Almanah Turistic, 1971
BUCUREȘTI itinerar muzeistic ELENA POPA Pe lîngă alte atribute moderne, Bucureștiului îi poate fi conferit și acela de oraș al muzeelor. Aproape nu există domeniu important al vieții noastre artistice, istorice sau științifice care să nu-și aibă o casă a amintirilor“. Ne-am propus să vă prezentăm trei dintre aceste obiective muzeistice, in ipostază inedită. MUZEUL OPERETEI In pauzele spectacolelor, la Teatrul de operetă, o voce anunță, prin intermediul microfonului, publicul că „la foaierul II al teatrului este deschis un muzeu, care cuprinde obiecte, fotografii, afișe și diferite relicve din trecutul operetei in țara noastră." Simpatia de care se bucură și astăzi opereta, in rindul publicului de toate virstele, atrage aici, seară de seară, numeroși vizitatori. Mulți vin … după cum ne-a mărturisit tov. Const. Grigoriu, conducătorul muzeului ca să vadă obiectele și documentele care au aparținut sau care sunt legate de personalitatea lui Leonard. Dar interesul trezit de întregul ansamblu al exponatelor și modul inspirat de prezentare a acestora, imbinind simplitatea cu eleganța, ii rețin pe vizitator, in cele citeva săli, incă mult timp. Privirea se oprește, chiar de la intrare, pe o serie de documente de o valoare unică, ilustrind tradiția, foarte veche, a operetei, in țara noastră. Astfel, afișul original al spectacolului cu „Vrăjitoarea sau Baba Hirea", de Matei Millo, jucată pe scena Teatrului cel Mare, din Iași, la 1848 și considerată intia operetă românească — indică apariția, la noi, a acestui gen, in același timp cu primele operete din lume. Suita de fotografii, afișe, manuscrise și diverse obiecte care urmează oferă vizitatorului o imagine sugestivă a eforturilor unor înaintași (Gh. Asachi, V. Alecsandri, Millo, Flechtenmacher, Wachmann, Caudella, Ciprian Porumbescu ș. a.) de a impune opereta in repertoriul teatrelor. Pe un spațiu larg este evocată „epoca de aur’ a operetei românești, reprezentată prin activitatea Companiei lirice „Const. Grigoriu" — prima înjghebare românească de operetă care, a reușit să prezinte, neîntrerupt, timp de 20 de ani, cele mai importante spectacole jucate pe scenele străine și un mare număr de operete originale, consacrind mari artiști, ca: N. Leonard, V. Maximilian, Fl. Cristoforeanu, N. Ciucurette ș. a, ca și epoca modernă, marcată de înființarea, in anul 1940, a Companiei „Alhambra“, prin care opereta noastră iși găsește căi permanente și impune o serie de noi talente (Ion Dacian, G. Timică, Jules Cazaban etc.). Cu ultimele exponate, ajungem in zilele noastre, la capătul unui drum, a cărui evocare - așa cum sublinia Artistul Poporului Ion Dacian, cu ocazia inaugurării muzeului, in urmă cu doi ani - constituie un prilej ca „celor virstnici să le reamintească clipe de desfătare artistică iar tineretului să-i sporească respectul și recunoștința pentru truda înaintașilor". MUZEUL UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI In anul 1964, Universitatea București și-a sărbătorit Centenarul. Mulți dintre noi ne Pisania mănăstirii Sf. Sava din București, reconstruită in anul 1709 de către Constantin Brincoveanu, „ca să fie școală de invătat carte". (Muzeul Universității) 78