Almanah Tribuna, 1980

tetice), mitul Maiorescu, dacă ne putem exprima astfel, rămîne și în prezent, după lectura însemnărilor intime, par­că la fel de enigmatic, privilegiul de fapt al oricărui mit. Creîndu-se pe sine ca personalitate, Titu Liviu Maiorescu creează, la noi, o mentalitate estetică și, în mod egal, un mod de a judeca. El MIHAI EMINESCU S-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoșani. A murit la 15 iunie 1889, în București. E înmormîntat în cimitirul Belu. Studii elementare și medii la Cer­năuți și Blaj. Studii universitare Viena (student extraordinar la Faculta­ta­tea de filosof­ie) și Berlin. A debutat în revista Familia din Ora­dea, condusă de Iosif Vulcan, la 25 fe­bruarie — 9 martie 1866, cu poezia De-aș avea... Iosif Vulcan îi schimbă numele, din Eminovici, în Eminescu. Opere. Poezii, Ed. Minerva, B.P.T., 1977, 2 vol. Proză literară, ed. Minerva, 1975; Despre cultură și artă, Junimea, 1970; Scrieri de critică teatrală, Dacia, 1972; «Icoane vechi și icoane nouă» (pa­gini de ziar), Ed. Eminescu, 1974. Referințe critice: Titu Maiorescu, în Critice, I, II, Epl., 1967; C. Dobrogeanu- Gherea, în Studii critice, Epl, 1967; G. Ibrăileanu, Mihai Eminescu (studii și articole), ed. Junimea, Iași, 1974; Mihail Dragomirescu, Mihai Eminescu, ed. Ju­nimea, 1976; Tudor Vianu, Mihai Emi­nescu, ed. Junimea, 1964; Perpessicius, Eminesciana, ed. Minerva, eol. R.P.T., 1970; G. Călinescu, Viața lui Mihai Emi­nescu, ed. Eminescu, 1975; Istoria lite­raturii române, de la origini pînă în prezent, București, Ed. Fundațiilor, 1941; Opere, vol. 12—13 (Opera lui Mi­hai Eminescu), Epl. 1969, 1970; D. Mu­­rărașu, Comentarii eminesciene, Epl. 1967; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihai Eminescu, Ed. Tineretului (vol. „Oa­meni de seamă“), 1963. George Mun­te editează, la altă scară, un alt mit, al lui Manole, zidindu-se treptat, în fi­lele însemnărilor zilnice și ale Jurna­lului. Construcția rezultată este omul­­concept și căruia meditația noastră va trebui să-i extragă încă dimensiunile reale. MIRCEA MUTHU­ teanu, Hyperion, 1 (Viața lui Eminescu), ed. Minerva, 1973; Eugen Todoran, Emi­nescu, ed. Minerva (eol. „Universitas“), 1972; Eugen Simion, Proza lui Emi­nescu, Epl., 1964; I. Negoițescu, Poezia lui Eminescu, Epl, 1968; Vladimir Stre­­inu, Eminescu — Arghezi, ed. Emines­cu, 1976, scrie despre Eminescu în­seamnă a te situa în fața unui munte înzestrat cu cel mai fantastic și mai e­­terogen peisaj din cîte se pot închipui, peisaj nu numai de mare și pură înălțime, de severă autoritate, dar și înfricoșător prin prăpăstioasele, labirinticele genuri pe care le conține, prin hățișul inextricabil al vegetației sale. fiO

Next