Adevěrul, octombrie 1911 (Anul 24, nr. 7921-7951)

1911-10-18 / nr. 7938

flonumentul lui Eminescu la Gala!3 -------------------------------------------------------------­ — Solemnitatea dezvelirii statuie! — Erî la orele 11 s-a făcut la Ga­lati, cu o mare solemnitate, des­­velirea statuei lui Mihail Emi­r­­escu ridicată din inițiativa u­­nui comitet în frunte cu d. ma­gistrat Corneliu Botez. Au asistat un foarte mare nu­măr de persoane și numeroși delegații din țările locuite de ro­m­âni. După oficiarea unei slujbe re­ligioase de către episcopul Du­nărea de jos, se­ procedează la desvelirea statuei. Discursurile D. Corneliu Botez ia cel dinți­ cuvîntul și ține o foarte frumoa­să cuvîntare în care dă o admi­rabilă caracterizare a su­fletului și a operei lui Mihail Eminescu. După d-sa, vorbește de Teodor Missir, ajutor de primar, care arată că orașul primește cu o deosebită mulțumire statuia ma­relui poet al neamului rom­în­esc. Discursul d-lui ministru C. C. Arion urmează la tribună d. minis­tru Arion, care, pronunță un discurs superb. Redăm această capod­operă literară într'un scurt rezumat, care nu va putea de decât o idee palidă de frumu­sețile stillistice ce conține: „Să înalță în marmură albă monumentul cugetării adîmce și sem­ne al poeziei nemărginite, al iubirii de neam și de țară, cum n’a fost mai mare. Dar pe culmile ideei, ale frumosului, ale patriotismului, se înalță și gîndul nostru, pentru ca în a­­ceste clipe să cuprindă o viață întreagă : „Viața lui”, de mun­că, de luptă, de zbuciumări, de iubire fără seamăn­, de tristă ne­bunie, în care se pierde un ge­­niu luminos și veșnic luminător și se stinge o viață fără noroc. Puțini sunt aceia care cuprind și opera lor identifică. în viața lor un moment al gîndirii tim­pului în care trăesc și, prin a­­ceasta chiar, devin întruparea vie a acelui timp. „In mintea lor se resfrîng sim­țirile, aspirațiunile vremurilor, neamurilor, precum în acele lo­curi pline de lumină pe cari le cîntă poetul se resfrîng țărmu­rile cari le înconjoară, cu toate frumusețiile lor. Printre acești aleși ai omenirii eü nu cunosc pe unul care să întreacă pe ma­rele nostru Eminescu. In cree­­rul sau puternic se adună cuge­tările cele mai înalte, în, inima lui cîntă poezia cea mai ferme­cătoare, în versul lui străluceș­te o limbă romînească neasemă­nat de frumoasă. De aceea ope­ra sa e mare, ea a radiat asupra contimporanilor săi, ea radiază astăzi, ea va radia în veci. „Precum razele soarelui fac să răsară din pămînt sămința aruncată, opera lui Eminescu face să încolțească germenele de talent în mințile poeților. „Eminescu este un poet mare și pentru ideile generoase pe cari le-a exprimat, adresîndu-le omenirii, și pentru exprimarea în forme neperitoare a simțirii pur naționale. El este un amant pasionat al trecutului. In con­tact cu gloria străbună, mintea lui se înteiază din nou și găsește neasemănate accente ca să cînte iubirea de țară. Va rămîne pu­rurea, cît va fi o nație romîneas­că, răspunsul pe care Mircea îl dă lui Baiazid, răspuns în care sufletul romînului se unește cu natura țării lui, pentru ca să reziste vrăjmașului, pentru ca să-l doboare, pentru ca patria să dăinuiască în veci. „Caracteristic cugetării lui, Eminescu este nota tristă în în­treaga lui scriere. Pesimismul lui Eminescu este un pesimism înalt, pornit nu din revolta poetului, ci dintr’o amantă pri­­­vire a mersului omenirii. Felului acesta de a cugeta,1 convingerii lui că nu putem ni­mica în cursul lucrurilor ome­nești, datorim melancolia senină a poeziei sale, poezie care a ră­sărit ca o floare din solul arid al doctrinelor lui filozofice și a cuprins în parfumul ei divin sensul întreg al gîndirilor. Vest­minte de zîne și feți frumoși, croite din razele soarelui nostru țesute în nemărginita lumină ro­mînească, argintate din văpăile blînde, luni, împodobite cu flori de pe plaiuri de Carpațî,— ast­fel de vestminte erau­ cuvintele lui Eminescu, erau cuvinte ro­mânești învăluind o strălucită gîndire romînească. Tot ce a gîndit și tot ce a scris Emine­scu este romînesc, căci felul gîn­­direi lui este romînesc. Nimeni ca dînsul n’a știut să redea pri­vire! noastre frumusețea dure­roasă a codrului, care se leagă­nă, să adune în ochii cuminți ai iubitei poveștile noastre bătrî­­nești, să ne fure mintea la au­zul buciumului îndepărtat, su­­nînd dulce, sunînd greu, să ne facă să tresărim de mîndrie la vitetul vitejiei romîneștî care ...Vine, vine, vine. Calcă totul in picioare... Fie dînsul nemuritor ca acel care a întrupat mai mult ideia și simțirea romînească. Discursul d-lui Arion a fost subliniat cu aplauze puternice. Imediat a urmat apoi d. Dui­­liu Zamfirescu, ministrul Romî­­niei în comisiunea europeană, delegatul Academiei Române la serbare. Discursul d­lui Duiliu Zamfirescu delegat a Acade­miei Române Domnilor, Academia romînă, foiind parte la serbările ce se dau în onoa­rea lui Eminescu, a ținut să a­­ducă prinosul admirațiunei sa­le, ca un omagiu și o reparațiu­­ne, celui mai mare poet de pînă azi al românilor. Născut la­ 15 ianuarie 1850 și mort la 16 iunie 1889, Eminescu a trăit în epoca nesigură a con­­solidărei noastre politice și eco­nomice, din care cauză a fost neînțeles și contestat. De îndată însă ce poporul român s’a așe­zat în pacea unei domnii pline de belșug și de înțelepciune, po­etul a eșit din negură și s’a în­­nălțat în sem­nul ce plutește pes­te mizerii. Pare că toți românii au auzit­, deodată, ridicîndu-se din văile lor glasul unui înger, ce cîntă în limba neamului ne­cazurile, durerile și aspirațiile lui. Eminescu a fost un poet mai mare de­cit timpul în care a trăit. E cu putință un asemenea lucru ? Noi credem că da. Dante a fost mai mare decit timpul lui. Shakespeare de asemenea. Goe­the și Beethoven de asemenea. Dar mai mult de­cît atît : epo­­ce și popoare întregi în Europa, sînt uneori mai presus de alte epoce și alte popoare, ca și cum rasa albă ar avea o nevoe ne­întreruptă de generare genială. Cine poate explica epoca lui Pericles, atît de aproape de lea­gănul oamenilor, și atît de de­parte prin avîntul gîndirei și al simțirei artistice ? Cine poate explica Renașterea italiană în mod satisfăcător pentru un spirit critic ? Cum a putut să răsară în văile Apeni­­nilor, poporul toscan, atît de fin, atît de artist, atît de inven­tiv, dacă trebue să-l considerăm ca moștenitor al poporului la­tin ? Incercăr­ile de a explica Rena­șterea italiană sunt numeroase. D. Duiliu Zamfirescu arată că Renașterea italiană ca și epoca lui Pericles, ca și alte multe fe­nomene de genialitate socială, sunt datorite unui complex de cauze, adeseori disparate, în cari întrevedem pe unele, bă­nuim pe altele, fără a putea ho­tărî nimic. Dar pe cît îngădue cadrul unui discurs, d-sa crede că, în afară de cauzele externe precum sînt cele politice și eco­nomice, rămine o cauză internă de structură sufletească, ce se regăsește peste tot ori unde se manifestă o puternică geniali­tate colectivă: aceasta este eflo­rescența perpetuă a casei preco­­latină. Tot ce are azi lumea de pe glob mare și generos, este greco-latin sau neolatin! Fru­mosul este grec , Justul este roman , numai Utilul poate să fie al altor rase, deși întreaga civilizație a­­ urnei este de ori­gină neolatină. Prin urm­are, Renașterea ita­­liană este datorită eflorescenței perpetue a rasei latine, care, a­jutat­ă de libertățile date popo­rului florentin de contesa Ma­tilda, precum și de îmbogăți­rea breslelor (arti maggiori și arti minori), a produs momen­tul admirabil din veacul al 14-lea și al 15-lea. Revenind acum la noi și la Eminescu,­­ poetul nostru este un iurte al neolatinităței noa­stre. Despre obîrșia familiei lui Eminescu, unii au încercat s-o ridice la un ofițer de cavalerie din oastea lui Carol XII, regele Suediei, care, scăpînd din bătă­lia de la Pultava, se statornicise în Suceava, în Bucovina, pe lin­gă familia baronului Mustață. Aceste aserțiuni nu sînt do­vedite prin nici o urmă de măr­turie. Ceea ce este sigur, e că tatăl poetului, Gh. Eminovic­i, era ro­mân în toată puterea cuvîntu­­lui, voinic la trup, isteț­ia, min­te, harnic, chibzuit în toate, și se pare, cu un neîntrecut dar de a istorisi. Tot ce alcătuește caracteristica specifică a rasei noastre : prudența, răbdarea, vioiciunea sufletului, se întîlnesc în părintele lui Eminescu, că­minarul Gh. Iminovici. Mama poetului era Raluca Iu­­rașcu, fiica stolnicului Vasile Iurașcu, român neaoș, boer din Joldești, de pe locurile unde se bătuse Ștefan cel Mare cu Petru Aron. Soții Iminovici au avut 10 co­pii dintre care Mihail Emine­scu era al 6-lea. Iată al cui fiu este Eminescu. El nu este fiul frazei românul este născut poet care nu e ade­vărată după cum nu e adevărat că românul e născut miop sau presbit. Vorbind de civilizația noa­stră, d. Duiliu Zamfirescu spu­ne că în ultimii 50 ani am par­curs un drum enorm. In aceste condițiuni puterea de eflores­cență a rasei noastre ne-a dat oameni politici ca Kogălnicea­­nu și Brătianu, că să nu vor­bim de­cît de cei morți. Gîndi­­tori ca Vasile Conta, pictori ca Grigorescu și un mare­ mare poet. Acesta e mai mare de­cît toți ceilalți, în sfera lor, fiindcă el s’a ridicat în lumea curată a Frumosului absolut, unde nu există răsplată nici onoruri. Ce a văzut și cum a simțit el acolo nu știm. Dar știm ce ne-a spus el. Ceea ce ne-a­ spus el e cîte­­odată de cea mai mare valoare artistică, și, dacă nu s’ar fi în­greuiat edițiile poeziilor sale cu unele bucăți primitive sau cu unele variante pe cari poetul nu le-a autorizat, poeziile lui Emi­nescu ar sta lingă cele mai înal­te creațiuni lirice ale omenirei. Despre frumusețea elocuțiunei sale, am vorbit în metafizica cuvintelor. Așa­dar, căutînd o explicație a lui Eminescu, găsim că el re­prezintă izbucnirea vitalitate! rasei latine, ori de cite ori ea e pusă în condițiune de liberta­te politică și de stare economi­că prielnice. Caracteristica per­sonalitatei sale, pesimistă sau optimistă, nu infirmă întru ni­mic puterea geniului sau latin. Din punctul de vedere romînesc el ar fi putut să-și blesteme po­porul din care a eșit, cum a fă­cut Heine, și tot al nostru ar fi fost mai vîrtos, cînd nu l’a ble­stemat ci l’a cîntat. Aci la picioarele statuei lui E­­minescu, eu nu­ părerile mele critce, ș-mî aduc aminte de un sngur lucru: că reprezint Aca­demia romina. In această cali­tate sper că teoria eflorescentei taine e adevărată, și dacă e a­­devărată pentru rominii din repot, ea va trebui să fie adevă­rată, și pentru rominii din ță­rile subjugate. Și, de fapt o ve­dem confirmată prin talentele vii ale poeților de peste munți, cari, împotriva tuturor adverstr­­aților politice și economice, e­­­xistă și cresc. Fie ca exemplul pe care'l dă d. Botez și complehul sau, prin cultul lui Eminescu, să fie ur­mat și de alții. Fie ca el să ademenească pe marele public, pe femeile și pe tinerii noștri, la cetirea scriitorilor romi­ni, pentru ca publicul fără părtini­re, dar și, fără umilință să se re­ia pe sine in stăpînire, să ridice fruntea și sa spere.... Privilegea marilor poeți este că la­crămile și durerea lor, in loc să deprime, mingile sufe­rințele altora și ridică sus su­fletele. O foarte aplaudată cuvîntare ține apoi de profesor Calmusch­i, membru în comitetul pentru ri­dicarea statuei care, citind cîte­­va fragmente din poeziile lui Eminescu face o magistrală a­­naliză operei nemuritorului poet și cugetător. Cuvîntarea d-lui Iorga După cuvîntarea d-lui Cal­m­­uski se urcă la tribună d. Ni­col­ae Iorga. D-sa spune următoarele : In numele unui curent de cri­tică și muncă de dărîmare­ și de mai mîndră ridicare a clădirei, de tăgădire nesfielnică și de a­­firmare îndrăzneață, curent care plecînd­ din domeniul literaturei a cuprins astăzi, o putem spune cu mîndrie, tot cîmpul vieței naționale și în tot cuprinsul pă­mântului locuit de romîni, adu­cem o închinare de recunoscători urmași, de continuatori prin fap­te rodnice ai gândului înalt, lui Mihail Eminescu, om mare al nației, ceea ce este poate mai mult și decit un așa de genial point. N’am­ fi venit aici fără convin­gere că ne e locul aici căci ne-ar răsuna la urechi versurile: Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel Nu slăvindu-te pe tine, lustru­­indu-se pe el. Sulit­a numelui tău umbră... _ Dar am încrederea că spiritul fără de moarte care înconjoară azi acest bronz nu ne va respin­ge, nu ne poate respinge, pe toți cei cari am umblat și umblăm pe căi cari au fost și ale lui. Din adevăr am făcut gînd, din gînd credință, din credință fap­te și numai înaintea înfățișărea faptelor pe cari le-au dorit, cei morți învie bucuroși, se bucură de bucuria noastră cînd li se strigă cu glasurile noastre din drumul spre biruința voită de dînșiî, mărire ție! * După d. Iorga vorbește d. Basarabescu, care aduce prino­sul de admirație al literaților grupați în jurul „Convorbirilor literare“. În urm­ă, ia cuvîntul poetul D. Angh­el, al cărui discurs a produs o vie impresie, și a stir­­bit ropote de aplauze entuziaste. Mai vorbesc d-ni­: Cancel, de­legatul studenților di­n Bucu­rești, Dinescu în numele studen­ților din Iași, Șerban în numele studenților din Covurlui, Ursu­le­anu in numele studenților din Bucovina, Florin Petra, Petrescu de la „Românul“ din Arad în nu­mele tineretului transilvănean, dr. Calin în numele­­ societății „Junimea“ din Viena și Ioan Ba­­calbașa, directorul Teatrului Na­țional din București, care în nu­mele presei arată expresiunea de recunoștință și admirație mare­lui luptător care a lăsat opere ziaristice, cari sînt izvoare nese­cate de însuflețire. SFÂRȘITUL SOLEMNITAȚII După terminare discursului d-lui Bacalbașa, corul episcopal, acompaniat de muzica regimen­tului 11 Siret, a intonat frumo­sul marș „La arme“. Cu aceasta solemnitatea a luat sfîrșit. La orele 12 și jumătate mulți­mea imensă se împrăștie pe străzi.­i codrule ?”, poezii de Eminescu. D-na Lucia Cosma a fost de a­­semenea obiectul unor furtu­noase ovațiuni. Festivalul s’a terminat prin reprezentarea piesei într’un­ act: „Lai­s” de Emile Angier, tradusă, în versuri de Eminescu. Piesa s’a­ jucat de artiștii tea­trului­ Național din București în mod ireproșabil. — Fedra. Banchetul „ Ligei Culturale“ GALAȚI, 16 Octombrie. —Sec­ția „Ligei Culturale“ din locali­tate, a dat azi­­ a amazî, la re­staurantul Dienst un banchet de 80 de­ tacîmurî în onoarea dele­gaților din Ardeal, Bucovina și din țară, sosiți aci cu prilejul dezvelirei monumentului lui E­­minescu. Au luat parte la acest banchet scritorii și literații cari au par­ticipat la serbare, d. Nicolae Ior­ga, d. Ion Bacalbașa, directorul general al teatrelor, d-na Lucia Cosma, d-na și d. Storck, d-na Brăneanu-Ad­am și d-na Negru. Primul toast, a fost ridicat de d. Ciuciu, președintele Ligei Cul­turale di­n localitate, care a urat bună venire oaspeților. Au toastat: d. inginer Popp pentru d. lorga; d. lorga pentru d-nii Storck și Angliei; d. Țoni, în numele Ligei din localitate pentru comitetul pentru ridica­rea statuei, precum și d-nii A­­săceanu-Dănescu și Aurel Bu­rma. La sfîrșit de lorga, a propus, și adunarea a aprobat, expedia­­rea unei telegrame de omagii principelui Carol, telegramă ca­re a fost semnată de toți acei prezenți. — Pedro. ----­---------------------------­ Festivalul de după amuîazi GALAȚI, 16 Octombrie. — Festivalul organizat, cu prile­jul dezvelirea monumentului lui Eminescu, în sala teatrului Pa­­padopol, a avut un caracter grandios. Deschiderea festivalului a fost la orele 4 d. a. și s’a făcut de­co­rul epicopal sub conducerea d-lui Rădulescu, cu marșul „La arme!“. Execuția a fost perfec­tă și sala a răsplătit pe concer­­tiști ,cu puternice aplauze. A urmat apoi conferința d-lui Rădulescu-Motru: „Ce înseam­nă Eminescu pentru cultura ro­mînească“. Conferențiarul a făcut o ex­punere savantă a felului cum trebue înțeleasă cultura. D-sa a spus că cultura nu poate­ fi socotită decit ca u bun univer­sal. Eminescu a fost inspirat de durerile și aspirațiunile om­e­­nirei întregi. Cu toate astea, Eminescu e prin excelență poe­tul nostru național și e poet na­tional pentru că a putut să in­venteze o podoabă curat rom­­­­­nească pentru 'rind­iil. In rezumat­, "opri­a roramiei HF face acela care îmbracă într’u­n vestmînt curat romînesc gîn­diri de eternă vapoare ome­nească. Conferința d-lui Motru a fost mult aplaudată. In urmă artistul Vasile Leo­­nescu a declamat poezia „Vene­­re și Madona“, artistul State Dragomir poezia „Lui Emine­scu“ de A. Vlahuță și o parte a „Satirei III“ de Eminescu.­­ Poetul T. Minulescu a citit­ „Romanța vagabonzilor“, „Ro­­­manța necunoscutei“ și „Glasul­ Morilor”, opere originale. D. Mi­­­nulescu a fost vin­ aplaudat. D­na Lucia Cosma, supranu-i mită ,,privighetoarea Ardealu­­­lui”, a cîntat, acompaniată la­­ pian de d­-șoara Lucia Fernri, I .„Rugămintea”, „Și dacă ramurii bat în geam ”și „Ce te legeni, Expresul de lași atacat cu pietre MARAȘEȘTI, 16 Octombrie.­ Expresul 19 care pleacă în di­recțiunea Iași, a fost atacat cu pietre de către necunoscuți în­tre stațiile Gugești și Costești. O piatră de mărimea unei portocale a căzut asupra unui geam de la vagonul restaurant spărgîndu-l și rănind la cap pe d. Herman Haimovici din Bu­curești, care sta în apropiere de fereastră, discutînd cu d. Al­fred Marcovicî tot din Bucu­rești. Faptul a produs mare panică printre., pasageri. D., Haimovicî a căzut, jos în ‘'N­MW'Civ. Personalul trenului și al va­gonului restaurant i-afi dat victimei primele ajutoare. Sta­rea acestuia nu e gravă. S'au avuizat stațiile Cotești și Gugești, de cele întîmplate, de către subcomisarul gărei Mu­­rășeșt­i. O anchetă, severă și minuțioa­să se impune neutru liniștea, a­­celora cari călăoresc cu trenul și evitarea unor accidente mai grave. Toată lumea ========= —. ■— se îmbracă după .iMW lm*»V. Ajungi Ir­fișată I ușor, fără mal­sa osteneală, întrebuințând I veritabilele I­T acun­ds Cauciuc igPilfLlIU Reprezentanța generală, pentru engros; BELA. KLINGEN BELL O din firma EinliuAn­, Orion și Jíü­­igenberg BUCUREȘTI. — Calea R­AHOVEI No. 8. — Telefon II 5 I ff fijET CONSULTATA pen. I 11 truonce boaUissaűscö- SL«iEi­ ferea unui Dinte fără durere, in Policlinica Tămăduirea 5. — CALEA RAHOVEI. — 5 • Discret prin Bibescu-Vodă l­or vindimi, radical, repede, fără­ durere fileputiința. Onanism. Siflis apsus Sumeșii și de Festier Spălaturi, Pansamente, Electrizări Injectiuni cu Mercur, Subamat, EHRLICH- arsenic ș.al Se aplica trata­m­entu ori­cărui dr. D­INȚI se scot iară durere se curații, se plombează, se pun­ cu prețurile cele m­ai avan lapioa­se și în­cole. Eliberează certificate medicale Deschis pînă la ora 10 seara — Cor­espondează cu provincial — Prima Societate l. fr. pnv. ds Navig. cu vapoare pe Dunăre Co­menzile s prim­­esc la W. STARDECKER București.­Str. SMARDAN, 20 —Telefon 13/19 Cui­­ Băi Irmmi., cadou pentru ziua onomastica, ziua nașterei, anul nou, sărbătorile Crăciunului, aniversarea unei căsătorii este un benoclu cum­părat de la Institutul „Ocu­larium“ Str. Doamnei 27, Bu­curești. Prețul de reclamă 15 lei. Pentru provincie 50 bani pentru porto. Se trimete nu­mai contra mandat poștal. mmmmm Vânzare cu prețuri OCAZIONALE toată mobila cumpărată la licitație, a falimentului E. LEASSIER. SOCIETATEA Magazin le Mobile Jalea Oralei 41 M­m s* K­U­Jj Vaporului local „DRAU“ enim-TME fi­siun­ Cu începere de Sîmbătă, 20 August st. a.­­2 Septembrie st n ) IO 11 pînă la alte dispozi­­țiuni: Luni, Mercuri și Sîmbătă Flecare dela Galați la orele 830 a. m.; Plecare dela Isaccea la orele 1O45 a. m.; Plecare dela Tulcea la orele 1 p. m.; Sosire la Sulina la orele 4 p. m Marți, Joi și Ouraineeă Plecare dela Sulin­a la orele 330 dim­; Flecare dela­ Tulcea la orele 830 dim.; Plecare de la Isaccea la orele 1010 dim.; So­sire la Galați la orele 115 p. m. INSPECTORATUL Galați, în August 1911, INTRE ■r-rf? r .•?.« COCS de Uzină s-a transportat în saci plumbuiți la domiciliu ANTRACIT englezesc ■ superior CĂRBUNI CARDIFF și SUPE HY BRIQUETTE englezești marca Coroana Mobile — Faliment Numai pentru scurtă vreme s’a pus în Sobele RIESSNERI Superioare tuturor mărcilor —­­ BUCUREȘTI — SISTEM HIDSEHIC perfecționat cu REGULATOR de siguranță BREVETAT &® °|o economie la cărbuni Depozitul Fabricei VOüTATEl Senzațională­ APASAT de adaptat sobe­lor de faianță pentru transfor­marea lor în sobe de cărbuni cu roci continuă Strada Doamnei 25 Telefon 51'7 ® ■" „Revista Model“ Proprietarul Brevetului Real Român (1. g. 0 ) Xo­­n­as Procedeu pentru azolarea carbidului*, dorește a intra în le­gatură cu interesați, cu scopul de a’l vinde sau licenția. Primeșt orice propuneri relative la exploatarea acestui brevet, în țară Informații la Biroul de brevete. Max Ellinger, 571 Dobroteasa 10 Constipația Hemoroizi, Soare de Ficat și fie Stomac Purifig Dr. Konya care mulțumită compoziției sale din fructul smochi­nei și al altor plante, nu irită niciodată intestinele, efectul lui fiind constant chiar la întrebuințare zil­nică, ceea ce nu se poate con­stata la alte purgative drastice cu base minerale sau chimice. PraiflgnlDr. Konya;«:?s,r«Ä &5Ä favorit al damelor și copiilor. — Modul de întrebuințare la fie­care sticlă -­­Se găsește­­»rctutin­deni cu prețul de Lei 3.50 Sticla. Trimis cu poșta, porto în plus — se combat cu succes prin : SOBELE AMERICANE ^5* — CU MOUX. PATERT REGULATOR 1912 — Sim cele m­ii Solide, Ogidurosse și nai Beobleidîsb—Fanetieni azi în Rul­ia peste U boc. ‘ ümbele americ­ane „SI­US“ nu m­ai au nici o necesitate de reclamă, fiind bine cunoscute in toată țara, căci sunt introduse începănd de la „l’AIATDI I si AI.“ până la cel mai modest menagiu. Renum­ele acestor sobe se datorește avantagiilor netăgăduite ce au asupra ori­cărui alt produs similar și care constau în construcția ireproșabilă, elegantă și practică, pro­­ducînd o căldură agreabilă care se răspîndește în măsură egală în toate părțile apartamen­tului și ceea ce le face în adevăr superioare, este că sunt prevăzute în mod foarte practic cu un Regulator Patent cu ajutorul căruia se poate regula focul după dorință. Căldura se poate regula foarte lesne și exact prin Regulatorul patent 1912. Sobele americane SIRIUS sunt întrebuințate de toți aceia, cari își dau seamă de însemnătatea acestei Sobe din punct de vedere practic și h­igienic, fie aceea numărăm între clienții noștri majoritatea Erh­itecților, Inginerilor, Medicilor, etc., etc. 1« PERM­­EIBEM & Fm — Str. Lipscani Ho. 15 ATENȚIUNE.—Spre a nu fi induși in eroare observați că sobele poartă incrus­tat pe ele „isIKIUL“, ceea ce le deosebește de alte produse similare. Constatarea este fanată că: WINTER sast cele mai economice la combustibile, cele mai stigrefice, si caii dau căldură după dorință. SsbÄt HiTEIi sunt de o eleganță, care face o podoabă în om­ și cu casă și ard cu* Cocs, Antracit și Lemne. Su­ssie WITER! sunt <ne ori și ca mărime, și se recomandă des de medici pentru Școli, Spitale, Casărmi. c­­ . ULICI­L DEPOSIT la : »BREIE «BOBBIN cu ARTICOLE pentru MENU­J Alexandru â ¥aside Dumitrescu, BUCUREȘTI. — Telefon 23/63 Ho. 27. A. Strada Lipscani, Ho. 27 B.­­ Girant responsabil :NI­C0 ILAE STANESCU. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ __74 O crimă misterioasă (Mare roman drametic) PARTEA TI Spune drept, ai nevoe de a­­jutorul meu ? — Da, ba încă foarte mult, răspunse Parseval. — Și-mi poți cere ajutorul fără a-ți trăda secretul? — Voi­ încerca. — încearcă deci. — Iată cum stă chestia­, ți-am spus astăzi că am făcut tot po­sibilul pentru a regăsi pe Ana — Da, așa este. — Fosco, sunt pierdut, dacă n’o găsesc, zise Parseval cu gla­sul tremurător. Apoi începu a da lămuriri. Ana Cath­erik își cunoștea se­cretul, căcî îî l’a spus mama ei. De mama ei nu mai avea de a se teme. In interesul ei va tăcea după cum după dispariția Anei a scris Faurei acea scrisoare ce-­i fusese dictată de el. Dar și Laura precum și Har­ting, știau, —el era convins, — știau destul pentru a-l nenoroci, căci Harting o ajutase pe Ana să fugă din ospiciu și spuse că se temea de reîntoarcerea „afurisi­tului vaga­bona“. Fosco îl întrebă ce fel de înfă­țișare avea Ana Catherik. — Ce înfățișare? răspunse Par­seval. Să-ți spun în două cuvin­te. Este ca o icoană bolnavă a soției mele. Se auzi scaunul trosnind, stîn­­­pul de sub mine se cutremură din nou. De astădată contele să­ri în picioare—de uimire. — Cum?!! exclamă el. Inchpuițî, pe soția mea după o boală îndelungată, cu o nuan­ță de demență și o ai pe Ana Catherick așa cum este acum. —­ Sînt rude ? — Nici de­cum. — Și seamănă atît de bine? — Da... De ce-ți vine a rîde? exclamă Parseval. Scumpe amico­rnd de propriile mele gin­duri. Liniștește-te Parseval. Dormi fiul meu, dormi somnul drepți­lor și vei vedea pe urmă ce vom­ face ea pentru tine, cînd va veni ceasul în care vom scăpa amîn­­doi din încurcătură. Am planuri multe în capul meu cel mare. Vei plăti polițele și veî găsi pe Ana Catherik pe cuvîntul meu de onoare! , Eu, sînt eu cel mai bun amic ce a­i pe lumea asta? Merit eu banii ce mi-ai avansat, și pe cari îmi-am amintit în mod atu de de­licat,? Orice veî face să cauți pe vii­tor a mi mai atinge sentimente­le mele! Să le recunoști și să le imiți, scumpul meu. Mai dă-mi odată mina. Noap­­­te bună. Auzit apoi închizindu-se o ușă. Cînd am încercat a mă mișca, a fost atît de dureroasă sforța­rea iieit a trebuit să renunț. Am încercat apoi a doua oară, și am putut să mă ridic în ge­­­nunchi pe acoperișul umed. Tîrîndu-mă pe lingă zid, m­i-aj fost atît de dureroasă sforțarea nicit am stat locului cîteva clipe." Privind înapoi văzui lumina­­ la camera lui Fosco, îmi recă­pătai curajul și privind mereu spre acea fereastră am mers în­cet pe lingă zid. Ceasul bătu era unu și un sfert cînd am ajuns la fereastra mea. Nimic, nu mi-a arătat că ceea ce făcuse am fost observat.­­1 Iulie. Orele 8. Soarele strălucește pe cerul senin. N’am­ fost in pat nici un minut, nici n’am­ închis ochii. Prin aceiași fereastră prin care aseară am privit în întuneric, azi privesc lumina dimineței. Nu-mi pot aduce aminte cînd a început a-mi fi cald. A fost desigur în zorii zilei—­­da am auzit cînd aü bătut orele trei. îmi aduc aminte că s’a fă­cut lumină în casă, că eu m’am­ simțit foarte surexcitată. îmi aduc aminte că am mai avut puterea de a scrie în caetul meu tot ce mi-am­ adus aminte. De ce stau mereu aci nemișca­tă ? De ce-mi obosesc ochii și ca­pul scriind mereu? De ce nu mă pun în pat ca să dorm și să mai alin căldura ce-mi arde capul? Nu îndrăznesc a încerca. O spaimă, o frică mă oprește. Mi-e frică de căldura ce-mi usca pielea, de zgomotul din capul și inima mea. De unde pot știi că de mă voia culca, voiu mai avea pute­rea de a mă scula ? Oh, ploaia, ploaia — oribila ploaie ce m­ a făcut să îngheț asta noapte!... Orele» 0. — A bătut opt sau nouă odinioară? De sigur că nouă. Iar m’am înfiorat — tre­mur acum din tot corpul în aerul cald de vară. Am stat aci și am dormit? Nu știu ce am făcut. Oh, D-zeuse, oare mă voia ín­ból­nă vi ? Să fii bolnav# în astfel de împrejurări! Capul meu!— Frică mi-e să nu-mi pierd capul. Pot scrie dar literele parcă s’ar mișca sub ochii mei. Văd cuvintele. Laura — pot scrie Laura, pot citi. A bătut opt sau nouă? Ce frig. Ce frig — oh, ce ploa­ie rece a fost aseară! Și bătăile ceasului, le aud mereu bătînd în capul meu! Observațiuni (In locul acesta încep a deve­ni necitețe rîndurile, ce au fost scrise. Nu văd aci de cu­ cuvinte fără șir.) Pe pagina cealaltă, văd scris de altă mină. E un scris băr­bătesc, scris mare, cu litere groase, foarte regulate. Are da­ta de 7 Iulie; iată ce scrie: (Adăugir­ile unui adevărat prieten) îmbolnăvirea bunei Miss Nlab­­combe mi-a dat ocazia de a a­­vea pe neașteptate o plăcere in­telectul,"# eü­ind crețul în care și-a notat impresiile. Mint rțîpva ,sute de pagini. Pot pune iniția­le inima și declara cu sfințenie că m’ar’i interesat, încîntat și fermecat. Pentru un om ca mine e o mare plăcere să pot spune așa ceva. Aceste pagini sînt uimitoare. Tactul, perspicacitatea, curajul extraordinar, memoria puter­nică, spiritul de observație, du­ioșia femenină, au stîrnit ad­mirația mea pentru această ființă divină, pentru această Mariană superbă. . . Descrierea caracterului meu e într’adevăr magistrală. Eu recunosc din toată inima că portretul meu e foarte vero­simil. Regret din nou cruda împre­jurare ce ne face să luptăm u­­nul contra, altuia. Dacă împre­jurările ne-ar fi fost prielnice, ce demnă, de mine ar fi fost Miss­ Hab­om­be. Sentimentele din sufletul meu mă asigură că rîndurile ce am scris, acum sunt purul adevăr, închid cartea. Simțul meu de dreptate (afară de soția mea) cere ca să­ nu mai citească ni­meni acele rânduri. Evenimentele mă alungă. In­­prejurările mă­ fac să iau mă­suri serioase. Perspective noul de succes se deschid în fața­ mea, îmi împlinesc soarta ce o IE niște ce mă înspăimîntă chiar pe mine. Nu posed nimic de­cît admirația mea și o dau în dar cu cele mai duioase sentimente. Mă rog pentru a el însănăto­­șire. Declar aci că regret din tot sufletul că planul ei nu va pu­tea reuși pentru ajutorarea su­­rorei sale. O rog să mă creadă că cele ce am aflat din citirea jur­n­lului ei, nu va contribui la ne­­­­ușita acelor planuri. Am fost numai convins să trebue să execut planul ce nu l făcusem mai dinainte. Mi-au trezit sentimente fie­cari mă voiu folosi pentru a?­­­tru reușita celor ce vreau eu­ să fac. O ființă capabilă să, ,simtă ca Miss Halcombe mă va înțeid­e și mă va, er­ta. Dînsa e o ființă demnă de a mă­­ înțelege. Cu această con­vingere mă iscălesc Fosco (Va urma Manuscrisele tiiuiesc nu se înapoiază Editura Societății anonime pe acț­uni „Adeveri«•* Y >

Next