Analele Institutului de Studii Istorice, 1960 (Anul 6, nr. 2-6)

1960 / nr. 5

fel, şi în august 1919 S.U.A. au luat măsuri pe plan mondial pentru a-şi asigura în toate părţile globului noi avantaje petrolifere ş şi, în aceste condiţii generale, capitalul străin a rămas mai departe do­minant în Romînia, cu menţiunea că poziţiile capitaliştilor germani au trecut într-o foarte mare măsură în mîinile capitalului englez, francez şi american. Iată de ce, încă la începutul anului 1921, referindu-se expres la Romînia şi Polonia, V. I. Lenin scria că „ambele ţări sînt vîndute cu ridi­cata şi cu amănuntul capitaliştilor străini. Ele sînt înglodate în datorii, pe care n-au cu ce le plăti“ 27. în acelaşi timp însă, ca urmare a noianului de afaceri făcute, a cunoscut o anumită creştere şi capitalul burgheziei romî­­n­eşti, şi în primul rînd al celei liberale, atît în bănci cît şi în industrie. în această privinţă este grăitor faptul că, de pildă, în industria petroliferă, ponderea capitalului romîn a crescut de la 8,1% în 191428 29 30 31 la 16,1% în 1920 21­. Marile afaceri făcute de către capitaliştii romîni şi străini în anii 1919—1920 s-au soldat pentru ei cu profituri din cele mai mari. Astfel, po­trivit bilanţului, Societatea „Astra romînă", avînd un capital de 67.500.000 de lei, a înregistrat în 1919 un profit net de 70.598.105 lei, adică de circa 105%. La rîndul ei, Societatea, tot petroliferă, „Speranţa“ (capital ameri­can şi romîn) a înregistrat — iarăşi potrivit bilanţului — un profit de 600%. Rezultă deci că profiturile însuşite de capitalul monopolist autohton şi străin în Romînia semicolonială erau extrem de ridicate. Chiar statistica burgheză arăta că profitul net pe ansamblul industriei a fost în 1919 de 27,59%, iar în 1920 de 23,20% 3°. Tocmai profiturile reale extrem de mari explică de ce, într-un termen foarte scurt, capitaliştii reuşeau să-şi dubleze capitalul în această perioadă. 2. Situaţia clasei muncitoare din Romînia în perioada imediat următoare războiului mondial Examinînd situaţia clasei muncitoare în perioada anterioară grevei generale, se pun o serie de probleme ca aceea a situaţiei numerice, a com­poziţiei, a repartiţiei teritoriale şi a gradului de concentrare a clasei mun­citoare din România în acest timp. Datele pe care le folosim în elucidarea problemelor menţionate, provin din diverse statistici, întocmite pe baze metodologice diferite, uneori diferind puţin în ceea ce priveşte anul la care se referă. Rezultatele calculului pe baza acestor date cuprind deci o anumită aproximaţie care, insă, nu schimbă fondul problemei, cifrele redînd reali­tatea în esenţa ei, in liniile ei de bază. în minele şi carierele din Romînia în anul 1921 existau 42.469 de muncitori. Din aceştia, Transilvaniei şi Banatului le reveneau 36.128 de muncitori, iar vechii Romînii doar 5.915 m il. In sfîrşit, aproape 40% din 28 „Contribuţii la problema materiilor prime în România“ vol. II, București, 1934, pag. 142. 27 V. I. Lemn, Opere, vol. 32, E.S.P.L.P. 1956, pag. 101 —102. 28 Gh.­­V­. Dobrovici , „Istoria dezvoltării economice şi financiare a Romîniei“, Bucu­rești, 1934, pag. 244. 29 „Enciclopedia Romîniei“ vol. III, pag. 607. 30 „Buletinul statistic al Romîniei“ nr. 1, din ianuarie-martie 1925. 31 „Anuarul statistic al Romîniei 1922“, București, 1923, pag. 225. In numărul de 42.169 de muncitori sînt cuprinşi și 537 de servitori. 26

Next