Adevěrul, noiembrie 1935 (Anul 49, nr. 15886-15911)

1935-11-10 / nr. 15894

Pagina 6-a , . t&B -tj, Nl&mătomii de muzică mo­­ți Pentru a obține rezultatul âtrmă și­ originală vor avea acesta îHtradevăr unic în fe» ifii lui, jazzul-Kok a trebuit feosemta^jĂtassulta cele­ sățîie format din elemente teui jaz* datate, capabile să fo-Kok, Du^ucceseleleactra. ^ faei-patru instra­­ordinare* repurtate in cen- *_ , , * freie mom&i».*«** a amnat un contraf peptiru Ac P^fe^ți tehnice și mu­­®ttcureşti, Bineînțeles cu sa- !?!$§£• , * î, . . . erificii însemnate din^nantea' obținut localului care l-a adus.f* $ . dovedește ca f Reputația­­ Iui'*' Janiek RBk ?«■* t^eniul se .întemeiază pe genul său instrumentist nou de jazz. El eSStfe conside­­niînufi­î^lunul din creatorii' stilu-lin­­ie jăzz-sbbw, adică Jazz- ° adevărată mimime revistă, la care melodiile sunt JU«zâca!ă, tratate ca mici scene de tea- Prezenta hti în București, tiu, prin efectele de solo și I« Bomboniera Lafayette, de armonie, prin rjtmnica şi transformată în dancing~bar, baghetă, la fine prin combi­­cs. o agreabilă surpriză făcută n^rea abilă a .jocurilor de la­ lumii elegante va fi senzaţia mini şi a contrastelor vizu- sfrilor plj&utsejde sezonului de ale isi^pra^^ ;' sonoriţă#lor. ' VIŢE ALTOITE POMI FRUCTIFERI, arbori pentru străzi,­­şosele şi parcuri, brazi, trandafiri, poeţi de salcâm şi gladice, etc. de calitate superioară. PEPINIERELE ŞTIRBEY- BUFTEA Reprezentanţa generală în Bucureşti II, Strada Banului No. 2 Catalog gratuit, la cerere. ■m furnizează: 0 DOAMNĂ A SUFERIT DE CON­­STIPAŢIE n? DE 30 ANI CĂUTÂND VREME ÎNDE­LUNGATĂ UN REMEDIU, a descoperit Kruschen Din nenorocire mai toate medica­mentele întrebuinţate pentru vin­decarea constipaţiei nu au decât un efect trecător. Aceasta fu părerea acestei doamne până a început să ia Kruschen. Găsind în cele din ur­mă remediul care o vindecă de con­­stipaţie, ea ne comunică acest lucru. Citiţi scrisoarea ei: — „Timp de 30­­ani am fost victima unei constipaţii rebele. In acest timp am încercat toate remediile posibile şi am cheltuit o avere în căutarea unui leac. Toate încer­cările mele fură zadarnice, recu­nosc că boala era într-o fază foar­te înaintată, medicamentele luate făcându-şi efectul doar în primele zile, după care mă simţeam tot atât de rău ca înainte. Acum trei luni am făcut prima încercare cu Sels Kreischen. De atunci, în fiecare di­mineaţă, iau Kruschen şi voiu con­tinua să iau toată viaţa’. Primul lu­cru pe care-l fac în fiecare dimi­neaţă este să iau Kruschen, numai Kruschen, şi nimic altceva. Mă simt intr’adevăr alt om. Stomacul îmi lucrează cu o regularitate de ceasornic și toate prietenele mele îmi spun cât de bine arăt. E o da­torie să aducem elogii unui prepa­rat cu efecte atât de binefăcătoare. — Kreischen o merită pe deplin. Singurul meu regret este că n’am luat Kruschen când boala s’a ma­nifestat”. — (D-na A. M.). Kruschen este leacul pe care vi-l dă natura pentru a întreţine orga­nismul în perfectă stare de curăţe­nie. Cele şase săruri din Kruschen stimulează şi regulează activitatea organelor Dv. interne. Organismul Dv. este astfel ferit de orice impuri­tăţi care, dacă se acumulează, mic­şorează puterea de rezistenţă, pro­vocând o slăbire totală. Sels Kruschen se vând în mai mult de 120 ţări şi se pot obţine a­­cum şi in România la toate far­maciile şi drogheriile, la preţul de 95 lei falconul mare şi 60 lei flaco­nul mic. 22 Actele vorbeşte de I. POLTZ O carte care descreţeşte früh- i ţile, deşi umorul ei ar trebui I să te pună pe gânduri. 1.1 Peltz a adăugat un compar-1 timent inedit galeriei de ti-­ puri din romanele sale, poate unele din cele mai vii și mai­ pitorești. EDITURA ALCALAY m APARAT» CU URA FRIGULUMUMEZELEI purtând SUDU1­ cu talpa lucrata după sistemul lent, iuigienică. TRĂINICIE GARANTATĂ Preţuri mai eftine ca ori­unde Depozite proprii de vânzare: BUCUREŞTI, Str. Carp 1­29, Calea Griviței 128, Şoseaua Mihai Bravu, 12 (Obor) PROVINCIE : Cluj, Craiova, Constanţa, Câmpulung, Galaţi Braşov, Buzău, Ploeşti, Roman, Tecuci, Târgovişte Atac banditesc in centrul Botoşanilor Un debitant C . A, M. jefuit BOTOŞANI 7.­­­ Un îndrăzneţ atac in plin centrul oraşului Botoşani a fost săvârşit astă seară la ora 9 în strada Marţian, alături de liceul de fete. În vreme ce depozitarul de ziare Iuliu Segal se pregătea să-şi închidă prăvălia, unde are şi un depozit de produse C. A. M., a intrat un individ care a cerut să-i dea nişte ţigări. In timp ce depozitarul s’a întors cu spatele spre tejghea, a mai năvălit în prăvălie un alt individ, care îm­preună cu primul venit au pus co­merciantului u­n căluş în gură, iar după aceia au scotocit în sertare, de unde au scos o cutie în care se a­­flau câteva mii de lei, provenite din vânzarea zilnică. Apoi, profitând de ceaţa deasă care se lăsase, au dispărut. Reuşindu-i în cele din urmă să se dezlege, victima a dat alarma. De remarcat este faptul că lovitura aceasta s-a dat la o oră atât de timpurie, pe o stradă centra­lă şi la o distanţă numai de câţiva paşi de teatrul comunal. Citit in revista Lumea Militară ilustrată No. 10 apărută la 1 Noembrie crt., intere­santul articol „8 Noembrie” al cu­noscutului scriitor, d. general C. Manolache. Simplificarea aparatului de stat Eri după amiază s’a întrunit la ministerul de justiţie comisiunea pentru simplificarea apartului de stat sub preşidenţia d-lui Aurelian Bentoiu, subsecretar de stat la jus­tiţie. S’au discutat anteproectele pentru organizarea, ministerului de indus­trie şi comerţ şi a Casei şcoalelor. Colaborare între universităţile cehă şi germană din Fraga FRAGA, 7 (Rador). — Se pare că între cele două universităţi din Pra­ga, Universitatea germană şi Univer­­sitatea cehă, se vor putea stabili in curând relaţii de colaborare. Se ştie că în ultima vreme rapor­turile dintre cele două înalte institu­ţii ştiinţifice erau tulburate pe te­ma rivalităţii lor, cu privire la deţi­nerea unor documente vechi. Această rivalitate dusese chiar la tulburări studenţeşti. Un almanah cum n’a mai fost încă! a apărut „Almanahul de aur“ al ziarelor „Adeverul“ şi „Dimineața" pe 1918, 0 operă de artă, un tezaur de cunoştinţe in­structive şi folositoare . Un volum de 40© pagini cu coperta dublă au­ri­ei, cuprinzând ,40 planșe în culori, 10 lei. «BEVEJJU­L Dum­i­nica IV Nuemhi­r* 1935 Procesul escrocheriei cu transferul Parchetul făcând expunerea faptelor cere condamnarea tuturor inculpaţilor Desbaterile procesului se reiau la orele 8 şi jumătate dimineaţa, când d. preşedinte Horia Bogdan deschide şedinţa în­ faţa­ unei săli aproape goale şi dă cuvântul reprezentantu­lui parchetului spre a pune conclu­ziile. RECHIZITORIUL D. prim procuror PROCOP DUMI­­TRESCU îşi începe rechizitoriul, luând istoricul afacerii dela origine. Cum s’a produs plângerea belgieni­lor care avea aparenţa de seriozi­tate şi era de natură să impresio­neze prin suma considerabilă de care au fost spoliaţi străinii înşelaţi şi prin împrejurările afacerii S’au pornit imediat cercetări cu graba şi precauţiunea reclamate de circumstanţele grave ale chestiunii, care a provocat un răsunet enorm in opinia publică. D-sa face expunerea cronologică a celor petrecute in decurgerea in­strucţiei. Dă mai întâi lectură me­­moriului-reclamaţie, foarte amă­nunţit, depus de d. Roger de Staer­­ke la cabinetul de instrucţie me­moriu din care se vede cum’au luat D. prim procuror arată că în urma plângerii belgienilor s’au por­­nit cercetările Şi a fost nevoe de multă stăruinţă din partea magis­traţilor instructori spre a face pe inculpaţi să mărturisească măcar o parte, faptele. S’a recurs la mij­loacele îngăduite de lege — intero­gatorii obositoare de zeci de ore cari să ducă la obosirea şi demontarea celor cercetaţi, — chiar punerea la secret. Nu este exactă însă susţine­rea apărării că s’a recurs la bătaie sau mijloace brutale. Pentru ca Va­silescu să dea trei milioane din ba­nii ascunşi s’a întrebuinţat de către judecătorul de instrucţie un truc, făgăduindu-se lui Vasilescu, că dacă este în măsură să verse o sumă de bani belgienilor, aceştia se desistă şi pleacă din ţară, iar afacerea se va închide şi dânsul va fi pus in li­bertate. D. Călătorescu a tăgăduit cu o­­persistenţă exasperantă orice ames­tec in treburile lui Vasilescu, decla­rând că n’a făcut de­cât oficiul prietenesc de a servi de interpret in tratativele dintre belgieni şi Vasi­lescu, — având credinţa că este vorba de o afacere corectă, că Va­silescu pe care-l ştia om cu frumoa­se relaţii primea împuternicire din partea belgienilor să ceară un transfer de bani. Iar în ce priveşte celelalte cazuri anterioare, d. Călă­torescu susţinea că tot din acelaş sentiment de prietenie şi din ace­­eaş bună credinţă a primit să fie depozitarul comisioanelor. Pretinde că n’ar fi primit nici un ban şi sus­ţine morţiş acest lucru. Este însă greu de admis, că în adevăr n’ar fi avut nici un avantaj material. D. prim procuror relevă celelalte părţi din mărturisirile şi revenirile inculpaţilor. Când se ocupa de ma­noperele lui Vasilescu care profita de împrejurarea că intra în Banca Naţională în tovărăşia protectorului său d. Toni Iliescu aproape în fie­care zi,­­ d. Toni Iliescu şi unul din apărătorii săi d. av. Toma Dragu protestează, spunând că în dosar nu există o asemenea dovadă şi că rea­litatea este că d. Toni Iiescu n’a belgienit contact prin Nacht cu Va­­silescu şi ceilalţi, pentru a obţine transferul D-sa işi exprimă credinţa că is­torisirile faptelor din memoriu sunt sincere şi că rămâne numai ca re­ţinând faptele ce se confirmă prin cercetările instrucţiei, să se vadă dacă ele sunt susceptibile de califi­carea penală ce s-a pus prin ordo­nanţa definitivă în sarcina fiecăruia din inculpaţi D. prim procuror insistă asupra detaliilor referitoare la manoperele lui Vasilescu, care s’a servit de Lin­­semair în executarea celor mai în­drăzneţe din ele. Astfel prin Lin­­semair a făcut Vasilescu să parvină belgienilor un document apocrif — o copie depe procesul verbal al unei pretinse şedinţe a Consiliului Băn­cii Naţionale prezidată de d. Lepă­­datu, care ar fi primit ceva milioane de la Vasilescu (spunea Linsemair la urechea belgienilor), şedinţă in care s’a aprobat transferul. Linsemair este acela care a operat şi cu scri­soarea falsă cu care au fost escrocaţi suedezii şi n’a fost străin nici de cea falsă cu care au fost escrocaţi bel­gienii, intrat nici­odată însoţit de Vasilescu în Banca Naţională şi că trecea cu el prin birou. „SERIOZITATEA” LUI VASILESCU D. prim procuror, cercetând dosa­rul găseşte în această privinţă o de­claraţie dată de d. Călătorescu cum că a putut crede în relaţiile şi serio­zitatea lui Vasilescu, fiindcă acesta ii spunea că se duce aproape zilnic cu d. Toni Iilescu, vicepreşedintele Senatului, la Banca Naţională unde face cele mai mari afaceri. D-sa ţine să precizeze că chiar da­că s’ar fi întâmplat ca d. Toni Ilies­cu să intre măcar odată cu Vasiles­cu, — acesta a căutat să folo­sească, fără ştirea d-lui Toni Iliescu această protecţie pe care d-sa, i-o acorda în calitate de soţ al finei d-sale, să o speculeze spre a putea înşela victimele sale. De altfel, spune d. prim procuror, nici un moment n’am putut crede şi nu cred că d. Toni Iliescu a putut bănui că petiţiile pe cari i le dedea spre a le supune aprobării Băncii Naţionale, ascundeau o escrocherie făcută de Vasilescu. După ce, din spicuirile mărturiilor inculpaţilor la instrucţie, d. prim. procuror a creiat in­ faţa tribu­nalului o parte din dosar,­­ d-sa trece la examinarea delictului sub raportul participării fie­cărui incul­pat în parte. Examinând situaţia lui Paul Nacht, ajunge la încheerea că acesta nu se poate pune la adăpostul apărării că a avut simplul rol de samsar, fiindcă faptele şi mai ales comisionul de milioane nu pot fi privite in lumina unui samsarlâc. Este insă adevărat că vina lui n’a fost ase de mare cum se susţine prin ordonanţa definitivă. De aceea d. prim procuror declară că îşi modifi­că rechizitoriul faţă de Nacht şi­­nu menţine concluziile de inculpare­­ decât pentru complicitate simplă, de­oarece excrocheria se putea să­vârşi de către Vasilescu şi fără con­cursul său. Şedinţa se suspendă la orele 11 şi un sfert,­rea de depunere a leilor la Banca Naţională sau la o bancă autorizată şi că dându-şi seama că înşelase ca­sele cu care tratase şi că va trebui să restitue comisioanele, a recurs la alte manopere mai grave decât ace­lea ce au precedat încasarea comi­sionului şi anume la întrebuinţarea de piese false, pentru ca astfel să capete înapoi poliţele de garanţie ce le dăduse. D. prim procuror cere condamna­rea aspră a lui Vasilescu pentru es­crocherie calificată, ţinându-i-se bi­neînţeles in seamă prevenţia pe care a executat-o până acum. Pentru col. Călătorescu trebue de asemenea să ceară condamnarea pe care tribu­nalul o va socoti de cuviinţă oricât de greu îi vine să pună asemenea concluziuni, la gândul că o pedeapsă faţă de un inait funcţionar cu situa­­ţiunea d-lui Călătorescu echivalează cu o distrugere. Linzemayer trebue deasemenea­ să-şi primească pedeapsa cuvenită, complicitatea lui şi rolul nefast in toate afacerile necinstite ale trans­ferului fiind evidente. D. prim pro­curor spune că a avut această con­vingere de la începutul instrucţiei, părerea d-sale fiind atunci că Lin­zemayer trebuia arestat iar nu lă­sat liber şi că Nacht trebuia pus în libertate, după ce se terminare in­strucţia şi se dăduse ordonanţa de­finitivă. Pentru Nacht, d. prim procuror re­petă concluziile puse la început, că adică îl socoteşte vinovat numai de complicitate simplă, iar nu compli­citatea mai gravă denumită de lege necesară cum fusese trimes in ju­decată, şi cere condamnarea, în ra­port cu noua calificare, deoarece nu poate fi admisibilă, susţinerea ace­stuia că rolul lui ar fi fost de simplu samsar iar nu de tovarăş la înşela­rea belgienilor. TRAFICUL DE INFLUENŢA D. prim procuror termină rechizi­toriul, ocupându-se mai pe larg de situaţiunea d-lui Toni Iliescu pentru care menţine inculparea aşa cum a fost inserată în ordonanţa­ definiti­vă şi anume pentru delictul de tra­fic de influenţă. Spre a justifica in­culparea d-lui Toni Iliescu pe te­meiul art. 146 din codul penal care prevede delictul în chestiune, d. prim procuror susţine că primul ele­ment al delictului adică intervenţia interesată, rezultă din prezumţia lo­gică, nefiind de conceput că d. Toni Iliescu care nu intervenea pentru a­­facere personală a lui Vasilescu sau a familiei Vasilescu ci pentru nişte afaceri în care Vasilescu avea rolul de samsar angajat cu sute de mii şi milioane, ba chiar cu zeci de milioa­ne, — să fi primit a face interven­­ţiunile, cu toate dezagrementele ine­rente unor insistenţe pe lângă o per­soană atât de ocupată ca guverna­torul Băncii Naţionale, — fără să a primit in schimb o remuneraţie. Al doilea element cerut de art. 146 pentru existenţa delictului, anume ca persoana pe lângă care s-a exer­citat influenţa să fie un funcţionar public, ar fi îndeplinită de asemenea după părerea d-lui procuror, care, spre a demonstra calitatea de func­ţionar public a guvernatorului în spiritul şi sensul, articolului sus ci­tat — se referă la doctrină şi juris­­prudenţă, şi invoacă mai ales dispo­ziţiile legii devizelor, care dând de­­legaţiune Băncii Naţionale ca să facă aplicarea ei, a conferit guver­natorului o atribuţiune cu caracter de oficiu public, o împuternicire le­gală de a apăra moneta naţională. Or chestiunile în cari s’a făcut in­tervenţia, sunt tocmai acelea referi­toare la regimul devizelor reglemen­tat prin legea în chestiune. * Rechizitorul d-lui prim procuror Procop Dumitrescu, fiind terminat, tribunalul ridică şedinţa, dispunând ca desbaterile să continue mâine di­mineaţă. D. prim procuror si-a rezervat dreptul a lua cuvântul in replică spre a răspunde diverselor chestiuni ce vor fi ridicate de către apărători in decursul pledoariilor. Cum s’a ajuns la destăinuiri ? Afacerile lui Vasilescu La redeschiderea şedinţei de prim procuror trece în revistă rând pe rând afacerile în care a lucrat Va­silescu şi despre care s’a vorbit. Astfel,afacerea Mendelson, în care Vasilescu a întrebuinţat aceleaşi metode, escrocheria neputând insă ieşi la iveală pentru că graţie unei coincidenţe intervenind acordul de plăţi cu Franţa în timp ce Vasiles­cu făcea demersurile, transferul s’a operat în mod automat, desigur in­­tr’o mai mică măsură, conform clau­zelor convenţiei, astfel încât Men­delson n’a mai putut cere restitui­rea comisionului. Afacerea Kraus, în care Vasilescu spre a capta încrederea d-lui Alfred Kraus, s’a folosit de prezenţa d-lui ing. Pleşoianu şi d-lui Călătorescu; ba s’a lăudat la timp şi cu legătu­rile ce are cu d. Toni Iliescu. Lin­zemayer a avut şi el partea lui de contribuţie, făcând pe Kraus să creadă că Vasilescu este un fost ins­pector al Băncii Naţionale. Afacerea n’a fost făcută şi comisionul de 1.600.000 lei încasat de Vasilescu, din care o parte l-a împărţit la samsari, n’a mai fost restituit d-lui Kraus care acum se constitue parte civilă şi cere tribunalului să-i acorde des­păgubirile respective. Afacerea „Osram“, cu un comision mic de 71.000 lei, pe care insă Vasilescu, după ce la început se ră­­ţoise faţă de reprezentantul soc. „Osram“, a fost nevoit să-l restitue când a văzut că acesta nu se inti­midează şi că-l ameninţă cu o plân­gere de escrocherie la parchet. UN COMISION RESTITUIT Afacerea „Michelin“, în care re­prezentatul soc., d. Alard fusese pus în contact cu Vasilescu prin inter­mediul ing. Pleşoianu. Vasilescu se fălise faţă de d. Alard că-i va ob­ţine cu certitudine transferul dorit­, pentru că la Banca Naţională nu se face nimic fără el. Aşa s’a făcut că d. Alard a plătit comisionul înainte, iar drept chitanţă a primit un act de asociaţie dintre el şi Vasilescu care trebuia să mascheze actul de constatare al vărsării comisionului sub condiţia efecturării la anumit tem­en a transferului. Acel act a fost redactat de d. Pleşoianu, în a­­celaş sens în care fusese conceput actul analog în afacerea cu belgie­nii care a fost scris de Linzemayer. D. av. RADU BUDIŞTEANU: Dacă Pleşoianu se află în situaţie identică cu­­clientul meu Linzemayer în a­­ceastă privinţă, de ce dânsul n’a fost trimis in judecată pentru a­­celaş fapt ce fusese găsit ele către parchet că constitue o infracţiune? D. PRIM-PROCUROR : Pentrucă complicitatea lui Pleşoianu este mi­nimă şi se referă numai la acest sin­gur caz, în timp ce inculpatul Lin­zemayer a dat o colaborare activă, frauduloasă sub diverse forme în toate afacerile lui Vasilescu. De alt­fel nici Vasilescu nu a fost trimes în judecată pentru afacerea „Miche­lin“. Mai departe, d. prim procuror a­­rată că d. Alard, văzându-se înșelat, a amenințat pe Vasilescu, care i-a restituit comisionul. Este greu de spus dacă restituirea s’a făcut în­tr’adevăr atunci sau deabia după ce a isbucnit scandalul în afacerea bel­gienilor. Fapt este că, reprezentantul firmei „Michelin“ a declarat că și-a primit înapoi banii dați. ILUSTRAREA UNUI SISTEM Pentru toate aceste afaceri Vasi­lescu n’a fost trimes in judecată, insă, persoanele care au figurat in­ ele au fost citate atât la instrucţie , cât şi înaintea tribunalului, pentru- ; ca astfel să se ilustreze sistemul în-1 trebuinţat de Vasilescu în vasta sai activitate frauduloasă în domeniul', transferului. Mai toţi reprezentanţii firmelor păcălite erau străini, cari n’au avut curajul să reclame că au fost escrocaţi, de teama consecinţe­lor de tot felul, în primul rând să nu apară compromişi faţă de­ casele din străinătate, iar pe de altă parte să nu aducă prejudicii­­ acestora, prin atingerea reputaţiei şi prin ris­cul de a fi expuşi urmăririi pentru contravenţii la legea devizelor. ESCROCAREA SUEDEZILOR ŞI A BELGIENILOR D. prim procuror trece apoi la cele două afaceri principale, referitoare la escrocarea suedezilor şi a belgie­nilor cari fac obiectul, actului de dare în judecată a inculpaţilor. Le analizează, disecând împrejurările faptelor sub aspectul lor penal, re­levând manoperile frauduloase ce i s’au întrebuinţat sub forma de acte false in afară de înscenările verbale şi de altă natură, şi apoi trage con­­cluziunea de vinovăție pentru fiecare inculpat in parte. In această ordine de idei de prim procuror înlătură ca neserioasă teza de apărare a lui Va­silescu, cum că la mijloc au fost a­­faceri cu caracter comercial și că banii i-a primit în schimbul serviciu­lui făcut pe baza angajamentului ce se contractase. Complexul de fapte dovedeşte dimpotrivă, că Vasilescu angajându-se să obţină transferul­­ nu reuşise să capete decât autoriza-1 Emblema armatei germane BERLIN ( Rador). ■—. Noua em­blemă a suveranităţii, exprimând i­­dentitatea dintre statul german şi partidul naţional socialist, repre­zintă un vultur cu aripele întinse in linie dreaptă ţinând în ghiare zvas­tica într’o coroană de lauri. Emblema armatei rămâne un vul­tur cu aripile strânse ținând în ghea­­re o svastică. Decretul din 11 Noembrie 1919 prin care se instituia vulturul ca emblemă a Reichului, a fost abro­gat. DOCTORIA CEA DULCE Nu este adevărat că medicamen­tele trebue să aibe toate şi întot­deauna un gust detestabil; printre ele se găsesc şi unele, cum ar fi de pildă acela despre care vrem să vorbim şi anume zahărul, care are darul de a atrage şi pe cel una difi­cil dintre copii. Noi obişnuim să considerăm zahă­rul ca un aliment de primă necesi­tate şi ca un mijloc foarte apreciat de îndulcire, însă, el este în unele cazuri şi o adevărată doctorie. Dealtfel, aceasta era şi părerea strămoşilor noştri. Flinius, de pildă, spunea că zahărul era întrebuinţat în timpul său numai ca medicament şi tot asfel Gaienus preciza că za­hărul era foarte util acelora care fac in permanenţă temperatură, ceea ce se recunoaşte de altfel şi in zilele noastre. Trebue să adăugăm că pentru strămoşii noştri romani, zahărul era o raritate şi­ un lux. Pe vremea a­­ceia, se întrebuinţa mierea pentru îndulcire, în timp ce zahărul era un produs rar, care se importa din ţă­rile orientale, îndepărtate. Era deci şi natural ca întrebuinţarea lui să se facă numai în cazuri absolut ex­cepţionale, păstrându-i ca o rari­tate, deopotrivă cu celelalte ierburi medicinale. Mai târziu, cultura trestiei de za­hăr începu să se extindă spre occi­dent şi la un moment dat găsim a­­ceastă cultură in Sicilia şi Spania. De aci, trestia de zahăr, din care se extrăgea produsul cel dulce, făcu marea săritură transoceanică şi fu importată în America, unde cultura se întinse vertiginos. Pentru zahăr,­­ ca şi pentru cultura de cafea, s’a­­verificat acelaş fenomen: America devine marea producătoare şi ex­portatoare a acestor produse, cu­­ toate că atât zahărul cât şi cafeaua­­ îşi aveau origina lor în Asia.­­ Pentru multă vreme, Veneţia a fost cel mai mare centru comercial european al zahărului. Aci soseau transporturile din orient şi tot de aci porneau expediţiunile cu preţio­sul produs, pentru întreaga Europă. Totuşi, până în anul 1800, zahărul rămâne un produs întrebuinţat a­­proape exclusiv în farmacii. Astăzi, zahărul a intrat ca un su­veran, în câmpul produselor alimen­tare şi este recunoscut nu numai ca un aliment preţios, dar consumul său se măreşte pe zi ce trece, învă­ţaţii demonstrând experimental, înalta sa valoare in câmpul biologic. In ziua când se va ţine seamă că maşina umană este un motor ali­mentat cu zahăr şi anume că acea­stă maşină găseşte în zahăr izvorul energiei sale, va fi uşor de demon­strat imensa importanţă pe care o­­ prezintă zahărul în fenomenele vie­ţii organice. Cele de mai sus pot fi confirmate şi prin faptul că cea mai mare par­te din contingentul raţiei noastre alimentare, constituită din substan­ţe amidonate (pâine, orez, paste făinoase, cartofi), pentru a putea fi folosite se transformă în zahăr d­in organismul nostru. Zahărul, prin excelenţă, este ali­mentul muşchilor noştri, fapt bine cunoscut de către persoanele spor­tive. Fiziologii ne învaţă că prin­­mici doze de zahăr luate la inter­­ivale scurte, se poate conserva timp îndelungat puterea iniţială in muş­chii care lucrează. Pentru acest mo­tiv, excursioniştii, bicicliştii, etc., găsesc în zahăr un puternic recon­fortant. Se poate spune că in aceste cazuri, zahărul este ca untdelemnul, care dă putere flăcării. Dacă zahărul stăpâneşte astăzi ca aliment, nu înseamnă că nu i s’a păstrat un loc onorabil şi în far­macie. Când de pildă se îndulceşte vreun medicament cu sirop, adică cu o soluţie de zahăr, acest adaus se face nu numai pentru a da me­dicamentului un gust plăcut, ci pentru că prin aceasta intră în joc şi celelalte calităţi ale zahărului. El are o acţiune tonică asupra orga­nismului, reducând în acelaş timp eventualele acţiuni iritante ale u­­nor medicamente asupra stomacului şi în sfârşit, are şi o mare valoare nutritivă. Când unor bolnavi, a căror ali­mentare, din motive de forţă majo­ră, a fost redusă la minimum, li se dau limonăzi foarte dulci, trebue avut in seamă că in acest mod, zahărul din lomonadă contribue într’o mă­sură însemnată la nutrirea Indivi­dului, constituind un aliment de i­­mediată şi uşoară asimilare. Acţiunea exercitată de zahăr asu­pra concentrării musculare poate îndreptăţi Întrebuinţarea lui la u­­nele boli de inimă. Ca şi pentru ceilalţi muşchi, zahărul poate fi de folos şi pentru muşchiul cardiac. De curând, zahărul a mai dobân­dit şi o altă aplicare şi anume, s’a găsit că poate fi de folos la lecuirea ‘rănilor. Şi aci, constatăm că ne re­întoarcem la metodele întrebuinţate în trecut. Intr’adevăr, reiese ’ că încă din anul 1600 zahărul era în­trebuinţat de unii medici, pentru accelerarea vindecării unor răni şi ulcere. Dar, mai târziu, după intro­ducerea antisepticelor, practicarea acestui tratament a decăzut. In­ timpul războiului însă, s’a recurs din nou la soluţiile concentrate de zahăr, constatându-se bunele lui re­zultate. Mecanismul acţiunii zahă­rului in aceste cazuri nu este insă bine precizat; unii cred că zahărul măreşte secreţiunea rănii, creind astfel mediul favorabil vindecării. Intr’adevăr, această secreţiune des­compune zăhărel în alcool şi acid carbonic, care constitue un obstacol la desvoltarea microbilor; alţii cred că datorită acţiunii astringente a zahărului, afluenţa sângelui în rană scade, diminuând în acelaş timp cantitatea de secreţiune şi forma­rea puroiului. Ceea ce rezultă însă cert este fap­tul că soluţiile zaharoase pot servi cu succes la aplicaţiuni externe, de­venind utile la tratarea proceselor ulceroase şi purulente. Apologia zahărului, ca aliment şi ca medicament, este complectă. To­tuşi, mai adăugăm pentru mamele, care se tem că zahărul poate strica dinţii copiilor lor, că astăzi această credinţă­ este socotită ca lipsită de temei şi mai mult chiar, se pare că zahărul exercită în cavitatea bucală o acţiune salutară, oprind dezvolta­rea germenilor periculoşi, cum ar fi aceia ai anginei difterice. Deci, nicio­dată nu adumbreşte faţa acestui prinţ candid al alimen­taţiei noastre: zahărul.

Next