Almanah Tribuna, 1978

Pr­ef­ață de Ion Breazu, București, 1957; Amintiri (Amintiri. Lumea prin care am trecut. Fapta omenească). Ediție îngri­jită, prefațată, note și indici de George Sanda, București, 1967; Opere, vol. I— VIII. Sub îngrijirea unui colectiv. Pre­față de D. Vatamaniuc, București, 1967—1976. Referințe critice B. Munteanu, în Panorama de la litté­­rature roumaine contemporaine, 1938; G. Călinescu, în Istoria literaturii ro­mâne de la origini pînă în prezent, 1941; Tudor Vianu, în Arta prozatorilor ro­mâni, 1941; Pompiliu Marcea, Ioan Sla­vici, 1965; ed. II, 1968; D. Vatamaniuc, loan Slavici și lumea prin care a tre­cut, 1968 și Ioan Slavici. Opera literară, 1970; Ion Breazu, în Studii de literatu­ră română și comparată, vol. I, 1970; Io­sif Pervain, in Studii de literatură ro­mână, 1971; Ovidiu Papadima, în Isto­ria literaturii române, vol. III, 1974; Teofil Bugnariu, loan Domșa, Dimitrie Vatamaniuc, loan Slavici. 1848—1925. Biobibliografie. 1973; Ion Oarcăsu, în Destine și Valori, 1974, George Muntea­­nu în Sub semnul lui Aristarc, 1975, loan Slavici interpretat de. .., antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie de C. Mohanu, colecția „Biblioteca cri­tică“, 1977.­espre Slavici, omul de cul­tură și scriitorul, circulă sistematic și o serie de opinii fără acoperire. Le-aș spune „erori“, dacă nu mi-ar fi teamă de nuanța apăsat etică a noțiunii. Cea mai flagrantă dintre ele mi se pare imaginea prozatorului naiv și spontan, talent veritabil fără îndoială — recunosc toți comentatorii — dar „pri­mitiv“, „neinstruit“, lucrînd ca în tran­să sub influența „demonului“ interior. De aici pînă la postura „țăranului“ Sla­vici, pornit din Siria lui transilvăneană, trudnic și teluric, spre școlile superioare ale Vienei — e un singur pas. Oralitatea specifică a povestitorului va fi pusă a­­proape automat pe seama „ruralității“ sale funciare, carcasă inflexibilă care-i încercuie profilul, făcîndu-i-l rigid și mai puțin atrăgător în ochii cititorilor de astăzi, subțiri și cu gusturi citadine. Olt Slavici are, fără exagerare, cul­tura lui Maiorescu (fără a avea însă da­rul superior maiorescian al comunicării ei în termeni estetici adecvați). Pentru cine privește lucrurile în adîncime, e limpede apoi că alături de Eminescu, marele mentor al formării sale artisti­­co-filosofice, Slavici și-a ales de timpu­riu ca model pe Maiorescu, fire comple­xă, chiar complicată, suferind de neli­niști și descumpăniri moderne, pur in­telectuale. Abia plecat la studii, sirianul nu mai simte, deci, rareori, nostalgia lo­cului de baștină, nu are, ca poeții arde­leni de mai tîrziu, sentimentul acut, du­reros al dezrădăcinării, nicit mama se căinează că prea i-a îngăduit „băiatului“ să fie al „tuturora“, li și ține acestuia o lecție naivă despre primejdiile „înstrăi­nării“ (odată plecat din aria bătăturii, omul, crede ea, „se strică“ iremediabil, și apoi: „nu e bine să mănînci din blid cu altul, nici să te speli cu el din a­­ceeași albie: se ia nu știu ce și nu mai ești ca mai-nainte“), lecție pe care proaspătul student o ascultă cu o pioșe­nie rezervată. Viața de metropolă i se pare chiar de la început lui Slavici fas­cinantă, miraculoasă, dăruitoare de „be­ții sufletești“: „îmi era parcă lumea toa­tă a fost făcută numai pentru cai eu să o pătrund cu ochiul și să o înțeleg cu mintea și alergam din cazarmă la uni­versitate, de la universitate la bibliote­că, iar de acolo să caut vreun coleg dis­pus a discuta cu mine asupra pricinilor de drept și asupra deosebirilor dintre dreptul roman, cel canonic și cel feu­dal“. (Fapta omenească). Setea de instruire complexă, unind domenii aparent antagonice — filosofie, drept, economie politică, literatură, is­torie universală și apoi națională — nu ține neapărat de ardoarea țăranului a­­juns în condiții mai favorabile de viață. Mai degrabă ea dezvăluie curiozitatea unei structuri complexe, dar indecise, care nu și-a aflat încă albia unică de exprimare. De fapt, Slavici a rămas toată viața un „indecis“. Preocupări multiple și di­vergente l-au solicitat întotdeauna. Ală­turi de literatură, el a făcut publicistică militantă sau pedagogie teoretică și a­­plicată; a scris, cu siguranța cunoscăta­ 115

Next