Almanah Convorbiri Literare, 1989
Din anul 1872 și pina la 31 decembrie 1889 Ion Creangă, caterisit din cler și destituit din învățămînt la acea dată, va trăi și va scrie întreaga sa operă . Poveștile. Povestirile și Amintirile din copilărie la BOJDEUCA din Țicăul Iașului, de la a cărei inaugurare ca muzeu s-au împlinit 80 de ani la 15 aprilie 1988. Personalitatea lui Ion Creangă, ca om și scriitor, a stîrnit încă din timpul vieții, cu atît mai mult după aceea, nenumărate dispute, legende și anecdote, unele determinate de El însuși, altele de foști elevi, prieteni, cunoscuți, critici, istorici literari sau biografi improvizați. Sînt și azi amatori, pretinși cunoscători ai vieții marelui povestitor, unii slujind în locurile legate de memoria celebrului humuleștean, care inventează bazaco uit fel de fel, cum ar fi faptul că Ion Creangă a murit neștiut și sărac și că a fost înmormîntat la groapa săracilor sau la București, alături de Mihai Eminescu, și altele încă. Și în legătură cu anul nașterii, sau cu locul în care a scris Amintirile, sau cu casa din Iași, in care s-a stins in seara de 31 decembrie 1889, se far afirmații din cele mai ciudate și nesprijinite pe mărturiile documentelor sau ale celor care au scris, la scurtă vreme după moarte, în reviste precum „Ion Creangă“, „Băt-Frumos“, „Șezătoarea“ ș.a. Acum, în anul cînd se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, a Veronicăi Micle și a lui Ion Creangă, am adunat pentru cititorii Almanahului „Convorbiri literare“ cîteva date mai puțin cunoscute, altele neștiute, și care servesc la o mai adevărată cunoaștere a vieții lui Ion Creangă în primul rind. Este bine știut faptul că Mihai Eminescu a fost găzduit de Ion Creangă la Bojdeuca sa din Țîcău în anul Ion CREANGĂ in memoriam ION CREANGA, 1876, din iunie și pină în toamnă. La Bojdeucă însă a fost și Veronica. Nu avem dovezi documentare că in compania lui Eminescu, dar singură știm precis că a fost, din două scrisori pe care povestitorul le trimite la București prietenului său : „Bădie Mihai. Ce-i cu Bucureștiul de ai uitat cu totul Eșul nostru cel oropsit... Veronica a fost azi pe la mine și mi-a spus că și cu dinsa faci ca și cu mine. De ce ? Ce rău ți-am făcut noi ?! De Crăciun te așteptăm să vii. Ținea a pregătit de toate și mai ales „sarmalele" cari ție îți plăceau foarte mult... Vino, frate, Mihai, vino, căci fără tine sunt străin“ ; și într-o alta : „Bădio Mihai, Slava domnului c-am primit vești de la tine... De la Iași pe Veronica să se zbuciume ?“ In anul 1887 Ion Creangă scrie o scrisoare lui Titu Maiorescu în care arată că „bojdeuca de căsuță în care locuiesc cu de vreo 18 ani de vălătuci și povîrnită spre cădere pe zire merge, de n-ar fi văzămată în tron 24 de furci de stejar și a celei putrede“. Această Bojdeucă era cunoscută, in afară de Eminescu, de filosoful Vasile Conta, de filologul ,l Lambrior, de Miron I’ompiliu și de încă alți mulți junimiști. Aici trăia înconjurat de vreo „20 de mîți“, cum povestește vestita Smărăndiță din Amintiri, la 30 de ani de la moartea povestitorului : „O dată, ducindu-mă la Iași cu băieții pe la școli, l-am vizitat pe Creangă acasă la el. Trăia in Țicău, într-o căsuță cam hrentuită. L-am găsit în cerdac, scria: Nu știa, bietul om, ce să-mi deie și cum să-mi intre în voie, așa bucurie mare ce i-am făcut ! Nu m-a lăsat să pier pină ce n-am stat la masă cu el. M-a ospătat cu ce-i plăcea lui mai mult : sărmăluțe și plăcinte cu poa lele-n briu. După masă numai ce-mi spune : ■ Amu să-ți arăt și averea mea». Și începe a striga : Vasilică, Todirică..., și ce să vezi? Viio 20 de mîți și mițe, care de care mai frumoși și mai grași, încep a da butuc în casă și care cum intra, odată să și azvîrlea ori în brațele lui Creangă, ori pe umeri, așa că în scurt nu-1 mai vedeai dintre mîți. Apoi Creangă a început să se dea din resturile de la masă, pe rind, lu fiecare, cite o bucățică , iar mîții naibei, așteptau ca niște copii cunoscuți ca să le vină rîndul și nici unul nu îndrăznea să ia pe altul pe dinainte. Să nu vă fie însă cu mirare de cele ce vă spun, pentru că mîții lui Creangă erau muștruluiți și deprinși a face fel de fel de drăcii ca animalele de la circ. Mai ales avea un motan care deschidea ușa ca și un om“. Aici, în Bojdeucă, a trăit ceasuri fără de pereche în tainice discuții cu Mihai Eminescu, cerdacul cu deschiderea spre Dealurile Ciric și Șorogari freamătă și azi parcă de șoaptele celor doi : „Bădie Mihai, Ai plecat și masa din Iași, găsind in sufletul meu multă scîrbă și amăreală... Această epistolie ți-o scriu in cerdacul unde de atîtea ori am stat împreună, unde masa, uitindu-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atîtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogeniito om ca mine, gîndindu-se la acele vremuri, a început să plîngă...“. și tot in Bojdeucă se afla în seara de Anul Nou, pe 31 decembrie 1889, cînd, în alaiul urătorilor, copii adunați la ferestrele sale să-l urc. Creangă adoarme pentru totdeauna. In ziua de 2 ianuarie 1890 va fi îmmrniintat la cimitirul Eternitate din Iași, aprobîndu-se, de către pr. M. EMINESCU Almanah „Convorbiri literare" 1989 « » 31 *