Almanah Tribuna, 1980
tetice), mitul Maiorescu, dacă ne putem exprima astfel, rămîne și în prezent, după lectura însemnărilor intime, parcă la fel de enigmatic, privilegiul de fapt al oricărui mit. Creîndu-se pe sine ca personalitate, Titu Liviu Maiorescu creează, la noi, o mentalitate estetică și, în mod egal, un mod de a judeca. El MIHAI EMINESCU S-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoșani. A murit la 15 iunie 1889, în București. E înmormîntat în cimitirul Belu. Studii elementare și medii la Cernăuți și Blaj. Studii universitare Viena (student extraordinar la Facultatatea de filosofie) și Berlin. A debutat în revista Familia din Oradea, condusă de Iosif Vulcan, la 25 februarie — 9 martie 1866, cu poezia De-aș avea... Iosif Vulcan îi schimbă numele, din Eminovici, în Eminescu. Opere. Poezii, Ed. Minerva, B.P.T., 1977, 2 vol. Proză literară, ed. Minerva, 1975; Despre cultură și artă, Junimea, 1970; Scrieri de critică teatrală, Dacia, 1972; «Icoane vechi și icoane nouă» (pagini de ziar), Ed. Eminescu, 1974. Referințe critice: Titu Maiorescu, în Critice, I, II, Epl., 1967; C. Dobrogeanu- Gherea, în Studii critice, Epl, 1967; G. Ibrăileanu, Mihai Eminescu (studii și articole), ed. Junimea, Iași, 1974; Mihail Dragomirescu, Mihai Eminescu, ed. Junimea, 1976; Tudor Vianu, Mihai Eminescu, ed. Junimea, 1964; Perpessicius, Eminesciana, ed. Minerva, eol. R.P.T., 1970; G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, ed. Eminescu, 1975; Istoria literaturii române, de la origini pînă în prezent, București, Ed. Fundațiilor, 1941; Opere, vol. 12—13 (Opera lui Mihai Eminescu), Epl. 1969, 1970; D. Murărașu, Comentarii eminesciene, Epl. 1967; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihai Eminescu, Ed. Tineretului (vol. „Oameni de seamă“), 1963. George Munte editează, la altă scară, un alt mit, al lui Manole, zidindu-se treptat, în filele însemnărilor zilnice și ale Jurnalului. Construcția rezultată este omulconcept și căruia meditația noastră va trebui să-i extragă încă dimensiunile reale. MIRCEA MUTHU teanu, Hyperion, 1 (Viața lui Eminescu), ed. Minerva, 1973; Eugen Todoran, Eminescu, ed. Minerva (eol. „Universitas“), 1972; Eugen Simion, Proza lui Eminescu, Epl., 1964; I. Negoițescu, Poezia lui Eminescu, Epl, 1968; Vladimir Streinu, Eminescu — Arghezi, ed. Eminescu, 1976, scrie despre Eminescu înseamnă a te situa în fața unui munte înzestrat cu cel mai fantastic și mai eterogen peisaj din cîte se pot închipui, peisaj nu numai de mare și pură înălțime, de severă autoritate, dar și înfricoșător prin prăpăstioasele, labirinticele genuri pe care le conține, prin hățișul inextricabil al vegetației sale. fiO