Almanahul Părinţilor, 1987

tarea activității tipografice și la promovarea culturii și a limbii române prin reprezentanții ei de seamă: Samuil Micu-Clain, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ion Budai- Deleanu și Gheorghe Lazăr, care au tipărit manuale șco­lare, cărți de gramatică și de economie rurală. Pătrunși de o mare dragoste față de poporul român și convinși de necesitatea unirii lui, acești corifei ai neamului au tipărit numeroase cărți de istorie, în urmărirea acestui scop. Prin exponatele sale, muzeul amintește vizitatorilor că între cele trei provincii: Transilvania, Moldova și Țara Românească (deși separate din punct de vedere politic și administrativ) s-a manifestat, secole de-a rîndul o colaborare firească,­­determinată de unitatea etnică, de limbă și cultură, de tradiții și obiceiuri. Muzeul tîrgoviștean este o mare realizare spirituală. Merită să fie vizitat! ...și al scriitorilor dîmbovițeni „Fericit loc Tîrgoviștea. Din ea, din jurul ei, din zarea ei apar la începutul veacului al XIX-lea spiritele mari ale regenerării noastre naționale: Văcărești­, Heliade, Cîrlova, Alexandrescu“ — scria Ion Ghica. Pentru o dreaptă cinstire a celor care prin pana lor au contribuit la formarea și dezvoltarea culturii românești, în anul 1967 a fost organizat Muzeul scriitorilor dîmbovițeni. Sub acest acoperămînt a fost adunat tot ce a avut mai de preț, în ale scrisului, aceste meleaguri, tot ce a ieșit mai valoros din pana scriitorilor dîmbovițeni. Dar și ale altora. Creațiile literare ale lui Matei al Mirelor, Udriște Năs­turel, Constantin Cantacuzino, Ienăchiță, Alecu, Nicolae, Iancu și Elena Văcărescu, Heliade Rădulescu, Vasile Cîrlova, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, Smaranda Gheorghiu, Ion Luca Caragiale, I.Al. Brătescu-Voinești, I.C. Vissarion, Al. Vlahuță, și Raicu Ionescu Rion sunt oglindite cu numeroase documente ale epocii și obiecte personale: costumul de valah cu care a fost îmbrăcată scriitoarea Smaranda Gheorghiu (Maica Smara, cum i-au zis tîrgoviștenii), în pelerinajele ei prin Italia, la Roma, unde s-a oprit simbolic în fața Columnei lui Tra­­ian. Nu lipsesc nici lira lui Heliade și nici violoncelul lui loan Alexandru Brătescu-Voinești... în vitrinele și panourile muzeului sunt expuse, într-o perfectă ordine cronologică, opere de căpătîi ale scriitorilor dîmbovițeni — ediții antume și postume — manuscripte, fotografii de epocă, acte de stare civilă, obiecte de lucru, scrisori și însemnări omagiale. Vizitatorul care parcurge, rînd pe rînd, micile dar cochetele săli, trăiește momente de adevărată delectare spirituală, prilejuită atît de cu­noașterea unor aspecte din viața personală a scriitorilor dîmbovițeni cît și de rolul acestora în istoria literaturii române. Trecînd prin fața exponatelor care reprezintă familia Văcăreștilor, vizitatorilor li se reamintește de contribuția acesteia la formarea și dezvoltarea culturii noastre nați­onale. Li se reamintește, de asemenea, de autorul „Testa­mentului“: „Urmașilor mei Văcărești’/Las vouă moș­tenire: /Creșterea limbii românești/și­­ a patriei cinstire“. Testament cu reverberație peste timp. Li se amintește că Ienăchiță Văcărescu a fost unul dintre pionierii cultivării și îmbogățirii limbii române, un deschizător de drumuri în poezia modernă. Instructivă este și aprecierea făcută lui Ion Heliade Rădulescu. Se arată că renașterea cultu­rală și politică în Țara Românească nu poate fi despărțită de numele lui. Că el a fost fondatorul celei dintîi gazete, „Curierul românesc“, critic literar, pamfletar și polemist, publicist și traducător, din mai multe limbi pe care le cu­noștea, Heliade și-a înscris numele printre cei mai de seamă făurari ai culturii naționale; în muzeu, fabulistul nepereche, Grigore Alexandrescu este prezent prin cărțile scrise, prin scrisori de familie și prin multe manuscrise. Una dintre fotografii îl înfățișează pe vremea cînd era redactor la „Poporul suveran“. Privind exponatele, scurtele dar cuprinzătoarele aprecieri făcute de critica literară, vizitatorul își amintește că „înainte de Eminescu a fost Grigore Alexandrescu“. Organizatorii muzeului au rezervat un loc binemeritat, marelui dramaturg I.L. Caragiale, care a iubit meleagurile dîmbovițene. Volume din cele mai reprezentative opere ale scriitorului, manuscrise inedite, fotografii de familie și scrisorile personale, oferă vizitatorului momente de adîncă contemplare. Pe unul dintre panouri se poate citi: „ în timp ce poezia română cîștiga în Eminescu expresia ei cea mai înaltă, proza noastră și teatrul ating același nivel prin opera lui Caragiale“. Printre exponate se află și o carte de vizită, datată 7 februarie 1880, al cărui efon­­ținut provoacă haz caragialese. Pe ea, Titu Maiorescu scrie: „La mulți ani! Nu știu, ești Ion Botezătorul sau, ca coleg al lui Luca, Ion gură de aur. în orice caz, Ion gură de Șampanie sper că nu strică“. Demne de admirat sunt și exponatele care înfățișează activitatea scriitorului Ion Alexandru Brătescu-Voinești, în vechea, dar moderna clădire în care a trăit și a creat el­ a fost organizat acest frumos și instructiv așezămînt de­­ cultură. Cărțile autorului: „în lumea dreptății“, „în­tuneric și lumină“, „Sorana“, „Originea neamului româ­nesc și a limbii noastre“ amintesc vizitatorului despre­­omul care — așa cum spunea G. Călinescu — „a adus o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, melancolici și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie“. Și-i mai amintește de testa­mentul scriitorului, din care reproducem următoarele: „O cît mai activă osmoză între popoare este cel mai efi­cace mijloc pentru realizarea înfrățirii lor“. Muzeul tîrgoviștean este un locaș, sub cupola căruia au fost adunați toți scriitorii dîmbovițeni de pe unde-i risipise viața și uitarea, este un omagiu închinat celor care și-au adus obolul la dezvoltarea culturii naționale. Și nu doar atît. Aici, clase întregi de elevi, împreună cu profesorii lor, cînd au ore de „Istoria literaturii române“, fac „lecții pe viu“. Deci, Muzeul scriitorilor dîmbovițeni poate fi considerat, pe de o parte mijloc de instruire, iar pe de alta, un mic compartiment al marelui Panteon al țării. SPIRIDON STANEL Tipăriturile coresiene, moment al neți iu­ta­­ii tipografice din secolul al XVI-lea la pag. 96: Manuscris cu miniaturi din secolul al XVI-lea. 7 — Almanahul părinților ’87 97

Next