor pe cari le-a cerut consulatul austro-ungar. In judeţul Prahova s’au ivit la rapiţa şi griul din mirişte nişte gindacî cari le distrug. Intre acţionarii societăţei cooperative «Consum» domneşte o mare nemulţumire­­contra consiliului de administraţie al acestei societăţi in urma celor petre­cute la adunarea generală a acţionari­­­­lor care a avut loc Duminică. Consiliul de administraţie, recunos­­cîndu-se vinovat de neglijenţă, a trecut din bilanţ sumele sustrase de fostul comptabil Tretinescu la contul perso­nal al membrilor acestui consiliu, deci ,consiliul, se recunoştea responsabil de sumele in cestiune. Totuşi citî­va ,membrii evident împinşi de cei din consiliu, au propus a­dunărei generale ca furtul lui Tretinescu să-l suporte toată societatea, ceea­ ce acţionarii au respins. Apoi la alegere consiliul de adminis­traţie a întrebuinţat toate ingerinţele­­posibile spre a fi reales în complectul sau, aşa ca să nu mai pătrundă in consiliu membri noui. Ca dovadă de ingerinţe putem spune că buletinele de vot aveau in cap numele celor traşi la sorţi din vechiul consiliu, cu adausul «aceştia pot fi realeşi» ! Aşa s’a reales­­vechiul consiliu, iar candidaţii noui au căzut cu respectabila cifră de 50 voturi. Se comentează foarte rau această tendinţă a consiliului de a impedica să pătrundă in sinul sau elemente noui. Comitetul care a fost ales pentru a se ocupa cu ridicarea unei statui fos­tului director general al C. F. R. Duca, a hotărit ca să aşeze această statue care e gata, in faţa gărei de Nord. Statuia a costat după cum se ştie 40.000 lei. D. Al. Beldiman, ministrul ţarei la Berlin, a obţinut un concediu. ia „Adevearul l» sate“. Acesta este titlul unui nou ziar care va eşi in ziua de 1 Iunie in e­­ditura A­deverului şi tot sub direcţiu­nea d-lui Const. Mille. Adevĕrul la sate va fi după titlul său un ziar curat ţărănesc, îndelet­­nicindu se cu afacerile ţărăneşti, cău­­tind să fie lampa care să lumineze minţile întunecate ale sătenilor. E a­­tita întuneric în aceste minţi, e atita nedreptate în ţară, atît de mult e de făcut, că trebuie o anume­­ îndeletni­cire de cestiune­a ţărănească. Sătea­­nul are drepturi şi habar nu are de ele, drepturi pe cari dacă le-ar în­trebuinţa ar mai fi un început de lumină înaintea ochilor săi. E vorba de a’i arăta că se poate aduce acum de­o­cam­dată domnia legilor şi că pentru aceasta trebue puţină muncă şi deşteptare. Adevărul la sate pe lingă aceasta va fi o călăuză in viaţa de toate zi­lele a ţăranului. Ii va da sfaturi folositoare în traiul sau, îi va des­chide ochii asupra a o mulţime de lucruri care se pot face chiar acum şi spre folosul lui, numai incercînd. Va fi deci un fel de oatechizm al să­tenilor. Nu vom lua iasă lucrurile prea in mare. Adevărul la sate, acum de­o­cam­dată, va eşi de două ori pe lună şi cum legăturile noastre cu satele sînt mai cu seamă în Teleorman, pe care directorul nostru îl reprezintă și parlament, Adevărul la sate va începe prin a fi monitorul interese­lor acestui judeţ. Preţul abonamentului pe un an de zile va fi de 3 lei. Redacţia şi admi­nistraţia, 11 str. Sărindar, Palatul Adevărului. Crima de la Seminar­ul Central: — Amănunte complecte — Am vorbit in numărul de erî, despre crima de la seminarul central săvirşită de italianul croat Paulo Bobini. Faptul se cunoaşte : Rizi Ferdinand care lucrează la construirea clădireî seminarului cen­tral încă neterminată, a fost găsit mort cu trupul plin de vinătăi, cu carnea deslipită de oase, din cauza unor groaz­nice lovituri de ciomag,dintr’una din odăile unde locuia cu alţi fraţi de me­serie ai lui. Cine a săvîrşit această crimă, a fost întrebarea pe care şî-a pus-o parchetul şi poliţia, şi pentru căutarea autorului crimei s’au depus cele mai mari stă­ruinţe, cari la urmă au fost încoronate i de succes. Eri d. a., la orele 2, am făcut o an­chetă la faţa locului, pentru a cerceta i asupra acestei crime. Iată amănuntele­­cele mai complecte pe cari le-am cules. La seminarul central După o jumătate de oră de la pleca­rea mea am ajuns la seminarul central, o impunătoare clădire cu schelele încă neridicate, ceva mai departe de grădina şi berăria Bragadiru. Curtea seminarului era inundată de studenţii din seminar şi de personalul care lucra la terminare­a construcţiunei. Mi-a fost uşor lucru ca să pătrund in camera unde se afla încă corpul nefe­ricitului italian mort sub loviturile unui ciomag, date de un tovarăş al lui. In a­­cest moment tocmai sosise la faţa locu­­llui d. procuror Obedeanu şi d. judecă­tor de instrucţie I. Th. Fiorescu, cari insă faceau cercetări înăuntrul semina­rului, după ce vizitaseră odaia crimei. Pecejile de la uşe erau ridicate. Am intrat înăuntru : o odae nouă, încă ne­tencuită. Pe scinduri două mari saltele de pae şi încolo nimic. Intre cele două saltele, zăcea nemişcat bietul Rizi Fer­dinand, cu picioarele strinse unul lingă altul, cu o mină pe piept, cu obrajii galbeni-vineţî şi cu ochii deschişi. E o figură de italian cu ochii albaştri, cu o mică barbă şi cu figura smeadă. In o­­chii lui părea că citesc o evocare a dul­ce! patrii.. Pe trup nu se vedeau de cit vinătăî aproape negre, urmele a zeci de lovituri puternice cari îl sfărm­a­­seră. Pe spate, carnea ii era deslipită de oase, şi singe cursese de aci. După ce am căutat să-mi întipăresc bine n minte figura lui Rizi, am închis uşa şi am eşit pentru a începe cercetările. Băiatul Bucur Bratu Intîlnesc pe un băiat anume Bucur­­Bratu, in vîrstă ca de 15 ani, care lu­cra şi el la bina. Era singurul mai în măsură de a mă pune în curent cu cele ce se ştiau asupra crimei. II chiem aproape de mine, şi băiatul imi spune următoarele : «Azi de dimineaţă pe la ceasurile 5, trecind prin sala cea mare a seminaru­lui, l’am zărit pe Paulo Bobini, italia­nul care a fugit, pe cind era în odaia lui Rizi, cu cămaşa ruptă bucăţele pe dinsul. Din odaia lui Rizi el a intrat într’o altă odae unde şi-a schimbat că­maşa. Era speriat. După cîte­va clipe­­lam văzut plecind din seminar. După vreo jumătate de ceas, am aflat că Rizi Ferdinando a fost găsit omorit in odaia unde dormise“. A de vérülbte Fione Pedro Găsesc pe un alt italian Pione Pe­dro, care petrecuse în seara precedentă cu italianul dispărut şi cu alţi doi to­varăşi. Pedro era arestat. Am reuşit to­tuşi să pot vorbi cu dinsul. Iată im­portantele declaraţion­ pe cari mi Ie-a făcut : «Eri la 11 juni. dimineaţa, am plecat de la seminar cu Rizi Ferdinando, Gio­­vezini Luigi şi Mandolini şi am mers la circiuma din colţ cu calea Rahovei, la d. Ghiţă Manolescu. Aci am petrecut pînă noaptea la orele 10 jumătate. Nu aveam la noi de cit 2 lei ai lui Paulo Bobinţ şi alţi cifi­va. Am jucat cărţi pe vin, pentru ca să ne petrecem mai bine vremea. Rizi Fer­­dinando, bietul nostru prietin mort, a stat lipit mai mult de Paulo Robini. La 10 jum. noaptea, am plecat de la cir­ciumă, eu și cu Mandolini mai înainte insă cu vre-o oră. Eu m’am dus in o­­daia unde dormeam, iar Mandolini nu a luî. După o oră aproape, aud din odaia mea pe Rizi Ferdinando şi Bobinţ cum cintau marşul italian prin curte. Se intorceau *de la circiumă. In colo n’am mai au­zit nimic. Dimineaţa însă cînd m’am deşteptat, mi s’a spus da către tovarăşii mei ceî­­l’alţi că Rizi a fost găsit omorit, şi că Bobinţ a dispărut, unde nu se ştie. Beţi nu erau toţi, fiind­că nu avuse­serăm bani destui ca să bem. Rizi, nu era de loc beat, şi nici Paulo Bobinţ. M’am mulţumit de­o­cam­dată cu ce mi-a spus Pione Pedro, şi l’am lăsat dindu-i ceva bani drept mulţumire. Uichai paznicu Al treilea pe care l’am luat in cer­cetare, a fost paznicul seminarului, Mi­­chaî Baloiu, care mi-a fost de asemeni de mare folos. Iată ce am putut afla da la acesta : «Pe la orele 12 noaptea, vine la poar­tă unde mă aflam eu­, italianul Toma, și-mi spune că cei doi italieni cari au venit acasă cei din urmă, se bat înăun­tru; m’am dus la ei să-î văd : l’am gă­sit pe Paulo Bobinţ cu o bucată de lemn ca de un metru şi jumă­tate, groasă cît piciorul, cu care lovea în Rizi Ferdinand care era aproape in nesimţire. «Ge-ai cu el mă, de-l loveşti aşa», l’am întrebat eu. Bobinţ mî-a răspuns că i-a rupt cămaşa, şi il va bate pînă ce îi va face La loc cămaşa, i-am spus atunci să-l lase in pace, că i-o va plăti a doua zi, lucru pe care îl spunea şi Rizi trugindu-se de călăul sau să-l erte.­­Cu mare greutate Paulo Bobint l’a lă­­­sat L’am dus atunci intr’o alta cameră,­­şi l’am pîndit pină ce s’a culcat. Dimi­­meaţî cind am plecat de la seminar,­­ Bobinţ nu se sculase încă, iar Rizi afla­sem că a fost găsit mort. Masări pentru prindere Din cele ce mi-au spus cei trei inşi, nu mai era de discutat că criminalul mizerabil e Paulo Bobinţ. Pe cind ter­minasem cercetările mele aci, aflu că ambii magistraţi, d. judecător de instruc­ţie I. Th. Fiorescu şi d. procuror Obe­deanu, plecaseră la un oficiu telefonic, spre a da instrucţiuni comunelor în­vecinate pentru prinderea lui Bobinţ, dacă se va fi refugiat cum­va prin judeţ. Am mai mai putut afla că d. procuror Obedeanu încă de dimineţă expediase citî­va agenţi de poliţie pe la toate lo­curile unde lucrează italieni, pentru a da de urma criminalului. In acelaşi timp d-sa trimesese sub pază pe italianul Mandolini care fusese la chef cu cei­lalţi italieni, pentru ca să-l recunoască pe criminal, dacă il vor găsi din întim­­plare. Pînă la această oră nu se obţi­nuse insă nici un rezultat. Arestarea criminalului M’am hotărit să colindez marginea Bucureştuilui. Am trecut în şir toate fabricile cari imprejmuesc Capitala. Ajung­ la secţia 30 tocmai la orele 3 luni. Abia sosit aci, şi aflu că de­ la po- i liţie s’a comunicat ştirea că ucigaşul Paulo Bobinţ a fost prins, şi a fost ex­pediat la secţie de către şeful sigu­ranţei, cu o trăsură. M’am dus să’l in­­­treb pe criminal. lată-l in sfîrşit că soseşte intr’o tră­sură, păzit de un jandarm şi de comisar de siguranţă Ştefănescu. Criminalul e­­introdus în secţie, unde deja sosiseră d. iFlorescu şi d. Obedeanu. Afară în stradă, staţiona un public I numeros, care aflase că omoritorul a­­ fost prins. 11 privesc bine. De statură potrivită, gros, un cap de viţel, o perfectă ase­mănare cu Boiciu Rief omoritorul lui Fitowski,—îmbrăcat prost, în cap cu o pălărie, cu picioarele goale. O figură de bandit. Mi-a fost imposibil să pot vorbi cu dinsul de­oare­ce a fost imediat in­trodus în cabinetul comisarului d. Tataru, care a luat o parte activă la conducerea anchetei pentru descoperirea crimei. Declarațiunile criminalului Am putut afla că criminalul a măr­turisit in totul fapta. El a spus că ve­nind pe drum de la circiumă cu Rizi Ferdinand, au intrat în curtea semina­rului amîndoî și s’au îndreptat spre o mică blană îngustă de 25 c. m. pentru a se urca în odăile lor de dormit. Dinsul mergea îainte iar Rizi mai in urmă. De­odată Rizi il apucă de cămaşe şi îl trage în cît căzu jos de pe b­an şi îşi rupse cămaşa. S’a urcat şi el sus. Rizi a plecat la circiumă din nod ca să cumpere vin, şi el l’a aşteptat pînă ce s’a întors. Asta a fost pe la orele 12 aproape. Rizi s’a înapoiat de la circiumă, și a intrat să se culce. Criminalul s’a dus după dinsul. In odaie era întuneric, in afară doar de lumina pe care o arunca luna prin fe­restre. A luat un par pe care l’a găsit os, în sală, și l a lovit pe Fttzi pină ce nu a mai putut să strige. In acest timp a sosit paznicul seminarului care a in­trat la dinşii şi l’a scos pe Paulo Ro­­bini afară. Acesta lăsase ciomagul înă­untru. Cele petrecute la ziuă Paulo a plecat de s'a culcat într’o altă odae, şi la ziuă, pe la orele 5 s’a sculat, şi s’a dus în camera unde il bă­tuse atit de cumplit pe Rizi, ca să-l vază. Dar Rizi era mort. Temindu-se să nu fie arestat, Paulo a fugit, după ce a luat o cămaşă mur­dară dintre nişte sau cu ciment cari se găseau în odaia lui Rizi. Fuga la Malmezon Paulo Bobinţ a fugit in­spre Malme­zon. La amiază n’a mincat nimic, fiind­că nu avea nici cinci parale. La orele 1 jum., Bobinţ,, zăreşte ve­nind spre el pe tovarăşul­ său Mando­lini împreună cu doi inşi. A bănuit că îl căuta şi pe dinsul, şi a încercat să fugă. Unul dintre agenţi a strigat însă la dînsul zicindu-i să stea. Paulo se făcuse galben ca ceara, şi tremura. Agentul Ta luat de guler şi l’a dus ast­fel pînă ce a întâlnit un ser­gent cu ajutorul căruia l-a dus la po­liţie. D. şef al siguranţei şi d. prefect i-a fi luat primul interogatoriu. Paulo şi Bizi buni prieteni Criminalul fiind întrebat de d. jude­cător de instrucţie Fiorescu dacă nu a avut vre-o ură sau duşmănie pa Rizi, a declarat că tocmai din potrivă, erau amîndoî buni prieteni, că se cunoşteau de şeapte ani din Croaţia, şi că lucra­seră Împreună la mai multe binale mari. El a susţinut că nici un alt motiv nu l’a determinat să-l omoare pe­ Rizi, de cit dorinţa de a se răzbuna pe dinsul, fiind­că i-a rupt cămaşa. «Nu m’am gîndit să-l omor, a zis cri­minalul, şi nici nu am ştiut că a mu­rit», dar fiind silit prin meşteşugite în­trebări, el a declarat d-lui judecător­­Florescu tot adevărul. Criminalul părea că se pocăeşte, şi că regretă crima pe care a săvirşit-o. O convorbire cu Mandolini Mandolini a fost acela care l’a prins pe Paulo Bobini. Am reuşit să-l iau da la parte la secţie, şi să-l pun să-mi po­vestească cele ce ştia, mai cu deosebiră că el dormise intr’o cameră cu Rizi. Mandolini e un italian curăţel, de sta­tură mică, om plăcut, şi vorbeşte mai mult în limba italiană. Iată ce mi-a spus dinsul : «Noaptea pe la orele 12 am simţit că Rizi care venise de la circiumă in urma mea, mă zguduia cu putere. M’am trezit din somn, şi Tam auzit şoptindu-mi: Dă-mi apă Mandolini, dă-mi apă ! Am căutat să-î dau, dar n’am găsit ulciorul, şi m’am culcat. Nici nu bănuisem ce se petrecuse in odae fiind­că vinul îmi turburase min­tea. La ziuă cind m’am sculat, se adu­nase lumea în odae, și cînd m'am ri­dicat să mă uit La Rizi, ei săracu era mort... X La cabinetul da instrucție La orele 6 seara, distinsul magistrat d. judecător Fiorescu împreună cu d. procuror Obedeanu, cu criminalul Paulo, cu toţi cei­lalţi italieni arestaţi, şi cu paznicul Michaî Baloiu care părea la început a fi complice, au plecat la pa­latul de justiţie, unde s’au continuat cercetările. Seara Paulo Bobinţ a fost depus la Văcăreşti, iar cele­l’alte per­soane aui fost eliberate afară, de pazni­cul Michaî Baloiu. * Cadavrul luî Rizi Ferdinand a fost transportat la morgă, pentru a i se faca autopsia. Marin. Financiare, Comerciale Economice Bursa efectelor. In străinătate valorile române au co­tat azi: La Frankfurt: renta rom., 5% —.— id. 4%. 78.— La Berlin : renta rom., 5®/o 93.— id. 90 4% 77.40 id. 94 4% 77.40 id. 98 4% 77.10 id. 98 4%­77.30 ; La Paris renta rom., 5°/o 89.30 id. 4% —.— id. 4°/o Berlin: Imprum. munic. Due. —.—; Londra: Banca Rominiei 5 juni. Valorile streine au cotat: Lozuri tur­cești la Viena 107.10; la Paris : 114.20, Banca otomană: 552.— ; Renta ext­­spaniolă : 95.50. cu acea lipsă de pretenţiozitate care distinge pe adevăratul artist, şi mai ales pe artistul care în contact intim cu natura în cea mai măreaţă parte a ei, marea, are toată convingerea neputinţei omeneşti, vede la tot rîn­­dul ce scrie insuficienţa creaţiuneî omeneşti, faţă cu perfecţiunea naturei. Fiind vorba de impresii de călă­torie mi-ar fi greu să citez sau să rezumez aci scrisele lui Jean Bart. In cazul iutii n’aşi putea da de­cît o idee incomplectă cititorilor, în ca­zul al doilea aşi comite un atentat la opera unui artist. Pot deci numai să spun: volumul lui Jean Bart este lucrarea unui artist cinstit şi de mult talent, a unui om de inimă şi cu simţire şi plin de dragoste de-a­­proapele. Cine vroeşte să cunoască viaţa pe mare, acea viaţă care pen­tru a se menţine trebue să fie în continuă luptă cu elementele nature­, cine vroeşte să întrevază măcar mult cîntatele şi într’adevăr poeticele ţăr­muri ale Asiei mici, citească Jurnal de Bord al lui Jean Bart. E o carte dintre acelea cu care petreci cîte­va ore plăcute şi la care ca la o bună amică te reîntorci adesea. M’am convins de aceasta, şi de sigur că toţi cari o vor citi vor face ca mine. B. Brănişteanu. FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ 23 Isprăvile poliţiei secrete Roman criminal de THOMAS DOBB Florence plecă mîhnită capul. Nimic nu o chinuia acum mai mult de­cit afară de moartea Annei, în­credinţarea tristă că de acum nu va mai putea revedea nici­odată pe tatăl ei. Dacă ar fi avut cea mai mică speranță, nimic n’ar fi putut-o face ca să primescă propunerea lui Ar­nold. După dejun, pe cînd Arnold şe­dea pe canapea, veni Vit et şi întreba imediat de Florence. Ași vrea să vorbesc cu d-ta des­pre înmormîntarea Annei, zise el, cu cît se isprăvește mai repede o asemenea însărcinare, cu atît mai bine. — Am făcut deja totul, răspunse Arnold, am vorbit despre asta la de­jun și am hotărit s'o înmormîntăm în mormîntul familiei. — Cine a propus asta? întrebă d-rul Viret. — Dacă’mi permiteți, eu! Locul din groapă de drept este al mefl, deci cedez Florence! locul pentru Anna. Cu asta economisim cheltueli zadarnice și regulăm chestia în mo­dul cel mai convenabil. — Tocmai așa convenabil nu mi se pare, murmură Viret, cu toate astea dacă verișoara d-tale este de a­cord, atunci e bine. — lat-o că vine, zise Arnold, cînd se deschise ușa. Acum poți sin­gur întreba pe Florence. — Am auzit că vrei să îngropi pe Anna în mormântul mamei d-tale ? întrebă d-rul Viret cu vocea muiată, pe cînd luă mîna pe care i-o întinse fata. — Da, dragă doctore, dacă n’a­­vețî ceva de zis contra. — Eu n’am de zis nimic, dacă asta e şi cu consimţimîntul d-tale, numai te rog să fii foarte sinceră. „Pot să fiu sigur că chestiunea bănească nu are de loc a face cu această hotărîre?» Nu fără greutate se putea răs­punde acestei întrebări. Arnold scoase un oftat de uşu­rare, cînd Viret fu încredinţat că nu e vorba la mijloc de bani. — Destul despre asta! zise el. Ce crezi, doctore, n’am căzut frumos noaptea trecută ? — O, da ! Ai prins pe dușman dar ai fost învins de el. Sper că a­­cum îți vezi greșala. Chiar eu eram gata gata să cred că dama voalată e ceva serios. — De părerea asta sînt încă, doctore. — Hm, ai toate motivele ca să te îndoiești despre asta. — Am fost un dobitoc ! concedă Arnold, în loc să mă apuc de treabă în mod secret, l’am făcut pe Fair­­ford să se păzească îndoit. De aia el m’a putut înșela ușor. Ploaia îi servi ca motiv să se acopere cu o umbrelă și să apară în locul femeei misterioase. „O dar să nu creadă că nu-i şti­i jocul ! Acesta declaraţie umplu de grijă pe Florence. Dacă Liza a văzut pe Owen şi l-a luat drept femee, atunci credinţa că el ar fi în mod secret căsătorit trebue să fie cu totul ex­clusă. Cu toate astea Florencej nu îndrăz­nea, ori­cît de mult ar fi dorit-o, să contrazică părerile lui Arnold. Era posibil că Owen să fi auzit ceva despre opera Mogforzilor și să fi recurs la acest mijloc spre a curma zvonurile sinistre ce se col­­­portau prin sat despre femeea miste­rioasă. Cînd Fairford promise Florencel s’o viziteze după masă, ea era abso­lut neliniştită sufleteşte. Florence aştepta această vizită pe jumătate cu dorinţă, pe jumătate cu freă.— — Numai compătimirea nu vin­decă de loc braţul drept al unchiu­lui d-tale, zise el liniştit. „Tot atît de puţin foloseşte şi asi­gurarea mea că n’am avut nici o in­­tenţiune de a pricinui vre-o sufe­rinţă d-lui Derwent. „Totuşi trebue să-mi recunosc şi partea mea de vină în întîmplarea d-lui Dervent. „Ştifi, d-şoară Dervent, adause el sincer, cît de mult trebue să doreşti d-ta ca să afli adevărul despre....^ El tăcu, vădit emoţionat. După o scurtă gindire Florence îl privi hotărîtă. — Da, d-le Fauron­, zisea ea cu foarte mare sinceritate, am fost și sînt mereu plin de curiozitate... — Probabil! răspunse el, dar din nenorocire nu pot satisface curiozita­tea d-tale. „Asta este peste puterile mele. „Dar ceea ce mă atinge, ceea­ ce simt, este că sînt vinovat de a te fi înșelat de mai multe ori. — O înșelare din partea d-tale, zise Florence, o, asta n’a­i crede-o nici o­dată. — Iți mulțumesc, răspunse Fair­­ford cu plăcere. Iți mărturisesc prea multe și asta mai mult din conser­vare de sine de cît din alt motiv. Dar aibi milă de mine, Florence, te rog nu mă judeca după aparență... Tînăra fată simți cît de serios era momentul — era ceva sfînt în zisele amîndurora. — De mult știu că un mister, de sigur tot atît de cumplit, de dure­ros, învăluie viața d-tale și nu do­resc de­cît să te pot ajuta spre a-ţi potoli durerile ce ţi Ie procură. — îmi ajuţi cu fie­care cuvînt bun al d-tale, răspunse el cu aprin­dere, maî mult de­cît pot să o spun mai mult de cît îţi poţi imagina. „Poate ch­eltuitei pentru mine cele mai scumpe daruri ale naturei: mărturisirea şi încrederea. „Nu te îndoi nici­odată de mine — merit totul! Cu pălăria în mină el rămase tă­cut lingă dînsa, apoi se apropia de ea. Florence simţea cum îl bate ini­ma cu putere în aşteptarea unei declaraţiuni a lui Fairford, dar to­tuşi aceasta n’a fost de cît o spe­ranță zadarnică — imediat el părăsi camera. CAP. 17 In fine, o descoperire . Era într’o joi de dimineață, ziua hotărîtă pentru înmormîntarea An­­nei. La „Cuibul cioareî“ toate perde­lele fuseseră lăsate. Soarele strălu­cea puternic încălzind liniștită casă a morțeî, în grădină florile râspîn­­deau mirosul lor îmbătător. D-rul Viret, care ca tot­d’auna cedase dorinţei Florencei, i-a promis că o va însoţi la ceremonia fune­bră. Ea primi cu mulţumire — n’a fost nimenea afară de dînsul care să fie gata a face ultimele onoruri vechei servitoare. (Va urma)

Next