Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena, 1965
PE FIRUL VREMII LA 75 ANI DE LA MOARTEA POETULUI MIHAI EMINESCU (1850-1889) La 15 iunie 1964 s-au împlinit 75 ani de la moartea celui mai mare poet al poporului român, Mihai Eminescu. Ca nimeni altul a știut să sintetizeze experiența poporului român. In creația sa răsună suferințele și bucuriile, mizeriile și frumusețile țării sale. Grație monumentalei opere a acad. G. Călinescu, tragica viață a poetului ne este astăzi bine cunoscută. Eminescu s-a născut la Botoșani în 1850. A fost trimis la Cernăuți pentru învățătură, unde a făcut cursul primar și o parte din cel liceal, fugind de cîteva ori cu trupe de actori români. In 1869 plecă la Viena pentru studii. După trei ani de ședere acolo trecu la Berlin. Fără să-și fi terminat studiile, se întoarse în țară. In 1874 fu numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, iar un an mai tîrziu revizor școlar. Cu căderea guvernului în 1876, Eminescu fu destituit. Rămas pe drumuri, prietenii îi găsiră o altă îndeletnicire, dar umilă și prost plătită: redactor la Curierul de Iași și apoi la Timpul din București. Activitatea ziaristică apăsa greu asupra poetului. Era o muncă istovitoare, care îi răpea zilele și nopțile. Totuși etapa aceasta a vieții sale este una dintre cele mai rodnice sub aspectul creației poetice. In 1883 Eminescu suferi primul asalt al bolii sale, care avea să-i rupă zăgazul rațiunii. După mai multe faze de criză și de îndreptare, a murit la 15 iunie 1889 în azilul d-rului Suțu din București. Din numeroasele teme ce și-a pus Eminescu în creația sa, am ales trei de mare însemnătate: critica orînduirii sociale, dragostea de patrie și dragostea de oameni. Un puternic șuvoi de revoltă împotriva nedreptății sociale străbate opera 45. Portretul și iscălitura poetului Mihai Eminescu. 213