Almanah Turistic, 1961
Interpretată în spiritul definiției de dicționar, noțiunea de muzeu are — într-un fel — un înțeles static. Realitatea — cel puțin în ceea ce privește Muzeul de istorie a orașului București — este cu totul alta. Vizitatorul grăbit poate parcurge în 10 minute istoria bucureștiului sau, mai precis, istoria de pe aceste locuri din epoca paleolitică și pînă în zilele noastre. Cel mai puțin grăbit, poate examina fosile, documente, hărți, reconstituiri, costume, ziare din diverse momente istorice, vederi panoramice, machete, cărți, publicații etc. Nu este, însă, vorba numai de munca migăloasă și plină de abnegație a specialiștilor, datorită cărora capitala țării are astăzi un muzeu cu care se poate mîndri. Este vorba, mai ales, de formele de activitate ale muzeului, de sistemul de antrenare a maselor largi de cetățeni la cunoașterea și la permanenta lui îmbogățire, de nenumăratele inițiative care-l fac să fie în pas cu actualitatea. în primul rând, muzeul se deplasează. Primindu-și oaspeții cu toată cinstirea, el le întoarce vizita. Numeroase sunt întreprinderile din Capitală unde au fost trimise expoziții volante. Printre acestea se numără: „Străvechi așezări omenești pe teritoriul orașului București“, „Orașul București în anii democrației populare“, „Orașul București în stampe, litografii și desene“ etc. SENSUL DINAMIC AL MUZEULUI E firesc ca de pe urma acestor vizite reciproce să se lege prietenii. O dovadă a fost inițiat un „Cerc al prietenilor Muzeului de istorie a orașului București“, un cerc în toată regula, cu regulament de funcționare, cu drepturi și îndatoriri. După numai două luni de la înființare, peste șase sute de elevi, studenți, ingineri, tehnicieni, profesori, pensionari, au devenit membri ai acestui cerc, dăruind muzeului diferite obiecte de valoare istorică sau ținîndu-l la curent cu lucrările de orice fel care se întreprind în oraș și care pot prezenta un cît de mic interes. Bineînțeles că pe lingă descoperirile întîmplătoare, muzeul își are șantierele sale de specialitate: în comunele Roșu, Ciurel, Militari (unde s-au descoperit urme din sec. III e.n.). Colaborarea cu S.R.S.C., cu Radiodifuziunea — în organizarea concursurilor „Drumeții veseli“ și „Cine știe cîștigăm, — cu muzeele din țară și străinătate — iată alte căi (și încă nu le-am epuizat) care ne permit să vedem muzeul nostru într-o perspectivă dinamică. Muzeul Municipiului București, care a funcționat între cele două războaie mondiale și care se baza în special pe colecții de curiozități, a avut în total cîteva mii de vizitatori. Muzeul de istorie a orașului București a avut într-un singur semestru al anului 1960, peste 100.000 de vizitatori! N. CORNEA EXPOZIȚIA DE NUMISMATICA Expoziția de numismatică din București — un adevărat — cuprinde felurite piese foarte interesante și instructive in legătură cu viața economică a omenirii și a țării noastre. într-o vitrină specială sunt expuse „inele monetare dacice”, care erau tăiate din foi subțiri de aur, primele monede din Dacia. I Tot aci se afla greutăți pentru cintărit din Asiria și Babilon, făcute din metal, sticlă sau piatră dură. Printre aceste greutăți Vv, este și copia unui punct, găsit in palatul regelui Sargon, din sec. VIII î.e.n., mutat după originalul aflat la British Museum. O serie de gravuri din evul mediu arată cum lucrau pe atunci in monetarii, zarafii și falsificatorii de bani. O frumoasă gravură din culori ne arată cum se făcea transportul in țările noastre cu căruțe acoperite cu coviltire, trase de cite 8 cai slabi, pe drumuri desfundate, minați de surugii purând costume vechi, cu chimire , late și pălării mari, negre, rotunde. O gravură de pictorul francez Doussault ne arată poșta moldo-valahă, iar altele pe zarafii din București și Iași, precum și portul Galați, cu multe corăbii. Poșta organizată de generalul rus Kiseleff este redată intr-o gravură de Paffet din anul 1837, denotând progresul față de „olacul“ descris și desenat de Francois de Paine la 1580. Trei piese originale atrag privirile: lădița de fier acoperită cu piele, cu care se trimitea birul la Stambul; casa de bani a lui Constantin Brîncoveanu și o sabie a lui Iancu Jianu. Numeroase vitrine cuprind sute de monede din toate țările; mai interesante pentru noi sunt monedele dace, diferite, după cum au fost găsite in Muntenia, Moldova sau Transilvania, ceea ce lasă să se presupună că dacii aveau organizații separate in aceste teritorii. Deosebite sunt monedele coloniilor grecești de la Marea Neagră, opere ale artei eline. Monedele primilor noștri voievozi poartă însemnele feudalismului, cu scuturi și steme. H8 Poarte frumoase sunt medaliile de aur ale lui Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu și Hangerli-Vodă. Muzeul are și o bogată colecție de bancnote străine și romane, între care se remarcă o frumoasă colecție de „asignate“ franceze. P. V.