Albina, ianuarie-iunie 1937 (Anul 40, nr. 1-24)

1937-06-25 / nr. 24

ALBINA AGRICULTURA Bernie de timp Rous din Iunie 1) cea mai bună. Tanetul din Iunie, ▼ostește Tarii ploioasă. Oa­menii și Tântul de Iunie căzând se schimbă. Când sar peștii, vestește furtună. Halfi berail, Iarnă ușoară. IUNIE 1937 30 zile Luna VI Trim. II VINERI Ort. Cuvioasa Martiră Febromina (302) (Deslegarea de post). Cat. X Sf. Prosper (­ 463). Isr. : 15 Tamuz 5697. Umblarea vremii 1—4 rece și aspru ; 5 ploaie rece; 7—9 ploaie caldă cu raze de soare 26 ploaie ; 28 vreme minunată; 30 turbure. Postul Sf. Ap. Petru și Pavel se începe Luni, 14 Iunie și ține 10 zile. In 21 Iunie la ora 21.12 se Începe vara, ziua cea mai lungă din an. Muncile agricole de vară este luna muncii la câmp. Toate semănăturile, răsădirile și plantările sunt terminate. Tot câmpul e acoperit de culturi. Mai ales dacă ploile din luna lui Mai au căzut la timp și îndestulătoare, vegetația progresează foarte repede. Plugarul trebue să stea tot timpul în mijlocul lanurilor, pentru a da culturilor lucrările de întreținere. Are mare rost să cunoști și să nu pierzi ceasul cel mai potrivit când trebue să dai fiecare muncă. Buruienile cresc foarte repede. Nu trebuesc lăsate să se înmulțească, căci trag din pământ hrana plantelor cultivate ; dacă cresc mari, înnăbușesc culturile semănate ; dacă ajung să-și coacă sămânța, vom avea toate bucatele îndoite cu sămânța lor (corpuri străine), iar dacă își scutură sămânța, vor face ca în anul următor locul să fie și mai bu­ruienos. Toată munca pe care o pune plugarul în această lună, este o adevărată luptă contra buruie­nilor. In țările cu plugărie mai înaintată, lupta contra buruienilor este organizată și toți plugarii sunt obligați să stârpească buruienile din culturi, din grădina de legume, din vie, din livada de pomi, din islaz, etc. Oriunde ar fi o buruiană, chiar pe marginea drumurilor, trebue distrusă, căci dacă ajunge la maturitate, să­mânța ei este luată de vânt și dusă pe locurile curate din câmp, grădină și altele. Lucrările la câmp, în această lună, sunt: prășitul, seceratul și aratul. Aceste trei lucrări se întâlnesc de multe ori în aceeași zi: porumbul trebue prășit și mușuroit; la începutul lunii se seceră orzul și secara și la sfârșitul lunii grâul ; iar alătura trebue făcută și ea îndată după secerat, printre clăi. Plugarul este silit, în unele zile, să-și împartă bra­țele în două și chiar în trei, la diferite munci. Nu trebue să pui toate brațele la secerat și să lași prășitoarele neprăștie, nici invers. 1. Se prășesc : porumbul, sfecla, cartofii, floarea soarelui și altele. Despre felul cum trebue să se facă prășitul, stă scris în numărul de acum două săptă­mâni. Vă spun încă odată: nu numărați prașilele care le dați ; când ați terminat cu o prașilă, luați-o iar dela început, cu toate prășitoarele. Porumbul odată cu prașila, se și rărește ; nu lăsați trei fire la cuib, ci numai două; mai multe nu se pot hrăni bine, nu leagă bine, nu se coc bine. Sfecla acum este crescută de 10 cm. și se rărește. Lăsați cele mai puternice fire, la o palmă și jumă­tate (30—35 centimetri) una de alta. Cartofii, ca și porumbul, trebuesc prășiți și mușu­­roiți. Contra manei li se dă o stropitură cu zeamă de piatră vânătă (1%—2%), ca la vie. 2. Seceratul rapiței nu suferă întârziere. Ea se seceră când este în pârgă. Nu lăsați ca tecile să se facă ruginii, căci se desfac și se scutură foarte ușor. Tăiați-o când tecile de la cârf sunt încă verzi. Ea se coace bine în clăi, în câteva zile. Apoi trebue îndată cărată și treerată. Feriți-o de ploi, căci îi strică foarte mult. In magazie trebue lopătată des, până se usucă bine, ca să nu se încingă. Orzul nu trebue lăsat să se răscoacă. El se seceră când a început să se îngălbenească, adică în pârgă. Trebue treerat și înmagazinat îndată. Ploile îi scad mult calitatea, dacă îl apucă în snopi, clăi sau șure. Orzul trebue să rămâie în culoarea galbenă-aurie, mai ales cel care se vinde pentru fabricarea berei. Grâul începe să se secere la începutul lunii. Trebue secerat la timp, ca să nu se răscoacă. Seara se fac clăi tot ce s’a secerat în ziua aceea. Clăile se fac cu spicul la mijloc. Trebue cărat repede și făcută șură la arie. Dacă s-a prins ploaia, se desfac din clăi numai snopii atinși de umezeală. 3. Arăturile se încep îndată după secerat. Plugul trebue să meargă în urma secerătorului ». Arați printre clăi. Arăturile făcute îndată după secerat, »­« distrug buruienile verzi și nu le dă timp să-și coacă sămânța. Bagă miriștea sub brazdă și are vreme să putrezească , distruge insectele și ouălele și larvele lor (viermii). Acum aveți islazuri la toate satele și cătunele ; semănați multe nutrețuri și nu lăsați miriștele să se înierbeze, ca să paște­ți vitele pe ele ; buruienile pe care le mănâncă vitele, ajung mature, își coc și își scutură sămânța pe loc. Mai ales locurile pe care au fost prășitoare și care sunt curățite de buruieni, este păcat să le lăsăm să se înierbeze din nou și să se umple din nou de buruieni. Când miriștele sunt mari li se dă foc și apoi se ară. Ing. A. D. CARABELLA Prășitoare cu cuțite de cecerătoare La concursul de prășitoare dela Băneasa Starea agricolă în țară Seceta face mari pagube Până la data când scriem aceste rânduri, seceta se menține peste tot. N’a plouat aproape pe întreg cuprinsul țării. Puțina ploaie ce a căzut pe alocurea e cu totul neîndestulătoare pentru reînviorarea se­mănăturilor. Astfel în Moldova, Basarabia, Buco­vina, în județele din Câmpia Dunării (Brăila și Ia­lomița) și în multe județe din răsăritul și apusul Transilvaniei este secetă mare. Grâul închircit e silit să se coacă fără vreme. La fel și secara. Doar rapița și orzul de toamnă dau o recoltă bună. Semă­năturile de primăvară au suferit mai mult din pri­cina secetei. Orzul de primăvară va da o recoltă slabă. Porumbul semănat la timp și în arătura de toamnă rezistă încă la secetă. Cel semănat târziu, e slab. Fânețele și pășunele sunt slabe. Pe unele locuri s’au uscat. Numai viile și prunii se prezintă foarte bine. CARTEA SATULUI LUCIA FILIMON-CIULEI: INTRE GOSPODINE (cu de­sene de Aurel Jiquidi): 375 — îmbunătățirea bovinelor din jud. Brăila Situati la nord vestul Bărăganului, cu un climat aproape la fel, județul Brăila nu poate crește decât rase de animale cărora le priește această climă. Din Bărăgan « rasa ialomițeană » de bovine a trecut și în județul Brăila, folosindu-se în deosebi pentru muncă și în mai mică măsură pentru lapte. Lăsând de dorit în ce privește producțiunea de carne și lapte, s-a încercat să i se aducă îmbunătățiri, incrucișându-se cu «rasa moldovenească», cu care se înrudește, având același strămoș (Bos taurus primigenius). Rezultatele, oricât ar fi fost de îmbucurătoare, nu sunt cele nădăjduite. S’a crezut atunci că ar fi bine să renunțăm la îmbunătățirea bovinelor noastre și să aducem din străinătate vite de soia, cu produșii cărora să se înlocuiască treptat vitele noastre. Și s’au adus de peste­­ graniță sau de peste munți, vite alese, mai ales din rasa « Siemmenthal ». Condițiunile climaterice și cele de traiu au fost însă neprielnice creșterii lor și, după câțiva ani, n’au rămas din ele decât niște vite degenerate, foarte puțin rezistente la boale și temperaturi scăzute și mult mai pretențioase la hrană. S’a ajuns la un impas din care trebuia găsită o ieșire. Și, după mai multe încercări, s’a ajuns la convingerea că pentru regiunile uscate tot vitele noastre sunt mai bune, fiind mai rezistente și mai potrivite climei și traiului. Cum s’ar putea îmbunătăți acest material? I. Prin încrucișări cu rase superioare. II. Prin hrană destulă și felurită și III. Prin îngrijire (higiena animalelor și a adă­posturilor). I. Încrucișările. Pentru încrucișări rasa cea mai ridicată este tot cea moldovenească, datorită însu­șirilor ei, începutul s’a făcut și se continuă în fiecare an, adăugându-se reproducători masculi, cari se di­­stribuesc comunelor din județ. Pentru a se ajunge mai repde la o îmbunătățire, în ce privește producția de lapte, ar fi bine să se aducă și vitele, din părinți de soia. S’ar ajunge mai ușor la rezultatul urmărit. II. Hrana. Atâta timp cât se hrănesc vitele cu coceni și cu paie în timpul iernii, iar vara cu ce poate aduna de pe islazuri, orice încercări de îmbunătățire sunt zadarnice. Iată câteva porții de hrană pentru regiunea uscată: 1. Boi cari muncesc (500 kgr. greutate vie): 3 kgr. paie de orz, 4 kgr. fân de dughie și 5 kgr. coceni de porumb. 2. Boi cari nu muncesc (500 kgr. greutate vei): 3 kg. paie de orz, 4 kgr. fân de dughie și 5 kgr. coceni de porumb. 3. Boi la muncă ușoară (500 kgr. greutate vie): 6 kgr. fân de dughie, 2 kgr. uruială de porumb, 3 kgr. paie de orz și 5 kgr. coceni de porumb. 4. Boi la muncă grea (500 kgr. greutate vie): 8 kgr. fân de dugh­ie, 3,5 kgr. uruială de porumb, 2 kgr. paie de orz și 5 kgr. coceni de porumb.­­ Urmează în pagina 381 ) Prășitoare cu grindei

Next