Amicul Poporului, 1913 (Anul 53)
Numerele paginilor - 46
46 Pe la 1892 a început să publice revista umoristică „Moftul Român“, având ca prim-redactor pe Anton Bacalbaşa. La 1895 a devenit colaboratorul „Epocei“, dirijind suplimentul literar de Dumineca şi având de colaboratori pe Gheorghe Panu, Anghel Demetrescu şi Gheorghe Coşbuc. Un an mai înainte începuse publicarea revistei „Vatra“, împreună cu Slavici şi Coşbuc. Un scurt timp a încetat orice activitate literară, deschizând o berărie lângă biserica Sf. Nicolae Şelari, iar mai târziu a condus berăria Gambrinus din Bucureşti. De vreo patru ani se expatriase, stabilindu-se la Berlin, de unde venea adesea la Bucureşti spre a-şi vedea prietinii. Deşi a scris mai bine de 40 ani, Caragiale nu lasă însă o operă prea voluminoasă, în schimb opera lui e neperitoare prin valoarea ei recunoscută. Caragiale a publicat: Năpasta, dramă. O noapte furtunoasă, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, D’ale Carnavalului, comedii, începem!, o mică piesă scrisă şi jucată cu prilejul deschiderei teatrului Davila, Păcat şi Om cu noroc, nuvele; Schiţe noi; Momente; Alte schiţe; 1907! Articole politice de prin ziare şi numeroasele articole umoristice din „Moftul Român“ nu le-a strâns în volum, cum n’a strâns nici multele discursuri politice ce le-a rostit în ultimii ani. Despre Eminescu, Caragiale a scris paginile cele mai mişcătoare. Caragiale a fost înmormântat în Berlin, rămânând ca mai târziu să fie dus la Bucureşti şi înmormântat acolo cu onoruri naţionale. Cănuţă, om sucit de I. L. Caragiale. A fost odată un om, care toată vieaţa lui nu s’a putut potrivi cu lumea — om sucit. Mă-sii i-a abătut să-l nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postul mare, când se pornise o sloată grozavă. Paştile în anul acela cădeau în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brişcă la moaşa satului tocmai în margine. Moaşa dormiă de-abia se întorsese acasă dela arendaşul moşiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s’o deştepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce în brişcă. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi până să-şi piarzâ răbdarea mă-sa, care se văită cumplit, şi-a pierdut-o el pe-a lui şi s’a repezit aşa fără soco-