Adevěrul, mai 1901 (Anul 14, nr. 4222-4251)
1901-05-24 / nr. 4244
Joul 24 Main 19012 IMPRESIUNI şi PALAVRE Florea deşertului Era o noapte senină şi poate că şi fericirea sufletului nostru îi dădea o mai multă strălucire şi pace. Şi în noaptea acea cu lună plină şi cu atit ca stele—afară poate de steaua noastră—noi ne-am iubit. Neam iubit plimbîndu-ne prin tăcutele uliţi ale vechiului oraş, ne-am iubit pe puntea rîului în care luna trimetea plăci scînteetoare de lumină, ne-am iubit rătăcind de-a lungul apei, singuri singurei, în această imensitate brună a naturei, ne-am iubit astfel căci dragostea noastră a fost pur intelectuală, numai sufletele noastre s’au iubit, prea superiori ca să punem sfîrşit prozaic unei patimi care nu era menită să fie ca toate ele trecătoare, ca toate cele omeneşti. Şi cu toate acestea, vezî, dragostea noastră, nici aşa n’a avut nici un rost. Cînd mă gîndesc la ea, înainte-mî apare o cîmpie întinsă, întinsă, arsă de soare şi bătută de vînt dogoritor şi puternic. E stepa pustie în care la orizont nu se vede locuinţa, nu se vede umbră de arbori, nu se vede nimic decit întinsul desnădăjduitor, fără de margini, fără de apă, fără de viaţă. Şi totuşi uite o floare a răsărit. Natura ciudată a aruncat se- Biînţa ei aici şi cu toate că n’a udat o ploaia, cu toate că a ars’o căldura şi vîntul fiebinte, cu toate că n’a cunoscut dulcea răcoreală a arbrelui proteguitor, a crescut biata floare aici, minune între minuni, floare de deşert cu mii de colori delicate şi plăpînde. Nu sínt vii nici una, din potrivă nuanţele ei sínt şterse, dar ce gingaşe sínt, ce dulci, cum se pierd una în alta şi în toate dominînd mauvul... Răsărită în deşert, crescută în deşert, bătută de vînturi şi arsă de soare a crescut biata floare dar a durat aceea ce durează aceste flori. Furtuna i-a rupt fără de milă petalele ei strălucitoare de frumuseţă, şi le-a împrăştiat în cele zece părţi ale deşertului—fluturi fără de viaţă— minate de viat şi duse cine ştia să soarbă apa vreunui rUL, departe, departe şi acum cînd nimic nu le mai poate reînvia. Căldura a uscat tulpina, rădăcinei i s'a perdut viaţa şi de acum floarea deşertului moartă va fi. N'a apucat nici măcar seminţele să i se coacă, să leea vîntul cel puţin şi pe ele, să le risipească în cele zece părţi ale deşertului şi la anul, din nou în deşertul fără de apă şi fără de umbră să răsară alte zeci de flori care la rodul lor să dea naştere la alte auto şi astfel floarea dulce a deşertului să renască în alte flori şi aşa în fiecare an pînă ce ochiul călătorului rătăcit să se oprească nu pe deşertul întins şi pe o singură floare ci pe lanuri întregi de flori. Nu, nu, floarea deşertului a murit cum s’a născut, singură în mijlocul cîmpiei arse de soare şi bătuta de vînt, a murit floarea deşertului pentru că întocmai cum şi dragostea noastră s’a născut în sufletele sfirşite, obosite, ea s'a născut în pămîntul arid al pustiei. Şi totuşi noaptea iubire! noastre îmi vine veşnic în minte ca un tabloid feeric, ca ceva din poveste şi în colţul fiinţei mele a rămas goltocul care era rezervat acestei iubiri. El mă doare deseori ca o rană vechie, pe tine sigur şi mai mult dare zadarnic a plînge floarea deşertului cînd oui şi ce ar fi tot aşa a fost mai bine de cît durerea unită cu durere, plînsul, cu lacrima, decît jalea soră de cruce cu tristeţea pentru ca apoi la urma urmei din sufletele noastre obosite să scoatem supremul strigăt al deşertă iunei chiar şi a iubireî! Chiţibuş, norocit şi a murit. O fată de 16 anî s’a sinucis luînd arsenic. O femee de 33 anî s’a ucis cu acid carbonic. O chelneriţă de 23 ani a sărit din catul al patrulea şi şî-a rupt şira spinăreî. Toate acestea într’o singură zi. A doua zi şease persoane au fost internate din cauză de nebunie primejdioasă. Trei oameni au declarat că sint Adam, unul a zis că e antichrist și altul in sfîrșit— ca culme—că e Dérouléde. Bun de tot! rog să crez! în dragostea tatălui tău pentru tine. Napoleon». —Sticla despre care se vorbește in scrisoare era pe atunci o invenție nouă. Ea era umplută cu un lichid care expuse razelor soarelui, s’ar încălzi foarte repede. Invenţia n’a dat roadele la cari lumea era în drept să se aştepte şi azi nici nu se mai pomeneşte de ea. O carte de Krueger.—Din Amsterdam se scrie : Preşedintele Transvaaluluî Krueger lucrează retras în camerele sale la o carte. Se spune că apariţia acesteia va pune pe mulţi englezi cunoscuţi intr’o situaţiune foarte neplăcută. Preşedintele vroeşte să spună pe şleau tot ce ştie, fără a ţine în seamă complicaţiunile la care ar putea da naştere afirmaţiunile sale. Natural că lucrul se ţine în secret şi că această carte ,nu va apare cită vreme războiul mai durează. O prim-ministru ca profesoară. — Doamna Karaweloff era profesoară la o școală de fete din Sofia, cind s’a măritat după Karaweloff. Ea a iubit insă prea mult profesiunea ei, așa că n’a renunțat la ea după căsătorie. Karaweloff a devenit ministru, apoiprim ministru, dar nu mai puţin soţia lui a rămas credincioasă profesiunea sale şi astăzi încă ea se duce cu aceiaş exactitate şi modestie la şcoală pentru a-şi îndeplini misiunea. CÂRŢI şi REVISTE Revista ilustrată enciclopedică „Gazeta Săteanului“, No. 8 din 20 Mai 1901, anul al XVIII-lea, are următorul sumar: Agricultura şi industria, ***. Composiţiuni furagere, C. Sandu. O scrisoare de la Muselim-Selo, G. Coşbuc. Ne deschidem ochii. *. Informaţiile agricole, N. Concertul d-lui D. G. Chiriac, Ascultător. Originea armelor de foc, S. N. Domnul ministru de Agricultură la Ferma din Slobozia-Galbenu, Reporter. Știri diferite agricole, D. Sfaturi gratuite, Diverși. Bibliografie. Miscellanea : O plantă contra Ladbarer . Cum se păstrează mai bine fructele- v Lignita în Germania; Lecuirea pojarului prin lumină roşie; Soarele şi rasele omeneşti; Maşina de cules litere in Bucureşti, N. Rubrica Săteanului; Fără cununie, dramă in 2 acte şi 2 tablouri, S. Nicuteau. Sfaturi doftoreşti, Moş Stan. Vorbe înţelepte, din cele adunate de d. I. A. Zanne. Ilustratmni: Pădurea domenială de la Bftttovoeşti (Dolj): Pădure bătrînă da stejar pedunculat.—Pădurea domenială da la Stubeni (Dolj): Pădure veche de Quercus con ferta.—Pădurea domenială Cocorăscu- Mislaa (Prahova): Quercus robur. Teatre - Concerte - Petreceri —Sub patronajul pricesei Valentina G. Bibescu, are loc Vineri, 25 Mai, din concert dat de personalul corului bisericeî „Domniţa Bălaşa“ condus de d. D. Theodorescu, dirigintele corului. O aerată liceeană Asistăm de cîtva timp la o emulaţiune îmbucurătoare, se întrec parcă liceele noastre între ele pe cale culturală, artistică şi de bună organizaţiune militară. Educaţiunea tineretului începe a fi înţeleasă şi organizată inteligent şi metodic. Eminentul profesor Const. Banu şi-a luat sarcina frumoasă de a grupa elevii liceului Matei Basarab într’o societate, în scop de a le forma sentimentele de sociabilitate şi de a-i stimula în îndeletniciri ştiinţifice, literare şi artistice. Abia cîteva luni au trecut de la întemeere şi atît de frumoase şi de surprinzătoare rezultate a dat gruparea. De la producţiunile lor de Simbătă seara, liceanii au trecut la producţiuni publice şi în seara de 20 Mai, în sala Liedertafel, ne-a fost dat să ascultăm un program bogat. Conducerea artistică a avut-o de prof. Take Popescu. Imnul regal executat de liceani, voci şi violină, sub conducerea excelentului prof. Take Popescu, era mişcător şi întreaga sală l-a ascultat în picioare. Moartea lui Fulger, de Coşbuc, a fost zisă de d. Ionescu-Mihăeşti, care a emoţionat întreaga sală cu accentele superbe ale vocei sale. , D. E. Tine ne-a incîntat cu două bucăţi pe violoncel: Berceuse de Godard şi Le léve de Gatlerman. Este un talent remarcabil D. Tine. Corul din Trovatore executat de licean! a fost bisat. D. Al. Mihăescu, ne-a zis mai multe anecdote cu un haz nespus şi un umor neîntrecut. Rechemat de nenumărate ori, obosise cu desăvîrşire. Partea II-a s’a început cu o bucată de iFaure: Crucifix, cîntată de d. prof. Take Popescu. Sala întreagă mişcată de frumuseţea vocei acestui eminent artist a bizat bucata, nu s’a putut alt-fel. D. Masalaki ne-a încîntat cu Danse Tzigane de Naches pe violină. Am ascultat apoi pe d-ra Eug. Cerchez, care dădea graţios concurs. Technică mi- i minată în. Balada sol. min. de Chopin. Aplauzele nu i s’au menajat. Doina de d. Take Popescu, executată în cor de elevi, a fost de un efect irezistibil. Bizată şi autorul rechemat de mai multe ori şi aplaudat sgomotos. Cîteva scene din Căsătoria silită de Moliere ne-au fost date de elevii Mihalescu şi Locusteanu. Mărturisesc că am rămas surprins de talentul extraordinar al acestor doui tineri. Sganarolle, Pancratius şi Marturius, ne-au fost înfăţişaţi de doui artişti iar nu de doui elevi de liceu. Le trimitem felicitările noastre. Dansuri naţionale executate minunat de d-nii Savu, Angelescu, Becheru, Zamfirescu, Popescu, Euăceanu, Gioroceanu, Dumitrescu, au încheiat serata. In urmă s’a dansat cu vioiciune pînă tirziu. A fost o serată înălţătoare sub atitea privinţi. Felicităm călduros pe d-nii profesori Banu şi Take Popescu pentru sarcina frumoasă ce şi-au luat de a forma din elevii liceului Matei Basarab tineri sănătoşi, de caracter şi cu cultură aleasă, d’Orage. Din toată lumea Pedeapsă post-restant.— Zilele acestea trebuia să se judece la Berlin un proces privitor la un furt comis de un individ care reuşise să scape din mina poliţiei. Inchipuiţi-vă mutra procurorului cînd in ziua cind era fixat să aibe loc procesul, se pomeneşte cu o scrisoare semnată de hoţ, prin care acesta işî cere scuze că n’a venit în persoană şi cere ca sentinţa şi pedeapsa să i se comunice post-restant. Căldura la Paris.— Căldura la Paris a avut efecte dezastruoase. Multora li s’a urcat la cap. O mulţime de inşi au fost internaţi pentru grandomanie şi alte nebunii. Un soldat şi o tinără femee s’au aruncat in Sena şi au murit de înec. O calfă de măcelar a luat arsenic din cauza unui amor ne FELORTMI Lulu Napoleon.—Se ştie că unicul fiu al lui Napoleon IIi a murit victitima a zuluşilor africani. Bonapartiştiî îi păstrează pînă astăzi o frumoasă amintire, şi sînt unii cari adună tot ce se referă la viaţa lui. Printre aceştia se află abatele Misset care a alcătuit chiar un fel de muzeu. Lulu avea fanteziei şi gust. Era întru cîtva artist. Dacă te uiţi la desemnele şi scrisorile lui, apoi eşti dispus* să crezi chiar că a avut o dragoste romantică cu lucrătoarea londoneză Chriotta Watkins. Iri muzeul lui Misset găsim scrisorile originale pe cari Lulu le-a primit de la tatăl său, de la bunică-sa contesa Montijo, de la prinţesele Matilda şi Clotilda, şi de la mulţi fruntaşi ai celui de al doilea Imperiu. Una din aceste scrisori o reproducem aci. Ea este scrisă de mina împăratului, datată Saint Cloud 9 Septembrie 1866 şi adresată fiului său care pe atunci în vîrstă de zece ani, se afla la Biarritz. «Scumpul meu copil! «Mi-ai făcut mare bucurie cu scrisoarea ta, care ’rai dovedeşte că te gîndeşti la mine. Ce mă priveşte pe mine, gindurile mele sint mereu la tine, şi mi e dor ca să te îmbrăţişez iară. Sărat Claude e pustiu de la plecarea ta. Eu lucrez toată ziua, şi seara jucăm biliard sau citim cite ceva. Munca pe care ara isprăvit-o m’a interesat mult pentru că am găsit chipul ca in timp de războiu să am un milion de soldaţi fără a face mar! cheltuelî. Sper că ai primit vînatul ce ţi’l-am trimes. Azi iţi trimet o sticlă care face ca in timpul de trei ore să fiarbă o oală cu carne, dacă pui sticla şi oala la soare. Răcnit cu bine scumpul meu copil, şi te pentru rănire şi de către Curtea de apel din Craiova la un an închisoare pentru furt de cai, a cerut tribunalului de Dolj a-i contopi ambele pedepse. Tribunalul de Dolj îşi declină însă competinţa şi trimete afacerea înaintea furţei de apel din Craiova care asemenea îşî declină competinţa. Curtea de casaţie secţia II judecind această chestiune a stabilit în şedinţa de erî următoarea jurisprudenţă: instanţa care a pronunţat ultima sentinţă este singură în drept a contopi mai multe pedepse, şi deci trimete afacerea înaintea furţei de apel din Craiova. Din ce in CB revista Moda Ilustrată e mai variată şi ca cuprins literar şi ca bogăţie de modelele pentru toalete şi pălării de vară. Orice femee cît de modestă sau cît de elegantă, are nevoe de detalii pentru cele mai simple costume. Cumpăraţi dar Moda Ilustrată care costă numai 20 Bană. CURŢI SI TRIBUNALE * Afacerea Toma Boga Eri s’a urmat cu continuarea dezbaterilor în această interesantă şi zgomotoasă afacere. Cel d’iniiiu a luat cuvintul d-1 Dissescu, care in puţine cuvinte face resumatul pledoariei d-sale pronunţată în şedinţa precedentă şi susţine valabilitatea căsătoriei lui Toma Boga, conform legilor ungare, şi aduce în favoarea acestei teorii mai multe citate din autori străini. D-l avocat Barozzi în pledoaria d-sale spune că intr’un stat civilizat şi suveran nu se poate admite a se face un act contrariu legilor acelui stat şi de aceea căsătoria lui Toma Boga nu este valabilă nefiind făcută conform legilor fărei noastre, care prevede căsătoria civilă. In privinţa numărului membrilor consiliului de familie d-sa spune că nici un text de lege nu limitează numărul lor şi deci tribunalul nu poate fi făcut vinovat pentru faptul că a numit șeapte persoane in acest consiliu. Deci partea adversă n’are nici un drept nici in această privință. D-sa spune că familia lui Boga vrea ca averea minorei Olga Boga Sturdza să fie administrată de consulul austroungar, ceea ce nu se va întimpla. Se acordă cuvintul d-lui procuror, D sa spune că apărătorii ambelor părţi în pledoariile d-lor s’au servit de Texte de legi străine şi declară că cu toate că nu e datoria d-sale să cunoască legile străine totuşi le-a studiat, însă nudouă zile n’a avut timpul suficient de a le studia bine. După această declaraţie d-sa intră în subiect şi constată că părţile în acest proces nu fac altceva decît îşi contestă reciproc drepturile de rudenie. După legile austriace o căsătorie celebrată înaintea preotului pare a fi valabilă, însă in cazul de faţa fiind contractată intr’o ţară străină d-sa susţine că nu este valabilă deoarece loveşte in interese de ordine publică, căci la noi căsătoria civilă este obligatorie înaintea căsătoriei religioase şi legea prevede pedepse pentru preoţii de orice rit cari ar celebra o căsătorie contrariu acestor dispoziţiunî. Pentru aceste consideraţiunî d-sa este de părere că căsătoria lui Torna Boga nu este legitimă şi deci este părinte natural al Ghiselei Boga. Insă după legile ţârei noastre părinţii naturali nu sunt socotiţi ca rude şi deci aici Torna Boga nu este nici o rudă cu Olga Boga Sturdza şi nici membrii familiei lui Boga nu sint rude cu dinsa. In privinţa faptului susţinut de Toma Boga cum că nu cunoştea legile ţărei şi deci a făcut o eroare, d-sa nu poate admite ca la 1883 dinsul să nu fi ctunoscut legile tarei in care locuia de la 4870. D-sa mai susţine că rudele adoptatoruluî nu sînt tocmai streine cu adoptata. In urma acestor discuţii Curtea declară dezbaterile închise şi obligă pe părţi a depune concluziuni srise şi a comunica textele de Legi străine spre a putea fi consultate şi amină pronunţarea sentinţei pentru Mercury 30 Mainic. Un atentat la pudoare Individul Micloş Ivanoviei făcindu-se vinovat de atentat la pudoare săvîrşit din luna Iulie 1900 asupra fiicei sale Florina Ivanoviei, un etate mai mică de 14 ani. Curtea cu juraţi din Galaţi l-a condamnat la 10 ani reclusiune. Condamnatul a făcut recurs care s’a înfăţişat erî înaintea Curţeî de casaţie secţia II-a care i-a respins recursul in lipsă. O regulare de competinţă Individul C. Vorvora fiind condamnat de către tribunalul Dolj la o lună închisoare Ediţia de dimineaţa INFORMATIUNI L’Indépendance Ronmaine nu mai vorbeşte nimic de soluţiunea afacerei Collard, iar Voinţa Naţională a suspendat polemicele în aceasta chestie. Asupra desminţireî noastre categorice date organului francez cum că guvernul a ajuns la o tranşare a aacestei afaceri, ziarele guvernamentale tic. In consiliul de miniştri care s’a ţinut ori, s'a discutat din nou înlăturarea executăreî deciziei fără însă a se lua vre-o hotărîre. Chestiunea e încă departe de a se termina şi guvernul întimpină zilnic dificultăţi în rezolvirea ei. Aseară la orele 5 s’a ţinut un consiliu de miniştri la ministerul de externe sub preşedinţia d-lui D. Sturdza. Aseară s-a întrunit la ministerul de interne comisiunea farmaceutică şi a discutat mai multe chestiuni de ordin profesional. D. N. Racovitză, doctor in chimie, şi-a trecut era examenul de liberă practică în farmacie. Juriul a felicitat pe distinsul chimist pentru succesul obţinut. D. Petrini-Galaţi, directorul serviciului sanitar superior, a înaintat d-lui ministru de interne un raport asupra rezultatului insprecţiunea ce a făcut-o filtrelor de la Bleu, spre a se încredinţa de starea higienică a apei din Capitală. Ministerul de interne a adresat ministerului de externe un raport prin care-î comunică că la noi in ţară nu se află nici un supus Ungur printre bolnavii de lepră. Aceasta in urma informaţiunilor pe cari le-a cerut consulatul austro-ungar. In judeţul Prahova s’au ivit la rapiţa şi griul din mirişte nişte gindacî cari le distrug. Intre acţionarii societăţei cooperative «Consum» domneşte o mare nemulţumirecontra consiliului de administraţie al acestei societăţi in urma celor petrecute la adunarea generală a acţionarilor care a avut loc Duminică. Consiliul de administraţie, recunoscîndu-se vinovat de neglijenţă, a trecut din bilanţ sumele sustrase de fostul comptabil Tretinescu la contul personal al membrilor acestui consiliu, deci ,consiliul, se recunoştea responsabil de sumele in cestiune. Totuşi citîva ,membrii evident împinşi de cei din consiliu, au propus adunărei generale ca furtul lui Tretinescu să-l suporte toată societatea, ceea ce acţionarii au respins. Apoi la alegere consiliul de administraţie a întrebuinţat toate ingerinţeleposibile spre a fi reales în complectul sau, aşa ca să nu mai pătrundă in consiliu membri noui. Ca dovadă de ingerinţe putem spune că buletinele de vot aveau in cap numele celor traşi la sorţi din vechiul consiliu, cu adausul «aceştia pot fi realeşi» ! Aşa s’a realesvechiul consiliu, iar candidaţii noui au căzut cu respectabila cifră de 50 voturi. Se comentează foarte rau această tendinţă a consiliului de a impedica să pătrundă in sinul sau elemente noui. Comitetul care a fost ales pentru a se ocupa cu ridicarea unei statui fostului director general al C. F. R. Duca, a hotărit ca să aşeze această statue care e gata, in faţa gărei de Nord. Statuia a costat după cum se ştie 40.000 lei. D. Al. Beldiman, ministrul ţarei la Berlin, a obţinut un concediu. ia „Adevearul l» sate“. Acesta este titlul unui nou ziar care va eşi in ziua de 1 Iunie in editura Adeverului şi tot sub direcţiunea d-lui Const. Mille. Adevĕrul la sate va fi după titlul său un ziar curat ţărănesc, îndeletnicindu se cu afacerile ţărăneşti, căutind să fie lampa care să lumineze minţile întunecate ale sătenilor. E atita întuneric în aceste minţi, e atita nedreptate în ţară, atît de mult e de făcut, că trebuie o anume îndeletnicire de cestiunea ţărănească. Săteanul are drepturi şi habar nu are de ele, drepturi pe cari dacă le-ar întrebuinţa ar mai fi un început de lumină înaintea ochilor săi. E vorba de a’i arăta că se poate aduce acum deocamdată domnia legilor şi că pentru aceasta trebue puţină muncă şi deşteptare. Adevărul la sate pe lingă aceasta va fi o călăuză in viaţa de toate zilele a ţăranului. Ii va da sfaturi folositoare în traiul sau, îi va deschide ochii asupra a o mulţime de lucruri care se pot face chiar acum şi spre folosul lui, numai incercînd. Va fi deci un fel de oatechizm al sătenilor. Nu vom lua iasă lucrurile prea in mare. Adevărul la sate, acum deocamdată, va eşi de două ori pe lună şi cum legăturile noastre cu satele sînt mai cu seamă în Teleorman, pe care directorul nostru îl reprezintă și parlament, Adevărul la sate va începe prin a fi monitorul intereselor acestui judeţ. Preţul abonamentului pe un an de zile va fi de 3 lei. Redacţia şi administraţia, 11 str. Sărindar, Palatul Adevărului. Crima de la Seminarul Central: — Amănunte complecte — Am vorbit in numărul de erî, despre crima de la seminarul central săvirşită de italianul croat Paulo Bobini. Faptul se cunoaşte : Rizi Ferdinand care lucrează la construirea clădireî seminarului central încă neterminată, a fost găsit mort cu trupul plin de vinătăi, cu carnea deslipită de oase, din cauza unor groaznice lovituri de ciomag,dintr’una din odăile unde locuia cu alţi fraţi de meserie ai lui. Cine a săvîrşit această crimă, a fost întrebarea pe care şî-a pus-o parchetul şi poliţia, şi pentru căutarea autorului crimei s’au depus cele mai mari stăruinţe, cari la urmă au fost încoronate i de succes. Eri d. a., la orele 2, am făcut o anchetă la faţa locului, pentru a cerceta i asupra acestei crime. Iată amănuntelecele mai complecte pe cari le-am cules. La seminarul central După o jumătate de oră de la plecarea mea am ajuns la seminarul central, o impunătoare clădire cu schelele încă neridicate, ceva mai departe de grădina şi berăria Bragadiru. Curtea seminarului era inundată de studenţii din seminar şi de personalul care lucra la terminarea construcţiunei. Mi-a fost uşor lucru ca să pătrund in camera unde se afla încă corpul nefericitului italian mort sub loviturile unui ciomag, date de un tovarăş al lui. In acest moment tocmai sosise la faţa locullui d. procuror Obedeanu şi d. judecător de instrucţie I. Th. Fiorescu, cari insă faceau cercetări înăuntrul seminarului, după ce vizitaseră odaia crimei. Pecejile de la uşe erau ridicate. Am intrat înăuntru : o odae nouă, încă netencuită. Pe scinduri două mari saltele de pae şi încolo nimic. Intre cele două saltele, zăcea nemişcat bietul Rizi Ferdinand, cu picioarele strinse unul lingă altul, cu o mină pe piept, cu obrajii galbeni-vineţî şi cu ochii deschişi. E o figură de italian cu ochii albaştri, cu o mică barbă şi cu figura smeadă. In ochii lui părea că citesc o evocare a dulce! patrii.. Pe trup nu se vedeau de cit vinătăî aproape negre, urmele a zeci de lovituri puternice cari îl sfărmaseră. Pe spate, carnea ii era deslipită de oase, şi singe cursese de aci. După ce am căutat să-mi întipăresc bine n minte figura lui Rizi, am închis uşa şi am eşit pentru a începe cercetările. Băiatul Bucur Bratu Intîlnesc pe un băiat anume BucurBratu, in vîrstă ca de 15 ani, care lucra şi el la bina. Era singurul mai în măsură de a mă pune în curent cu cele ce se ştiau asupra crimei. II chiem aproape de mine, şi băiatul imi spune următoarele : «Azi de dimineaţă pe la ceasurile 5, trecind prin sala cea mare a seminarului, l’am zărit pe Paulo Bobini, italianul care a fugit, pe cind era în odaia lui Rizi, cu cămaşa ruptă bucăţele pe dinsul. Din odaia lui Rizi el a intrat într’o altă odae unde şi-a schimbat cămaşa. Era speriat. După cîteva clipelam văzut plecind din seminar. După vreo jumătate de ceas, am aflat că Rizi Ferdinando a fost găsit omorit in odaia unde dormise“. A de vérülbte Fione Pedro Găsesc pe un alt italian Pione Pedro, care petrecuse în seara precedentă cu italianul dispărut şi cu alţi doi tovarăşi. Pedro era arestat. Am reuşit totuşi să pot vorbi cu dinsul. Iată importantele declaraţion pe cari mi Ie-a făcut : «Eri la 11 juni. dimineaţa, am plecat de la seminar cu Rizi Ferdinando, Giovezini Luigi şi Mandolini şi am mers la circiuma din colţ cu calea Rahovei, la d. Ghiţă Manolescu. Aci am petrecut pînă noaptea la orele 10 jumătate. Nu aveam la noi de cit 2 lei ai lui Paulo Bobinţ şi alţi cifiva. Am jucat cărţi pe vin, pentru ca să ne petrecem mai bine vremea. Rizi Ferdinando, bietul nostru prietin mort, a stat lipit mai mult de Paulo Robini. La 10 jum. noaptea, am plecat de la circiumă, eu și cu Mandolini mai înainte insă cu vre-o oră. Eu m’am dus in odaia unde dormeam, iar Mandolini nu a luî. După o oră aproape, aud din odaia mea pe Rizi Ferdinando şi Bobinţ cum cintau marşul italian prin curte. Se intorceau *de la circiumă. In colo n’am mai auzit nimic. Dimineaţa însă cînd m’am deşteptat, mi s’a spus da către tovarăşii mei ceîl’alţi că Rizi a fost găsit omorit, şi că Bobinţ a dispărut, unde nu se ştie. Beţi nu erau toţi, fiindcă nu avuseserăm bani destui ca să bem. Rizi, nu era de loc beat, şi nici Paulo Bobinţ. M’am mulţumit deocamdată cu ce mi-a spus Pione Pedro, şi l’am lăsat dindu-i ceva bani drept mulţumire. Uichai paznicu Al treilea pe care l’am luat in cercetare, a fost paznicul seminarului, Michaî Baloiu, care mi-a fost de asemeni de mare folos. Iată ce am putut afla da la acesta : «Pe la orele 12 noaptea, vine la poartă unde mă aflam eu, italianul Toma, și-mi spune că cei doi italieni cari au venit acasă cei din urmă, se bat înăuntru; m’am dus la ei să-î văd : l’am găsit pe Paulo Bobinţ cu o bucată de lemn ca de un metru şi jumătate, groasă cît piciorul, cu care lovea în Rizi Ferdinand care era aproape in nesimţire. «Ge-ai cu el mă, de-l loveşti aşa», l’am întrebat eu. Bobinţ mî-a răspuns că i-a rupt cămaşa, şi il va bate pînă ce îi va face La loc cămaşa, i-am spus atunci să-l lase in pace, că i-o va plăti a doua zi, lucru pe care îl spunea şi Rizi trugindu-se de călăul sau să-l erte.Cu mare greutate Paulo Bobint l’a lăsat L’am dus atunci intr’o alta cameră,şi l’am pîndit pină ce s’a culcat. Dimimeaţî cind am plecat de la seminar, Bobinţ nu se sculase încă, iar Rizi aflasem că a fost găsit mort. Masări pentru prindere Din cele ce mi-au spus cei trei inşi, nu mai era de discutat că criminalul mizerabil e Paulo Bobinţ. Pe cind terminasem cercetările mele aci, aflu că ambii magistraţi, d. judecător de instrucţie I. Th. Fiorescu şi d. procuror Obedeanu, plecaseră la un oficiu telefonic, spre a da instrucţiuni comunelor învecinate pentru prinderea lui Bobinţ, dacă se va fi refugiat cumva prin judeţ. Am mai mai putut afla că d. procuror Obedeanu încă de dimineţă expediase citîva agenţi de poliţie pe la toate locurile unde lucrează italieni, pentru a da de urma criminalului. In acelaşi timp d-sa trimesese sub pază pe italianul Mandolini care fusese la chef cu ceilalţi italieni, pentru ca să-l recunoască pe criminal, dacă il vor găsi din întimplare. Pînă la această oră nu se obţinuse insă nici un rezultat. Arestarea criminalului M’am hotărit să colindez marginea Bucureştuilui. Am trecut în şir toate fabricile cari imprejmuesc Capitala. Ajung la secţia 30 tocmai la orele 3 luni. Abia sosit aci, şi aflu că de la po- i liţie s’a comunicat ştirea că ucigaşul Paulo Bobinţ a fost prins, şi a fost expediat la secţie de către şeful siguranţei, cu o trăsură. M’am dus să’l intreb pe criminal. lată-l in sfîrşit că soseşte intr’o trăsură, păzit de un jandarm şi de comisar de siguranţă Ştefănescu. Criminalul eintrodus în secţie, unde deja sosiseră d. iFlorescu şi d. Obedeanu. Afară în stradă, staţiona un public I numeros, care aflase că omoritorul a fost prins. 11 privesc bine. De statură potrivită, gros, un cap de viţel, o perfectă asemănare cu Boiciu Rief omoritorul lui Fitowski,—îmbrăcat prost, în cap cu o pălărie, cu picioarele goale. O figură de bandit. Mi-a fost imposibil să pot vorbi cu dinsul deoarece a fost imediat introdus în cabinetul comisarului d. Tataru, care a luat o parte activă la conducerea anchetei pentru descoperirea crimei. Declarațiunile criminalului Am putut afla că criminalul a mărturisit in totul fapta. El a spus că venind pe drum de la circiumă cu Rizi Ferdinand, au intrat în curtea seminarului amîndoî și s’au îndreptat spre o mică blană îngustă de 25 c. m. pentru a se urca în odăile lor de dormit. Dinsul mergea îainte iar Rizi mai in urmă. Deodată Rizi il apucă de cămaşe şi îl trage în cît căzu jos de pe ban şi îşi rupse cămaşa. S’a urcat şi el sus. Rizi a plecat la circiumă din nod ca să cumpere vin, şi el l’a aşteptat pînă ce s’a întors. Asta a fost pe la orele 12 aproape. Rizi s’a înapoiat de la circiumă, și a intrat să se culce. Criminalul s’a dus după dinsul. In odaie era întuneric, in afară doar de lumina pe care o arunca luna prin ferestre. A luat un par pe care l’a găsit os, în sală, și l a lovit pe Fttzi pină ce nu a mai putut să strige. In acest timp a sosit paznicul seminarului care a intrat la dinşii şi l’a scos pe Paulo Robini afară. Acesta lăsase ciomagul înăuntru. Cele petrecute la ziuă Paulo a plecat de s'a culcat într’o altă odae, şi la ziuă, pe la orele 5 s’a sculat, şi s’a dus în camera unde il bătuse atit de cumplit pe Rizi, ca să-l vază. Dar Rizi era mort. Temindu-se să nu fie arestat, Paulo a fugit, după ce a luat o cămaşă murdară dintre nişte sau cu ciment cari se găseau în odaia lui Rizi. Fuga la Malmezon Paulo Bobinţ a fugit inspre Malmezon. La amiază n’a mincat nimic, fiindcă nu avea nici cinci parale. La orele 1 jum., Bobinţ,, zăreşte venind spre el pe tovarăşul său Mandolini împreună cu doi inşi. A bănuit că îl căuta şi pe dinsul, şi a încercat să fugă. Unul dintre agenţi a strigat însă la dînsul zicindu-i să stea. Paulo se făcuse galben ca ceara, şi tremura. Agentul Ta luat de guler şi l’a dus astfel pînă ce a întâlnit un sergent cu ajutorul căruia l-a dus la poliţie. D. şef al siguranţei şi d. prefect i-a fi luat primul interogatoriu. Paulo şi Bizi buni prieteni Criminalul fiind întrebat de d. judecător de instrucţie Fiorescu dacă nu a avut vre-o ură sau duşmănie pa Rizi, a declarat că tocmai din potrivă, erau amîndoî buni prieteni, că se cunoşteau de şeapte ani din Croaţia, şi că lucraseră Împreună la mai multe binale mari. El a susţinut că nici un alt motiv nu l’a determinat să-l omoare pe Rizi, de cit dorinţa de a se răzbuna pe dinsul, fiindcă i-a rupt cămaşa. «Nu m’am gîndit să-l omor, a zis criminalul, şi nici nu am ştiut că a murit», dar fiind silit prin meşteşugite întrebări, el a declarat d-lui judecătorFlorescu tot adevărul. Criminalul părea că se pocăeşte, şi că regretă crima pe care a săvirşit-o. O convorbire cu Mandolini Mandolini a fost acela care l’a prins pe Paulo Bobini. Am reuşit să-l iau da la parte la secţie, şi să-l pun să-mi povestească cele ce ştia, mai cu deosebiră că el dormise intr’o cameră cu Rizi. Mandolini e un italian curăţel, de statură mică, om plăcut, şi vorbeşte mai mult în limba italiană. Iată ce mi-a spus dinsul : «Noaptea pe la orele 12 am simţit că Rizi care venise de la circiumă in urma mea, mă zguduia cu putere. M’am trezit din somn, şi Tam auzit şoptindu-mi: Dă-mi apă Mandolini, dă-mi apă ! Am căutat să-î dau, dar n’am găsit ulciorul, şi m’am culcat. Nici nu bănuisem ce se petrecuse in odae fiindcă vinul îmi turburase mintea. La ziuă cind m’am sculat, se adunase lumea în odae, și cînd m'am ridicat să mă uit La Rizi, ei săracu era mort... X La cabinetul da instrucție La orele 6 seara, distinsul magistrat d. judecător Fiorescu împreună cu d. procuror Obedeanu, cu criminalul Paulo, cu toţi ceilalţi italieni arestaţi, şi cu paznicul Michaî Baloiu care părea la început a fi complice, au plecat la palatul de justiţie, unde s’au continuat cercetările. Seara Paulo Bobinţ a fost depus la Văcăreşti, iar celel’alte persoane aui fost eliberate afară, de paznicul Michaî Baloiu. * Cadavrul luî Rizi Ferdinand a fost transportat la morgă, pentru a i se faca autopsia. Marin. Financiare, Comerciale Economice Bursa efectelor. In străinătate valorile române au cotat azi: La Frankfurt: renta rom., 5% —.— id. 4%. 78.— La Berlin : renta rom., 5®/o 93.— id. 90 4% 77.40 id. 94 4% 77.40 id. 98 4% 77.10 id. 98 4%77.30 ; La Paris renta rom., 5°/o 89.30 id. 4% —.— id. 4°/o Berlin: Imprum. munic. Due. —.—; Londra: Banca Rominiei 5 juni. Valorile streine au cotat: Lozuri turcești la Viena 107.10; la Paris : 114.20, Banca otomană: 552.— ; Renta extspaniolă : 95.50. cu acea lipsă de pretenţiozitate care distinge pe adevăratul artist, şi mai ales pe artistul care în contact intim cu natura în cea mai măreaţă parte a ei, marea, are toată convingerea neputinţei omeneşti, vede la tot rîndul ce scrie insuficienţa creaţiuneî omeneşti, faţă cu perfecţiunea naturei. Fiind vorba de impresii de călătorie mi-ar fi greu să citez sau să rezumez aci scrisele lui Jean Bart. In cazul iutii n’aşi putea da decît o idee incomplectă cititorilor, în cazul al doilea aşi comite un atentat la opera unui artist. Pot deci numai să spun: volumul lui Jean Bart este lucrarea unui artist cinstit şi de mult talent, a unui om de inimă şi cu simţire şi plin de dragoste de-aproapele. Cine vroeşte să cunoască viaţa pe mare, acea viaţă care pentru a se menţine trebue să fie în continuă luptă cu elementele nature, cine vroeşte să întrevază măcar mult cîntatele şi într’adevăr poeticele ţărmuri ale Asiei mici, citească Jurnal de Bord al lui Jean Bart. E o carte dintre acelea cu care petreci cîteva ore plăcute şi la care ca la o bună amică te reîntorci adesea. M’am convins de aceasta, şi de sigur că toţi cari o vor citi vor face ca mine. B. Brănişteanu. FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ 23 Isprăvile poliţiei secrete Roman criminal de THOMAS DOBB Florence plecă mîhnită capul. Nimic nu o chinuia acum mai mult decit afară de moartea Annei, încredinţarea tristă că de acum nu va mai putea revedea niciodată pe tatăl ei. Dacă ar fi avut cea mai mică speranță, nimic n’ar fi putut-o face ca să primescă propunerea lui Arnold. După dejun, pe cînd Arnold şedea pe canapea, veni Vit et şi întreba imediat de Florence. Ași vrea să vorbesc cu d-ta despre înmormîntarea Annei, zise el, cu cît se isprăvește mai repede o asemenea însărcinare, cu atît mai bine. — Am făcut deja totul, răspunse Arnold, am vorbit despre asta la dejun și am hotărit s'o înmormîntăm în mormîntul familiei. — Cine a propus asta? întrebă d-rul Viret. — Dacă’mi permiteți, eu! Locul din groapă de drept este al mefl, deci cedez Florence! locul pentru Anna. Cu asta economisim cheltueli zadarnice și regulăm chestia în modul cel mai convenabil. — Tocmai așa convenabil nu mi se pare, murmură Viret, cu toate astea dacă verișoara d-tale este de acord, atunci e bine. — lat-o că vine, zise Arnold, cînd se deschise ușa. Acum poți singur întreba pe Florence. — Am auzit că vrei să îngropi pe Anna în mormântul mamei d-tale ? întrebă d-rul Viret cu vocea muiată, pe cînd luă mîna pe care i-o întinse fata. — Da, dragă doctore, dacă n’avețî ceva de zis contra. — Eu n’am de zis nimic, dacă asta e şi cu consimţimîntul d-tale, numai te rog să fii foarte sinceră. „Pot să fiu sigur că chestiunea bănească nu are de loc a face cu această hotărîre?» Nu fără greutate se putea răspunde acestei întrebări. Arnold scoase un oftat de uşurare, cînd Viret fu încredinţat că nu e vorba la mijloc de bani. — Destul despre asta! zise el. Ce crezi, doctore, n’am căzut frumos noaptea trecută ? — O, da ! Ai prins pe dușman dar ai fost învins de el. Sper că acum îți vezi greșala. Chiar eu eram gata gata să cred că dama voalată e ceva serios. — De părerea asta sînt încă, doctore. — Hm, ai toate motivele ca să te îndoiești despre asta. — Am fost un dobitoc ! concedă Arnold, în loc să mă apuc de treabă în mod secret, l’am făcut pe Fairford să se păzească îndoit. De aia el m’a putut înșela ușor. Ploaia îi servi ca motiv să se acopere cu o umbrelă și să apară în locul femeei misterioase. „O dar să nu creadă că nu-i ştii jocul ! Acesta declaraţie umplu de grijă pe Florence. Dacă Liza a văzut pe Owen şi l-a luat drept femee, atunci credinţa că el ar fi în mod secret căsătorit trebue să fie cu totul exclusă. Cu toate astea Florencej nu îndrăznea, oricît de mult ar fi dorit-o, să contrazică părerile lui Arnold. Era posibil că Owen să fi auzit ceva despre opera Mogforzilor și să fi recurs la acest mijloc spre a curma zvonurile sinistre ce se colportau prin sat despre femeea misterioasă. Cînd Fairford promise Florencel s’o viziteze după masă, ea era absolut neliniştită sufleteşte. Florence aştepta această vizită pe jumătate cu dorinţă, pe jumătate cu freă.— — Numai compătimirea nu vindecă de loc braţul drept al unchiului d-tale, zise el liniştit. „Tot atît de puţin foloseşte şi asigurarea mea că n’am avut nici o intenţiune de a pricinui vre-o suferinţă d-lui Derwent. „Totuşi trebue să-mi recunosc şi partea mea de vină în întîmplarea d-lui Dervent. „Ştifi, d-şoară Dervent, adause el sincer, cît de mult trebue să doreşti d-ta ca să afli adevărul despre....^ El tăcu, vădit emoţionat. După o scurtă gindire Florence îl privi hotărîtă. — Da, d-le Fauron, zisea ea cu foarte mare sinceritate, am fost și sînt mereu plin de curiozitate... — Probabil! răspunse el, dar din nenorocire nu pot satisface curiozitatea d-tale. „Asta este peste puterile mele. „Dar ceea ce mă atinge, ceea ce simt, este că sînt vinovat de a te fi înșelat de mai multe ori. — O înșelare din partea d-tale, zise Florence, o, asta n’ai crede-o nici odată. — Iți mulțumesc, răspunse Fairford cu plăcere. Iți mărturisesc prea multe și asta mai mult din conservare de sine de cît din alt motiv. Dar aibi milă de mine, Florence, te rog nu mă judeca după aparență... Tînăra fată simți cît de serios era momentul — era ceva sfînt în zisele amîndurora. — De mult știu că un mister, de sigur tot atît de cumplit, de dureros, învăluie viața d-tale și nu doresc decît să te pot ajuta spre a-ţi potoli durerile ce ţi Ie procură. — îmi ajuţi cu fiecare cuvînt bun al d-tale, răspunse el cu aprindere, maî mult decît pot să o spun mai mult de cît îţi poţi imagina. „Poate cheltuitei pentru mine cele mai scumpe daruri ale naturei: mărturisirea şi încrederea. „Nu te îndoi niciodată de mine — merit totul! Cu pălăria în mină el rămase tăcut lingă dînsa, apoi se apropia de ea. Florence simţea cum îl bate inima cu putere în aşteptarea unei declaraţiuni a lui Fairford, dar totuşi aceasta n’a fost de cît o speranță zadarnică — imediat el părăsi camera. CAP. 17 In fine, o descoperire . Era într’o joi de dimineață, ziua hotărîtă pentru înmormîntarea Annei. La „Cuibul cioareî“ toate perdelele fuseseră lăsate. Soarele strălucea puternic încălzind liniștită casă a morțeî, în grădină florile râspîndeau mirosul lor îmbătător. D-rul Viret, care ca totd’auna cedase dorinţei Florencei, i-a promis că o va însoţi la ceremonia funebră. Ea primi cu mulţumire — n’a fost nimenea afară de dînsul care să fie gata a face ultimele onoruri vechei servitoare. (Va urma)