Adevěrul, octombrie 1911 (Anul 24, nr. 7921-7951)
1911-10-18 / nr. 7938
flonumentul lui Eminescu la Gala!3 ------------------------------------------------------------- — Solemnitatea dezvelirii statuie! — Erî la orele 11 s-a făcut la Galati, cu o mare solemnitate, desvelirea statuei lui Mihail Emirescu ridicată din inițiativa unui comitet în frunte cu d. magistrat Corneliu Botez. Au asistat un foarte mare număr de persoane și numeroși delegații din țările locuite de români. După oficiarea unei slujbe religioase de către episcopul Dunărea de jos, se procedează la desvelirea statuei. Discursurile D. Corneliu Botez ia cel dinți cuvîntul și ține o foarte frumoasă cuvîntare în care dă o admirabilă caracterizare a sufletului și a operei lui Mihail Eminescu. După d-sa, vorbește de Teodor Missir, ajutor de primar, care arată că orașul primește cu o deosebită mulțumire statuia marelui poet al neamului romînesc. Discursul d-lui ministru C. C. Arion urmează la tribună d. ministru Arion, care, pronunță un discurs superb. Redăm această capodoperă literară într'un scurt rezumat, care nu va putea de decât o idee palidă de frumusețile stillistice ce conține: „Să înalță în marmură albă monumentul cugetării adîmce și semne al poeziei nemărginite, al iubirii de neam și de țară, cum n’a fost mai mare. Dar pe culmile ideei, ale frumosului, ale patriotismului, se înalță și gîndul nostru, pentru ca în aceste clipe să cuprindă o viață întreagă : „Viața lui”, de muncă, de luptă, de zbuciumări, de iubire fără seamăn, de tristă nebunie, în care se pierde un geniu luminos și veșnic luminător și se stinge o viață fără noroc. Puțini sunt aceia care cuprind și opera lor identifică. în viața lor un moment al gîndirii timpului în care trăesc și, prin aceasta chiar, devin întruparea vie a acelui timp. „In mintea lor se resfrîng simțirile, aspirațiunile vremurilor, neamurilor, precum în acele locuri pline de lumină pe cari le cîntă poetul se resfrîng țărmurile cari le înconjoară, cu toate frumusețiile lor. Printre acești aleși ai omenirii eü nu cunosc pe unul care să întreacă pe marele nostru Eminescu. In creerul sau puternic se adună cugetările cele mai înalte, în, inima lui cîntă poezia cea mai fermecătoare, în versul lui strălucește o limbă romînească neasemănat de frumoasă. De aceea opera sa e mare, ea a radiat asupra contimporanilor săi, ea radiază astăzi, ea va radia în veci. „Precum razele soarelui fac să răsară din pămînt sămința aruncată, opera lui Eminescu face să încolțească germenele de talent în mințile poeților. „Eminescu este un poet mare și pentru ideile generoase pe cari le-a exprimat, adresîndu-le omenirii, și pentru exprimarea în forme neperitoare a simțirii pur naționale. El este un amant pasionat al trecutului. In contact cu gloria străbună, mintea lui se înteiază din nou și găsește neasemănate accente ca să cînte iubirea de țară. Va rămîne pururea, cît va fi o nație romînească, răspunsul pe care Mircea îl dă lui Baiazid, răspuns în care sufletul romînului se unește cu natura țării lui, pentru ca să reziste vrăjmașului, pentru ca să-l doboare, pentru ca patria să dăinuiască în veci. „Caracteristic cugetării lui, Eminescu este nota tristă în întreaga lui scriere. Pesimismul lui Eminescu este un pesimism înalt, pornit nu din revolta poetului, ci dintr’o amantă privire a mersului omenirii. Felului acesta de a cugeta,1 convingerii lui că nu putem nimica în cursul lucrurilor omenești, datorim melancolia senină a poeziei sale, poezie care a răsărit ca o floare din solul arid al doctrinelor lui filozofice și a cuprins în parfumul ei divin sensul întreg al gîndirilor. Vestminte de zîne și feți frumoși, croite din razele soarelui nostru țesute în nemărginita lumină romînească, argintate din văpăile blînde, luni, împodobite cu flori de pe plaiuri de Carpațî,— astfel de vestminte erau cuvintele lui Eminescu, erau cuvinte românești învăluind o strălucită gîndire romînească. Tot ce a gîndit și tot ce a scris Eminescu este romînesc, căci felul gîndirei lui este romînesc. Nimeni ca dînsul n’a știut să redea privire! noastre frumusețea dureroasă a codrului, care se leagănă, să adune în ochii cuminți ai iubitei poveștile noastre bătrînești, să ne fure mintea la auzul buciumului îndepărtat, sunînd dulce, sunînd greu, să ne facă să tresărim de mîndrie la vitetul vitejiei romîneștî care ...Vine, vine, vine. Calcă totul in picioare... Fie dînsul nemuritor ca acel care a întrupat mai mult ideia și simțirea romînească. Discursul d-lui Arion a fost subliniat cu aplauze puternice. Imediat a urmat apoi d. Duiliu Zamfirescu, ministrul Romîniei în comisiunea europeană, delegatul Academiei Române la serbare. Discursul dlui Duiliu Zamfirescu delegat a Academiei Române Domnilor, Academia romînă, foiind parte la serbările ce se dau în onoarea lui Eminescu, a ținut să aducă prinosul admirațiunei sale, ca un omagiu și o reparațiune, celui mai mare poet de pînă azi al românilor. Născut la 15 ianuarie 1850 și mort la 16 iunie 1889, Eminescu a trăit în epoca nesigură a consolidărei noastre politice și economice, din care cauză a fost neînțeles și contestat. De îndată însă ce poporul român s’a așezat în pacea unei domnii pline de belșug și de înțelepciune, poetul a eșit din negură și s’a înnălțat în semnul ce plutește peste mizerii. Pare că toți românii au auzit, deodată, ridicîndu-se din văile lor glasul unui înger, ce cîntă în limba neamului necazurile, durerile și aspirațiile lui. Eminescu a fost un poet mai mare decit timpul în care a trăit. E cu putință un asemenea lucru ? Noi credem că da. Dante a fost mai mare decit timpul lui. Shakespeare de asemenea. Goethe și Beethoven de asemenea. Dar mai mult decît atît : epoce și popoare întregi în Europa, sînt uneori mai presus de alte epoce și alte popoare, ca și cum rasa albă ar avea o nevoe neîntreruptă de generare genială. Cine poate explica epoca lui Pericles, atît de aproape de leagănul oamenilor, și atît de departe prin avîntul gîndirei și al simțirei artistice ? Cine poate explica Renașterea italiană în mod satisfăcător pentru un spirit critic ? Cum a putut să răsară în văile Apeninilor, poporul toscan, atît de fin, atît de artist, atît de inventiv, dacă trebue să-l considerăm ca moștenitor al poporului latin ? Incercările de a explica Renașterea italiană sunt numeroase. D. Duiliu Zamfirescu arată că Renașterea italiană ca și epoca lui Pericles, ca și alte multe fenomene de genialitate socială, sunt datorite unui complex de cauze, adeseori disparate, în cari întrevedem pe unele, bănuim pe altele, fără a putea hotărî nimic. Dar pe cît îngădue cadrul unui discurs, d-sa crede că, în afară de cauzele externe precum sînt cele politice și economice, rămine o cauză internă de structură sufletească, ce se regăsește peste tot ori unde se manifestă o puternică genialitate colectivă: aceasta este eflorescența perpetuă a casei precolatină. Tot ce are azi lumea de pe glob mare și generos, este greco-latin sau neolatin! Frumosul este grec , Justul este roman , numai Utilul poate să fie al altor rase, deși întreaga civilizație a urnei este de origină neolatină. Prin urmare, Renașterea italiană este datorită eflorescenței perpetue a rasei latine, care, ajutată de libertățile date poporului florentin de contesa Matilda, precum și de îmbogățirea breslelor (arti maggiori și arti minori), a produs momentul admirabil din veacul al 14-lea și al 15-lea. Revenind acum la noi și la Eminescu, poetul nostru este un iurte al neolatinităței noastre. Despre obîrșia familiei lui Eminescu, unii au încercat s-o ridice la un ofițer de cavalerie din oastea lui Carol XII, regele Suediei, care, scăpînd din bătălia de la Pultava, se statornicise în Suceava, în Bucovina, pe lingă familia baronului Mustață. Aceste aserțiuni nu sînt dovedite prin nici o urmă de mărturie. Ceea ce este sigur, e că tatăl poetului, Gh. Eminovici, era român în toată puterea cuvîntului, voinic la trup, isteția, minte, harnic, chibzuit în toate, și se pare, cu un neîntrecut dar de a istorisi. Tot ce alcătuește caracteristica specifică a rasei noastre : prudența, răbdarea, vioiciunea sufletului, se întîlnesc în părintele lui Eminescu, căminarul Gh. Iminovici. Mama poetului era Raluca Iurașcu, fiica stolnicului Vasile Iurașcu, român neaoș, boer din Joldești, de pe locurile unde se bătuse Ștefan cel Mare cu Petru Aron. Soții Iminovici au avut 10 copii dintre care Mihail Eminescu era al 6-lea. Iată al cui fiu este Eminescu. El nu este fiul frazei românul este născut poet care nu e adevărată după cum nu e adevărat că românul e născut miop sau presbit. Vorbind de civilizația noastră, d. Duiliu Zamfirescu spune că în ultimii 50 ani am parcurs un drum enorm. In aceste condițiuni puterea de eflorescență a rasei noastre ne-a dat oameni politici ca Kogălniceanu și Brătianu, că să nu vorbim decît de cei morți. Gînditori ca Vasile Conta, pictori ca Grigorescu și un mare mare poet. Acesta e mai mare decît toți ceilalți, în sfera lor, fiindcă el s’a ridicat în lumea curată a Frumosului absolut, unde nu există răsplată nici onoruri. Ce a văzut și cum a simțit el acolo nu știm. Dar știm ce ne-a spus el. Ceea ce ne-a spus el e cîteodată de cea mai mare valoare artistică, și, dacă nu s’ar fi îngreuiat edițiile poeziilor sale cu unele bucăți primitive sau cu unele variante pe cari poetul nu le-a autorizat, poeziile lui Eminescu ar sta lingă cele mai înalte creațiuni lirice ale omenirei. Despre frumusețea elocuțiunei sale, am vorbit în metafizica cuvintelor. Așadar, căutînd o explicație a lui Eminescu, găsim că el reprezintă izbucnirea vitalitate! rasei latine, ori de cite ori ea e pusă în condițiune de libertate politică și de stare economică prielnice. Caracteristica personalitatei sale, pesimistă sau optimistă, nu infirmă întru nimic puterea geniului sau latin. Din punctul de vedere romînesc el ar fi putut să-și blesteme poporul din care a eșit, cum a făcut Heine, și tot al nostru ar fi fost mai vîrtos, cînd nu l’a blestemat ci l’a cîntat. Aci la picioarele statuei lui Eminescu, eu nu părerile mele critce, ș-mî aduc aminte de un sngur lucru: că reprezint Academia romina. In această calitate sper că teoria eflorescentei taine e adevărată, și dacă e adevărată pentru rominii din repot, ea va trebui să fie adevărată, și pentru rominii din țările subjugate. Și, de fapt o vedem confirmată prin talentele vii ale poeților de peste munți, cari, împotriva tuturor adverstraților politice și economice, există și cresc. Fie ca exemplul pe care'l dă d. Botez și complehul sau, prin cultul lui Eminescu, să fie urmat și de alții. Fie ca el să ademenească pe marele public, pe femeile și pe tinerii noștri, la cetirea scriitorilor romini, pentru ca publicul fără părtinire, dar și, fără umilință să se reia pe sine in stăpînire, să ridice fruntea și sa spere.... Privilegea marilor poeți este că lacrămile și durerea lor, in loc să deprime, mingile suferințele altora și ridică sus sufletele. O foarte aplaudată cuvîntare ține apoi de profesor Calmuschi, membru în comitetul pentru ridicarea statuei care, citind cîteva fragmente din poeziile lui Eminescu face o magistrală analiză operei nemuritorului poet și cugetător. Cuvîntarea d-lui Iorga După cuvîntarea d-lui Calmuski se urcă la tribună d. Nicolae Iorga. D-sa spune următoarele : In numele unui curent de critică și muncă de dărîmare și de mai mîndră ridicare a clădirei, de tăgădire nesfielnică și de afirmare îndrăzneață, curent care plecînd din domeniul literaturei a cuprins astăzi, o putem spune cu mîndrie, tot cîmpul vieței naționale și în tot cuprinsul pământului locuit de romîni, aducem o închinare de recunoscători urmași, de continuatori prin fapte rodnice ai gândului înalt, lui Mihail Eminescu, om mare al nației, ceea ce este poate mai mult și decit un așa de genial point. N’am fi venit aici fără convingere că ne e locul aici căci ne-ar răsuna la urechi versurile: Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el. Sulita numelui tău umbră... _ Dar am încrederea că spiritul fără de moarte care înconjoară azi acest bronz nu ne va respinge, nu ne poate respinge, pe toți cei cari am umblat și umblăm pe căi cari au fost și ale lui. Din adevăr am făcut gînd, din gînd credință, din credință fapte și numai înaintea înfățișărea faptelor pe cari le-au dorit, cei morți învie bucuroși, se bucură de bucuria noastră cînd li se strigă cu glasurile noastre din drumul spre biruința voită de dînșiî, mărire ție! * După d. Iorga vorbește d. Basarabescu, care aduce prinosul de admirație al literaților grupați în jurul „Convorbirilor literare“. În urmă, ia cuvîntul poetul D. Anghel, al cărui discurs a produs o vie impresie, și a stirbit ropote de aplauze entuziaste. Mai vorbesc d-ni: Cancel, delegatul studenților din București, Dinescu în numele studenților din Iași, Șerban în numele studenților din Covurlui, Ursuleanu in numele studenților din Bucovina, Florin Petra, Petrescu de la „Românul“ din Arad în numele tineretului transilvănean, dr. Calin în numele societății „Junimea“ din Viena și Ioan Bacalbașa, directorul Teatrului Național din București, care în numele presei arată expresiunea de recunoștință și admirație marelui luptător care a lăsat opere ziaristice, cari sînt izvoare nesecate de însuflețire. SFÂRȘITUL SOLEMNITAȚII După terminare discursului d-lui Bacalbașa, corul episcopal, acompaniat de muzica regimentului 11 Siret, a intonat frumosul marș „La arme“. Cu aceasta solemnitatea a luat sfîrșit. La orele 12 și jumătate mulțimea imensă se împrăștie pe străzi.i codrule ?”, poezii de Eminescu. D-na Lucia Cosma a fost de asemenea obiectul unor furtunoase ovațiuni. Festivalul s’a terminat prin reprezentarea piesei într’un act: „Lais” de Emile Angier, tradusă, în versuri de Eminescu. Piesa s’a jucat de artiștii teatrului Național din București în mod ireproșabil. — Fedra. Banchetul „ Ligei Culturale“ GALAȚI, 16 Octombrie. —Secția „Ligei Culturale“ din localitate, a dat azi a amazî, la restaurantul Dienst un banchet de 80 de tacîmurî în onoarea delegaților din Ardeal, Bucovina și din țară, sosiți aci cu prilejul dezvelirei monumentului lui Eminescu. Au luat parte la acest banchet scritorii și literații cari au participat la serbare, d. Nicolae Iorga, d. Ion Bacalbașa, directorul general al teatrelor, d-na Lucia Cosma, d-na și d. Storck, d-na Brăneanu-Adam și d-na Negru. Primul toast, a fost ridicat de d. Ciuciu, președintele Ligei Culturale din localitate, care a urat bună venire oaspeților. Au toastat: d. inginer Popp pentru d. lorga; d. lorga pentru d-nii Storck și Angliei; d. Țoni, în numele Ligei din localitate pentru comitetul pentru ridicarea statuei, precum și d-nii Asăceanu-Dănescu și Aurel Burma. La sfîrșit de lorga, a propus, și adunarea a aprobat, expediarea unei telegrame de omagii principelui Carol, telegramă care a fost semnată de toți acei prezenți. — Pedro. ------------------------------- Festivalul de după amuîazi GALAȚI, 16 Octombrie. — Festivalul organizat, cu prilejul dezvelirea monumentului lui Eminescu, în sala teatrului Papadopol, a avut un caracter grandios. Deschiderea festivalului a fost la orele 4 d. a. și s’a făcut decorul epicopal sub conducerea d-lui Rădulescu, cu marșul „La arme!“. Execuția a fost perfectă și sala a răsplătit pe concertiști ,cu puternice aplauze. A urmat apoi conferința d-lui Rădulescu-Motru: „Ce înseamnă Eminescu pentru cultura romînească“. Conferențiarul a făcut o expunere savantă a felului cum trebue înțeleasă cultura. D-sa a spus că cultura nu poate fi socotită decit ca u bun universal. Eminescu a fost inspirat de durerile și aspirațiunile omenirei întregi. Cu toate astea, Eminescu e prin excelență poetul nostru național și e poet national pentru că a putut să inventeze o podoabă curat romnească pentru 'rindiil. In rezumat, "opria roramiei HF face acela care îmbracă într’un vestmînt curat romînesc gîndiri de eternă vapoare omenească. Conferința d-lui Motru a fost mult aplaudată. In urmă artistul Vasile Leonescu a declamat poezia „Venere și Madona“, artistul State Dragomir poezia „Lui Eminescu“ de A. Vlahuță și o parte a „Satirei III“ de Eminescu. Poetul T. Minulescu a citit „Romanța vagabonzilor“, „Romanța necunoscutei“ și „Glasul Morilor”, opere originale. D. Minulescu a fost vin aplaudat. Dna Lucia Cosma, supranu-i mită ,,privighetoarea Ardealului”, a cîntat, acompaniată la pian de d-șoara Lucia Fernri, I .„Rugămintea”, „Și dacă ramurii bat în geam ”și „Ce te legeni, Expresul de lași atacat cu pietre MARAȘEȘTI, 16 Octombrie. Expresul 19 care pleacă în direcțiunea Iași, a fost atacat cu pietre de către necunoscuți între stațiile Gugești și Costești. O piatră de mărimea unei portocale a căzut asupra unui geam de la vagonul restaurant spărgîndu-l și rănind la cap pe d. Herman Haimovici din București, care sta în apropiere de fereastră, discutînd cu d. Alfred Marcovicî tot din București. Faptul a produs mare panică printre., pasageri. D., Haimovicî a căzut, jos în ‘'NMW'Civ. Personalul trenului și al vagonului restaurant i-afi dat victimei primele ajutoare. Starea acestuia nu e gravă. S'au avuizat stațiile Cotești și Gugești, de cele întîmplate, de către subcomisarul gărei Murășești. O anchetă, severă și minuțioasă se impune neutru liniștea, acelora cari călăoresc cu trenul și evitarea unor accidente mai grave. Toată lumea ========= —. ■— se îmbracă după .iMW lm*»V. Ajungi Irfișată I ușor, fără malsa osteneală, întrebuințând I veritabilele IT acunds Cauciuc igPilfLlIU Reprezentanța generală, pentru engros; BELA. KLINGEN BELL O din firma EinliuAn, Orion și Jíüigenberg BUCUREȘTI. — Calea RAHOVEI No. 8. — Telefon II 5 I ff fijET CONSULTATA pen. I 11 truonce boaUissaűscö- SL«iEi ferea unui Dinte fără durere, in Policlinica Tămăduirea 5. — CALEA RAHOVEI. — 5 • Discret prin Bibescu-Vodă lor vindimi, radical, repede, fără durere fileputiința. Onanism. Siflis apsus Sumeșii și de Festier Spălaturi, Pansamente, Electrizări Injectiuni cu Mercur, Subamat, EHRLICH- arsenic ș.al Se aplica tratamentu oricărui dr. DINȚI se scot iară durere se curații, se plombează, se pun cu prețurile cele mai avan lapioase și încole. Eliberează certificate medicale Deschis pînă la ora 10 seara — Corespondează cu provincial — Prima Societate l. fr. pnv. ds Navig. cu vapoare pe Dunăre Comenzile s primesc la W. STARDECKER București.Str. SMARDAN, 20 —Telefon 13/19 Cui Băi Irmmi., cadou pentru ziua onomastica, ziua nașterei, anul nou, sărbătorile Crăciunului, aniversarea unei căsătorii este un benoclu cumpărat de la Institutul „Ocularium“ Str. Doamnei 27, București. Prețul de reclamă 15 lei. Pentru provincie 50 bani pentru porto. Se trimete numai contra mandat poștal. mmmmm Vânzare cu prețuri OCAZIONALE toată mobila cumpărată la licitație, a falimentului E. LEASSIER. SOCIETATEA Magazin le Mobile Jalea Oralei 41 Mm s* KUJj Vaporului local „DRAU“ enim-TME fisiun Cu începere de Sîmbătă, 20 August st. a.2 Septembrie st n ) IO 11 pînă la alte dispozițiuni: Luni, Mercuri și Sîmbătă Flecare dela Galați la orele 830 a. m.; Plecare dela Isaccea la orele 1O45 a. m.; Plecare dela Tulcea la orele 1 p. m.; Sosire la Sulina la orele 4 p. m Marți, Joi și Ouraineeă Plecare dela Sulina la orele 330 dim; Flecare dela Tulcea la orele 830 dim.; Plecare de la Isaccea la orele 1010 dim.; Sosire la Galați la orele 115 p. m. INSPECTORATUL Galați, în August 1911, INTRE ■r-rf? r .•?.« COCS de Uzină s-a transportat în saci plumbuiți la domiciliu ANTRACIT englezesc ■ superior CĂRBUNI CARDIFF și SUPE HY BRIQUETTE englezești marca Coroana Mobile — Faliment Numai pentru scurtă vreme s’a pus în Sobele RIESSNERI Superioare tuturor mărcilor — BUCUREȘTI — SISTEM HIDSEHIC perfecționat cu REGULATOR de siguranță BREVETAT &® °|o economie la cărbuni Depozitul Fabricei VOüTATEl Senzațională APASAT de adaptat sobelor de faianță pentru transformarea lor în sobe de cărbuni cu roci continuă Strada Doamnei 25 Telefon 51'7 ® ■" „Revista Model“ Proprietarul Brevetului Real Român (1. g. 0 ) Xonas Procedeu pentru azolarea carbidului*, dorește a intra în legatură cu interesați, cu scopul de a’l vinde sau licenția. Primeșt orice propuneri relative la exploatarea acestui brevet, în țară Informații la Biroul de brevete. Max Ellinger, 571 Dobroteasa 10 Constipația Hemoroizi, Soare de Ficat și fie Stomac Purifig Dr. Konya care mulțumită compoziției sale din fructul smochinei și al altor plante, nu irită niciodată intestinele, efectul lui fiind constant chiar la întrebuințare zilnică, ceea ce nu se poate constata la alte purgative drastice cu base minerale sau chimice. PraiflgnlDr. Konya;«:?s,r«Ä &5Ä favorit al damelor și copiilor. — Modul de întrebuințare la fiecare sticlă -Se găsește»rctutindeni cu prețul de Lei 3.50 Sticla. Trimis cu poșta, porto în plus — se combat cu succes prin : SOBELE AMERICANE ^5* — CU MOUX. PATERT REGULATOR 1912 — Sim cele mii Solide, Ogidurosse și nai Beobleidîsb—Fanetieni azi în Rulia peste U boc. ‘ ümbele americane „SIUS“ nu mai au nici o necesitate de reclamă, fiind bine cunoscute in toată țara, căci sunt introduse începănd de la „l’AIATDI I si AI.“ până la cel mai modest menagiu. Renumele acestor sobe se datorește avantagiilor netăgăduite ce au asupra oricărui alt produs similar și care constau în construcția ireproșabilă, elegantă și practică, producînd o căldură agreabilă care se răspîndește în măsură egală în toate părțile apartamentului și ceea ce le face în adevăr superioare, este că sunt prevăzute în mod foarte practic cu un Regulator Patent cu ajutorul căruia se poate regula focul după dorință. Căldura se poate regula foarte lesne și exact prin Regulatorul patent 1912. Sobele americane SIRIUS sunt întrebuințate de toți aceia, cari își dau seamă de însemnătatea acestei Sobe din punct de vedere practic și higienic, fie aceea numărăm între clienții noștri majoritatea Erhitecților, Inginerilor, Medicilor, etc., etc. 1« PERMEIBEM & Fm — Str. Lipscani Ho. 15 ATENȚIUNE.—Spre a nu fi induși in eroare observați că sobele poartă incrustat pe ele „isIKIUL“, ceea ce le deosebește de alte produse similare. Constatarea este fanată că: WINTER sast cele mai economice la combustibile, cele mai stigrefice, si caii dau căldură după dorință. SsbÄt HiTEIi sunt de o eleganță, care face o podoabă în om și cu casă și ard cu* Cocs, Antracit și Lemne. Sussie WITER! sunt <ne ori și ca mărime, și se recomandă des de medici pentru Școli, Spitale, Casărmi. c . ULICIL DEPOSIT la : »BREIE «BOBBIN cu ARTICOLE pentru MENUJ Alexandru â ¥aside Dumitrescu, BUCUREȘTI. — Telefon 23/63 Ho. 27. A. Strada Lipscani, Ho. 27 B. Girant responsabil :NIC0 ILAE STANESCU. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ __74 O crimă misterioasă (Mare roman drametic) PARTEA TI Spune drept, ai nevoe de ajutorul meu ? — Da, ba încă foarte mult, răspunse Parseval. — Și-mi poți cere ajutorul fără a-ți trăda secretul? — Voi încerca. — încearcă deci. — Iată cum stă chestia, ți-am spus astăzi că am făcut tot posibilul pentru a regăsi pe Ana — Da, așa este. — Fosco, sunt pierdut, dacă n’o găsesc, zise Parseval cu glasul tremurător. Apoi începu a da lămuriri. Ana Catherik își cunoștea secretul, căcî îî l’a spus mama ei. De mama ei nu mai avea de a se teme. In interesul ei va tăcea după cum după dispariția Anei a scris Faurei acea scrisoare ce-i fusese dictată de el. Dar și Laura precum și Harting, știau, —el era convins, — știau destul pentru a-l nenoroci, căci Harting o ajutase pe Ana să fugă din ospiciu și spuse că se temea de reîntoarcerea „afurisitului vagabona“. Fosco îl întrebă ce fel de înfățișare avea Ana Catherik. — Ce înfățișare? răspunse Parseval. Să-ți spun în două cuvinte. Este ca o icoană bolnavă a soției mele. Se auzi scaunul trosnind, stînpul de sub mine se cutremură din nou. De astădată contele sări în picioare—de uimire. — Cum?!! exclamă el. Inchpuițî, pe soția mea după o boală îndelungată, cu o nuanță de demență și o ai pe Ana Catherick așa cum este acum. — Sînt rude ? — Nici decum. — Și seamănă atît de bine? — Da... De ce-ți vine a rîde? exclamă Parseval. Scumpe amicornd de propriile mele ginduri. Liniștește-te Parseval. Dormi fiul meu, dormi somnul drepților și vei vedea pe urmă ce vom face ea pentru tine, cînd va veni ceasul în care vom scăpa amîndoi din încurcătură. Am planuri multe în capul meu cel mare. Vei plăti polițele și veî găsi pe Ana Catherik pe cuvîntul meu de onoare! , Eu, sînt eu cel mai bun amic ce ai pe lumea asta? Merit eu banii ce mi-ai avansat, și pe cari îmi-am amintit în mod atu de delicat,? Orice veî face să cauți pe viitor a mi mai atinge sentimentele mele! Să le recunoști și să le imiți, scumpul meu. Mai dă-mi odată mina. Noapte bună. Auzit apoi închizindu-se o ușă. Cînd am încercat a mă mișca, a fost atît de dureroasă sforțarea iieit a trebuit să renunț. Am încercat apoi a doua oară, și am putut să mă ridic în genunchi pe acoperișul umed. Tîrîndu-mă pe lingă zid, mi-aj fost atît de dureroasă sforțarea nicit am stat locului cîteva clipe." Privind înapoi văzui lumina la camera lui Fosco, îmi recăpătai curajul și privind mereu spre acea fereastră am mers încet pe lingă zid. Ceasul bătu era unu și un sfert cînd am ajuns la fereastra mea. Nimic, nu mi-a arătat că ceea ce făcuse am fost observat.1 Iulie. Orele 8. Soarele strălucește pe cerul senin. N’am fost in pat nici un minut, nici n’am închis ochii. Prin aceiași fereastră prin care aseară am privit în întuneric, azi privesc lumina dimineței. Nu-mi pot aduce aminte cînd a început a-mi fi cald. A fost desigur în zorii zilei—da am auzit cînd aü bătut orele trei. îmi aduc aminte că s’a făcut lumină în casă, că eu m’am simțit foarte surexcitată. îmi aduc aminte că am mai avut puterea de a scrie în caetul meu tot ce mi-am adus aminte. De ce stau mereu aci nemișcată ? De ce-mi obosesc ochii și capul scriind mereu? De ce nu mă pun în pat ca să dorm și să mai alin căldura ce-mi arde capul? Nu îndrăznesc a încerca. O spaimă, o frică mă oprește. Mi-e frică de căldura ce-mi usca pielea, de zgomotul din capul și inima mea. De unde pot știi că de mă voia culca, voiu mai avea puterea de a mă scula ? Oh, ploaia, ploaia — oribila ploaie ce m a făcut să îngheț asta noapte!... Orele» 0. — A bătut opt sau nouă odinioară? De sigur că nouă. Iar m’am înfiorat — tremur acum din tot corpul în aerul cald de vară. Am stat aci și am dormit? Nu știu ce am făcut. Oh, D-zeuse, oare mă voia ínbólnă vi ? Să fii bolnav# în astfel de împrejurări! Capul meu!— Frică mi-e să nu-mi pierd capul. Pot scrie dar literele parcă s’ar mișca sub ochii mei. Văd cuvintele. Laura — pot scrie Laura, pot citi. A bătut opt sau nouă? Ce frig. Ce frig — oh, ce ploaie rece a fost aseară! Și bătăile ceasului, le aud mereu bătînd în capul meu! Observațiuni (In locul acesta încep a deveni necitețe rîndurile, ce au fost scrise. Nu văd aci de cu cuvinte fără șir.) Pe pagina cealaltă, văd scris de altă mină. E un scris bărbătesc, scris mare, cu litere groase, foarte regulate. Are data de 7 Iulie; iată ce scrie: (Adăugirile unui adevărat prieten) îmbolnăvirea bunei Miss Nlabcombe mi-a dat ocazia de a avea pe neașteptate o plăcere intelectul,"# eüind crețul în care și-a notat impresiile. Mint rțîpva ,sute de pagini. Pot pune inițiale inima și declara cu sfințenie că m’ar’i interesat, încîntat și fermecat. Pentru un om ca mine e o mare plăcere să pot spune așa ceva. Aceste pagini sînt uimitoare. Tactul, perspicacitatea, curajul extraordinar, memoria puternică, spiritul de observație, duioșia femenină, au stîrnit admirația mea pentru această ființă divină, pentru această Mariană superbă. . . Descrierea caracterului meu e într’adevăr magistrală. Eu recunosc din toată inima că portretul meu e foarte verosimil. Regret din nou cruda împrejurare ce ne face să luptăm unul contra, altuia. Dacă împrejurările ne-ar fi fost prielnice, ce demnă, de mine ar fi fost Miss Habombe. Sentimentele din sufletul meu mă asigură că rîndurile ce am scris, acum sunt purul adevăr, închid cartea. Simțul meu de dreptate (afară de soția mea) cere ca să nu mai citească nimeni acele rânduri. Evenimentele mă alungă. Inprejurările mă fac să iau măsuri serioase. Perspective noul de succes se deschid în fața mea, îmi împlinesc soarta ce o IE niște ce mă înspăimîntă chiar pe mine. Nu posed nimic decît admirația mea și o dau în dar cu cele mai duioase sentimente. Mă rog pentru a el însănătoșire. Declar aci că regret din tot sufletul că planul ei nu va putea reuși pentru ajutorarea surorei sale. O rog să mă creadă că cele ce am aflat din citirea jurnlului ei, nu va contribui la neușita acelor planuri. Am fost numai convins să trebue să execut planul ce nu l făcusem mai dinainte. Mi-au trezit sentimente fiecari mă voiu folosi pentru a?tru reușita celor ce vreau eu să fac. O ființă capabilă să, ,simtă ca Miss Halcombe mă va înțeide și mă va, erta. Dînsa e o ființă demnă de a mă înțelege. Cu această convingere mă iscălesc Fosco (Va urma Manuscrisele tiiuiesc nu se înapoiază Editura Societății anonime pe acțuni „Adeveri«•* Y >