Almanahul Literar, 1989

■ ■ decembrie — apare prima ediție din Poesiile lui Eminescu ; volumul era îngrijit și prefațat de T. Maiorescu. ■ H 1884, 9 ianuarie - Moare Gh. Emi­­novici, tatăl poetului. ■ ■ ianuarie-februarie - Poetul între­prinde o călătorie în Italia. ■ ■ aprilie — Este trimis la Iași ; cunos­cuților li se înfățișează un om „surpat sufle­tește, cu ochii veșteji, părăsiți de gînduri, greoi la faptă și la cugetare, monosilabic în răspunsuri, fără nici o vlagă" (G. Călinescu). ■ ■ septembrie — este numit ajutor de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași. ■ ■ octombrie - Predă, pînă în iulie anul următor, ore de geografie și statistică la școala comercială. ■ ■ 1885, august — Este trimis la Odesa, la sanatoriul dr. F. Jachimowicz. ■ ■ 1886, noiembrie - Boala se ivește din nou în forme delirante. însoțit de Crean­gă, este internat la Mănăstirea Neamțului, unde rămîne pînă în aprilie. ■ ■ 1887, aprilie - Parțial refăcut,­­Emi­nescu se stabilește la Botoșani, la sora sa, Henrieta. ■ ■ iulie - După ce se tratează citeva săptămîni la Hall, stațiune austriacă de băi, bogată în săruri de brom și iod, revine la Botoșani. ■ ■ 1888, 2 martie - Iacob Negruzzi prezintă Camerei o petiție, prin care solicită „un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu." ■ ■ 2 aprilie - Camera admite cererea. H I 23 noiembrie — Senatul votează un proiect de lege prin care acordă poetului o pensie de 250 de lei lunar. ■ ■ 1889, 12 februarie - Regele semnea­ză decretul, dar Eminescu nu va mai primi nimic din pensia acordată. De la 3 februarie era internat la sanatoriul municipal „Măr­eața", de unde, în aprilie, este transferat în sanatoriul lui Alex. Suțu. ■ ■ 15 iunie - La ora trei dimineața, Eminescu trece în lumea umbrelor, într-o singurătate absolută : „Cu fața spre perete mă lasă prin străini / Să-nghețe sub pleoape­a ochilor lumini...". La Oradea, Iosif Vulcan scria în Familia : „Națiunea mea, îmbracă doliu ! Genialul poet Mihai Eminescu a încetat din viață !“ La București, B.P. Hasdeu mustra pe contem­porani pentru indiferența arătată poetului în timpul vieții. Știrea cutremură sufletul lui Creangă. A plîns în hohote, deschizînd și ci­tind, ici și colo, versuri răzlețe din volumul de Poesii, primit cu dedicație, din mîna poetului. în după-amiaza zilei de 17 iunie, cortegiul funebru porni de la biserica Sf. Gheorghe- Nou spre cimitirul Bellu. Cerul acoperit de nori cernea o ploaie măruntă. In dreptul Universității și la mormînt se ținură cuvîn­­tări, după care, pe înserat, coșciugul fu coborît în groapă între un tei și un brad. „Pe cît se poate omenește prevedea, lite­ratura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, și forma limbei naționale care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire pînă astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmîntului cugetării românești." (T. Maiorescu). „Ape vor seca în albie, și peste locul în­gropării sale va răsări pădure sau cetate, și cîte o stea va veșteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt să-și strîngă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". (G. Că­linescu). ION BALU —i — ♦f .? é • j­i.rffir ­ in fața Ateneului, Luceafărul... ALMANAHUL LITERAR • 1989 • 61

Next