Adevěrul, aprilie 1908 (Anul 21, nr. 6679-6705)
1908-04-28 / nr. 6703
Y r întrunirile de la Craiova. - încurcătura din partidul liberal Anul a! XX-leí—No. 6703 FONDATOR Alex. V. Bel di manu PUBLICITATEA t 0ONCEDATA EXCLUSIV Hilendor de Publicitate CAROL SCHULDER ä, Co. BCC.REȘTI NnX«n(Mie«Ttci ie—Telet«« m Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AKOLA HOT Cl O ® ® b ........ lost NI 6 luni . ...... « •* hm*. « 4 a lun A * . • ■ • . . . • AH TELEFONIC Pentru Direcțiune No. 14.9Ba Capitală . 1410 a Provinciei Străinătate No. 18140 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Luna 28 Aprilie Î30S CUESTIA ZILEI Reintrarea generalului Manu Generalul» la mailați-vă la o parte, sa răsufla și cu Incurcătura din partidul liberal Articol din care n © va vedea ce încurcătură a provocat chestiunea complectărei cabinetului prin crearea noului departament . In cercurile dirigiuitoare liberale se regretă acum graba ce s’au pus pentru divizarea ministerului domeniilor. Mai bine s’ar fi suprimat un minister, decit să se creieze un al noulea— așa spun acum mulți fruntașî. Toată încurcătura vine bine înțeles de la d. Sturdza, care nu vrea cu nici un preț să se creadă că d. Ionel Brătianu sau altcineva în partid ar putea să-l impună cum să complecteze cabinetul sau să-l pretindă a face o remaniare după dorința lor. Cel mai plictisit de această încurcătură nu-i tocmai d. Ionel Brătianu, deși autoritatea d-sale iesă cam știrbită din cauza atitudinei șefului, dar d. Al. Djuvara e cel mai plictisit. De mai bine de o lună nu se vorbește decit de intrarea d-lui Djuvara în cabinet. Brătieniștii pun în circulație zilnic o nouă versiune asupra intrărei d-lui Djuvara în cabinet. Cei mai cunoscuți partizani ai ministrului da interne fac pariuri că d. Djuvara va intra acum în guvern și nu la toamnă. Aceștia comunică presei toate combinațiile și la urma urmei s’a aflat că nici pînă azi d. Sturdza n’a propus d-lui Djuvara Tipul departament, că primul ministru nici n’a vorbit cu d. Djuvara asupra complectării cabinetului. Atmosfera care s’a creat dar în jurul d-lui Djuvara, se datorește cîtorva partizani ai d-lui Ionel Brătianu, cari se vede că urmăresc,— din motive personale, să provoace o încurcătură și să împiedice indirect intrarea d-lui Djuvara. . . Pe de altă parte generoșii se agită în corrtra d-lui G. G. Assan. Se vede că generoșii au indicatuni serioase că d. Assan ar avea Șansa să fie numit ministru al cotserciului și industriei. G. G. G. Assan nu este însă agreat Öe tineretul liberal fiindcă nu e încă nuanțat, fiindcă pînă acum nu s’a manifestat în culisele partidului, nu trece nici de brătienist, nici de generos, ci s’a ținut departe de toate combinațiile din partid. De cîte zile d. Assan este viu combătut de generoși, — ceea ce înseamnă că se discută în guvern și asupra intrărei în minister a d-lui Assan. Se afirmă că în consiliul de miniștrii, care s’a ținut era, s’a discutat numai asupra complectărei cabinetului și a remanierei. Dar nu s’a ajuns la nici un rezultat. S’a vorbit mai mult de intrarea d-lui Vintilă Brătianu, dar s’a discutat și asupra celorlalți ministeriabili. Precum se vede chestiunea complectă a cabinetului s’a legat de aceea a remanierei. . Se cere o remaniere largă. Aceasta o sprijină și d. Al. Djuvara, mai ales că d-sale îi convine o remaniere largă din toate punctele de vedere. Mai întîi de toate printr’o re- Sîannere largă d. Al. Djuvara va scăpa de d. Anton Carp și deci va putea lua ministerul agriculturei,— așa cum 3. Ionel Brătianu plănuise ide la început. Al doilea, făcîndu-se o primenire a cabinetului, d. Al. Djuvara va intra cu totul în alte condițiuni, se va risipi atmosfera ridiculă care s’a creat acum în jurul noului departament. Al treilea, intrînd în guvern pe lingă d. Vintilă Brătianu și fruntași ai vechilor cadre, toate nuanțele din parlament vor fi angajate să sprijine noua combinație ministerială. N'ammai că în aceste condițiuni Situația d-lui Al. Djuvara, pe care unii au căutat s’o micșoreze, va fi mult mai bună. Dar toate aceste combinațiuni se fac, între liberăli, fără ca să se știe ce vrea d. Sturdza, fără ca să se aibe cea mai mică indicație din partea primului ministru. Tocmai această atitudine a d-lui Sturdza pare a exaspera pe d. Ionel Brătianu și pe toți partizanii remanierei. Pînă acum însă n’a găsit nimeni mijlocul de-a sili pe d. Sturdza să clarifice situația. Din cauza aceasta se ivesc zilnic, în partid, cele mai mari încurcături. E o desorientare generală, o situație care convine numai d-lui Sturdza. Aseară s’a răspîndit iar svonul— aceasta după ce a avut loc consiliul de miniștrii — că peste cîteva zile se va clarifica situația, că e probabil că se va complecta acum cabinetul numindu-se d. G. Assan ca ministru al comerciului și industriei, iar la toamnă vor intra din: Al. Djuvara, Vintilă Brătianu și Al. Constantinescu, — versiune pe care am înregistrat-o sunt acum două săptămîni. Dar, precum am spus, încurcătura e așa de mare în guvern și în partidul liberal, încît dimineața se lansează o combinație și seara asta, — toate, din cercurile oficioase cele mai autorizate. Cea mai bună dovadă că așa se petrec lucrurile acum la liberali, e că însuși organele oficioase au anunțat da că s’a hotărît intrarea în guvern a d-lui Djuvara, ba că s’a amînat complectarea cabinetului pînă la toamnă, iar de vreo trei zile directorii ziarelor oficioase au început să facă pariuri asupra remanierei! Aceasta en situația. Dacă pînă joi, cînd pleacă regele în escursiune pe Dunăre nu se va complecta cabinetul, atunci nici pînă la 10 Maiü nu vom avea un titular la noul departament. In schimb va circula probabil o nouă serie de combinațiuni ministeriale. • * *• NĂZUIȚII 5. X. Duelul expropriere! După două săptămîni de hîrțuială și tratative, duelul d-lui Mișu Cantacuzino s’a terminat cu o eșire, care nu lua eă fie pe teren, e o eșire tot a d-lui Cantacuzino contra d-lui Cosăcescu. D. Mișu Cantacuzino spune d-lui Cosăcescu să se considere pălmuit. Cum însă d. Cosăcescu are niică considerație pentru sine însuși, nu credem că va consimți la această considerare , așa încit rezultatul o să fie că în duelul dintre d. Cantacuzino și d-sa, nu se vor fi schimbat nici măcar două gloanțe fără rezultat. E singurul rezultat serios în această afacere. Plf. Satrapii Dobrogei Dacă experiența făcută de alte state,—nu are nicî un rost și nicî o însemnătate, dacă învățăturile istoriei nu trebue să servească la nimic, atunci înțelegem procedarea guvernului nostru cu privire la Dobrogea. Dacă însă și de experiența altora și de marea experiență ce ne-o arată istoria, trebue să fie seamă oricn om politic cu mintea întreagă—atunci nu mai putem să înțelegem încotro vrea să mîne lucrurile în Dobrogea. Sunt într adevăr două căi pentru a guverna o provincie anexată. Prima este de a o trata omenește, de a o administra cu mai multă băgare de seamă decît țara mamă, de a trata populațiunea cu binele și a-i asigura drepturi și libertăți pe cari nu le-ar găsi la un vecin spre care ar putea într'un moment de disperare să încline, a doua este să fii brutal, să păstrezi o vecinică neîncredere populațiunei cucerite, s'o tratezi cu dușmănie, s'o lipsești de orice drepturi. Calea întîia au urmat-o pretutindeni oamenii de stat cuminți, cu mare succes. A doua, o vastă experiență o dovedește, n'a dat decît rezultate opuse celor urmărite. Prima cale au recomandat-o toți dregătorii trimeși în provinciile anexate, cari au iubit țara și oamenii mai presus de toate; a doua a convenit în toate timpurile interesaților, indivizilor fără conștiință și cinste, cari aspirau la o demnitate de satrap. A doua cale s'a ales la noi pentru Dobrogea, mai ales sub guvernul liberal. Și s'a ales nu sub presiunea unei convingeri pe care și-ar fi făcut-o politicianii noștri, ci sub imperiul intrigilor unui om, care incapabil de a guverna pe căi legale și sub controlul unui cît de slab regim reprezentativ, inventează tot felul de primejdii imaginare în baza cărora să'șî cucerească o putere absolută. E și acesta un sistem vechi și totuși cei mari și puternici îi cad victimă... D. Vîrnav, prefectul de Constanța și satrapul Dobrogei, îl aplică cu mult succes deocamdată. Sistemul e rodnic pentru d-sa personal, am dori să fim profeți mincinoși, dar nu putem să nu exprimăm ce credem: sistemul va fi dezastruos pentru Dobrogea și pentru România. In Dobrogea se și observă o iritațiune care, în vremea noastră, poate duce la mari neajunsuri. Oare avem interes să aducem la disperare pe locuitorii dobrogeni. Oare e bine să li se aplice un sistem mai rău decît cel pe care l-au suferit sub turci, sistem care i-a făcut ca atunci cînd am venit noi să-l ocupăm, să ne salutem ca pe niște cuceritori, ci ca pe niște salvatori. Sistemul Vîrnav duce la o catastrofă. Să-și deschidă ochii cei cari au răspunderea și să nu fie nevoe să se spue într'o zi și la noi că e nenorocirea regilor că nu vor să asculte glasul adevărului. _____ Aă. Provocationiie d-lui 1. Cantacuzino Am reprodus era în ziar scrisoarea d-lui Mihail Cantacuzino, către martorii săi în afacerea de onoare între d-sa și d-nii N. Cosăcescu și G. Juvara, am reprodus’o pentru a pune publicul în curent de epilogul acestei interminabile chestiuni și mai ales pentru a discuta mentalitatea provocătorului. p. M. Cantacuzino avînd să se plîngă contra unui articol de ziar, se adresează directorului, cerîndu-i numele autorului. Ii se dă și acesta declară că deși își ia întreaga răspundere, socoate că pentru polemicele politice de presă, nu poate exista reparațiune pe calea armelor Adică se pune întrebarea: In secolul al 20-lea, secolul democrației și al civilizațiunei, un om încetează de a fi onorabil și stimabil fiindcă nu răspunde la o provocațiune ? Pe lîngă aceasta dacă ești ziarist, trebue numai decît să știi și duelul, și să te bați pentru toate articolele ce scrii? Și dacă nu știi duelul și adversarii tăi știu perfect aceasta, nu este o copilărie să ieși pe teren, ca să fi asasinat la sigur, cum s’a întîmplat cazul cu nenorocitul George Em. Lahovary? In evul mediu, lupta era egală, fiindcă știința zisă a armelor era ceva intrinsec stărei sociale de atunci. Ce s’ar fi zis însă chiar atunci de un cavaler, îmbrăcat în zale, care ar fi provocat pe un simplu burghez la duel ? Nu ar fi fost ridicol din partea burghezului să primească cartelul și nu ar fost odios din partea cavalerului, că să ucidă pe adversarul sau, aproape dezarmat, cum și azi a sta cu spada în mină față de un adversar, care știe armele, pe cînd tu nici nu le cunoști, este o bravură inutilă? D. Cosăcescu însă n’a vrut să iasă pe teren, și după ’d. M. Cantacuzino, d-sa este un laș și îl declară pălmuit. Ce s’ar întîmpla însă dacă cel pălmuit ar lua în serios aceasta și întîlnind pe pălmuitor l’ar da tarbaca pe romînește ori cățeaua, cum se cheamă la mahala și unde duelul se practică cu arme mai puțin cavalerești ? Ce ar deveni onoarea d-lui Cantacuzino, dacă ar păți așa mare rușine și cine ar fi ridicol în ochii imparțiali și democratici ai marelui public ? * D M. Cantacuzino nu s’a mulțumit însă cu răspunsul d-lui Cosăcescu. D-sa voește numai decît să-și spele în singe așa zisa insultă suferită. Pentru aceasta provoacă pe directorul ziarului și pentru tranșarea acestui diferend se numesc și se schimbă martori, se numesc supraarbitri, pe cînd directorul și martorii săi declară pur și simplu că dacă a fost insultă, aceasta privește pe autorul articolului, care nevrînd să iasă pe teren, chestia trebue considerată ca tranșată, directorul unui ziar, în cazul Ordinei care este condusă de un comitet,neavînd să califice ori să descalifice a ceea ce au scris alții sub a lor iscălitură. Pentru a nu fi eșit pe teren, d. Cantacuzino se crede în drept să insulte pe d. G. Juvara și ceea ce este mai mult să insulte presa și pe ziariști în general... Ziariștii după d. M. Cantacuzino, sunt „niște scribi plătiți pentru a insulta dar și nu pentru a se bate". D-sa crede „că ar fi trebuit să se adreseze aceluia care îi plătește, dar găsește mai nimerit să se ascundă la spatele lor și care poartă adevărata răspundere". Fostul primar al Capitalei, ridică o nouă dogmă, o nouă teorie... Cel ce este plătit fiindcă scrie la un ziar nu-i vrednic să încrucișeze spada cu nobila d-sale spadă... Dacă d-sa ar avea un diferend de pildă cu d-nii Virgil Arion, C. C. Bacalbașa, I. Procopiu, provocarea nu trebue să meargă la cel ce scrie, ci la cel care plătește. In paranteză fie zis că d. Cantacuzino uită de existența Patriotului, în care fratele sau insulta în chipul cel mai grosolan pe adversarii săi—și îi insulta cu pana și sub răspunderea altora, pe cari însă a neglijat să-l plătească cînd a crezut de cuviință să închidă ziarul. Ce va eși din toată această afacere? Poate încă im duel dar duelul ficesta nici el, nu va rezolvi chestiunea de care se plînge d. M. Cantacuzino. Oricare ar fi rezultatul unei întîlniri pe teren, nu va eși de acolo, că d. Cantacuzino a avut dreptate, că d. Cosăcescu este un laș, ori că trebue socotit ca pălmuit, că d. Juvara se derodeazâ și în sfîrșit că este exactă teoria d-lui Cantacuzno—o teorie boerească care socoate ca nevrednic pe cel ce se hrănește din munca lui — o teorie după care acei ce inspiră un ziar sînt răspunzători pentru fiecare rînd care se publică în ziarul lor și scris de oameni tot așa de onorabili ca și un boer, care pe lîngă această boerie mai știe încă să tragă cu spada ori cu pistolul,căci în cazul acesta culmea onoarei ar poseda-o maeștrii de scrimă. CONST. MINLE Polemici teoretice .Polemicele teoretice nu prea se obicinuesc în presa noastră, mai ales în cea de partid. De altfel însemnează a ne cunoaște rolul și menirea presei, ca să-i ceri să se ocupe de teorii, mai mult decît e neapărat trebuincios pentru priceperea evenimentelor politice, sau pentru a aduce la cunoștința publicului o noutate din domeniul teoriei. ISI Cu toate acestea s’au încins între ziarele noastre de partid cîteva polemici teoretice, cari nu e rău să fie relevate. Așa de pildă Voința Națională a intrat în polemică cu d. A. k. Xenopol asupra cestiunei dacă istoria omenirei urmează anume legi, ceea ce d. Xenopol contestă. Și Voința se declară partizană a determinismului în istorie, ceea ce n'ar fi încă nimica, dacă nu ar chema în sprijinul puterei sale pe Levis Morgan, care, după cum știe orice inițial,—e citit pentru a forma numai o parte a dovezei despre exactitatea concepției materialiste a istoriei. Oină citezi pe Morgan, nu poți să nu citezi imediat pe Marx și Engels, can sunt autorii acelei teorii a istoriei pe care, o repetăm, studiul lui Morgan o întărește numai. Mai e însă și o altă polemică, de un ordin cu totul altul, dar tot din domeniul istoriei. Prin Epoca un domn Baba Novac pseudonim sub care pe cît știm «o ascunde un călugăr, se completeasă apicole asupra bisericei, a canoanelor, efSY’oinva supărată pe semne de concurență teoretică ce-î face Epoca, s'a pus să-î răspundă Epocei. Și cum era să nu răspundă Voința, cînd nu i a mai rămas decît să facă pe organul... „teoretic“ al partidului liberal ? Așadar Voința pune iarăși la contribuție cunoștințele ei istorice și pretinde, nici mai mult nici mai puțin, decît că salvarea neamului românesc se datorește catolicilor și că biserica ortodoxă n'a făcut decît să se înstreineze de neamul romînesc încercînd chiar să-l slavonizeze, grecizeze, rusifice... etc. Baba Novac în loc de a pune la contribuție profundele sale cunoștințe istorice, e apucat de un acces patriotic și declară că „împrejurările actuale gingașe de peste munți îl împiedică de a răspunde”. Iată deci că patriotismul duce și la închiderea discuției ! Mai aflăm însă de la Baba Novac cel ce scrie în Epoca, cum că Baba Novac cel istoric a fost un martir. Se prea poate, dar Baba Novac cel din Epoca e un călău și martiri sînt cei ce se apucă să citească articolele. Recunoaștem însă că dat fiind tirajul restrîns al Epocei, Baba Novac are circumstanțe atenuante. Cum se vede însă, organul... teoretic al partidului liberal, a luat o pe calea catolicismului și a defăimărei bisericei naționale pe deoparte,iar pe de alta cu concepția materialistă a istoriei pe calea ce duce sigur la socialismul revoluționar. Mai mai, să-i trimită doctorul Rakowsky o telegramă de felicitare... Și toată această poznă o face dorința de a tăcea despre politică... vorbind de teorie! Bp. Aiuenteism electoral Se cunoștea la noi, pînă acum, numai absenteismul agricol al marilor proprietari, cari trăiesc fie exclusiv la oraș, fie chiar aproape exclusiv în străinătate, încaseazărenul cît mai uroate și lasă moșiile și pe locuitorii de pe ele pe mîna arendașilor. E o tendință de a se introduce tot mai mult și absenteismul electoral. Oameni care trăesc tot timpul în străinătate, își pun candidatura, sau sînt solicitați a și-o pune și nu cred de cuviință nici măcar să lupte, să se prezinte personal alegătorilor, ci lasă această grije partidului lor. înțelegem ca cineva să șî pue candidatura din exil, sau de la închisoare, cînd a fost osîndit pentru motive politice, dar să-șî pue candidatura de la Paris, STizza sau Monte- Carlo, fără a se deranja nici înaintea alegătorilor și nicî chiar a veni la ședințele parlamentului cînd ea, acesta e un obiceiu primejdios pentru viața publică a țărei. La noi, s’a găsit partidul liberal, care a țipat otita contra absenteismului proprietarilor, să susție la Craiova candidatura d lui Pleșaîa, un sportman pasionat, pentru care politica o diletantism și care abia pentru ziua alegere! s’a învrednicit să vie la Craiova, lăsîndu-se a fi condamnat eventual în contumace la mandatul de deputat. Poate că craiovenii vor fi miloși și nu-1 vor condamna! Saturn Adeverim s»'Dentist „Independența“ a ridicat diapazonul în vederea alegerei de azi de la Craiova și face „dantist“ pe d. Take Ionescu. Se vede că guvernul a început să simtă că conservatorii-democrațî s’au pun să’î scoată măselele una cite una, dar... cu durere! Pe județe Tot oficiosul francez al guvernului publică mișcarea în magistratură, împărțită însă pe județe. Sau cum s’ar zice, după intervențiile făcute din fiecare localitate ! Concepție Ioină Papistașu se declară pentru concepția materialistă a istoriei. Dacă spunea concepția materialistă pur și simplu, îl credeam ! Rigoletto Craiele din F^rae — Marele conflict dintre proprietarii rurali și țăranii — Cauzele conflictului O serie de telegrame ne anunță că în provincia Parma, din Italia, situația e foarte gravă. S’a dezlănțuit un conflict agrar, care prezintă interes din mai multe puncte de vedere. Țăranii din această provincie, cari alcătuesc un grup compact împărțit in șase sau șapte comune, au tendințe socialiste și sindicaliste și,s’au constituit în ligi agrare foarte puternic organizate. Anul trecut în vila Maia, stabiliră o înțelegere (concordat) cu proprietarii rurali, prin care se fixa și pălăriile, orele de muncă, chestiunile de învoială și înlocuire, prin care se prevedeau cele mai mici cauze ale conflictelor, și sa făcea încercarea de a le preveni prin arbitragiul obligatoriu. Acum vreo trei luni, în satul Nocero de lîngă Parma, se ridică o contestație intre familie de proprietari, familia Fornari, și vreo cițiva muncitori agrioli. Era vorba de a se ști dacă muncitorii cari nu fac parte din ligile cu cari tratase familia Fornari pot să lucreze zece ore pe zi in loc de opt. Muncitorii agricoli din ligi invocau concordatul ca să ceară familiei Fornari ca toți muncitorii, fără excepție, să fie supuși regulei de opt ore.Familia Fornari susținea mereu că muncitorii care nu fac parte din ligi, pot să lucreze mai mult de opt ore. Ligile agrare și sindicatul patronal Pentru a regula o asemenea dificultate, concordatul prevăzuse arbitragiul. Proprietarii primeau aceat arbitriu, dar muncitorii îi respingeau, spunînd că chestiunea nici nu e discutabilă și că nu se putea, nici nu trebuia să se deranjeze arbitri, cînd concordatul era prin el însuși limpede și formal asupra punctului contestat. Familia Fornari își menținu pretenția și declară că lucrătorii nu se țin de concordat și că deoarece aceștia au rupt pactul, ea își dă dreptul ca de acum înainte să facă pe țărani să muncească zace ore pe zi. Atunci, liga agrară, boicota îndată pămîntul Fornarilor și opri pe toți membrii ei să mai muncească pe el. La această declarație de război și, proprietarii răspunseră printr’un act de solidaritate patronală și fiindcă și ei formau un sindicat, hotărîră să proclame lolioutul în toată provincia și să silească astfel pe muncitori să primească cererea de arbitragiu formulată de familia Fornari. Situație amenințătoare In felul acesta s’a declarat conflictul intre proprietarii rurali și țărani. De la începutul luptei, s’au făcut cîteva încercări de pacificare, dar fără izbîndă și fără mare entuziasm. Deputați cari își faceau iluzii asupra înrîurirei lor au crezut că vor putea restabili pacea, dar nu au izbutit. Guvernul a luat o atitudine de abținere, lăaind interesaților grija să reguleze afacerile lor și mărginindu-se să menție ordinea prin patrule de cavalerie. Treptat-treptat, conflictul s’a înveninat. Proprietarii au alcătuit cu cei mai tineri și mai viguroși dintr’înșii niște corpuri de „muncitori voluntari“, care au înlocuit la muncă pe țărani. S’a ajuns apoi la o adevărată stare de asediu. Aoama, regimente întregi ocupă provincia, gata să intervie dacă ar fi nevoe. Cu toată energia „voluntarilor“, exploatabile sunt compromise. Animalele sunt răs. hrănite. Cele 60.000 de capete de vite ce se numără în această regiune sînt în primejdie de a fi decimate în mod grav. Pentru a înlătura această primejdie, proprietarii trimit cît mai multe vite pot in celelalte provincii, pe cînd, la rîndul lor, muncitorii agrari trimit și ci aiurea pe cei cari sînt tară de lucru. Criza era în starea ei cea mai înaintată, cînd, acum vre-o cîteva zile, muncitorii au proclamat greva generală, pentru a izbuti ca guvernul să intervie. Exasperarea celor două partide in cauză sporește zilnic și în văzduh plutește o catastrofă. CĂRȚI ȘI REVISTE Librăriile editoare.—Traducerile.—Scrierile tinerilor literați.—Studii sociale.—Din literatura italiană.— Două scrieri vechi. Librăriile editoare O dată cu dezvoltarea gustului publicului nostru de a citi, au început să se înmulțească și să prospereze și librăriile editoare. Editorii au jucat totdeauna un rol însemnat în dezvoltarea unei literaturi, chiar atunci cînd autorii ale căror scrieri se editau nu se alegeau cu o răsplată demnă. Manuscrise pe cari editorii le cumpărară deja autorii lor cu cîteva sute de lei, s’au vîndut în urma cu mii de lei cu curiozitate literară. Era o vreme cînd librăria Sococ ținea recordul editurilor, azi însă s’au ivit multe altele, care vor să corespundă gustului publicului. Traducerile Una din bibliotecile cari au prins, este in primul rînd „Biblioteca pentru toți“ a d-lui Leon Alcalay. Biblioteca aceasta, înființată de răposatul Dumitru Stănceacu și librăria Müller a fost menită să aibă succes. Tendințele acestei biblioteci sînt pe cît e posibil în țara noastră acelea ale bibliotecei germane „Reklam“. In Biblioteca pentru toți se tipăresc și scrieri originale și traduceri. Traduceri bune avem cîteva, dar ne lipsesc încă multe și se simte necesitate să le avem. Un public cititor nu va putea să priceapă bine literatura țărei lui, nu va ști să facă juste aprecieri, decît atunci cînd va cunoaște principalele opere ale spiritului omenesc din toate țările și din toate timpurile. Literatura se deosibește de știință prin faptul că ea nu evoluiază, ea este tot aceea de pe vremea cînd nu exista tiparul și cel cari pretind că literatura modernă e superioară literaturei vechi, dau dovadă că nu au o cultură clasică cum se cuvine. Cunoașterea mai multor literaturi, are apoi darul de a te face să observi că nimic nu e nou în literatura modernă, că totul depinde de formă. E drept, că modul nostru de a trăi azi, se deosibește de modul de a trăi al contimporanilor lui Shakespeare, sau Molière, virtutea, pasiunile, viciile rămîn însă aceleași și ele formează canavaua oricărei scrieri literare. Natura nu s’a schimbat nici ea și progresele științifice nu sînt cîntate de adevărații poeți,—ele nu aduc nimic nou în poezie. Tendința „Bibliotecei pentru toți“ de a ne da deci și traduceri trebue încurajată. De asemenea această bibliotecă editează și scrieri originale mai vechi, punîndu-le la îndemîna publicului pe un preț mic, lucru care merită toată lauda. Scrierile tinerilor literați Editura „Minerva“ umple un alt gol al literaturei noastre. Scriitorii tineri de acum douăzeci, treizeci de ani, abia gaseau un editor și încă și atunci renunțau la drepturile lor pe un preț ridicol. „Minerva“ din (contra, încurajează scrierile tinerilor din ziua de azi, ba de multe ori te întrebi dacă această încurajare nu e dusă la exces, cînd e vorba de scrieri, cari poate nu ar merita să vadă lumina zilei. „Minerva, a editat scrierile d-lor Sadoveanu, Gîrleanu, Dunăreanu și alții, cari au reușit să fie răspîndite și citite. Tot „Minerva“ editează și din scrierile românești mai vechi, astfel acelea ale lui Caragiale, Alexandri, Eminescu, Ispirescu, Creangă etc. Tinerii literați de talent nu mai pot azi să se plîngă că nu-șî cunosc scrierile decit el și cîțiva prieteni ai lor. Printre cei cari se bucură de succes s’au strecurat, bineînțeles, și din cei cari nu au nici umbra talentului, dar cari s’au impus publicului cu ajuto’ul reclamei. Timpul va face însă dreptate și nu vor rămîne in literatura noastră, decît ceea ce merită să rămînă. Mai sînt și alte editii, aceia a cassel Socec, care publică diferite scrieri originale, librăria Sfetea, care publică scrieri originale și cîte o dată traduceri, „Librăria Națională“ care dă la iveală scrieri populare și altele. Cînd se va fcri o amănunțită istorie a literaturei noastre de azi, se va vorbi desigur și despre influența tuturor acestor edituri. Studii sociale D. C. S. Ballan a publicat zilele trecute o broșură întitulată „Cauzele criminalităței. Autorul dovedește prin această broșură că s’a ocupat mult de chestiunea pe care o tratează și că ceia ce a rezumat pentru public este numai o quintesență a celor ce d-sa știe. Bineînțeles, d-sa se ocupă de principalele teorii asupra cauzelor criminalității, citind pe Gali, Lambroso și alții. Toți agenții criminogeni sunt trecuți în revistă și în acelaș timp și măsurile ce s’au luat, sau cari se pot lua în contra lor. Studiul d-lui Balian va interesa pe mulți cititori și încurajările lor vor indritui pe autor să mai dea la lumină și alte asemenea interesante studii sociale, de cari noi Romînii avem mare nevoie. Din literatura Italiană ■Cine nu a citit cît de puțin din scrierile d-lul Nicolae Țincu, care între altele și-a făcut o specialitate din traduceri în versuri.D. Țincu nu e numai traducător. D-sa a contribuit mult la răspîndirea în țara noastră a cunoașterei literaturei italiene. In broșura „Poeții italieni moderni“ d. Țincu ne vorbește despre marele poet Carducci, da Rapisardi, Giovanni, Pascali, Arturo Graf, Baccolli, Ada, Negri, Pier Emilio Bosi și alții. Din fiecare din acești poeți, d. Țincu a tradus cîte o poezie, pentru a ne da o ideie despre felul în care au scris sau scriu încă. După cum am mai spus mai sus, trebuie să fim foarte recunoscători celor cari se silesc să răspîndească în Romînia producțiunile literaturilor străine. Vorbim bine înțeles de adevăratele literaturi străine, nu de nuvele și piese de teatru scandaloase, pe cari însăși străinii le reneagă și cari se traduc la noi, numai pentru a se mulțumi un instinct urît al unei părți din publicul nostru. Traducătorii acestor din urmă scrieri, ca și publicul care le citește, sau se vede pe scenă nu pot să facă parte din clasa oamenilor culți. Toți la un loc reprezintă partea animală a omului. Două scrieri vechi „Biblioteca pentru toți“ a reeditat „La gura sobei“ de Dumitru Stăncescu. Znoavele și basmele culese de răposatul întemeetor al acestei biblioteci au avut succes, ele s’au citit în întreaga țară. Și cu drept cuvînt. Stilul ușor in care sunt scrise, limba cea adevărat romînească în care Stăncescu reda acele znoave și basme sunt două calități pe cari trebuie să le aibă un adevărat povestitor român. Noua ediție are și un portret al autorului: ..." -ir Tot în „Biblioteca pentru toți“ a apărut „Conila din flori“, comedie în 4 acte a d-lui Grigore Ventura. Piesa aceasta, împreună cu ,,Curcanii“ și alte piese ale d-lui Ventura au avut mari succese. - ------- - - -