Amicul Tinerimei, 1904 (Anul 2, nr. 1-12)
1904-07-01 / nr. 7
118 AMICUL TINERIMEI păstrat multe cărți, pomelnice și hrisove. Dintre cărturari se numește mai ales ieromonahul Leonte, pe la 1746 și Vasile Diaconul, acesta din urmă și vestit pictor. In biserică se ved zugrăviți Radu Vodă Negru (1373—84), Mircea Vodă cel Mare (1386- 1418) și familia lui Șerban Vodă Cantacuzino (1679-88). De asemenea Nedelco Vornicul Bălăceanul (1564),Mihaiü Glogoveanul, soția sa Stanca Glogoveanca și Staica Bengescu, consilieri împărătesei în timpul anexării Olteniei la Austria și alți boieri Glogoveni din sec. XVIII-lea. Inscripții numerose. Cea de la fondațiune lipseșce. Cea mai veche este din 1541 Septembrie 14. Odare vechi se mai ved de la Matei Vodă Vodă Basarab (1633-54) și de la Șerban Vodă Cantacuzino, un epitafiu din anul 1681. Cele mai vechi, ca ale fraților Craiovescu (1500), ca o tavă mare de argint cu vulturul, marca Țării dată de Neagoe Vodă (1512), ca o evanghelie românescă manuscriptă cu îmbrăcăminte de argint, ce represintă pe Mircea Vodă Ciobanul și Domna de Krajna cu coronele pe cap (1545-54 și 1558-59) se pǎstreza în Muzeul din București. In Tismana se aflau odinioră pe lângă felonul cu care — tradiția spune — a trecut Nicodim prin foc înaintea împăratului Sigismund, haine forte scumpe, ca cea dăruită de Ion Corvin de Uniade cu corbul representat în spate, stofe de serafir, coftime, atlaz, lastră, frânghie, bogat țăsute cu cusături grele și complicate în aur, argint și mărgăritare, minunate prin plasticitatea florilor și a chipurilor, epitrahire, orare cusute în mangă cu varvarichiuri, odare ce întrupără cu atâta viață secretul și gustul pietății strămoșești. In jurul mănăstirii era cetatea Tismenei cu poftă de fer, cu 7 tunuri mari și 24 mici. Cetatea fu dărîmată iar mănăstirea aprinsă de Turci la 1788. Schiturile Tismeniîca, Mociorlița, Teișul, Sporăștii, Sf. Antonie de la Scăunele au dis Mînăstirea Tismana.