Almanah Viaţa Românească, 1983
1) In pag. 6 , imagine bucureșteană din a doua jumătate a secolului al XIX- lea. In clădirea din prim plan se afla faimoasa sală Bessel frecventată de Maiorescu și Eminescu. Arcul de triumf, statuia lui Lenin, statuia... una în piața imensă din fața parcului Herestrău. O statuie cu chipul țării și al lui Eminescu, la intrare în capitală, de percuție pentru cine vine și pleacă, că se află în România lui Eminescu. — Înțeleg, că e mai bine să rămînem in centura veche a orașului, îmi spune prietenul meu. De la Universitate o luăm pe jos. Vei visa mai puțin... Filimon, Anton Pann, Iancu Văcărescu sunt reverii de profesionist... Eu îi vorbesc despre implantarea istoriei, fie ea și literară, plastică, în cotidian, ca o inscriere pe conștiința visului din marea comunitate a reperelor cardinale pe o hartă de navigație. — Una e să mergi pe strada Narciselor, Rozelor, și alta să te afli pe Calea Mihai Eminescu, să descinzi în strada Hortensia Papadat Bengescu, în strada Eugen Lovinescu, strada Ibrăileanu, strada Ionel Teodoreanu, strada... cu numele a sute de scriitori, pictori, muzicieni care au cinstit cultura națională... — Văd că este strada Titu Maiorescu, Ion Maiorescu ! — Norocul străzii, îmi surîde ironic prietenul meu. Aici i s-a oprit norocul. Știi unde suntem acum! — Normal, la „Eva“, la „Turism“... și parking, nu știu dacă este cu plată sau gratuit. — Nu, strigă dezlănțuit, de se opresc pietonii din jur, suntem pe strada Mercur... O știu din cărți, o cunosc din monografii, din corespondență. Este strada lui Titu Maiorescu, pe care a locuit criticul, învecinată cu casa și muzeul-templu ale lui Anastase Simu, cu casa Marghiloman și cu casa arhitectului Ion Mincu. Nu văd stradă, casă, nimic, deși sintem în spațiul intelectual al Junimii. Aici este toată floarea vîrstei clasice românești ! Care dintre scriitorii și intelectualii români de frunte din a doua jumătate a secolului trecut și de la începutul acestuia nu a intrat în casa lui Maiorescu ; aici s-au ținut ședințele Junimii, dar aici Eminescu a citit Luceafărul, Caragiale, O scrisoare pierdută... Aici... aici prin 1950 și mai tirziu nu mai era casa literaturii românești, ci un depozit de mărfuri, butoaie și putini de brînză ale unei cooperative de... consum. Cînd n-a mai fost depozit... n-a mai fost nici atît. Cum nici nu mai știm pe unde cădea această stradă fermecată de numele culturii noastre, plecăm spre piața Amzei, în fața Studioului Teatrului Național, la casa în care a locuit Slavici, și în care Eminescu a înnebunit. Locuința era la etaj — singurul jos erau magazine, o lăptărie, un birt, ce mai apucase să fie după război. Călinescu a adus odată la Institut cartea de vizită trimisă de doamna Szöke- Slavici lui Maiorescu — în vecini — anunțîndu-i că „domnul Eminescu a înnebunit“ și rugîndu-i s-o ajute să se descotorosească de bolnav. O placă pe un bloc ține minte pentru cine se mai oprește din drum spre Premiul, că acolo a fost. Totuși, oricît de partizan sunt al facerii din nou al Bucureștiului pe unde era vechitură, improvizație, mizerie și coșmelie, îmi zic singur că acest imobil putea fi păstrat, încadrat, pus în valoare. Un arhitect necîrpaci putea oferi sumedenie de soluții. Dar pentru casa Maiorescu, casa Eminescu, casa Creangă, casa Caragiale, unde a fost arhitectul ? Două blocuri uniforme, ca oricare de pe Pantelimon, au înlocuit un muzeu și o casă cît un muzeu ! Urîțea Bucureștiul nostru Muzeul Simu și casa Maiorescu ? Care dement ar fi putut susține așa ceva dacă ar fi iubit trecutul culturii noastre ? Dar nu mai este de vorbit, vom trece mai departe să vedem casamuzeu, palatul imaginar al lui Alexandru Macedonski. Era pe Dorobanți, acolo unde o străduță înfundată poartă numele poetului. E bine, nu casa poetului ! Imposibil, dar locuința lui Macedonski putea rămîne chiar de ar fi trebuit să se zidească pe deasupra ei. Casa unei epoci literare, a unei generații, fără de care nu se poate scrie istoria literaturii „de la Literatorul“. Alături, pe strada Eminescu era casa lui Iacob Negruzzi, iată două popasuri care nu se vor mai putea face în vecii vecilor. 2) Spectacol la Teatrul Bessel. Caricatură de epocă. 9