Almanah Turistic, 1971

BUCUREȘTI itinerar muzeistic ELENA POPA Pe lîngă alte atribute moderne, Bu­­cureștiului îi poate fi conferit și acela de oraș al muzeelor. Aproape nu există domeniu important al vieții noastre artistice, istorice sau științi­fice­ care să nu-și aibă o­­ casă a amintirilor“. Ne-am propus să vă pre­zentăm trei dintre aceste obiective muzeistice, in ipostază inedită. MUZEUL OPERETEI In pauzele spectacolelor, la Teatrul de operetă, o voce anunță, prin intermediul mi­crofonului, publicul că „la foaierul II al teatrului este deschis un muzeu, care cu­prinde obiecte, fotografii, afișe și diferite relicve din trecutul operetei in țara noastră." Simpatia de care se bucură și astăzi opereta, in rindul publicului de toate virstele, atrage aici, seară de seară, numeroși vizitatori. Mulți vin … după cum ne-a mărturisit tov. Const. Grigoriu, conducă­torul muzeului­­ ca să vadă obiectele și documentele care au aparținut sau care sunt legate de personalitatea lui Leonard. Dar interesul tre­zit de întregul ansamblu al exponatelor și modul inspirat de prezentare a acestora, imbinind simplitatea cu ele­ganța, ii rețin pe vizitator, in cele citeva săli, incă mult timp. Privirea se oprește, chiar de la intrare, pe o serie de do­cumente de o valoare unică, ilustrind tradiția, foarte veche, a operetei, in țara noas­tră. Astfel, afișul original al spectacolului cu „Vrăjitoarea sau Baba Hi­rea", de Matei Millo, jucată pe scena Tea­trului cel Mare, din Iași, la 1848 și considerată int­ia ope­retă românească — indică apariția, la noi, a acestui gen, in același timp cu­­ pri­­mele operete din lume. Suita de fotografii, afișe, manu­scrise și­ diverse obiecte care urmează oferă vizitatorului o imagine sugestivă a eforturi­lor unor înaintași (Gh. Asa­­chi, V. Alecsandri, Millo, Flechtenmacher, Wachmann, Caudella, Ciprian Porumbescu ș. a.) de a impune opereta in repertoriul teatrelor. Pe un spațiu larg este evocată „epo­ca de aur’ a operetei româ­nești, reprezentată prin acti­vitatea Companiei lirice „Const. Grigoriu" — prima înjghebare românească de operetă care, a reușit să pre­zinte, neîntrerupt, timp de 20 de ani, cele mai importante spectacole jucate pe scenele străine și un mare număr de operete originale, consacrind mari artiști, ca: N. Leonard, V. Maximilian, Fl. Cristofo­­reanu, N. Ciucurette ș. a­, ca și epoca modernă, marcată de înființarea, in anul 1940, a Companiei „Alhambra“, prin care opereta noastră iși găsește căi permanente și impune o serie de noi talente (Ion Dacian, G. Timică, Jules Cazaban etc.). Cu ultimele exponate, ajungem in zilele noastre, la­ capătul unui drum, a cărui evocare - așa cum sublinia Artistul Poporului Ion Dacian, cu ocazia inaugură­rii muzeului, in urmă cu doi ani - constituie un prilej ca „celor virstnici să le reamin­tească clipe de desfătare artistică iar tineretului să-i spo­rească respectul și recunoștin­ța pentru truda înaintașilor". MUZEUL UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI In anul 1964, Universitatea­ București și-a sărbătorit Cen­tenarul. Mulți dintre noi ne Pisania mănăstirii Sf. Sava din București, reconstruită in anul 1709 de către Constantin Brincoveanu, „ca să fie școală de invătat carte". (Muzeul Universității) 78

Next