Adevěrul, noiembrie 1935 (Anul 49, nr. 15886-15911)
1935-11-10 / nr. 15894
Pagina 6-a , . t&B -tj, Nl&mătomii de muzică moți Pentru a obține rezultatul âtrmă și originală vor avea acesta îHtradevăr unic în fe» ifii lui, jazzul-Kok a trebuit feosemta^jĂtassulta cele sățîie format din elemente teui jaz* datate, capabile să fo-Kok, Du^ucceseleleactra. ^ faei-patru instraordinare* repurtate in cen- *_ , , * freie mom&i».*«** a amnat un contraf peptiru Ac P^fe^ți tehnice și mu®ttcureşti, Bineînțeles cu sa- !?!$§£• , * î, . . . erificii însemnate din^nantea' obținut localului care l-a adus.f* $ . dovedește ca f Reputația Iui'*' Janiek RBk ?«■* t^eniul se .întemeiază pe genul său instrumentist nou de jazz. El eSStfe consideniînufiî^lunul din creatorii' stilu-linie jăzz-sbbw, adică Jazz- ° adevărată mimime revistă, la care melodiile sunt JU«zâca!ă, tratate ca mici scene de tea- Prezenta hti în București, tiu, prin efectele de solo și I« Bomboniera Lafayette, de armonie, prin rjtmnica şi transformată în dancing~bar, baghetă, la fine prin combics. o agreabilă surpriză făcută n^rea abilă a .jocurilor de la lumii elegante va fi senzaţia mini şi a contrastelor vizu- sfrilor plj&utsejde sezonului de ale isi^pra^^ ;' sonoriţă#lor. ' VIŢE ALTOITE POMI FRUCTIFERI, arbori pentru străzi,şosele şi parcuri, brazi, trandafiri, poeţi de salcâm şi gladice, etc. de calitate superioară. PEPINIERELE ŞTIRBEY- BUFTEA Reprezentanţa generală în Bucureşti II, Strada Banului No. 2 Catalog gratuit, la cerere. ■m furnizează: 0 DOAMNĂ A SUFERIT DE CONSTIPAŢIE n? DE 30 ANI CĂUTÂND VREME ÎNDELUNGATĂ UN REMEDIU, a descoperit Kruschen Din nenorocire mai toate medicamentele întrebuinţate pentru vindecarea constipaţiei nu au decât un efect trecător. Aceasta fu părerea acestei doamne până a început să ia Kruschen. Găsind în cele din urmă remediul care o vindecă de constipaţie, ea ne comunică acest lucru. Citiţi scrisoarea ei: — „Timp de 30ani am fost victima unei constipaţii rebele. In acest timp am încercat toate remediile posibile şi am cheltuit o avere în căutarea unui leac. Toate încercările mele fură zadarnice, recunosc că boala era într-o fază foarte înaintată, medicamentele luate făcându-şi efectul doar în primele zile, după care mă simţeam tot atât de rău ca înainte. Acum trei luni am făcut prima încercare cu Sels Kreischen. De atunci, în fiecare dimineaţă, iau Kruschen şi voiu continua să iau toată viaţa’. Primul lucru pe care-l fac în fiecare dimineaţă este să iau Kruschen, numai Kruschen, şi nimic altceva. Mă simt intr’adevăr alt om. Stomacul îmi lucrează cu o regularitate de ceasornic și toate prietenele mele îmi spun cât de bine arăt. E o datorie să aducem elogii unui preparat cu efecte atât de binefăcătoare. — Kreischen o merită pe deplin. Singurul meu regret este că n’am luat Kruschen când boala s’a manifestat”. — (D-na A. M.). Kruschen este leacul pe care vi-l dă natura pentru a întreţine organismul în perfectă stare de curăţenie. Cele şase săruri din Kruschen stimulează şi regulează activitatea organelor Dv. interne. Organismul Dv. este astfel ferit de orice impurităţi care, dacă se acumulează, micşorează puterea de rezistenţă, provocând o slăbire totală. Sels Kruschen se vând în mai mult de 120 ţări şi se pot obţine acum şi in România la toate farmaciile şi drogheriile, la preţul de 95 lei falconul mare şi 60 lei flaconul mic. 22 Actele vorbeşte de I. POLTZ O carte care descreţeşte früh- i ţile, deşi umorul ei ar trebui I să te pună pe gânduri. 1.1 Peltz a adăugat un compar-1 timent inedit galeriei de ti- puri din romanele sale, poate unele din cele mai vii și mai pitorești. EDITURA ALCALAY m APARAT» CU URA FRIGULUMUMEZELEI purtând SUDU1 cu talpa lucrata după sistemul lent, iuigienică. TRĂINICIE GARANTATĂ Preţuri mai eftine ca oriunde Depozite proprii de vânzare: BUCUREŞTI, Str. Carp 129, Calea Griviței 128, Şoseaua Mihai Bravu, 12 (Obor) PROVINCIE : Cluj, Craiova, Constanţa, Câmpulung, Galaţi Braşov, Buzău, Ploeşti, Roman, Tecuci, Târgovişte Atac banditesc in centrul Botoşanilor Un debitant C . A, M. jefuit BOTOŞANI 7. Un îndrăzneţ atac in plin centrul oraşului Botoşani a fost săvârşit astă seară la ora 9 în strada Marţian, alături de liceul de fete. În vreme ce depozitarul de ziare Iuliu Segal se pregătea să-şi închidă prăvălia, unde are şi un depozit de produse C. A. M., a intrat un individ care a cerut să-i dea nişte ţigări. In timp ce depozitarul s’a întors cu spatele spre tejghea, a mai năvălit în prăvălie un alt individ, care împreună cu primul venit au pus comerciantului un căluş în gură, iar după aceia au scotocit în sertare, de unde au scos o cutie în care se aflau câteva mii de lei, provenite din vânzarea zilnică. Apoi, profitând de ceaţa deasă care se lăsase, au dispărut. Reuşindu-i în cele din urmă să se dezlege, victima a dat alarma. De remarcat este faptul că lovitura aceasta s-a dat la o oră atât de timpurie, pe o stradă centrală şi la o distanţă numai de câţiva paşi de teatrul comunal. Citit in revista Lumea Militară ilustrată No. 10 apărută la 1 Noembrie crt., interesantul articol „8 Noembrie” al cunoscutului scriitor, d. general C. Manolache. Simplificarea aparatului de stat Eri după amiază s’a întrunit la ministerul de justiţie comisiunea pentru simplificarea apartului de stat sub preşidenţia d-lui Aurelian Bentoiu, subsecretar de stat la justiţie. S’au discutat anteproectele pentru organizarea, ministerului de industrie şi comerţ şi a Casei şcoalelor. Colaborare între universităţile cehă şi germană din Fraga FRAGA, 7 (Rador). — Se pare că între cele două universităţi din Praga, Universitatea germană şi Universitatea cehă, se vor putea stabili in curând relaţii de colaborare. Se ştie că în ultima vreme raporturile dintre cele două înalte instituţii ştiinţifice erau tulburate pe tema rivalităţii lor, cu privire la deţinerea unor documente vechi. Această rivalitate dusese chiar la tulburări studenţeşti. Un almanah cum n’a mai fost încă! a apărut „Almanahul de aur“ al ziarelor „Adeverul“ şi „Dimineața" pe 1918, 0 operă de artă, un tezaur de cunoştinţe instructive şi folositoare . Un volum de 40© pagini cu coperta dublă auriei, cuprinzând ,40 planșe în culori, 10 lei. «BEVEJJUL Duminica IV Nuemhir* 1935 Procesul escrocheriei cu transferul Parchetul făcând expunerea faptelor cere condamnarea tuturor inculpaţilor Desbaterile procesului se reiau la orele 8 şi jumătate dimineaţa, când d. preşedinte Horia Bogdan deschide şedinţa în faţa unei săli aproape goale şi dă cuvântul reprezentantului parchetului spre a pune concluziile. RECHIZITORIUL D. prim procuror PROCOP DUMITRESCU îşi începe rechizitoriul, luând istoricul afacerii dela origine. Cum s’a produs plângerea belgienilor care avea aparenţa de seriozitate şi era de natură să impresioneze prin suma considerabilă de care au fost spoliaţi străinii înşelaţi şi prin împrejurările afacerii S’au pornit imediat cercetări cu graba şi precauţiunea reclamate de circumstanţele grave ale chestiunii, care a provocat un răsunet enorm in opinia publică. D-sa face expunerea cronologică a celor petrecute in decurgerea instrucţiei. Dă mai întâi lectură memoriului-reclamaţie, foarte amănunţit, depus de d. Roger de Staerke la cabinetul de instrucţie memoriu din care se vede cum’au luat D. prim procuror arată că în urma plângerii belgienilor s’au pornit cercetările Şi a fost nevoe de multă stăruinţă din partea magistraţilor instructori spre a face pe inculpaţi să mărturisească măcar o parte, faptele. S’a recurs la mijloacele îngăduite de lege — interogatorii obositoare de zeci de ore cari să ducă la obosirea şi demontarea celor cercetaţi, — chiar punerea la secret. Nu este exactă însă susţinerea apărării că s’a recurs la bătaie sau mijloace brutale. Pentru ca Vasilescu să dea trei milioane din banii ascunşi s’a întrebuinţat de către judecătorul de instrucţie un truc, făgăduindu-se lui Vasilescu, că dacă este în măsură să verse o sumă de bani belgienilor, aceştia se desistă şi pleacă din ţară, iar afacerea se va închide şi dânsul va fi pus in libertate. D. Călătorescu a tăgăduit cu opersistenţă exasperantă orice amestec in treburile lui Vasilescu, declarând că n’a făcut decât oficiul prietenesc de a servi de interpret in tratativele dintre belgieni şi Vasilescu, — având credinţa că este vorba de o afacere corectă, că Vasilescu pe care-l ştia om cu frumoase relaţii primea împuternicire din partea belgienilor să ceară un transfer de bani. Iar în ce priveşte celelalte cazuri anterioare, d. Călătorescu susţinea că tot din acelaş sentiment de prietenie şi din aceeaş bună credinţă a primit să fie depozitarul comisioanelor. Pretinde că n’ar fi primit nici un ban şi susţine morţiş acest lucru. Este însă greu de admis, că în adevăr n’ar fi avut nici un avantaj material. D. prim procuror relevă celelalte părţi din mărturisirile şi revenirile inculpaţilor. Când se ocupa de manoperele lui Vasilescu care profita de împrejurarea că intra în Banca Naţională în tovărăşia protectorului său d. Toni Iliescu aproape în fiecare zi, d. Toni Iliescu şi unul din apărătorii săi d. av. Toma Dragu protestează, spunând că în dosar nu există o asemenea dovadă şi că realitatea este că d. Toni Iiescu n’a belgienit contact prin Nacht cu Vasilescu şi ceilalţi, pentru a obţine transferul D-sa işi exprimă credinţa că istorisirile faptelor din memoriu sunt sincere şi că rămâne numai ca reţinând faptele ce se confirmă prin cercetările instrucţiei, să se vadă dacă ele sunt susceptibile de calificarea penală ce s-a pus prin ordonanţa definitivă în sarcina fiecăruia din inculpaţi D. prim procuror insistă asupra detaliilor referitoare la manoperele lui Vasilescu, care s’a servit de Linsemair în executarea celor mai îndrăzneţe din ele. Astfel prin Linsemair a făcut Vasilescu să parvină belgienilor un document apocrif — o copie depe procesul verbal al unei pretinse şedinţe a Consiliului Băncii Naţionale prezidată de d. Lepădatu, care ar fi primit ceva milioane de la Vasilescu (spunea Linsemair la urechea belgienilor), şedinţă in care s’a aprobat transferul. Linsemair este acela care a operat şi cu scrisoarea falsă cu care au fost escrocaţi suedezii şi n’a fost străin nici de cea falsă cu care au fost escrocaţi belgienii, intrat niciodată însoţit de Vasilescu în Banca Naţională şi că trecea cu el prin birou. „SERIOZITATEA” LUI VASILESCU D. prim procuror, cercetând dosarul găseşte în această privinţă o declaraţie dată de d. Călătorescu cum că a putut crede în relaţiile şi seriozitatea lui Vasilescu, fiindcă acesta ii spunea că se duce aproape zilnic cu d. Toni Iilescu, vicepreşedintele Senatului, la Banca Naţională unde face cele mai mari afaceri. D-sa ţine să precizeze că chiar dacă s’ar fi întâmplat ca d. Toni Iliescu să intre măcar odată cu Vasilescu, — acesta a căutat să folosească, fără ştirea d-lui Toni Iliescu această protecţie pe care d-sa, i-o acorda în calitate de soţ al finei d-sale, să o speculeze spre a putea înşela victimele sale. De altfel, spune d. prim procuror, nici un moment n’am putut crede şi nu cred că d. Toni Iliescu a putut bănui că petiţiile pe cari i le dedea spre a le supune aprobării Băncii Naţionale, ascundeau o escrocherie făcută de Vasilescu. După ce, din spicuirile mărturiilor inculpaţilor la instrucţie, d. prim. procuror a creiat in faţa tribunalului o parte din dosar, d-sa trece la examinarea delictului sub raportul participării fiecărui inculpat în parte. Examinând situaţia lui Paul Nacht, ajunge la încheerea că acesta nu se poate pune la adăpostul apărării că a avut simplul rol de samsar, fiindcă faptele şi mai ales comisionul de milioane nu pot fi privite in lumina unui samsarlâc. Este insă adevărat că vina lui n’a fost ase de mare cum se susţine prin ordonanţa definitivă. De aceea d. prim procuror declară că îşi modifică rechizitoriul faţă de Nacht şinu menţine concluziile de inculpare decât pentru complicitate simplă, deoarece excrocheria se putea săvârşi de către Vasilescu şi fără concursul său. Şedinţa se suspendă la orele 11 şi un sfert,rea de depunere a leilor la Banca Naţională sau la o bancă autorizată şi că dându-şi seama că înşelase casele cu care tratase şi că va trebui să restitue comisioanele, a recurs la alte manopere mai grave decât acelea ce au precedat încasarea comisionului şi anume la întrebuinţarea de piese false, pentru ca astfel să capete înapoi poliţele de garanţie ce le dăduse. D. prim procuror cere condamnarea aspră a lui Vasilescu pentru escrocherie calificată, ţinându-i-se bineînţeles in seamă prevenţia pe care a executat-o până acum. Pentru col. Călătorescu trebue de asemenea să ceară condamnarea pe care tribunalul o va socoti de cuviinţă oricât de greu îi vine să pună asemenea concluziuni, la gândul că o pedeapsă faţă de un inait funcţionar cu situaţiunea d-lui Călătorescu echivalează cu o distrugere. Linzemayer trebue deasemenea să-şi primească pedeapsa cuvenită, complicitatea lui şi rolul nefast in toate afacerile necinstite ale transferului fiind evidente. D. prim procuror spune că a avut această convingere de la începutul instrucţiei, părerea d-sale fiind atunci că Linzemayer trebuia arestat iar nu lăsat liber şi că Nacht trebuia pus în libertate, după ce se terminare instrucţia şi se dăduse ordonanţa definitivă. Pentru Nacht, d. prim procuror repetă concluziile puse la început, că adică îl socoteşte vinovat numai de complicitate simplă, iar nu complicitatea mai gravă denumită de lege necesară cum fusese trimes in judecată, şi cere condamnarea, în raport cu noua calificare, deoarece nu poate fi admisibilă, susţinerea acestuia că rolul lui ar fi fost de simplu samsar iar nu de tovarăş la înşelarea belgienilor. TRAFICUL DE INFLUENŢA D. prim procuror termină rechizitoriul, ocupându-se mai pe larg de situaţiunea d-lui Toni Iliescu pentru care menţine inculparea aşa cum a fost inserată în ordonanţa definitivă şi anume pentru delictul de trafic de influenţă. Spre a justifica inculparea d-lui Toni Iliescu pe temeiul art. 146 din codul penal care prevede delictul în chestiune, d. prim procuror susţine că primul element al delictului adică intervenţia interesată, rezultă din prezumţia logică, nefiind de conceput că d. Toni Iliescu care nu intervenea pentru afacere personală a lui Vasilescu sau a familiei Vasilescu ci pentru nişte afaceri în care Vasilescu avea rolul de samsar angajat cu sute de mii şi milioane, ba chiar cu zeci de milioane, — să fi primit a face intervenţiunile, cu toate dezagrementele inerente unor insistenţe pe lângă o persoană atât de ocupată ca guvernatorul Băncii Naţionale, — fără să a primit in schimb o remuneraţie. Al doilea element cerut de art. 146 pentru existenţa delictului, anume ca persoana pe lângă care s-a exercitat influenţa să fie un funcţionar public, ar fi îndeplinită de asemenea după părerea d-lui procuror, care, spre a demonstra calitatea de funcţionar public a guvernatorului în spiritul şi sensul, articolului sus citat — se referă la doctrină şi jurisprudenţă, şi invoacă mai ales dispoziţiile legii devizelor, care dând delegaţiune Băncii Naţionale ca să facă aplicarea ei, a conferit guvernatorului o atribuţiune cu caracter de oficiu public, o împuternicire legală de a apăra moneta naţională. Or chestiunile în cari s’a făcut intervenţia, sunt tocmai acelea referitoare la regimul devizelor reglementat prin legea în chestiune. * Rechizitorul d-lui prim procuror Procop Dumitrescu, fiind terminat, tribunalul ridică şedinţa, dispunând ca desbaterile să continue mâine dimineaţă. D. prim procuror si-a rezervat dreptul a lua cuvântul in replică spre a răspunde diverselor chestiuni ce vor fi ridicate de către apărători in decursul pledoariilor. Cum s’a ajuns la destăinuiri ? Afacerile lui Vasilescu La redeschiderea şedinţei de prim procuror trece în revistă rând pe rând afacerile în care a lucrat Vasilescu şi despre care s’a vorbit. Astfel,afacerea Mendelson, în care Vasilescu a întrebuinţat aceleaşi metode, escrocheria neputând insă ieşi la iveală pentru că graţie unei coincidenţe intervenind acordul de plăţi cu Franţa în timp ce Vasilescu făcea demersurile, transferul s’a operat în mod automat, desigur intr’o mai mică măsură, conform clauzelor convenţiei, astfel încât Mendelson n’a mai putut cere restituirea comisionului. Afacerea Kraus, în care Vasilescu spre a capta încrederea d-lui Alfred Kraus, s’a folosit de prezenţa d-lui ing. Pleşoianu şi d-lui Călătorescu; ba s’a lăudat la timp şi cu legăturile ce are cu d. Toni Iliescu. Linzemayer a avut şi el partea lui de contribuţie, făcând pe Kraus să creadă că Vasilescu este un fost inspector al Băncii Naţionale. Afacerea n’a fost făcută şi comisionul de 1.600.000 lei încasat de Vasilescu, din care o parte l-a împărţit la samsari, n’a mai fost restituit d-lui Kraus care acum se constitue parte civilă şi cere tribunalului să-i acorde despăgubirile respective. Afacerea „Osram“, cu un comision mic de 71.000 lei, pe care insă Vasilescu, după ce la început se răţoise faţă de reprezentantul soc. „Osram“, a fost nevoit să-l restitue când a văzut că acesta nu se intimidează şi că-l ameninţă cu o plângere de escrocherie la parchet. UN COMISION RESTITUIT Afacerea „Michelin“, în care reprezentatul soc., d. Alard fusese pus în contact cu Vasilescu prin intermediul ing. Pleşoianu. Vasilescu se fălise faţă de d. Alard că-i va obţine cu certitudine transferul dorit, pentru că la Banca Naţională nu se face nimic fără el. Aşa s’a făcut că d. Alard a plătit comisionul înainte, iar drept chitanţă a primit un act de asociaţie dintre el şi Vasilescu care trebuia să mascheze actul de constatare al vărsării comisionului sub condiţia efecturării la anumit temen a transferului. Acel act a fost redactat de d. Pleşoianu, în acelaş sens în care fusese conceput actul analog în afacerea cu belgienii care a fost scris de Linzemayer. D. av. RADU BUDIŞTEANU: Dacă Pleşoianu se află în situaţie identică cuclientul meu Linzemayer în această privinţă, de ce dânsul n’a fost trimis in judecată pentru acelaş fapt ce fusese găsit ele către parchet că constitue o infracţiune? D. PRIM-PROCUROR : Pentrucă complicitatea lui Pleşoianu este minimă şi se referă numai la acest singur caz, în timp ce inculpatul Linzemayer a dat o colaborare activă, frauduloasă sub diverse forme în toate afacerile lui Vasilescu. De altfel nici Vasilescu nu a fost trimes în judecată pentru afacerea „Michelin“. Mai departe, d. prim procuror arată că d. Alard, văzându-se înșelat, a amenințat pe Vasilescu, care i-a restituit comisionul. Este greu de spus dacă restituirea s’a făcut într’adevăr atunci sau deabia după ce a isbucnit scandalul în afacerea belgienilor. Fapt este că, reprezentantul firmei „Michelin“ a declarat că și-a primit înapoi banii dați. ILUSTRAREA UNUI SISTEM Pentru toate aceste afaceri Vasilescu n’a fost trimes in judecată, insă, persoanele care au figurat in ele au fost citate atât la instrucţie , cât şi înaintea tribunalului, pentru- ; ca astfel să se ilustreze sistemul în-1 trebuinţat de Vasilescu în vasta sai activitate frauduloasă în domeniul', transferului. Mai toţi reprezentanţii firmelor păcălite erau străini, cari n’au avut curajul să reclame că au fost escrocaţi, de teama consecinţelor de tot felul, în primul rând să nu apară compromişi faţă de casele din străinătate, iar pe de altă parte să nu aducă prejudicii acestora, prin atingerea reputaţiei şi prin riscul de a fi expuşi urmăririi pentru contravenţii la legea devizelor. ESCROCAREA SUEDEZILOR ŞI A BELGIENILOR D. prim procuror trece apoi la cele două afaceri principale, referitoare la escrocarea suedezilor şi a belgienilor cari fac obiectul, actului de dare în judecată a inculpaţilor. Le analizează, disecând împrejurările faptelor sub aspectul lor penal, relevând manoperile frauduloase ce i s’au întrebuinţat sub forma de acte false in afară de înscenările verbale şi de altă natură, şi apoi trage concluziunea de vinovăție pentru fiecare inculpat in parte. In această ordine de idei de prim procuror înlătură ca neserioasă teza de apărare a lui Vasilescu, cum că la mijloc au fost afaceri cu caracter comercial și că banii i-a primit în schimbul serviciului făcut pe baza angajamentului ce se contractase. Complexul de fapte dovedeşte dimpotrivă, că Vasilescu angajându-se să obţină transferul nu reuşise să capete decât autoriza-1 Emblema armatei germane BERLIN ( Rador). ■—. Noua emblemă a suveranităţii, exprimând identitatea dintre statul german şi partidul naţional socialist, reprezintă un vultur cu aripele întinse in linie dreaptă ţinând în ghiare zvastica într’o coroană de lauri. Emblema armatei rămâne un vultur cu aripile strânse ținând în gheare o svastică. Decretul din 11 Noembrie 1919 prin care se instituia vulturul ca emblemă a Reichului, a fost abrogat. DOCTORIA CEA DULCE Nu este adevărat că medicamentele trebue să aibe toate şi întotdeauna un gust detestabil; printre ele se găsesc şi unele, cum ar fi de pildă acela despre care vrem să vorbim şi anume zahărul, care are darul de a atrage şi pe cel una dificil dintre copii. Noi obişnuim să considerăm zahărul ca un aliment de primă necesitate şi ca un mijloc foarte apreciat de îndulcire, însă, el este în unele cazuri şi o adevărată doctorie. Dealtfel, aceasta era şi părerea strămoşilor noştri. Flinius, de pildă, spunea că zahărul era întrebuinţat în timpul său numai ca medicament şi tot asfel Gaienus preciza că zahărul era foarte util acelora care fac in permanenţă temperatură, ceea ce se recunoaşte de altfel şi in zilele noastre. Trebue să adăugăm că pentru strămoşii noştri romani, zahărul era o raritate şi un lux. Pe vremea aceia, se întrebuinţa mierea pentru îndulcire, în timp ce zahărul era un produs rar, care se importa din ţările orientale, îndepărtate. Era deci şi natural ca întrebuinţarea lui să se facă numai în cazuri absolut excepţionale, păstrându-i ca o raritate, deopotrivă cu celelalte ierburi medicinale. Mai târziu, cultura trestiei de zahăr începu să se extindă spre occident şi la un moment dat găsim această cultură in Sicilia şi Spania. De aci, trestia de zahăr, din care se extrăgea produsul cel dulce, făcu marea săritură transoceanică şi fu importată în America, unde cultura se întinse vertiginos. Pentru zahăr, ca şi pentru cultura de cafea, s’averificat acelaş fenomen: America devine marea producătoare şi exportatoare a acestor produse, cu toate că atât zahărul cât şi cafeaua îşi aveau origina lor în Asia. Pentru multă vreme, Veneţia a fost cel mai mare centru comercial european al zahărului. Aci soseau transporturile din orient şi tot de aci porneau expediţiunile cu preţiosul produs, pentru întreaga Europă. Totuşi, până în anul 1800, zahărul rămâne un produs întrebuinţat aproape exclusiv în farmacii. Astăzi, zahărul a intrat ca un suveran, în câmpul produselor alimentare şi este recunoscut nu numai ca un aliment preţios, dar consumul său se măreşte pe zi ce trece, învăţaţii demonstrând experimental, înalta sa valoare in câmpul biologic. In ziua când se va ţine seamă că maşina umană este un motor alimentat cu zahăr şi anume că această maşină găseşte în zahăr izvorul energiei sale, va fi uşor de demonstrat imensa importanţă pe care o prezintă zahărul în fenomenele vieţii organice. Cele de mai sus pot fi confirmate şi prin faptul că cea mai mare parte din contingentul raţiei noastre alimentare, constituită din substanţe amidonate (pâine, orez, paste făinoase, cartofi), pentru a putea fi folosite se transformă în zahăr din organismul nostru. Zahărul, prin excelenţă, este alimentul muşchilor noştri, fapt bine cunoscut de către persoanele sportive. Fiziologii ne învaţă că prinmici doze de zahăr luate la interivale scurte, se poate conserva timp îndelungat puterea iniţială in muşchii care lucrează. Pentru acest motiv, excursioniştii, bicicliştii, etc., găsesc în zahăr un puternic reconfortant. Se poate spune că in aceste cazuri, zahărul este ca untdelemnul, care dă putere flăcării. Dacă zahărul stăpâneşte astăzi ca aliment, nu înseamnă că nu i s’a păstrat un loc onorabil şi în farmacie. Când de pildă se îndulceşte vreun medicament cu sirop, adică cu o soluţie de zahăr, acest adaus se face nu numai pentru a da medicamentului un gust plăcut, ci pentru că prin aceasta intră în joc şi celelalte calităţi ale zahărului. El are o acţiune tonică asupra organismului, reducând în acelaş timp eventualele acţiuni iritante ale unor medicamente asupra stomacului şi în sfârşit, are şi o mare valoare nutritivă. Când unor bolnavi, a căror alimentare, din motive de forţă majoră, a fost redusă la minimum, li se dau limonăzi foarte dulci, trebue avut in seamă că in acest mod, zahărul din lomonadă contribue într’o măsură însemnată la nutrirea Individului, constituind un aliment de imediată şi uşoară asimilare. Acţiunea exercitată de zahăr asupra concentrării musculare poate îndreptăţi Întrebuinţarea lui la unele boli de inimă. Ca şi pentru ceilalţi muşchi, zahărul poate fi de folos şi pentru muşchiul cardiac. De curând, zahărul a mai dobândit şi o altă aplicare şi anume, s’a găsit că poate fi de folos la lecuirea ‘rănilor. Şi aci, constatăm că ne reîntoarcem la metodele întrebuinţate în trecut. Intr’adevăr, reiese ’ că încă din anul 1600 zahărul era întrebuinţat de unii medici, pentru accelerarea vindecării unor răni şi ulcere. Dar, mai târziu, după introducerea antisepticelor, practicarea acestui tratament a decăzut. In timpul războiului însă, s’a recurs din nou la soluţiile concentrate de zahăr, constatându-se bunele lui rezultate. Mecanismul acţiunii zahărului in aceste cazuri nu este insă bine precizat; unii cred că zahărul măreşte secreţiunea rănii, creind astfel mediul favorabil vindecării. Intr’adevăr, această secreţiune descompune zăhărel în alcool şi acid carbonic, care constitue un obstacol la desvoltarea microbilor; alţii cred că datorită acţiunii astringente a zahărului, afluenţa sângelui în rană scade, diminuând în acelaş timp cantitatea de secreţiune şi formarea puroiului. Ceea ce rezultă însă cert este faptul că soluţiile zaharoase pot servi cu succes la aplicaţiuni externe, devenind utile la tratarea proceselor ulceroase şi purulente. Apologia zahărului, ca aliment şi ca medicament, este complectă. Totuşi, mai adăugăm pentru mamele, care se tem că zahărul poate strica dinţii copiilor lor, că astăzi această credinţă este socotită ca lipsită de temei şi mai mult chiar, se pare că zahărul exercită în cavitatea bucală o acţiune salutară, oprind dezvoltarea germenilor periculoşi, cum ar fi aceia ai anginei difterice. Deci, niciodată nu adumbreşte faţa acestui prinţ candid al alimentaţiei noastre: zahărul.