Almanah Femeia, 1979
Cînd rostiți numele patriei, Amintiți-va arborii ei. Dintotdeauna, arborii Au iubit verticala și cerul Și-au apărat cu trupurile lor Fiecare palmă din pămîntul acesta. Amintiți-va păsările din arbori Și gîndiți-vâ Că o pasăre care cinte în pădurile patriei Prețuiește mai mult decit un gram de uraniu. Cînd rostiți numele patriei, Amintiți-vă rîurile ei. Dintotdeauna, rîurile Au fost numai plecate Dar dragostea lor, pururi aceeași. A păstra mereu amintirea izvoarelor. Și pretutindeni pe unde au trecut Au surpat marile tranșee ale foamei. Cînd rostiți numele patriei, Amintiți-vă, mai ales, Istoria și oamenii ei, Cei care au făcut să existe Și arbori, și păsări, și rîuri. Cînd rostiți numele patriei, Gîndiți-vă, mai cu seamă azi, La omul ales acum de istorie. Rostiți-i numele, odată cu mine, Cu arborii, cu păsările, cu rîurile! DARIE NOVĂCEANU J