Amanah Flacăra, 1980

să nu luăm ?“ zise ironic autorul roma­nului Calea Văcărești. Apoi, după cîteva clipe de gîndire adăugă : „Acum nu prea sînt pregătit. Știu însă un caz teribil și am nevoie să mă documentez bine la fața locului, îmi trebuie cîteva zile să mă de­plasez undeva, în provincie. Va fi o lovi­tură de trăznet“, spuse gazetarul spre ui­mirea senatorului, care pînă atunci nu se făcuse cunoscut decît cu cîteva comunicări lipsite de importanță. „Ce vorbești, prie­tene ? E atît de grav cazul ?“ se tot mira în neștire senatorul de Tecuci. Peste vre-o zece zile ziaristul se întîlni din nou cu eroul nostru : „Ei ?“ făcu el plin de nerăbdare. „E ceva de-a dreptul colosal. E așa de senzațional faptul, încît mă tem că va provoca o criză de guvern“, zise gazetarul înmînîndu-i cîteva file de manuscris, scrise clar ca să poată fi citite lesne de omul nostru politic. în ziua următoare Em.P. foarte plin de el însuși, urcă țanțoș, la tribuna Senatu­lui, dar și foarte emoționat față de gravi­tatea „cazului“ și pronunță cu glas tare și răspicat comunicarea sa, avînd grijă ca mai înainte să-și exprime profundul său regret că de pe banca ministerială lipseau tocmai miniștrii vizați. In sfîrșit, după ce aprecie că atmosfera e pregătită și că cu­vintele sale vor cădea ca un fulger în băncile taberei adverse, arătă cu lux de amănunte că este o mare rușine pentru cei ce guvernează ca după atîția ani de zile de la primul război mondial, văduva... eroului necunoscut să trăiască în neagră mizerie, împreună cu o puzderie de copii, undeva într-un colț uitat de provincie, lipsită de orice sprijin material. Nu e cazul să mai povestim cum fusese primită această intervenție de pe urma că­reia s-a rîs cu hohote săptămîni întregi pe culoarele Senatului, în cabinete ministe­riale, prin cafenele și prin redacții, pe seama acestui „om politic“ atît de sărac cu duhul. Timp de mai bine de o lună, alesul de Tecuci — înarmat cu pistolul — colindă aproape toate localurile din Ca­pitală, căutînd pe autorul teribilei farse cu intenția de a-i face de petrecanie. Cînd lucrurile se mai liniștiră, gazetarul fu nevoit să se prezinte la Senat, spre a-și continua activitatea profesională. In­tr-o zi se întîlni, nas în nas, la bufet toc­mai cu oratorul de care mersese duhul: „Păi bine, măi omule, cum ai putut să mă faci de ocară în halul ăsta ?“ spuse foarte mîhnit și cu glas resemnat eroul nostru. „Te rog să mă ierți, cucoane, răspunse zia­ristul, plin de sfială. Ce să fac, m-a indus și pe mine în... eroare. Am aflat ulterior : văduva eroului necunoscut are pensie". „Așa cred și eu, zise liniștit și deplin lă­murit senatorul, nu putea s-o lase tocmai pe ea fără pensie cu atîția copii“. PAUL DANIEL ■ ------------------------------------------— MOMENTE • 1326 • LUPOAICA LA TIMIȘOARA Ca semn al fraternității din­tre poporul român și cel ita­lian, primăria orașului Roma, capitala Italiei, ne-a dăruit, în 1906, o statuie — o copie de pe celebra LUPOAICA, mama adoptivă a copiilor Romulus și Remus. Această statuie a fost adusă la București și instalată mai m­uii la Arenele Romane, apoi în Piața Romei, aflată atunci la capătul dinspre bulevard al străzii Lipscani, de unde a fost mutată sus pe Dealu­l Mitropoliei, și în cele din urmă in părculețul din Piața Dorobanților , unde se află și astăzi. O a doua LU­POAICA a fost dăruită orașu­lui Timișoara, unde a fost inau­gurată la ÎS mai 1926. • 1932 • MUZEUL BUCUREȘTI Profesorul Nicolae Iorga cerea, în 1921, Înființarea unui muzeu al orașului București, „in care să se strîngă tot ce este urmă certă cu privire la începuturile și la evoluția Ca­pitalei României“. După șase ani se face primul început, achiziționindu-se o seamă de piese, iar in 1932 Nicolae Iorga — pe atunci prim-ministru — are mulțumirea să prezideze inaugurarea noului ,de cultură istorică, așezămînt MUZEUL MUNICIPAL, denumit Intîiul sediu l-a avut pe Calea Mo­șilor. In anii următori s-au continuat achiziționările și s-au primit numeroase donații, ast­fel că Muzeul și-a putut dez­volta cele patru secții : istorie veche, istorie feudală, istorie modernă și contemporană, nu­mismatica. La 23 ianuarie 1959, instalat în noul său local (lân­gă Universitate) MUZEUL DE ISTORIE A ORAȘULU­I BUCU­REȘTI și-a început o etapă nouă și valoroasă de activitate. • 1934 • FRESCA NEGOȚULUI ROMANESC O mare pictoriță — Cecilia Cuțescu-Storck, are in urma sa aproape trei decenii de activi­tate artistică, pe care ține să și-o încununeze cu o operă de 361

Next